Search

Poezie

Facebook Twitter Email

Iertaţi-mă, dar n-aţi văzut o ţară ? Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;

Azi am venit şi-o caut cu ardoare dar n-o găsesc, şi-n suflet rău mă doare !

O caut peste tot, am fost şi-n sate, ogoare plâng în buruieni lăsate,

Înspre păduri, potecile uitate m-au rătăcit într-un pustiu de cioate !

 

Acasă poarta nu e zăvorâtă, căci mama tot mai iese şi se uită ;

Atâta dor i-a mai rămas pe lume : feciorii să-i mai strige iar pe nume .

Iar tata-i iese-n cale şi o-ntreabă : „vine ? la anul, cred, acu-i la treabă.

La noi în ţară-i multă sărăcie, ei ştiu şi de-or veni, la ce să vie ?”

 

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară cântată de poeţi odinioară,

Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă ? Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă, că prea o înjurau români de mamă ;

Harbuzul, pătrunjelul, biata prună, erau culese parcă de pe lună !

 

Voi chiar nu aţi văzut pe jos o ţară călcată în picioare şi murdară ?!

Ce-aveţi cu ea ?! Nimica nu vă cere ; eu o declar singura mea avere !!!

Autor : necunoscut

Multumim dlui   Adrian Boţocan pentru sugestie

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva