Vernisajul expoziției “31 august Ziua Limbii Române”, organizată la Biblioteca Academiei Române, în cadrul manifestărilor prilejuite de Ziua Limbii Române

Plenul Camerei Deputaților a adoptat, la 19 februarie 2013, cu 312 pentru, două împotrivă și cinci abțineri, un proiect de lege, prin care se instituie ziua de 31 august ca ”Ziua limbii române”. Legea a fost promulgată de președintele Traian Băsescu la 13 martie 2013 și publicată în Monitorul Oficial la 19 martie 2013.

Propunerea legislativă a fost inițiată în 2011, când 166 de parlamentari din toate grupurile politice au depus la Senat un proiect de lege, în care solicitau proclamarea zilei de 31 august drept Ziua Limbii Române. Acesta a fost aprobat de Senat în ședința din 6 decembrie 2011, Camera Deputaților fiind Cameră decizională. În proiect se arată că Ziua Limbii Române urmează să fie sărbătorită de autoritățile publice din România și de către reprezentanțele diplomatice din străinătate, inclusiv de Institutele Culturale ale României sau alte instituții românești din străinătate, ”prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative și artistice cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei limbii române”. De asemenea, proiectul de lege prevede ca în ziua de 31 august să fie arborat Drapelul României, iar Societatea Română de Televiziune și Societatea Română de Radiodifuziune să reflecte, în cadrul programelor lor, manifestările dedicate acestei zile.

Ziua Limbii Române se sărbătorește în Republica Moldova începând cu 31 august 1989, după ce, pe fundalul ”perestroikăi” din fosta URSS și în urma Marii Adunări Naționale de la 27 august 1989, fostul Soviet Suprem a decretat limba română ca limbă de stat și trecerea la grafia latină. În timpul perioadei sovietice, populației i se impusese să vorbească în ”limba moldovenească” și să utilizeze grafia chirilică. Rolul limbii române în calitate de limbă de stat a Republicii Moldova a fost consfințit și în Declarația de independență adoptată la 27 august 1991. Ulterior însă, în Constituția din 1994 s-a statuat drept limbă de stat ”limba moldovenească”.

În 2011, mai multe asociații și organizații românești din Serbia, Bulgaria, Ungaria și Ucraina au stabilit ziua de 31 august ca Zi a Limbii Române, urmând ca, începând cu anul 2012, aceasta să fie sărbătoare națională. De asemenea, au cerut autorităților române decretarea Zilei Limbii Române pentru românii de pretutindeni.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, redactor arhiva foto: Mihaela Tufega, editor: Marina Bădulescu)

Ortodoxe
Sf. Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului; Sf. Ierarhi Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului
Duminica a 13-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 13 dR. Sf. patr. Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou ai Constantinopolului

Romano-catolice
Duminica a 22-a de peste an
Sf. Felix, m.

Sfinții Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă la 30 august.

Sfântul Varlaam s-a născut în jurul anului 1580, într-o localitate aflată lângă Târgu Neamț. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim, aflat pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte și a deprins limbile slavonă, latină și greacă.

Pe locul schitului, a fost ridicată, în 1602, Mănăstirea Secu. În obștea acestei noi mănăstiri a fost călugărit cu numele de Varlaam și aici a fost numit egumen.

Varlaam s-a ocupat în continuare cu studiul cărților, îndeosebi cele religioase, traducând Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scărarul (1618).

În anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, arhimandritul Varlaam a fost chemat la Iași și numit în fruntea Mitropoliei Moldovei în locul mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632).

Ca nou mitropolit, Varlaam a avut multe realizări, mai ales că a reușit să-și atragă și sprijinul domnitorului Vasile Lupu. Mitropolitul Varlaam a înființat prima tipografie românească din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași.

De asemenea, în 1645 a convocat un sinod al ierarhilor din Moldova și Țara Românească, cunoscut ca Sinodul de la Iași. Mitropolitul Varlaam s-a numărat, în anul 1639, între cei trei candidați propuși pentru ocuparea scaunului de patriarh ecumenic al Constantinopolului.

Pentru a combate propaganda calvină din Transilvania, a redactat “Cartea care se cheamă Răspunsul împotriva Catehismului Calvinesc”, prima scriere românească de polemică teologică.

În aprilie 1653, s-a retras la Mănăstirea Secu, unde a decedat în anul 1657. A fost înscris în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 12 februarie 2007.

Cuviosul Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, s-a născut în ținutul Putnei.

Sfântul Cuvios Ioan a intrat în monahism la Mănăstirea Râșca, a fost ales apoi egumen la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Cetatea Neamț, până în 1665, și apoi, între 1666-1667, a fost egumen la Mănăstirea Secu.

A păstorit ca episcop la Huși (1667-1674) și la Roman (1674-1685), fiind un colaborator apropiat al Sfântului Mitropolit Dosoftei al Moldovei, care-l numea, în lucrarea “Viața și petrecerea svinților”, “arhiepiscopul cel sfânt și minunat”.

S-a mutat la cele veșnice în anul 1685, fiind înmormântat lângă Biserica de la Mănăstirea Secu. A fost canonizat în ședința Sfântului Sinod din 5-7 martie 2008.

AGERPRES/(Documentare-Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)

În vârstă de 48 de ani și legat profesional de înot, Marcel Ivanov a descoperit triatlonul la cea de-a IV-a ediție a Rowmania Fest, alături de alți doi prieteni. Împreună au format echipa ‘Leii Deltei’, iar la finalul ștafetei pentru amatori a competiției Delta Rowmania Triathlon nu a contat că nu au câștigat niciun premiu.

“Pentru noi cel mai important este că am descoperit acest sport. Este mai mult decât fiecare sport în parte. Înoți, ieși din apă contratimp, ajungi în zona de tranzit unde contracronometru trebuie să lași costumul și să-ți iei bicicleta și mergi mai departe. Este un sport care te disciplinează de trei ori, în care înveți să te autodepășești în permanență și lupți cu tine pe parcursul întregii competiții, indiferent de condiții, că ești în apă sau pe uscat”, a declarat, pentru AGERPRES, Marcel Ivanov.

A urmat cursurile de anntrenorat, iar cei peste 100 de participanți la cursurile de înot pe care le susține de aproape trei ani la bazinul din oraș au constituit baza de selecție pentru clubul de triatlon Aqua Vita Delta.

“Până acum, sportivii noștri au câștigat câteva zeci de medalii, dar întotdeauna este loc de mai bine. La Delta Rowmania Triathlon, vom participa cu toți cei 19 membri ai clubului de profil”, a afirmat Ivanov.

Delta Rowmania Triathlon, competiție sportivă organizată în cadrul Rowmania Fest, a fost o probă chiar și pentru unele familii ai căror copii fac parte acum primul club de triatlon din Tulcea.

“Acum doi ani, am participat în familie la triatlonul de la Tulcea. Soțul a înotat și a alergat pe bicicletă alături de fiul meu, Ștefan, apoi am alergat peste 2 kilometri lângă Ștefan. Pentru mine a fost un chin, fiindcă nu aveam experiență, dar nu am renunțat și am ajuns la finish. Nu am cuvinte să descriu senzația de la final. Este unică. Atunci am participat și din teamă, dar și din curiozitate. În plus, întotdeauna am fost de părere că părinții trebuie să fie un exemplu pentru copii”, a declarat Anca Simion.

Fiul ei, Ștefan Simion, a fost anul acesta vicecampion național la triatlon, la vârsta de 10 ani.

“Cea mai grea mi se pare ultima probă, alergatul, fiindcă nu prea alerg. Cel mai mult îmi place înotul, pentru că înot de mai mult timp. Am participat și la concursuri naționale de înot, dar este greu, pentru că nu prea avem experiență. Cel mai ușor la concursul de înot a fost că aveam doar o lungime de bazin de făcut. E greu să fiu pe al doilea loc”, a spus Ștefan Simion.

Cel mai titrat sportiv al clubului, Neculai Matei, campion național la categoria de vârstă 9 ani, a afirmat că cel mai dificil la triatlon este înotul, din cauza aglomerației de la start în timpul căreia concurenții se lovesc unii pe alții.

“Cel mai ușor la triatlon mi se pare să alerg, pentru că îmi place și sunt obișnuit. Părinții m-au îndrumat spre sport. Tata a făcut box. Când voi fi mare, vreau să mă fac scafandru, pentru că știu să înot și îmi place să mă scufund să văd tot felul de animale”, a afirmat Neculai Matei.

Părinții copiilor membri ai Aqua Vita Delta fac eforturi pentru a-i susține pe cei mici în activitatea sportivă.

“E adevărat că facem un efort suplimentar, pentru că programul meu de exemplu este foarte încărcat. Triatlonul este un sport greu, iar la început aveam și noi ezitări, dar cât timp copiii îl fac din plăcere merită toate eforturile. M-am bucurat nespus când Ramona a fost convocată la lotul național”, a afirmat Simona Țurlică.

Pentru unii părinți, rezultatele cele mai importante sunt cele din comportamentul copiilor.

“Anastasia, fiica mea, face parte din club și mi se pare că a devenit mai ambițioasă și mai organizată de când practică sport. Activitatea sportivă nu o afectează pe cea școlară. Când au fost momente mai dificile, am făcut pauze, apoi singură se cerea la bazin”, a afirmat Irina Ganea.

Faptul că cei mai mici sportivi devin prieteni, că au preocupări sănătoase pentru vârsta lor sunt alte câștiguri importante pentru familiile lor și, implicit, pentru comunitate.

“Cel mai greu este începutul, dar apoi lucrurile devin naturale. Am destul timp pentru toate, și pentru școală, și pentru sport. La școală, am note de la 8 în sus. Vreau să fac sport până la finele vieții și mă gândesc să dau examen la Facultatea de Medicină să-mi cunosc perfect tot corpul și să-mi fac cât mai ușoară viața de sportiv”, afirmă Ramona Țurlică, în vârstă de 13 ani, componentă a lotului național de triatlon.

În deschiderea celei de-a V-a ediții a Rowmania Fest, membrii Aqua Vita Delta vor defila vineri, pe faleza Dunării, pe strada Unirii și în centrul orașului alături de multiplii campioni olimpici Ivan Patzaichin, Vasile Dîba și Toma Simionov. Parada de pe uscat va începe la ora 18,30 și se va încheia în același timp cu tradiționala paradă pe Dunăre a campionilor sporturilor nautice, evenimentele precedând deschiderea oficială a festivalului.

De altfel, sâmbătă, unul dintre cei mai buni triatloniști ai României, Ciprian Bălănescu, se va întâlni cu admiratorii săi din Tulcea în cadrul unei reuniuni intitulată “Da pentru sport!”. În dimineața zilei următoare, este programat startul concursului de profil, proba de la Tulcea făcând parte din circuitul național de triatlon și fiind inclusă pentru prima oară în circuitul european de triatlon pentru juniori.

Potrivit federației române de specialitate, primele forme de triatlon datează din jurul anilor 1920, atunci când în Franța au apărut câteva competiții care combinau cele trei discipline — înot, alergare și bicicletă. Aceste concursuri au evoluat până la forma modernă a triatlonului, în anul 1974 având loc primul eveniment de acest tip organizat de San Diego Track Club, California. În anul 2000, triatlonul a debutat la Jocurile Olimpice de vară, Sydney, iar la ora actuală acest sport numără 120 de federații naționale.

În România, triatlonul este un sport relativ tânăr, dar devenit foarte popular în ultimii ani. Numărul practicanților și cel al cluburilor cu secții de triatlon a crescut spectaculos, iar dacă în anul 2008 existau doar două competiții naționale care numărau câteva zeci de participanți, pentru anul acesta au fost anunțate peste 10 asemenea evenimente, cu sute de participanți.

Rowmania Fest este o inițiativă a multiplului campion olimpic Ivan Patzaichin care promovează turismul responsabil față de natură și mișcarea în aer liber. Organizat de Asociația Ivan Patzaichin-Mila 23, cu sprijinul Consiliului Județean Tulcea și al Primăriei municipiului Tulcea, sub patronajul Reprezentanței CE în România, festivalul include atât spectacole în aer liber, concursuri de vâslit, dezbateri, târguri de meșteșugari, expoziții foto și proiecții de filme.

AGERPRES/(A, AS — autor: Luisiana Bîgea, editor: Vicențiu Purcărea)

Foto: (c) www.un.org/en/events/againstnucleartestsday

În Rezoluția sa 64/35, de la 2 decembrie 2009, Adunarea Generală a desemnat 29 august ca o zi de comemorare împotriva testelor nucleare, ca urmare a închiderii la acea dată, în 1991, la Semipalatinsk, Kazahstan, a unuia dintre cele mai mari situri pentru testarea de arme nucleare din lume, potrivit www.un.org. Preambulul rezoluției subliniază faptul că trebuie să se depună toate eforturile pentru a se pune capăt testelor nucleare cu scopul de a evita efectele devastatoare și nocive ale acestora atât asupra vieții și sănătății oamenilor, cât și asupra mediului înconjurător. Renunțarea definitivă la efectuarea testelor nucleare este unul dintre mijloacele cheie pentru realizarea obiectivului — o lume fără arme nucleare.

Mesajul secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, din 2015, reiterează apelul către toate statele nesemnatare încă, să semneze și să ratifice Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare (CTBT). În mesajul pentru prezenta ediție a Zilei internaționale împotriva testelor nucleare se subliniază faptul că în 2015 se împlinesc șaptezeci de ani de la începuturile erei nucleare. De la mijlocul secolului trecut, de la 16 iulie 1945, realizarea Testului Trinity a condus la efectuarea până în prezent a peste 2.000 de teste nucleare peste tot în lume, fără a fi luate în calcul efectele devastatoare ale acestora asupra vieții umane.

Cel mai semnificativ mod de a cinsti victimele testelor efectuate este de a preveni realizarea lor în viitor. Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare este esențial pentru eliminarea armelor nucleare. Este un mijloc viabil și din punct de vedere juridic, prin care se poate limita dezvoltarea cantitativă și calitativă a armelor nucleare.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a descris dezarmarea nucleară ca fiind un “bun public global de cel mai înalt ordin”, care deține cheia păcii și a securității. Ziua internațională împotriva testelor nucleare are în vedere acest concept important.

Al șaselea an al marcării Zilei internaționale împotriva testelor nucleare prezintă eforturile Națiunilor Unite, ale partenerilor acesteia și ale altor părți interesate, inclusiv ale statelor membre, ale organizațiilor interguvernamentale și non-guvernamentale, ale instituțiilor academice, ale rețelelor de tineret și mass-media în informarea și educarea cu privire la importanța renunțării la armele nucleare și la testarea acestora cu scopul de a obține securitate la nivel mondial.

În fiecare an de la lansarea acestei zile, sunt organizate diverse activități în întreaga lume, precum simpozioane, conferințe, expoziții, concursuri, publicații, emisiuni mass-media și altele, prin care se pledează pentru o lume fără arme nucleare și se atrage atenția aspra urgenței de a interzice testarea armelor nucleare odată pentru totdeauna. O serie de evenimente au avut loc la sediul Organizației Națiunilor Unite, pe parcursul anilor.

Ziua internațională împotriva testele nucleare va fi marcată la 10 septembrie, la sediul Organizației Națiunilor Unite, potrivitwww.un.org. Ceremonia oficială de inaugurare din acest an este marcată de o reuniune informală, convocată de către președintele celei de-a 69-a sesiunii a Adunării Generale, Sam Kutesa, și organizată în colaborare cu Misiunea Permanentă a Republicii Kazahstan. Reuniunea, la care participă diplomați, grupuri de reflecție, comunitatea academică, societatea civilă și mass-media, este axată pe atingerea unui numitor comun între diferitele abordări ale dezarmării nucleare și neproliferarea lor.

Mecanismul principal pentru eradicarea testelor nucleare este Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare. Acesta a fost adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10 septembrie 1996. Până în prezent, 183 de țări au semnat tratatul și 164 l-au ratificat, din totalul de 196 state, potrivit www.ctbto.org. Pentru ca tratatul să intre în vigoare trebuie ratificat de mai multe dintre statele cu capacități nucleare semnificative.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

Sursa foto: enrs.eu

În 2015, manifestările de comemorare au loc în Estonia, după cum menționează Rețeaua Europeană “Memorie și Solidaritate” (REMS) pe site-ul său www.enrs.eu.

În 2014, România s-a alăturat activității REMS în care erau angajate Polonia, Slovacia, Germania și Ungaria, potrivit www.iiccr.ro. Aderarea României la activitățile rețelei reprezintă un pas major în ceea ce privește istoria inițiativei REMS, fiind prima extindere a sferei de acțiune.

Sursa foto: enrs.eu

Anul trecut, Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului și ale nazismului a fost marcată în Letonia. În 2011, a fost adoptată Declarația de la Varșovia, prin care statele s-au angajat să amintească mereu despre consecințele devastatoare ale regimurilor totalitare, marcându-se pentru prima dată această zi la Varșovia, în Polonia. În anii următori, ziua de 23 august a fost comemorată în Ungaria și Lituania. În 2013, Rețeaua Europeană “Memorie și Solidaritate” s-a implicat în manifestările comemorative ale zilei și a lansat o insignă specială pentru a păstra memoria victimelor deportărilor în masă și a exterminărilor.

În 2008, Parlamentul European (PE) a declarat ca această zi să fie amintită drept Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului și ale nazismului, două regimuri care au măcinat continentul în secolul trecut. Rezoluția PE amintește că în timpul acestora au avut loc genocide, s-au încălcat drepturile și libertățile omului, au fost săvârșite crime de război și crime împotriva umanității pe care le condamnă și își exprimă respectul pentru victimele acestor crime, precum și regretul că accesul la documentele de arhivă din această perioadă este încă limitat. Membrii Parlamentului European au subliniat cu acest prilej că o înțelegere comună a trecutului este necesară pentru construirea viitorului comun. Marcarea zilei de 23 august ca zi internațională în amintirea victimelor totalitarismului a fost susținută și de Declarația de la Vilnius, din 2009, a Adunării Parlamentare a OSCE.

Pactul de neagresiune germano-sovietic a fost marcat la nivel internațional în anii ’80: în special, în America de Nord, unde emigranții politici din blocul sovietic au organizat ceremonii publice sub denumirea de “Ziua neagră Ribbon”. Aceste acțiuni au fost urmate de demonstrații în republicile baltice ale URSS, culminând cu formarea “Lanțului Baltic”, când două milioane de oameni și-au dat mâna pe parcursul a peste 600 de km de-a lungul Estoniei, Letoniei și Lituaniei în 1989, pentru a marca solidaritatea în lupta pentru independență față de Uniunea Sovietică.

Rețeaua Europeană Memorie și Solidaritate (REMS) este o rețea internațională al cărei scop îl constituie cercetarea, documentarea și popularizarea cunoștințelor despre istoria Europei în secolul XX, punându-se accent mai cu seamă pe prezentarea perioadei dictaturilor, a războaielor și a revoltelor sociale împotriva lipsei de libertate. Membrii Rețelei sunt: Germania, Polonia, Slovacia, Ungaria și România. Cercetători și oameni politici din aceste țări fac parte din conducerea REMS. De asemenea, țări precum Cehia, Austria și Letonia sunt reprezentate în rețea.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: unesco.org

În acest an UNESCO, împreună cu asociația culturală “Fait a Cuba” și Galeria Vallois organizează, la Paris, în perioada 4-11 septembrie, un eveniment format dintr-un seminar, o expoziție și un spectacol, pentru a marca această zi. Aceste activități vor oferi o reflecție la plural asupra relației pe care artiști contemporani o au cu istoria și cu fenomenul numit sclavie. După abolirea sclaviei, generații de artiști din diverse domenii creative au revizuit, au modernizat și au transmis ororile acestei condiții umane inacceptabile cu scopul de a nu uita victimele acestei tragedii umane, cât și pe cei care s-au opus și au triumfat asupra acestei “crime împotriva umanității”.

Ignoranța sau ascunderea unor evenimente istorice majore constituie un obstacol în calea înțelegerii reciproce, a reconcilierii și cooperării între popoare, menționează UNESCO pe pagina sa dedicată evenimentului www.unesco.org. UNESCO a decis, prin urmare, să rupă tăcerea care înconjoară comerțul cu sclavi și sclavia, care au afectat toate continentele și au provocat mari frământări ce au modelat societățile noastre moderne. Această zi comemorativă este un prilej pentru a aprofunda reflectarea asupra consecințelor contemporane ale acestei tragedii și implicațiile sale în societatea noastră de astăzi, și anume toate formele moderne de sclavie și de exploatare, dintre care sunt amintite rasismul, discriminarea rasială și intoleranța.

Ediția din 2015 a Zilei internaționale de comemorare a comerțului cu sclavi și a abolirii acestuia marchează și lansarea în ianuarie 2015 a Deceniului pentru persoanele de origine africană (2015-2024), în care UNESCO intenționează să participe în mod activ, prin diversele sale programe și în special prin proiectul ”Slave Route”.

”Slave Route Project” a fost lansat în 1994, în Ouidah (Benin). Prin acesta s-a evidențiat faptul că ignoranța sau ascunderea unor evenimente istorice majore constituie un obstacol în calea înțelegerii reciproce, a reconcilierii și cooperării între popoare. UNESCO a decis să rupă tăcerea din jurul comerțului cu sclavi și al sclaviei, fenomene care au afectat toate continentele și au provocat mari frământări ce au contribuit semnificativ la modelarea societății moderne.

Acest proiect are trei obiective: să contribuie la o mai bună înțelegere a cauzelor ce au condus la diverse forme de exploatare, a problemelor și consecințelor practicării sclaviei în lume (Africa, Europa, America, Caraibe, Oceanul Indian, Orientul Mijlociu și Asia); să evidențieze transformările globale și interacțiunile culturale care au rezultat din acest fenomen și să contribuie la formarea unei culturi a păcii prin promovarea reflecției asupra pluralismului cultural și a dialogului intercultural. Proiectul a avut un impact semnificativ și a contribuit la recunoașterea comerțului cu sclavi și a sclaviei ca fiind o crimă împotriva umanității de către Organizația Națiunilor Unite, la Conferința mondială împotriva rasismului, de la Durban, din 2001.

Ziua internațională de comemorare a comerțului cu sclavi și a abolirii acestuia a fost instituită de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), în cadrul celei de-a 29-a sesiuni a Conferinței Generale, de la Paris, din noiembrie 1997, prin Rezoluția 40. Data de 23 august celebrează evenimentele petrecute în noaptea de 22 spre 23 august, 1791, în Santo Domingo (astăzi Haiti și Republica Dominicană) care au jucat un rol crucial în eliminarea comerțului transatlantic cu sclavi. În plus, această dată aduce un omagiu rezistenței istorice care a condus la crearea primului stat independent al negrilor, Republica Haiti.

AGERPRES/ (Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Ziua Medicinei Militare — Bust Carol Davila

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat, la 21 august 1862, actul de înființare a corpului de ofițeri sanitari. Prin înaltul Decret Românesc nr. 4629, a luat ființă Corpul Ofițerilor Sanitari din Armată și Direcția Generală a Serviciului Sanitar Român, atestându-se, astfel, medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor militare.

Încă de la începuturile ei, medicina militară a beneficiat de profesionalismul și de calitățile generalului de divizie dr. Carol Davila, care la acea vreme era inspector general al serviciului sanitar al armatei, director al Școlii de Medicină (întemeietorul învățământului medico-militar și medical superior din țara noastră), inspector al administrației centrale sanitare și efor al spitalelor.

Elaborarea ”Instrucțiunilor pentru funcționarea ambulanțelor” și a ”Deciziei relative la serviciul ambulanțelor în armată”, precum și promulgarea, prin Înaltul Decret nr. 1125/15.04.1882, a ”Legii pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei” au creat cadrul normativ de funcționare a serviciului sanitar militar, condus de o direcție specializată existentă în cadrul Ministerului de Război.

Astfel, România intra în rândul select al unor țări ca Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Turcia, state cu tradiție în medicina militară. Medicii militari români de toate specialitățile au devenit, în timp, personalități recunoscute de lumea medicală pe plan intern și internațional.

Istoria medicinii militare se suprapune cu istoria militară a poporului român, fiind cunoscut modul în care personalul sanitar al Armatei Române, dovedind înalt profesionalism și spirit de sacrificiu, s-a implicat în momentele cruciale ale istoriei: Războiul de Independență (1877-1918), Războiul de reîntregire națională (1916-1918), cel de-al Doilea Război Mondial, dar și în zilele noastre, prin participarea cu spitale militare de campanie în cadrul forțelor de menținere a păcii din diferite teatre de operațiuni din lume, alături de ceilalți reprezentanți ai Armatei României.

Prin Hotărârea nr. 114 din 19 iulie 2007, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat ”Concepția privind reorganizarea și modernizarea sistemului medical militar”. Astfel, Direcția medicală este organul central de specialitate al Ministerului Apărării Naționale care elaborează concepția unitară pentru organizarea, dotarea și funcționarea sistemului de asistență medicală și veterinară în armată, în timp de pace, în situații de criză sau de război, precum și pentru perfecționarea și modernizarea continuă a activităților de asistență medicală, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, păstrării și îmbunătățirii stării de sănătate necesare menținerii permanente a unei capacități ridicate de luptă a efectivelor armatei. De asemenea, asigură îndeplinirea obiectivelor de parteneriat și elaborează standardele militare operaționale și administrative în baza acordurilor de standardizare și a publicațiilor aliate în domeniul medico-militar, în scopul interoperabilității Armatei României cu structurile militare NATO.

În prezent, medicina militară beneficiază de o bază materială diversificată și de un sistem de formare propriu.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Marina Bădulescu)

Muzeul Cotroceni, expoziție Brâncuși, aparat foto

‘FOTOGRAF’ LA MECI DE FOTBAL

Primul film fotografic de 35 mm, disponibil comercial, a fost realizat în urmă cu 90 de ani, aparatul de fotografiat digital a devenit popular în urmă cu doar 20 de ani iar în urmă cu 15 ani, telefoanele cu cameră foto nu existau, se menționează pe pagina dedicată zilei, www.worldphotoday.org. Evoluția fotografiei ne permite, astăzi, să adunăm amintiri de pe tot globul în doar câteva secunde. Fotografia este o invenție care a revoluționat modul în care vedem lumea. Putem vizita locuri fără a ne părăsim locuința. Putem împărtăși cu prietenii, dintr-un alt oraș, un gând, o bucurie, o aventură și ne putem privi nepoții, care cresc la mii de kilometri distanță.

Blocuri translatate pe șoseaua Ștefan cel Mare, (translatarea s-a efectuat cu locatarii în apartamente)

La 19 august 2010, cu ocazia aniversării Zilei mondiale a fotografiei a fost organizată prima galerie la nivel mondial, on-line, fiind expuse 270 de fotografii, site-ul înregistrând vizitatori din peste 100 de țări. Și în acest an site-ul dedicat zilei ne îndeamnă să vizionăm o galerie de fotografi realizate în diverse părți ale planetei.

Comemorarea victimelor Revoluției române, Piața Romană

De la lansarea sa, ziua dedicată fotografiei continuă să fie sărbătorită, în fiecare an, de tot mai multe comunități transformându-se într-un eveniment global, la care participă fotografi din întreaga lume. Site-ul zilei vine în întâmpinarea celor care doresc să marcheze această zi sugerând organizarea de reuniuni în care cei cu experiență în această artă să ofere celor mai puțin cunoscători tehnicile noi de realizare a fotografiilor, dar și excursii și plimbări pentru a realiza cât mai multe fotografi.

Biserica mânăstirii Curtea de Argeș

Această zi marchează inventarea de către Louis Jacques Mande Daguerre (1787—1851) și Joseph Nicéphore Niépce (1765-1833) a procedeului de realizare fotografiei prin ”daghereotipie”. Louis Daguerre împreună cu Joseph Nicéphore Niépce, care se ocupa cu captarea imaginilor din exterior pe un suport solid, au perfecționat sistemul, punând la punct procedeul amintit. Înaintea perfectării acestui procedeu, în 1826, Nicéphore Niépce a captat o fotografie cunoscută sub numele de ”View from the Window at Le Gras” printr-un proces numit “heliografie”, considerată cea mai veche fotografie din lume.

Odessa (portul) după cucerirea de către trupele româno-germane

După moartea lui Niépce, Daguerre continuă experimentele împreună cu fiul acestuia, Isidore. O fotografie realizată de inventator în 1837 prin ”daghereotipie”, a reprezentat un colț din atelierul său.

La 9 ianuarie 1839, invenția a fost prezentată Academiei Franceze de Științe și Louis Daguerre a obținut brevetul. Câteva luni mai târziu, pe 19 august 1839, guvernul francez a cumpărat brevetul și a anunțat invenția ca fiind un cadou “gratuit pentru lume”.

Flașnetar pe străzile Bucureștiului

Procedeul ”daghereotipiei” a fost folosit după aproximativ 11 ani, în numeroase studiouri din New York, marcând începutul erei moderne în fotografie. De-a lungul anilor, tot mai mulți oameni au sprijinit și au încurajat organizarea unei manifestări având în prim-plan fotografia.

AGERPRES/ (Documentare — Daniela Dumitrescu; redactor Arhiva foto Elena Bălan, editor: Cerasela Bădiță)

Ziua Marinei Române, la fel ca Ziua Aviației (sărbătorită la 20 iulie), a fost instituită prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004, privind instituirea Zilei Marinei Române și a Aviației, publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 896 din 1 octombrie 2004.

Potrivit legii, Ziua Marinei Române este o sărbătoare civilă și militară, marcată de autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului, prin organizarea unor programe și manifestări cu caracter evocator, în spiritul tradițiilor poporului român, precum și prin ceremonii militare și religioase organizate de Ministerul Apărării Naționale și de Ministerul Administrației și Internelor.

Prin intrarea în vigoare a legii, la 4 octombrie 2004, s-a abrogat Decretul Marii Adunări Naționale nr. 203/1960, privind stabilirea Zilei Aviației Republicii Populare Române și a Zilei Marinei Republicii Populare Române.

Ziua Marinei Române s-a aniversat pentru prima dată în 1902, la 15 august, fiind strâns legată de sărbătoarea religioasă a Sfintei Maria, ocrotitoarea marinarilor de pretutindeni. La acea dată, evenimentul a fost marcat în Portul Constanța, la bordul Crucișătorului ”Elisabeta”, în prezența ministrului de război Dimitrie A. Sturdza și a tuturor ofițerilor Diviziei de Mare. De asemenea, pe faleza Cazinoului au fost organizate ample manifestări, spectacole în aer liber și jocuri de artificii.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, această zi festivă s-a marcat prin slujbe religioase, prin organizarea de expoziții de trofee ale combatanților marinari, la Constanța și la București.

Între anii 1949-1953, Ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei URSS (ultima duminică din luna iulie), diminuarea ceremonialului, ca semnificație, fiind determinată de intenția conducerii Ministerului Apărării Naționale de a schimba data sărbătorii.

După 1954, Ziua Marinei Române s-a celebrat (conform Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 309 din 29 august 1953) în prima duminică a lunii august, iar după 1990 s-a reluat tradiția sărbătoririi Marinei Române pe 15 august, odată cu sărbătoarea religioasă a Adormirii Maicii Domnului.

Amploarea sărbătorii Zilei Marinei a crescut an de an, festivitățile constând în: salve de tun, ridicarea marelui pavoaz, cuvântul Comandantului Marinei, sau a reprezentantului acestuia, intonarea Imnului de Stat, aruncarea unei ancore de flori în apă, în amintirea eroilor marinari, jocuri sportive marinărești, concursuri cu ambarcațiuni sau focuri de artificii.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiță)

Minerii din toate bazinele carbonifere ale țării comemorează, la 6 august, minerii uciși în timpul grevei de la Lupeni din 5-6 august 1929. Această grevă a fost prima mare acțiune colectivă de protest a muncitorilor, din timpul crizei economice (1929-1933).

Obiectivele protestatarilor au constat în obținerea unor condiții de muncă mai bune, echipamente de protecție, salarizare mai bună și acordarea unor facilități muncitorilor din subteran și familiilor acestora, care să le asigure supraviețuirea. Greva a degenerat însă în numeroase acte de violență, în urma cărora au fost uciși peste 20 de muncitori și mulți alții au fost răniți.

De atunci, ziua de 6 august a devenit oficial Ziua minerului, având semnificația comemorării victimelor care s-au jertfit în luptele pentru obținerea unor condiții de muncă și de viață mai bune. Totodată, sunt comemorate victimele numeroaselor accidente de muncă din minerit.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Horia Plugaru)