Search

Muzee

Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O adevărată comoară cu lucrări ale unor importanți pictori români stă ascunsă în clădirile Muzeului de Artă Satu Mare. Opere semnate de Grigorescu, Baba, Jalea, Aurel Popp, Vlasiu sau Vida Gheza erau ținute într-un depozit impropriu până anul trecut, când noul director al instituției a început renovările, urmând ca acestea să vadă lumina din sălile de expoziții.

Nu doar în lumea artei este suficient să amintești de Nicolae Grigorescu ca să captezi atenția, dacă nu asupra talentului artistic cu siguranță asupra valorii tablourilor sale, cotate cu zeci sau chiar sute de mii de euro la licitații.

Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Muzeul de artă “Dinu și Sevasta Vintilă”, unic în mediul rural din țara noastră, deține peste 200 de lucrări de artă realizate de către unii dintre cei mai mari pictori și sculptori ai României.

Captură Foto: (c) SensoTvRO / YouTube

Aflat în comuna Topalu din județul Constanța, muzeul este găzduit de casa părintească a medicului Gheorghe Vintilă, cel care a înființat acest muzeu, în anul 1961, donând colecția în memoria părinților săi, Dinu și Sevasta Vintilă, învățători ai localității, de numele cărora este legată construirea, în 1920, a primei școli primare din sat, potrivitwww.descoperimlumeaimpreuna.ro.

Mai multe detalii pe agerpres

 

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Muzeul de Artă Religioasă “Reîntregirea” prezintă o parte din bogata colecție de patrimoniu a Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia cuprinzând exemplare apărute sub tipăritura Mitropoliei Bălgradului și câteva dintre cele mai reprezentative icoane pe lemn și pe sticlă aparținând pictorilor din centrele iconografice din Transilvania, potrivit www.basilica.ro și www.alba.djc.ro.

Colecția Arhiepiscopiei a luat ființă în anul 1982 și cuprinde peste 2300 de exemplare de carte veche românească și peste 650 de icoane pe sticlă și lemn. Din cadrul colecției, un fond important îl constituie icoanele pe sticlă creație a meșterilor zugravi activi în secolele XVIII—XIX din județele Alba și Mureș din centrele Nicula, Maierii Alba Iuliei, Făgăraș, Lancrăm, Iernueni, Mărginimea Sibiului, Țara Oltului, cheii Brașovului, Nordul Transilvaniei și Crișana.

Amplasat pe strada Mihai Viteazu, nr. 16 din Alba Iulia, muzeul a fost înființat în anul 2008 și este găzduit de un spațiu al complexului Catedralei Reîntregirii Neamului. Simbol al unității naționale Catedrala Reîntregirii Neamului domină orașul prin înălțimea turlelor sale, de aproape 60 de metri și este amplasat pe latura de apus a Cetății, având o amplă perspectivă spre Platoul Românilor, locul în care, în urmă cu 97 de ani, 100.000 de români au aprobat cu entuziasm Unirea cu Țara-Mamă. Construită între 1921-1922, este locul în care, la 15 octombrie 1922, au fost încoronați ca suverani ai României Mari Regele Ferdinand și Regina Maria.

Colecția muzeală conservă piese de artă religioasă (icoane, veșminte preoțești) și carte veche reprezentând istoria bisericii ortodoxe în Transilvania. Aceasta cuprinde 553 de icoane pe lemn, 361 de icoane pe sticlă, două icoane pe hârtie (xilografuri), 11 icoane pe tablă, 32 de cruci, șapte bucăți de frescă, 25 de piese textile (antimise și prapori), 27 de alte obiecte de cult și 2.534 de cărți vechi românești. Acestea provin din parohiile aflate în jurisdicția Arhiepiscopiei de Alba Iulia, din județele Alba și Mureș. Dintre acestea, sunt expuse, în prezent, 30 de icoane pe sticlă, realizate de pictori din centrele iconografice de la Maierii Bălgradului, Laz, Lancrăm, Nicula și Șcheii Brașovului, și 20 de icoane pe lemn, realizate de Iacob Zugraful și Simeon Silaghi.

Cea mai veche icoană pe lemn din colecție, reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul, datează din secolul al XVI-lea, fiind pictată într-un atelier transilvănean și a aparținut Parohiei Țălna.

Din colecția de carte, cea mai mare vechime o au patru file dintr-un exemplar al Tetraevanghelierului slavo-român tipărit de Filip Moldoveanu la Sibiu, între 1551-1553. Dintre exemplarele cele mai importante ale secolului al XVII — lea ieșite de sub teascurile tipografiei Bălgradului amintim: Noul Testament, Molitvelnic, Khiricadromion.

AGERPRE (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

În Munții Buzăului, în zona Ulmet – Bozioru pot fi admirați faimoșii trovanți buzoieni, care se înfățișează sub o serie de forme, nodulare, sferoidale, elipsoidale, cilindrice sau dendritice, și care pot cântări de la câteva grame, la câteva tone. Un grupaj al acestora a fost numit de localnici Babele de la Ulmet.

Trovanții de la Ulmet, Munții Buzăului.

Trovanții sunt numiți, popular, ”pietre vii”, datorită uneia dintre multele legende, care spune că aceștia își pot schimba locul. O altă legendă spune că din străbuni se cunoaște faptul că aceste “pietre vii” aduc spor în casă și noroc. Localnicii cred cu tărie, adevărat sau nu, că după ploaie apar mici pietricele, mici trovanți, care în timp vor înghiți nisip și se vor face mari, se menționează pe site-ul www.dinbuzau.ro.

Trovanții de la Ulmet, Munții Buzăului.

Termenul ”trovant” este specific literaturii geologice române și a apărut prima dată în 1907, în lucrarea naturalistului Gheorghe Murgoci, intitulată ”Terțiarul din Oltenia”.

Potrivit geologilor, trovanții sunt niște conglomerate, formate în terenurile nisipoase și în cele ce prezintă stratificații de gresie bogate în carbonat de calciu. Atunci când suprafața devine umedă, mineralele încep să se răspândească și creează o presiune asupra nisipului, presiune care îl determină să se extindă și pietrele să ”crească”. Pietrele “cresc” prin depunere constantă cam 4-5 centimetri în 1.200 de ani.

Potrivit specialiștilor, adăugarea sedimentară, strat după strat, nu presupune un fenomen de natura organică, scrie formula-as.ro, însă se admite faptul că există un punct de materie organică de la care pornește creșterea sedimentară, pe care îl îmbracă și, de multe ori, îi copiază și forma. Această predilecție pentru a “imita” organismele vii este considerată o “curiozitate geologică”.

Trovanții de la Ulmet, Munții Buzăului.

Multă vreme, “pietrele vii” au fost considerate fosile de plante sau de animale, dar li s-a atribuit, de asemenea, și o proveniență de origine extraterestră.

În România, trovanții pot fi văzuți în județul Vâlcea, unde există, în comuna Costești, un Muzeu al Trovanților în aer liber, aflat în patrimoniul UNESCO, pe Dealul Feleacului, lângă Cluj, lângă Sibiu, în Cașolț, în Hunedoara, dar și în județele Bacău, Suceava și altele, potrivit site-ului www.worldwideromania.com. Totodată, în funcție de zonă, trovanții sunt cunoscuți sub diferite denumiri, precum bibiloi, bălătruci sau dorobanți, pietre mergătoare etc.

Trovanții de la Ulmet, Munții Buzăului.

Munții Buzăului încadrați în vest de munții Ciucaș, în est de munții Vrancei, în sud de culmile Subcarpaților de Curbură, iar la nord de Clăbucetele Întorsurii, se desfășoară pe o suprafață de aproape 1.900 kmp. În sud și în nord, contactul cu regiunile limitrofe este subliniat prin diferențele de nivel de 200-350 m ce apar adesea sub forma unor versanți abrupți. Acest aspect este și mai pregnant pe aliniamentul Păltineni — Colți — Lopătari, adică acolo unde eroziunea a pus în evidență pereți abrupți alcătuiți din straturi groase de gresie, în poziție verticală.

Trovanții de la Ulmet, Munții Buzăului.

Limita față de munții din est și vest se poate urmări în lungul văilor Buzău, Siriu în vest; Bâsca Mică, Bâsca Mare în est, al unor înșeuări largi (între vârful Furu Mare și Ivănețu în sud-est, Lăcăuți-Menesbert în nord-est) și culmi joase.

Din Munții Buzăului fac parte Masivele Siriu, Penteleu, Podu Calului, Monteoru și Culmea Ivănețu, în cadrul cărora există mai multe trasee marcate, arată site-ul www.carpati.org.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Muzeul “Vasile Pârvan” din Bârlad, județul Vaslui, deține zeci de mii de piese din domeniul arheologiei, istoriei, numismaticii, artei și științelor naturii.

A fost înființat la 10 aprilie 1914, sub numele de Muzeul Județului Tutova, ca un muzeu mixt, cu mai multe secții, respectiv artă, istorie, științele naturii. Bazele muzeului au fost puse de personalități marcante, printre care Gheorghe Constantin Râmniceanu, colonelul Petrescu Tocineanu, Ion Pallady, profesorul Store Belloescu și preotul Iacov Antonovici, acesta din urmă fiind și primul custode al muzeului.

Este adăpostit, din 1957, de o clădire monument de arhitectură, construită în stil neoclasic, după planurile arhitectului italian Giovani Baldorossi, palatul fostei prefecturi de Tutova. Din același an poartă și numele marelui arheolog Vasile Pârvan.

Colecțiile muzeului, din domeniile arheologiei, numismaticii, artei, au fost constituite îndeosebi prin donații din partea unor mari personalități, pasionați colecționari, între care: prof. dr. doc. Ion Chiricuță (1917-1988), dr. Marcel Vainfeld (1917-1990), dr. Constantin Teodorescu (1939-2011), prof. George Ivașcu.

Patrimoniul muzeul a fost îmbogățit și cu obiecte rezultate în urma cercetărilor arheologice, a transferurilor și achizițiilor, devenind instituție tot mai bogată și puternică, astfel că, în 1976, întreaga clădire a fostei Prefecturii a județului Tutova a intrat în posesia muzeului, cu cele 72 de încăperi, din care 49 cu destinație expozițională, potrivitwww.muzeuparvan.ro și www.historia.ro.

Printre bunurile de excepțională valoare, unele clasate în categoria tezaur a patrimoniului național, se numără lucrări de pictură de școală germană, italiană și spaniolă; sculptură românească, germană, spaniolă, franțuzească; tapiserii flamande și franțuzești; lăzi și garderobe italiene și franțuzești; comode, un pian Biedermeier de secol XIX; un altar de cult japonez (kamidana) de sfârșit de secol XVIII; paravane japoneze de secol XVIII-XIX; ceramică japoneză și chinezească de secol XVIII-XIX; icoane și porți împărătești de secol XVIII-XIX; bijuterii de secol XVII-XIX.

De asemenea, pot fi admirate picturi din perioada interbelică aparținând artiștilor: Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Iosif Iser, Francisc Șirato Dumitru Ghiață, Dimitrie Hârlescu, Ion Theodorescu — Sion, Camil Ressu; pictură contemporană de: Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Vânătoru, Michaela Eleutheriade, Lucia Dem. Bălăcescu, Octav Grigorescu, Rodica Lazăr, Angela Popa Brădean, Traian Brădean, Dan Hatmanu, Constantin Piliuță, Sorin Ilfoveanu, Ion Pacea, Ion Sălișteanu.

Un tablou mai puțin cunoscut, dar foarte valoros, realizat de pictorul Nicolae Grigorescu, se află în patrimoniul muzeal. Acest tablou îl înfățișează pe tatăl lui Alexandru Vlahuță, preotul Nectarie Vlahuță, și a fost donat muzeului în anii Primului Război Mondial, așa cum aratăwww.historia.ro.

Din anul 2004, patrimoniul administrativ al muzeului deține un nou spațiu expozițional, respectiv Pavilionul “Marcel Guguianu”, care găzduiește o parte din opera sculptorului bârlădean Marcel Guguianu, precum și cel mai modern Planetariu din țara noastră, un Observator astronomic cu trei telescoape și alte aparate de observații și un cinematograf 3D. Donațiile sculptorului Guguianu constau în sculpturi, machete, desene, mobilier, obiecte personale ce dau posibilitatea de a reface atelierul artistului și prezentarea operei.

De asemenea, șase colecții compuse din artă populară românească, artă plastică și decorativă europeană și orientală, numismatică, medalistică, arme, icoane, carte de patrimoniu, sunt organizate într-o clădire construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a aparținut lui Alecu Sturdza Spătar.

Printre valorile de patrimoniu clasate în tezaur și fond, existente la secția de istorie — arheologie-numismatică, se numără: unelte din silex din paleolitic; unelte din os și din cupru sau vase de cult din neolitic; seceri, paftale, fibule, unelte din bronz, datând de la sfârșitul epocii bronzului; unelte de fier, vase, monede dacice de secol. III-I î.H.; vase pictate din cultura Cucuteni; tezaur de monede romane republicane (denari) din argint, de la Conțești; podoabe: piepteni, pandantive, medalioane de aur și argint, fibule de argint și bronz, coliere din pietre semiprețioase, chihlimbar, sticlă din secolele III-V.

Muzeul a fost puternic afectat de cutremurul din 4 martie 1977, inclusiv structura de rezistență, iar o parte din lucrările și obiectele de patrimoniu au avut de suferit, unele fiind pierdute pentru totdeauna. În perioada 1982-1990, au funcționat numai expozițiile permanente ale secțiilor de arheologie-istorie și artă.

Ample lucrări de consolidare și restaurare ale muzeului au avut loc între anii 2010-2012, demarate de Consiliul Județean Vaslui, printr-un proiect cu finanțare europeană.

În anul 2014, la aniversarea a 100 de ani de la înființare, Muzeul “Vasile Pârvan” a primit, în cadrul unei ceremonii găzduite de Instituția Prefectului Vaslui, Ordinul “Meritul” în grad de ofițer, categoria E, “Patrimoniul cultural național”.

AGERPRES (Documentare—Cerasela Bădiță, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Două piese de o importanță istorico-documentară deosebită – Tăblițele Cerate de la Alburnus Maior – vor fi expuse în luna noiembrie, în cadrul micro-expoziției “Exponatul lunii”, deschisă, începând de joi, la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR).

Potrivit unui comunicat al MNIR, transmis marți AGERPRES, micro-expoziția își propune să aducă în atenția publicului două dintre cele mai valoroase piese din colecțiile muzeului, într-o manieră interactivă și scenică, menită să aducă în contact direct iubitorul de istorie cu ecourile unei lumi dispărute. În același timp, această micro-expoziție este un tribut adus scrierii, ca vehicul al memoriei și reper esențial în devenirea umanității.

Tăblițele provin dintr-o categorie aparte de descoperiri, cunoscute în literatura istorico-arheologică de specialitate sub denumirea de Tăblițele Cerate Dacice sau Tripticele Transilvane.

Descoperirea tăblițelor cerate de la Alburnus Maior a fost prilejuită de consolidarea activității miniere în Transilvania, pe baze organizate, care a început în perioada domniilor Mariei Tereza (1740-1780) și a lui Iosif al II-lea (1780-1790), în legătură cu crearea și dezvoltarea Tezaurariatului Montanistic de către Imperiul Habsburgic, precizează MNIR.

“Documente epigrafice deosebite prin unicitatea și prin abundența informațiilor conținute, cele 25 de tăblițe cerate de la Alburnus Maior oferă informații precise asupra realităților economice, a sistemului de habitat, a vieții religioase și a raporturilor juridice care guvernau comunitatea minieră de aici”, mai arată comunicatul citat.
Micro-expoziția va fi deschisă până pe 18 decembrie, mai informează sursa menționată.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Vicențiu Purcărea)

Etichete:
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Expoziția “Aurul și argintul antic al României” a fost deschisă miercuri la Muzeul Olteniei din Craiova, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de existență, expoziție organizată cu sprijinul Muzeului Național de Istorie a României și al altor 31 de muzee din țară.

Expoziția cuprinde peste 1.000 de piese din aur și argint din ‘Tezaurul Istoric’ al Muzeului Național de Istorie a României și patrimoniul a 31 de muzee din țară, printre acestea aflându-se și ‘Cloșca cu puii de aur’ și brățările dacice, valoarea de asigurare a exponatelor fiind de aproximativ 70 de milioane de euro.

Ion Prioteasa, președintele Consiliului Județean Dolj, a afirmat că aceasta este cea mai mare expoziție organizată în ultimii 20 de ani în această zonă a țării de către Muzeul Național de Istorie al României.

‘Se împlinesc 100 de ani de existență a Muzeului Olteniei și acesta este motivul pentru care am hotărât să organizăm această expoziție la Craiova. Muzeul Național de Istorie a adus de la 31 de instituții peste 1.000 de piese de valoare printre care ‘Cloșca cu puii de aur’, brățările dacice, dar și din această parte de țară, din Dolj, descoperirile de la Vârtop, Călărași și chiar tezaurul de la Craiova.

Expoziția este deschisă până la 31 ianuarie și fac apel către toate lumea pentru a vizita această expoziție, către celelalte județe ale Olteniei și către inspectoratele școlare de învățământ. Al doilea motiv pentru care am organizat acest eveniment este de a contribui la promovarea Craiovei în cursa pentru obținerea titlului de Capitală Europeană a Culturii 2021′, a spus Prioteasa.

La rândul său, primarul Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, a afirmat că expoziția este un eveniment care ridică nivelul actului de cultură din Craiova.

Suntem în perioada de evaluare a celor 14 orașe candidate la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021. Au fost publicate și dosarele celor 14 orașe candidate și cu această ocazie am putut să ne evaluăm șansele vizavi de ceilalți competitori și vreau să vă spun că suntem cu fruntea sus, în mod sigur suntem calificați în etapa de preselecție, după care urmează anul viitor bătălia finală. Dar până la selecția finală mai avem multe de făcut, mai ales în ceea ce privește ridicarea actului cultural, iar ceea ce se întâmplă azi aici nu poate fi decât o cărămidă pusă la dosarul nostru, pentru că este o expoziție uluitoare’, a spus Vasilescu.

Irineu, Mitropolitul Olteniei și Arhiepiscop al Craiovei, a afirmat că civilizația și cultura sunt două aripi ale unui popor cu care se evidențiază pe toate meridianele lumii.

‘Vorbim azi de două metale prețioase cu care unii își fac faimă, dar ce este mai important, că aceste metale sunt tencuite în așa fel încât să intre în ele nu numai forța pământului care transformă aceste minerale în ceva frumos, ci și sufletul omului care este așezat în artă, pentru că artistul își pune toată suflarea sa ca să iasă ceva frumos. Noi le-am păstrat și le vom păstra în continuare, pentru că fac parte din patrimoniul nostru.

Iar când vorbesc de patrimoniu, mă gândesc la patrie, care este casa părinților noștri, este casa noastră în care ne simțim bine și continuăm să fim fericiți având așa de mare bogăție în interiorul nostru’, a spus Mitropolitul Olteniei, care a precizat că în expoziție sunt prezentate și o colecție de icoane și lucrări sfinte realizate în cadrul Centrului de restaurare a patrimoniului din cadrul Facultății de Teologie din Craiova.

Potrivit directorului Muzeului Olteniei, Florin Ridiche, pentru organizarea expoziției ‘Aurul și argintul antic al României’ organizatorii au muncit aproximativ doi ani.

AGERPRES/(A — autor: Maria Mitrică, editor: Mihai Simionescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O expoziție permanentă dedicată marelui cercetător Emil Racoviță, care a înființat în urmă cu aproape 100 de ani, la Cluj, primul Institut de Speologie din lume, a fost deschisă luni la Bastionul Croitorilor din Cluj-Napoca.

Expoziția ‘Expediție în trecut’, care conține obiecte personale, fotografii și instrumente folosite de Racoviță în munca de cercetare, inclusiv în expediția spre Antarctica, a fost astfel deschisă într-unul dintre cele mai vizitate locuri din oraș, în condițiile în care Muzeul de Speologie nu o mai poate găzdui.

Potrivit reprezentantului Primăriei Cluj-Napoca, Karin Hann, accesul în clădirea muzeului se face printr-un gang care aparține în prezent unei grup de proprietari privați și care, în momentul de față, se află într-o stare de degradare care ar pune în pericol siguranța vizitatorilor. Astfel, până la rezolvarea situației, s-a luat decizia mutării expoziției într-un loc mai sigur și cu o vizibilitate mare, în condițiile în care Emil Racoviță este una dintre cele mai mari personalități care și-a legat numele și activitatea de orașul Cluj.

‘Împreună cu colaboratorii noștri de la Institutul de Speologie am luat în considerare relocarea colecției ‘Emil Racoviță’ care există la Muzeul de Speologie, clădire aflată în patrimoniul și administrarea primăriei municipiului Cluj-Napoca, pentru că deocamdată accesul la acest obiectiv turistic comportă un risc mare, fiind impropriu pentru utilizarea lui ca spațiu de tranzit și de acces’, a spus Karin Hann.

Colecția a fost astfel mutată la Bastionul Croitorilor la ideea Ruxandrei Năstase-Bucur, cercetător la Institutul de Speologie din Cluj, în condițiile în care în oraș nu există o casă memorială Emil Racoviță, iar numărul turiștilor care sunt interesați de a vedea o colecție dedicată cunoscutului cercetător este foarte mare.

‘Am încercat, împreună cu Karin, să găsim o modalitate de a valorifica cât putem de mult această colecție, să încercăm să îl aducem pe Emil Racoviță în conștiința oamenilor. Acest loc este foarte potrivit și în plus am avut situații, nu puține, în care turiști străini veneau la Institututl de Speologie și încercau să vadă obiecte din colecție sau care țineau de istoria institutului, neavând cum să le arătăm’, a afirmat Ruxandra Bucur.

Ea a mai precizat că peste cinci ani se împlinesc 100 de ani de la înființarea Institutului de Speologie și că aceste evenimente fac parte dintr-o serie de acțiuni care au ca scop rememorarea unor valori și transmiterea lor către comunitate.

La rândul său, Oana Moldovan, de asemenea cercetător la Institutul de Speologie, a explicat că toate teoriile lui Emil Racoviță sunt încă actuale și se aplică, motiv pentru care este în continuare studiat și cunoscut de cercetători.

Emil Racoviță (15 noiembrie 1868-17 noiembrie 1947) a fost un savant, explorator, speolog și biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (n. red . — studiul faunei din subteran). Racoviță a fost naturalistul expediției antarctice ‘Belgica’, ocazie cu care a strâns peste 1200 de mostre zoologice și peste 400 de mostre botanice.

La deschiderea expoziției a fost prezent și Iosif Viehmann, singurul discipol în viață al lui Emil Racoviță.

Nepotul marelui savant, Gheorghe Racoviță, a devenit la rândul său speolog și a fost unul dintre cei care a îngrijit de-a lungul anilor colecția de documente lăsată moștenire de exploratorul român.

AGERPRES/(A — autor: Elena Stanciu, editor:Diana Dumitru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Muzeul Golești din județul Argeș reflectă istoria culturii și civilizației tradiționale românești, alături de istoria familiei Golescu, așa cum arată ww.muzeulgolesti.ro

A fost înființat la 7 iunie 1939, de Regele Carol al II-lea, sub numele de Muzeul Dinicu Golescu fiind, la acea vreme, singurul muzeu etnografic în aer liber din România și din Europa dedicat pomiculturii și viticulturii — două îndeletniciri tradiționale. De-a lungul anilor s-a îmbogățit cu noi expoziții de bază, astfel că în prezent complexul muzeal cuprinde, potrivit sursei amintite, Conacul Golești și Muzeul în aer liber al pomiculturii și viticulturii.

Conacul Golești, monument istoric construit în anul 1640, și restaurat în perioada 1942-1943, cuprinde patru secții: Secția Memorială; Secția de Istorie deschisă în 1958 care prezintă evenimentele de la 1821, 1848, și 1859; Secția de Etnografie și Artă Populară a Regiunii Argeș, deschisă în 1962 și reorganizată în 1991, ce cuprinde 18 încăperi; Secția de Pedagogie organizată în 1963. Pot fi admirate aici obiecte de istorie memorială mobilier de epocă, obiecte personale ce au aparținut familiei Golescu, manuscrise, artă decorativă, carte.

Captură Foto: (c) Mihai Asofie / YouTube

Secția “Muzeul viticulturii și pomiculturii din Romania” a fost înființată în anul 1966. Aceasta prezintă civilizația țărănească de la mijlocul secolului al XIX-lea, din principalele zone viticole și pomicole ale țării, grupate pe provincii istorice cuprinzând 34 gospodării (18 viticole și 16 pomicole) repartizate astfel: 7 gospodării viticole și 7 pomicole pentru Oltenia și Muntenia, o gospodărie viticolă din Dobrogea, 4 gospodării viticole și 4 pomicole pentru Moldova, 6 gospodării viticole și 5 pomicole pentru Transilvania.

Cele aproximativ 60.000 de piese ilustrează istoria pomiculturii și viticulturii din România, instalații viticole și pomicole, obiecte de inventar gospodăresc, obiecte din lemn sau piatră și textile, dar și instrumentar specific provenind din afara gospodăriilor — crame sau conace. Exponatele au fost obținute prin achiziții sau donații. Se află la Golești peste 200 de monumente de cultură tradițională, în principal case și anexe gospodărești, clasificate în categoria tezaur.

Pot fi admirate teascuri și poverne, folosite la prelucrarea fructelor, linuri, folosite la stoarcerea strugurilor prin călcarea lor cu picioarele, dar și pivnițe, diverse tipuri de butoaie, căruțe și alte mijloace de transport, precum și ”lojnițe” folosite la uscarea fructelor. De asemenea, pot fi văzute construcții ridicate în vii sau livezi pentru adăpostirea uneltelor și a butoaielor cu vin și țuică, precum și singurul han de răscruce aflat într-un muzeu din România, adus din Posești-Prahova și datând din secolul al XIX-lea.

În cadrul muzeului mai sunt reprezentate și instituții nelipsite din localitățile rurale: o biserică din lemn de la 1814, adusă din satul argeșean Drăguțești; o școală sătească din secolul al XIX-lea, provenită din zona Comănești, județul Bacău; vechiul sediu al primăriei din comuna Hârsești, județul Argeș, un edificiu administrativ specific începutului secolului al XX-lea ce poate fi vizitat începând cu anul 2000.

Copiii se pot bucura vizitând plantațiile de viță de vie și pomi fructiferi, pot vedea cum se ară cu plugul tras de cai sau cum se recoltează strugurii și fructele cu unelte tradiționale, iar în vacanțele de vară, pot învăța meșteșuguri tradiționale sub îndrumarea meșterilor populari și pot lua lecții de echitație, pe ponei sau cai lipițani.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva