Search

Germania

Facebook Twitter Email
  • Povestea Zinaidei Chilari se deosebește de cea a miilor de basarabence, nevoite să zboare peste mări și țări în căutarea unor condiții mai bune de trai. De când s-a stabilit în orașul german Offenbach am Main, visează în fiecare zi că se va întoarce în Moldova și crede cu tărie că acest lucru se va întâmpla. Alături de soț, Zinaida și-a deschis o „plăcintărie pe roți”. Dragostea și dăruirea o ajută să-i încânte pe nemți cu plăcinte moldovenești, care se bucură de tot mai multă popularitate. Noi am găsit-o după o apariție a sa într-o publicație locală din Germania. „Să revenim acasă este cel mai mare vis pe care îl avem”, ne-a mărturisit iscusita moldoveancă, în interviul oferit pentru EA.md.

Dragă Zinaida, cum s-a întâmplat să ajungeți în Germania și cum v-a întâmpinat acest stat aparent „rece”, din spusele celor deja ajunși acolo?

15825846_2007207486086951_702898979718361374_n

Draga mea Daniela, vreau să încep cu aceea că niciodată nu mi-am dorit să plec de acasă, Moldova e locul meu drag, în care mereu revin cu dor. Am ajuns peste hotare pentru că acolo era soțul meu, am plecat cu gândul că stăm 1-2 ani și venim acasă, dar nu a fost să fie.

Toți mă întreabă „Cum e Germania? Este rece?” Nu… este doar un stat în care se simte ordine, stat în care te simți în siguranță. Da… nu sunt așa petrecăreți ca noi, sunt mai conservatori, au alte tradiții, deprinderi, alt stil vestimentar, dar în schimb eu aici am întâlnit oameni foarte buni, oameni care m-au susținut, oameni simpli.

Necunoscând limba germană, îmi venea greu să mă exprim, dar ei cu răbdare îmi explicau totul, încurajându-mă că vorbesc foarte bine și că sunt bravă; oameni cărora le povestesc cu drag de unde venim.

O a doua întrebare firească e legată, evident, de bucătăre. Cine v-a învățat să gătiți cu atâta măiestrie și de la cine ați moștenit „taina” plăcintelor moldovenești autentice?

Măiestrie nu se poate numi, pentru că nu am atins acest nivel, fac doar ceea ce-mi place și o fac cu mare drag. La noi în familie, cea mai gustoasă pâine și cele mai bune plăcinte le făcea bunica. Sunt cu ea la telefon dacă nu știu cum să fac ceva; ea de mică mă lua pe lângă cuptor și poate de acolo s-a început tot.

page

Presupun că nu e nici pe departe ușor să lansezi o afacere în străinătate. Cum v-a venit ideea lansării unui start-up gastronomic și cu ce succese se pot „lăuda” astăzi arătoasele plăcinte by Zinaida Chilari?

Majoritatea nemților pe care i-am întâlnit nu știau de Moldova; nici chiar unde se află. Încercam mereu să le explic și neapărat pomeneam de bucătăria noastră. Astfel, mi-a venit ideea să le vorbesc altfel despre Moldova, nu doar geografic, dar și gastronomic. Sper să-mi reușescă și mai departe.

17264219_1110071682471555_5912215024413518245_n

Intuiesc că germanii văd, în plăcintele noastre, o formă de fastfood. Cu ce impresii rămân băștinașii, ori de câte ori vă gustă capodoperele?

Nu m-am așteptat că nemților o să le placă; sunt impresionați de plăcintele noastre cu cartofi și vișină, spun unii că așa le faceau și bunicile lor pe timpuri, doar că se numeau altfel și aveau altă formă.

Este adevărat că aluatul combinat cu diferite legume sau fructe este baza comună a istoriei culinare a multor neamuri; spun că le aduce aminte de copilarie. Așa am început să caut rețete vechi ale nemților și am găsit una aproape identică cu a noastră. Se numește „punga cu cartofi” și era consumată cu mousse de măr. Ei vizual poate nu înțeleg, dar după ce gustă, spun că simt gust de casă.

15940894_2011572102317156_1136194725584590514_n

Care sunt cele mai mari provocări cu care vă confruntați? Sunteți adepta „credinței în vis” – ca și formulă a succesului?

Da, sunt o visătoare, eu cred foarte mult în Dumnezeu și cred că tot ceea ce-ți dorești cu adevărat, dacă ai scop frumos în care investești dragoste și suflet, neapărat o să se îndeplinească.

Noi nu am făcut nimic deosebit, este o simplă rulotă în care facem plăcinte; este ceva mic, după puterile noastre, care cu mare drag ne trezește dimineața să mergem la muncă. Asta mă face fericită și-mi dă un imbold să cred că orice provocare merită acestă satisfacție pe care o am, când un client este mulțumit.

15826485_147893709037596_4307112331006692119_n

Nu vom pătrunde acum în „taina comercială”. Vă rugăm doar să ne spuneți un secret al celor mai bune plăcinte din lume.

Secretul este același: „tot ceea ce faci, să faci cu drag”Credeți-mă: eu nu fac plăcinte deosebite de cele ale altor gospodine și nu folosesc o rețetă mai specială; doar că le fac în felul meu și o fac din inimă.

17362602_1110073442471379_7314659432216718452_n

Vorbiți-ne despre colaborarea recentă cu o publicație germană, pe paginile căreia ați apărut grație poveștii de succes.

17155801_1110080532470670_6277484259742838104_n

Da, a fost o zi interesantă pentru mine. Inițial credeam că a venit vreun control, nu-mi puteam explica altfel de ce doamna, cu un pix și o foaie, îmi punea atâtea întrebări. Dar când mi-a spus că este jurnalistă, a mâncat plăcinte de la noi, i-au plăcut și a decis să scrie un asticol despre asta, am rămas foarte surprinsă.

După ce a ieșit articolul în ziar, au venit nemți care cumpărau plăcinte și încercam să le explic că acesta este un produs tradițional, că se numește „plăcintă”, la care ei îmi răspundeau: „Dar noi știm, noi am citit”.

Mă bucură faptul că acest articol, dacă nu a făcut un neamț să vină să guste plăcintele, măcar a provocat pe cineva să caute pe Google unde este Moldova.

16507913_1079634732181917_9054223601293746784_n

Cine sunt oamenii cărora ați dori să le mulțumiți pentru tot sprijinul, inspirația și umărul pe care vi l-au oferit ori de câte ori ați simțit nevoia?

În primul rând vreau să-i mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat familia pe care o am, familie care m-a susținut și mă susține, iar pentru asta îi mulțumesc enorm. Sper că într-o zi o să le întorc osteneala și să pot să le dau copiilor mei atâta susținere, câtă îmi dau ei mie.

15965794_147893702370930_5661299897655281860_n

Admiteți că ați putea reveni acasă, pentru a continua aceeași idee de business?

Să revenim acasă este cel mai mare vis pe care îl avem și sunt sigură că asta se va întâmpla. Pentru că acolo-mi sunt rădăcinile, acolo-mi am părinții care vorbesc în limba maternă!

ds

17308942_1110079579137432_3620594058485450874_nPentru că înțelegeți nu din auzite cât de important este sprijinul cuiva, atunci când ești departe, vă rog să lăsați un mesaj pentru toate femeile din diasporă, care au ajuns să citească aceste rânduri.

Desigur… fiți așa cum sunteți, găsiți lucrul care vă face plăcere, pentru că nimic nu este imposibil atunci când este dorință și dăruire. Nimic și niciunde nu e rece, depinde din ce colț ne uităm și cum vrem să vedem noi lucrurile.

Zinaida, vă mulțumim pentru acest interviu! Fie ca orice vis pe care îl aveți încolțit în inimă să înflorească și să vă aducă roade bogate!

Foto: Arhiva personală, Plăcinte Moldovenești

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Fiecare a opta companie privată din Berlin se află în proprietatea unor persoane de alte naţionalităţi, iar est-europenii sunt în fruntea listei.

default 

Caracterul internaţional al Berlinului devine din ce în ce mai solid. O confirmă acum şi Camera de Comerţ a capitalei (IHK Berlin): la începutul anului 2010 au fost înregistrate în Berlin peste 32 300 de firme străine.

Prin Berlin, cu afaceri…

În condiţiile în care în Berlin locuiesc aproximativ 470 000 de persoane de alte naţionalităţi, din raportul IHK rezultă că fiecare al 14-lea străin desfăşoară aici o afacere. Întreprinzătorii vin din nici mai mult nici mai puţin de 164 de ţări, iar majoritatea companiilor – de cele mai multe ori active în domeniile comerţului, serviciilor şi construcţiilor – au fost întemeiate în ultimii zece ani.

Berlinul atrage aşadar nu numai turişti şi amatori de petreceri de weekend, ci şi oameni care speră să-şi construiască aici un viitor.

Symbolbild Geschäft Firma Business Plan

Surprinzător este că nu imigranţii de origine turcă, aşa cum ar fi fost oarecum de aşteptat, deţin cele mai multe firme în Berlin, ci polonezii, ţara vecină fiind şi unul dintre cei mai importanţi parteneri comerciali ai capitalei germane.

5 070 de firme aparţinând unor proprietari de origine poloneză, au fost înregistrate în Berlin, la începutul lui 2010. Ele sunt urmate de întreprinzătorii turci, vietnamezi, italieni şi bulgari, aceştia din urmă deţinând 1 450 de firme în capitala Germaniei.

Românii se află pe locul al nouălea, cu 664 de companii înregistrate la Camera de Comerţ. Aceştia şi-au deschis până acum chiar mai multe afaceri decât francezii şi americanii, cu 614, respectiv 504 firme.

Germania – o şansă pentru mulţi străini

Doina Cozea, proprietara unei agenţii româneşti de turism din Berlin, şi-a început afacerea în plină criză economică. Şi totuşi, riscul a meritat:

“Aici, o şansă în plus există pentru fiecare. Condiţia este să munceşti serios, să te angajezi foarte serios. Dacă oamenii văd că eşti la un standard european, profesional vorbind, şi dacă văd că faci cu multă dragoste şi pasiune ceea ce faci, îi convingi. Am mai auzit şi eu mitul acela că germanii ar fi reci. Şi eu m-am temut de el.

Reiseagentur Rumänien TouringDoina Cozea, proprietara “Rumänien Touring”, Berlin.

Dar sunt nişte oameni foarte corecţi. Cine ar veni acum în Germania cred că ar trebui să-şi pună în primul rând această întrebare: ‚Cât de serios mă pot angaja într-un efort susţinut, continuu şi care să producă în primul rând pentru firma la care lucrează şi apoi poate în plan personal?‘”

Directorul adjunct al Camerei de Comerţ, Christian Wiesenhütter, a declarat că “un număr atât de mare de întreprinzători străini e un semn bun pentru capitală, un avantaj pentru întraga economie a Berlinului”.

Volumul schimburilor comerciale, care a crescut cu 60% faţă de anul 1991, certifică şi el importanţa Berlinului, în calitate de centru de business la nivel internaţional.

Statele Unite sunt cel mai important partener comercial al Berlinului: produsele americane reprezintă un procent de 14% din importuri, iar berlinezii plasează 10% din exporturi pe piaţa americană.

Autor: Lavinia Piţu, DW-Berlin
Redactor: Ovidiu Suciu

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Apele minerale Aqua Carpatica sunt exportate în 14 ţări din Europa, Asia şi America de Nord, a anunţat, luni, compania deţinută de omul de afaceri Jean Valvis.

Valvis exportă Aqua Carpatica în 14 ţări
Valvis exportă Aqua Carpatica în 14 ţări
Cele 14 ţări sunt SUA, Marea Britanie, Japonia, China, toate ţările din zona Golfului (Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuwait, Bahrain, Arabia Saudită, Oman), Rusia, Moldova, Germania şi Ungaria.

 « România, având ca ambasador Aqua Carpatica, va dovedi ca un produs premium al ţării poate concura direct cu cele mai prestigioase branduri internaţionale din domeniu », a declarat Jean Valvis, preşedinte-Director General Valvis Holding.

În Statele Unite ale Americii, brandul de ape minerale este prezent începând cu luna iulie, în lanţul de magazine Sprouts Farmers Market (peste 200 de magazine care operează în 12 state, având un numar de 18.000 angajati) ce comercializează produse proaspete şi organice, oferind experienţa de consumator orientată spre beneficii de sănătate.

Aqua Carpatica este singurul brand de apă din Romania avizat conform standardelor şi omologat pe piaţa SUA ce are parteneriate cu lanţuri de supermarketuri pe întregul continent american, nu numai în magazinele tradiţionale locale.

În demersul de comunicare, pornind de la studii ştiinţifice relevante, Aqua Carpatica îşi asumă un nou rol de educator şi formator asupra calităţilor şi beneficiilor unei apei minerale naturale pure, lipsite de nitraţi, mai ales pentru femei însărcinate şi copii.

Înfiinţată în anul 2000, Carpathian Springs a iniţiat, în anul 2009, proiectul Aqua Carpatica, concretizat în 2011 prin lansarea brandului cu acelaşi nume.

Timp de trei ani la rând, eficienţa campaniilor de comunicare coroborate cu vânzările efective au clasat Aqua Carpatica în topurile clasamentelor de specialitate cu numeroase premii EFFIE câştigate an de an. Încununarea a venit în acest an pentru Campania Testul Purităţii care a cucerit atât medalia de aur pentru categoria sa, dar şi The Grand Effie Award Romania.

Aqua Carpatica a înregistrat creşteri de vânzări spectaculoase, iar 2015 se prevede a fi anul cu o creştere de peste 50% a cifrei de vânzări faţă de anul trecut.

“Mulţumesc consumatorului român pentru sprijinul şi încrederea acordate, fără de care acest efort de export ce ne onorează, nu ar fi fost posibil”, a spus Jean Valvis.

Jean Valvis a vândut în 2008 afacerea cu lactate Dorna către grupul francez Lactalis, într-o tranzacţie evaluată între 70 şi 90 de milioane de euro. De asemenea, în anul 2002, Valvis a vândut compania Dorna Apemin, producătorul apei minerale Dorna, către Coca Cola, într-o tranzacţie estimată la aproximativ 40 de milioane de euro.

Autor: liliana micu

Sursa: business magazin

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Trei timişoreni au lansat apa care contine aur, iar 80% din producţie merge la export, inclusiv în China

Trei oameni de afaceri din Timişoara au investit 5 milioane de euro într-o fabrică de apă din judeţul Caraş-Severin. Poziţionată pe segmentul de lux, apa Aur’a este îmbuteliată direct cum iese din munte şi conţine microparticule de aur şi argint. Timişorenii şi-au propus ca într-un an să ajungă să vândă 1 milion de sticle Aur’a pe lună, pe pieţe precum Germania, Belgia, Slovacia, Austria, dar şi pe cele asiatice. În România, apa Aur’a va fi găsită doar în restaurante, hoteluri şi cafenele.

Primul lucru pe care ţine să îl clarifice la telefon Horaţiu Rada, unul dintre investitorii în Aur’a Mineral Water, este că apei Aur’a nu îi este adăugat aur şi argint, aşa cum s-a discutat în media odată cu lansarea ştirii legate de lansarea proiectului, ci microparticulele de aur şi argint fac parte din izvorul apei alături de alte minerale. Am înţeles că precizarea este importantă abia după ce am citit despre componenţa naturală a altor ape faimoase „de lux“. Evian, fondată în 1789, când marchizul de Lessert a descoperit gustul apei Evian la un izvor aflat pe proprietatea prietenului său Cachar, în Evian-les-Bains, iar vindecarea unor boli a fost pusă pe seama acestei ape. O altă apă cu renume, Fiji, îmbuteliată de la un izvor într-o insulă din Pacific, are proprietăţi datorate faptului că în compoziţie există electroliţi, colectaţi în drumul prin numeroase straturi de roci vulcanice.

Tibet 5.100, care are ca sursă un izvor din munţii de la care îşi trage numele, de la 5.100 de picioare (peste 1.500 de metri) deasupra nivelului mării conţine un amestec de litiu, stronţiu şi acid metasilicic. Este populară în China, unde o sticlă de 330 ml costă 7,5 yuani, adică aproximativ 1,20 dolari. Nu e de mirare că următorul lucru pe care mi-l comunică Horaţiu Rada este optimismul cu care şi-au propus să atace alte pieţe – în curând aveau să plece în Vietnam, făcând parte din delegaţia de oameni de afaceri ce va merge alături de premierul Dacian Cioloş într-o misiune care are drept scop dezvoltarea perspectivelor de colaborare comercială între cele două ţări.

Investiţia în fabrica Aur’a din Ocna de Fier face parte dintr-un proiect de 5 milioane de euro a cărui primă etapă a fost gata în luna februarie a acestui an; resursele financiare ale investiţiei au fost credite bancare şi aporturi proprii ale investitorilor. Fabrica a început să producă în luna iunie şi are o capacitate de două milioane de sticle pe lună. Aproximativ 80% din producţie se exportă şi există deja contracte de distribuţie pentru Germania, Cehia, Slovacia, Belgia, Austria, dar şi pentru mai multe ţări din Asia, printre care şi China. În România, apa nu este încă disponibilă şi va ajunge în curând doar la distribuitori din zona HoReCa. Ţinta este să ajungă de la vânzări de la 500.000 de sticle pe lună anul acesta, la un milion până în primăvara anului 2017. În prezent, în cadrul fabricii din Ocna de Fier lucrează 15 persoane, locuitori ai comunei, iar creşterea acestui număr va fi influenţată de etapele de dezvoltare a afacerii.

Aur’a Mineral Water, compania care deţine fabrica, are trei acţionari – Horaţiu Rada, Eleodor Coptil şi Mihai Petrăchioiu. Horaţiu Rada a intrat în afaceri în 1997, când a înfiinţat firma Cons Electrificarea Instal, cu activităţi în construcţiile civile; a trecut ulterior şi la realizarea branşamentelor şi a construcţiilor de reţele electrice. În asociere cu Eleodor Coptil, a extins activitatea firmei spre domeniul serviciilor dar şi al lucrărilor de infrastructură, suprastructură şi hidroizolaţii. Potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, Cons Electrificarea Instal a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri netă de 17,6 milioane de lei, la un număr mediu de 117 angajaţi. Horaţiu Rada a fost în 2006 preşedinte al Federaţiei Patronale din Energie, iar în 2004 a înfiinţat asociaţia patronală din domeniul energetic din zona de vest – Energobanat.

Mihai Petrăchioiu are afaceri în domeniul turistic, în cel al serviciilor medicale şi de producţie a lifturilor, iar de aproape 20 de ani este manager regional la Rio Bucovina. Producătorul de apă minerală a fost preluat de grupul Maspex Wadowice din Polonia, potrivit unui anunţ făcut anul trecut, şi deţine o cotă de piaţă de 14% pe piaţa apelor minerale naturale plate, potrivit ZF. Rio Bucovina are trei unităţi de producţie în Vatra Dornei, Timişoara şi Giurgiu şi a avut în 2015 o cifră de afaceri de aproximativ 40 de milioane de euro, cu 18% mai mare decât în 2014.

Horaţiu Rada povesteşte cum a apărut ideea unei investiţii în domeniul apei: „Am fost căutat cu insistenţă de o persoană care intermedia vânzarea unei unităţi de îmbuteliere a apei şi care promova afacerea ca pe o oportunitate extraordinară de afaceri. Exact ca în cazul zicalei cu pomul lăudat – locaţia, unitatea în sine, era în fapt o bombă cu ceas. Chiar dacă apa avea un nume pe piaţă, condiţiile de îmbuteliere şi tehnologia folosită păreau desprinse din Evul Mediu. Ca să nu vorbim despre preţul exorbitant care era cerut pentru finalizarea afacerii“, povesteşte Rada. S-a consultat cu un prieten şi împreună au decis că afacerea respectivă nu ar fi fost o alegere potrivită. Totuşi, a rămas cu ideea că o investiţie în domeniu ar putea fi o oportunitate, dar cu condiţia principală să fie vorba despre ceva care să aducă o noutate într-un domeniu aproape saturat. Ulterior, prietenul care l-a consiliat la vremea respectivă, Mihai Petrăchioiu, director regional al Rio Bucovina, a devenit asociatul lui Horaţiu Rada în proiectul Aur’a.

Autor: IOANA MATEI

Sursa: business magazin

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

rom-paper-1Compania brașoveană Rom Paper, producător de șervețele și hârtie iginienică, și-a bugetat o creștere a afacerilor cu 20%, urmând să treacă de 60 de milioane de lei, după ce 2015 a fost încheiat cu un business de 52 de milioane de lei.

Compania, care are 125 de angajați, lucrează la dezvoltarea de produse noi, produse ce vor diversifica gama oferită clienţilor şi vor ajuta la diferenţierea pe piaţă. Portofoliul de clienţi al Rom Paper include reţele de magazine precum şi distribuitori. Valoarea exporturilor a ajuns la peste 10 milioane de lei, în creștere cu 40% față de anul anterior. „Suntem în permanenţă preocupaţi să asigurăm un nivel calitativ ridicat al produselor. Acest lucru a permis produselor noastre prezența pe pieţele din România, Cehia, Polonia, Republica Moldova, Bulgaria şi Lituania”, declară Claudiu Puchin, director executiv. Pentru acest an compania poartă negocieri pentru a intra pe piețele din Germania și Serbia.

Bugetul de investiții al companiei brașovene se ridică la două milioane de euro în acest an, după ce anul trecut au fost realizate investiții de 2,4 milioane de euro.

„Pentru viitor compania va urmări consolidarea şi dezvoltarea afacerii atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă. Investiţiile realizate de Rom Paper în perioada următoare se vor concretiza în utilaje moderne, competitive care să aducă produselor un plus de calitate şi în promovarea de brand-uri care să atragă consumatorii atât prin naming şi ambalaje, cât şi printr-un portofoliu de produse complet, de calitate şi versatil”, arată compania într-un comunicat.

Bugetul de investiţii al companiei pentru anul 2016 este de aproximativ 2 milioane de euro pentru utilaje, modernizări de spaţii productive şi brandul Mototol.

Autor: Ovidiu Vranceanu

Sursa: bizbrasov

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Germania este piaţa numărul unu a Europei în ce priveşte produsele agro-alimentare organice, dominând nu doar în ce priveşte cantităţile cumpărate dar şi ritmul de creştere. În câteva cuvinte – Germania este ca un vârtej care înghite tot ce este bio.

Creşterea consumului de produse bio ţine de dezvoltare – produsele bio sînt mai scumpe decât cele obişnuite iar aceasta presupune un nivel de venituri care să îi permită individului să depăşească dilema „mai ieftin” sau „mai sănătos” când ajunge la raft, produsele bio sînt obţinute altfel decât cele obişnuite şi este nevoie de un interes sporit al individului faţă de aceste aspecte, creat prin educaţie şi stil de viaţă sănătos.

Vânzările de produse bio au atins anul trecut nivelul de 7 miliarde de euro, fiecare locuitor al ţării cheltuind în medie 73,60 de euro.

Cererea de produse bio din Germania depăşeşte cu mult producţia internă – balanţa păstrându-se chiar şi în condiţiile dublării suprafeţelor şi capacităţilor de producţie.

În aceste condiţii Germania oferă cele mai bune oportunităţi pentru exportatori – cel mai favorizat segment fiind cel al fructelor şi legumelor care constituie 27% din totalul vânzărilor din domeniul bio.

Evoluţia sectorului bio contrastează puternic cu cea a consumului general şi a celui de produse agro-alimentare în special, unde în perioada 2006-2012 s-au înregistrat, pe fondul crizei, scăderi semnificative.

La nivel mondial Germania este a doua piaţă bio dar rămâne în continuare cea mai atractivă datorită ritmului de creştere.

Autor Mircea Marina

Sursa: agrointel

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Marius Bicu, Unilact Transilvania: Nu va imaginati ca daca vindeti in Franta adaugati 20% la pret fata de Romania din oficiu
Marius Bicu, proprietarul Unilact Transilvania, companie prezenta pe piata cu brandul de lactate De la Ferma, a inceput exporturile in 2009, prima tara in care a intrat fiind Spania. In prezent, produsele ajung din fabrica din judetul Alba in zece tari europene. Antreprenorul roman ofera cateva sfaturi celor care isi propun sa incerce experienta internationala.
 Marius Bicu este de 12 ani manging partener al companiei Unilact Transilvania, afacere de familie fondata in 1994 de tatal sau. Afacerea s-a nascut in locul unui vechi CAP din localitatea Unirea, judetul Alba, care avea initial functia de depozit. Acolo au fost puse pe picioare o ferma, o fabrica de branzeturi, un depozit logistic si 3 branduri: Unilact, Pachet de Acasa si De la Ferma.
Marius s-a implicat in acest business in 2004, cand tatal sau i-a cerut suportul pentru un proiect de accesare a fondurilor europene . Anterior, dupa ce a absolvit Facultatea de Automatica si Calculatoare din cadrul Politehnicii Cluj-Napoca, a demarat propria afacere in domeniul constructiilor.

Cel mai intelept lucru pe care am stiut sa il facem a fost sa ne indreptam spre piata din Europa

In prezent, fabrica produce branza de burduf, telemea si branza proaspata procesand zilnic 15.000 de litri de lapte, iar 25% din materia prima necesara este asigurata de propria ferma, care are 1000 de oi si 400 de bovine. Anul acesta afacerea ar putea depasi pragul de 5 milioane de euro, 55% din business fiind sustinut de exporturi. In afara tarii compania este prezenta cu Unilact si Pachet de acasa (branduri pozitionate mediu) si cu De la Ferma (segmentul premium). „Prima tara in care am exportat a fost Spania, de Craciun in anul 2009. Am inceput cu brandul Unilact aflat in piata romaneasca din 2002. Motivul pentru care am ales sa iesim in afara granitelor tarii a fost determinat de provocarile pe plan intern datorate concurentei neloiale. In 2009 am hotarat sa cumparam doar lapte de foarte buna calitate din ferme moderne, curate si cu animale sanatoase si sa renuntam la centrele de colectare a laptelui. Ne asumasem costul de achizitie mai mare al materiei prime de buna calitate, conform standardelor UE. Nu am mai putut concura cu produse similare aflate pe raftul din Carrefour care aratau la fel, dar foloseau materie prima ieftina. Diferenta fiind de la 50 de bani la 1 leu pe litru de lapte, cel mai intelept lucru pe care am stiut sa il facem a fost sa ne indreptam spre piata din Europa”, povesteste Marius Bicu. Unilact Transilvania Sursa foto: De la Ferma Facebook Au ales Spania datorita comunitatii mari de romani de acolo. Imediat a urmat Italia pe lista, din aceleasi considerente. Odata ce au hotarat sa exporte au avut trei mari provocari – logistice, documente sanitar veterinare si faptul ca nu isi cunosteau clientii. „Clientii aveau transporturi frigorifice din Romania aproximativ lunar sau nu aveau deloc. Un camion inchiriat avea 33 de paleti si noi o comanda buna de un palet si jumatate. Am rezolvat aceasta provocare prin asociere cu un producator de mezeluri care avea cantitati mai mari pentru ca <<romanii mananca carne si intre mesele principale>>. Acum lucrurile sunt similare, asocierea functioneaza: transportatorul frigorific incarca mezeluri, apoi branzeturi, apoi icre, prajituri si la final 3 paleti de suc de la European Drinks la iesire din Oradea daca nu e plin camionul”, mai spune Marius.

Nu intelegeam de ce branza de burduf De la Ferma care se vinde cel mai bine in Romania nu merge la export

O alta provocare a fost reprezentata de documentele sanitar-veterinare si sistemul informatic de urmarire a produselor de origine animala despre care „cei de la Directia Sanitar Veterinara Ocna Mures au aflat o data cu noi”.

„Cerintele clientilor le-am studiait in regulamentele UE impreuna cu medicul veterinar si am scris primul certificat cot la cot, adica jumatate el si jumatate noi. El jumatatea aceea cu semnatura si stampila”, spune Marius Bicu.

Mai mult, nu cunosteau comportamentul clientilor finali – cum si ce cumpara, cum arata magazinul romanesc din Italia. „Am plecat in vizita la clienti in Spania si am fost socati. Parea ca ne-am intors in timp: magazine mici, fara autoservire, cu vanzatoare dupa tejghea. Cele mai vandute produse: salam de vara, parizer, telemea in saramura, Eugenia, conserve, pufuleti, bere si suc ieftine. Atunci mi s-a spulberat mitul ca la export o sa vindem produse foarte bune si scumpe. Am inteles ca romanii cumpara produse ieftine de care le este foarte dor, economisesc banii castigati si ii trimit acasa familiei. Ne-am adaptat repede si am creat o gama de produse lactate pentru ei numita Pachet de Acasa, gandita sa satisfaca intocmai nevoile romanilor din strainatate. Am ajuns sa vindem <<Dor de casa>> si gustul din Romania la un pret accesibil”, puncteaza proprietarul Unilact Transilvania. De la Ferma Sursa foto: De la Ferma Facebook In privinta celei mai dificile piete de export Marius Bicu aminteste Germania, luand in considerare durata de prospectare, bariera lingvistica si rigorile din aceasta tara in privinta analizelor de laborator, a documentatiei pentru produse si traducerea informatiilor de pe eticheta. „Cu distribuitorul din Germania a durat cel mai mult prospectarea, doi ani, 3 intalniri si anul trecut in octombrie cand ne-au vizitat standul de la targul Anuga Koln ne-au invitat sa le vizitam depozitul si magazinele. Ne-am intors acasa cu prima comanda. Ne-am lovit de bariera lingvistica. Distribuitorul nostru din Germania este rus si nu vorbim nici rusa , nici germana. A fost o distractie cu intocmirea documentatiei tehnice”, adauga Marius Bicu.

3 pasi esentiali in export

  • Sa mearga in vizita si sa cunoasca foarte bine Distribuitorul si comportamentul clientului final.
  • Sa isi analizeze concurenta de acolo.
  • Sa vanda produsele sau serviciile la pretul corect, fara sa isi imagineze ca daca vinzi in Franta adaugi 20% la pret fata de Romania din oficiu.
  • Sa se adapteze la obiceiurile locale ale consumatorilor. De exemplu un magazin romanesc din Roma vinde de 2.000 de euro intr-o zi din saptamana si intr-o sambata de 20.000 de euro. Ar fi bine sa trimiti camionul astfel incat sa ajunga joia sau vinerea la Roma si sa prinzi vanzarea de weekend.

Exporturile Unilact Transilvania au crescut anul trecut cu 87%, la peste 6 milioane de lei si 465 de tone. Principalele piete de desfacere sunt Italia, Spania, Anglia si Belgia. Autor : Alina Stan

Sursa foto: Mircea Dragos Photography
Sursa: wallstreet
Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva