Search

Romani celebri – toti

Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O româncă este personajul unui reportaj CNN. Alexandra Grigore este co-fondatoarea unei organizaţii care a inventat un scanner portabil. Ea foloseşte aparatul în ţările sărace ale Africii, pentru a le crea o identitate şi un dosar medical oamenilor care nu sunt înregistraţi în bazele de date ale autorităţilor.

În Kenya, amprentele salvează vieţi. Datorită unui scanner portabil, oamenii care nu figurează în bazele de date sunt amprentaţi şi au de acum înainte un dosar medical complet, în care sunt trecute toate controalele efectuate.

Fără el (dispozitiv, n.red.), oamenii probabil ar rămâne acasă şi şi-ar accepta soarta. Le oferim speranţă, biometria ne-a schimbat complet modul de a gândi”, spune Sabwa, voluntar.

Scannerul se conectează la smartphone-urile asistenţilor medicali sau doctorilor, iar de aici, amprentele ajung automat într-o bază de date, în care pacientul are alocat un cod.

Uitându-mă la aceste date, pot spune că pacientul are cinci intrări, adică a fost tratat de cinci ori”, afirmă Sabwa, voluntar.

Este o invenţie mult-lăudată, devenită realitate şi datorită unei românce. Se numeşte Alexandra Grigore şi este co-fondatoarea organizaţiei care a pus la punct dispozitivul.

Tehnologia biometrică le permite multor organizaţii să evite un sistem bazat pe computer şi să treacă de la un sistem birocratic, la unul mobil. Sunt 1,1 miliarde de oameni în lume care nu figurează în acte oficiale, precum paşaport, certificat de naştere, ceea ce-i face invizibili pentru restul lumii”, afirmă Alexandra Grigore, cofondatoare Simprints.

Performanţa Alexandrei Grigore nu e deloc întâmplătoare. Românca este absolventă de ASE şi Politehnică şi are un master în nanotehnologie şi biotehnologie, la o universitate din Germania. Munca sa i-a atras atenţia lui Bill Gates, care, impresionat de calităţile fetei, i-a plătit doctoratul la Universitatea Cambridge – 13.000 de lire sterline pe an.

Sursa: digi24

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O firmă din Târgu Jiu caută să angajeze aproximativ 30 de tineri. Este vorba de societatea MG Electric Automation din Târgu Jiu, care activează în domeniul robotocii industriale. Salariul minim în cadrul companiei este de 800 de euro.

Societatea este condusă de către Mihai Cârcei, de 36 de ani, fiul unui miner din bazinul Rovinari. Compania lui Mihai are, în prezent, 50 de salariați, majoritatea fiind tineri, și investește în prezent 500.000 de euro în construirea unui sediu modern în zona Liceului „Traian Vuia” din Târgu Jiu. Pentru început, firma vrea să angajeze zece specialiști în IT, în special pe partea de sotfware: „Vrem să pornim cu zece persoane tinere care doresc să învețe. Salariile pe care le oferim sperăm să fie motivante. Un softwarist bun va avea un salariu care va porni de la 2.000 de euro”, a spus Mihai Cârcei.

Salariul minim în compania cu sediul în Târgu Jiu este de 800 de euro. „Salariul basic pentru tinerii care vin în firmă și merg în deplasare pornește de la 800 de euro”, precizează Mihai Cârcei.

120 de angajați

Omul de afaceri vrea să ajungă la într-un timp scurt la 80 de angajați. Mihai Cârcei nu vrea să se oprească aici și își dorește să atingă un număr de 120 de angajați. MG Electric Automation a ajuns în prezent la o cifră de afaceri de două milioane de euro: „Am reușit să creștem fără datorii la bănci. În schimb, suntem o firmă care ținem banii în bănci. Suntem curtați, în schimb, de toate băncile. Am ajuns la o cifră de afaceri de două milioane de euro, dar ne dorim mult mai mult pentru că avea capacitate de lucru pentru cel puțin 80 de persoane. Țința noastră este undeva la 120 de persoane, dar problema este că nu găsim forță de muncă specializată. Ne dorim să plătim foarte bine, dar să avem oameni calificați. Cred că mai bine de 40% din angajații noștri au vârsta de sub 31 de ani”, precizează Mihai Cârcei.

Desfășoară activități în toată lumea

Firma de roboți industriali de la Târgu Jiu a reușit să-și facă un nume pe piața roboticii industriale. „Încet-încet am reușit să ne facem un palmares, pentru că e ca în construcții: faci o lucrare bună pentru cineva, te mai caută, apoi, și alți clienți. Ne-am axat foarte mult în ultima perioadă pe următoarele sectoare de activitate: farmaceutică, țigări, industrie alimentară, automotive și packaging”, ne explică Mihai Cârcei.

99% din activitățile desfășurate de firma lui Mihai sunt prestate în afara țării. A avut contracte în toată lumea, inclusiv în India, Arabia Saudită, Iran sau SUA. „Noi lucrăm pentru producătorii de mașini automate. Nu facem mentenanță. Punem în funcțiune utilaje noi care sunt produse în țări precum Germania sau Italia și sunt duse apoi în alte țări unde trebuie să funcționeze”, spune omul de afaceri.

Firma din Târgu Jiu, parteneră cu un mare producător de roboți industriali la nivel mondial

Una dintre cele mai mari companii din lume a cumpărat o parte din firma din Târgu Jiu. Este vorba de producătorul de roboți industriali IMA din Italia, care a dorit ca firma lui Mihai Cârcei să-i devină parteneră. „Acum trei an de zile am vândut 40% din firma mea unei companii italiene. Mi s-a propus de unuil dintre cei mai mari producători de mașini automate din lume, IMA, care are 38 de sedii în toată lumea. Lucrează în special la realizarea liniilor de producție în domeniul tutunului, farmaceutic și packaging. Aveam o serie de contracte cu acest mare producător și a fost mulțumit de colaborarea noastră. În ultimii ani, ei au crescut foarte mult. Au foarte mult de lucru și lucrează cu aumiți terți. IMA construiește mașini, nu face și cablaje. Apelează la societăție pe care le-au cumpărat, terțe, care fac parte din grup și asigura componenta de cablaje sau de software. Crescând, au cumpărat părți din societățile respective, dar au lăsat libertatea acestor firme: «Lucrezi pentru mine, dar nu pentru concurentul meu, crești cât vrei și cât poți. Mergi cu mentalitatea ta și nu vreau să devin proprietarul tău». Nu m-am gândit că o să dau lovitura cu această tranzacție, ci că este un pas important pentru firma mea. Înțelegerea a fost ca tot aportul de capital să fie investit în scule și personal. M-am bucurat să vină o firmă foarte mare către noi”.

Sursa: igj

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Pe frații Nichifor Boca (35 de ani) și Constantin Boca (33 de ani) i-am întâlnit la o acțiune Repatriot, la sediul Băncii Naționale, în București. Veniseră din Anglia, unde, în ciuda tinereții lor, au dezvoltat afaceri de milioane de lire sterline pe an. Construiesc și renovează case pentru englezi. Cele mai multe, în centrul Londrei.

Prima impresie, când îi vezi, este că sunt doi tineri care caută de lucru. Subțirei, cuviincioși, aparent timizi, își trădează buna-creștere de la țară, din satul lor bucovinean. Par prea tineri pentru a da de lucru altora. Dar chiar asta fac: au deja sute de angajați, iar expansiunea continuă. Au reușit la Londra, de ce n-ar reuși și în România?

Doi băieți din Botoșana

Undeva, în codrii Bucovinei, se află un sat deluros, cu case tradiționale și oameni așezați. Se numește Botoșana și e plasat în triunghiul Suceava – Rădăuți – Gura Humorului. Arheologii au descoperit aici așezări umane încă din epoca bronzului, iar istoricii au stabilit prima atestare documentară în anul 1575, pe vremea domnitorului Petru Șchiopul.

Din Botoșana au plecat în lume frații Nichifor și Constantin Boca. Primul a făcut-o Costi, în 2002, pe când avea 19 ani. Abia terminase liceul, dar învățase deja să facă bani. Prea puțin însă pentru ambițiile sale: voia să cucerească lumea. Se simțea sufocat între granițele unei țări care nu reușea să iasă din prizonieratul unor mentalități păguboase.

Fratele său Nichifor l-a urmat cinci ani mai târziu, în 2007. Avea 26 de ani și ambiția enormă de a reuși în lumea largă, pentru a se întoarce cândva puternic, să-și ajute satul. Și, poate, chiar țara.

Rădăcinile. Evadarea

Povestea emigrării celor doi Boca o spune fratele cel mic, Costi. El e aventurierul familiei, el a deschis drumul spre Europa.

„Suntem patru frați, eu sunt cel mai mic. Am plecat din țară de nevoie. Am copilărit într-o comună dragă nouă, Botoșana, situată la 30 de kilometri de Suceava și la 32 de Rădăuți. Am muncit pe cont propriu. Am început cu negustoria, în anii ’90, pe la 12 ani. Vindeam fructe și legume, împreună cu tatăl meu. Majoritatea fructelor le aveam din livada noastră, dar mai și colectam de la alți producători. Făceam bani frumoși. Pe la 17 ani, un vecin din satul meu a venit cu o mie și ceva de kilograme de pere. Fără să mă consult cu tata, am cumpărat toate perele. A fost primul risc major pe care mi l-am asumat. Le-am vândut apoi la preț dublu, profit 100%, în mai puțin de o săptămână. Am aflat apoi că nu s-au făcut morcovii în Ardeal, în zona Cluj – Dej – Gherla. Am cumpărat morcovi din Vatra Dornei, apoi de prin Botoșani – Dumbrăveni, Dorohoi –, și i-am trecut munții, vânzându-i rapid, cu un câștig bun.

Făceam bani, dar mă simțeam ca într-o cușcă. I-am spus fratelui meu: dacă aș ști că tot ce există în România ar fi al meu, dar n-o să pot ieși în afara granițelor, nu aș accepta nicio secundă să rămân. Era un foc în mine, voiam să văd lumea. România era încă izolată și mult rămasă în urmă. Era prea mult negativism aici.

Într-o dimineață de miercuri, în 2002, am luat decizia să plec. Toate marile decizii din viața mea le-am luat pe moment. Marți seara, câțiva prieteni au venit pe la mine, eu găteam, am luat masa împreună. Mi-au spus că a doua zi pleacă în Vest. Miercuri, taică-miu era plecat la o piață, avusesem o ceartă scurtă cu el. Au venit prietenii să-și ia rămas-bun. Unul mergea în Portugalia, altul în Anglia… Le-am zis: «Merg și eu cu voi!». Unul mi-a oferit 100 de euro, altul – cel din Anglia – 200 de euro, bunica altuia mi-a dat o geantă… de la magazin am luat ceva mâncare pentru drum… Am plecat cu microbuzul, care mergea până în Portugalia. N-am spus nimănui din familie că plec. Nici lui tata, care, când s-a întors de la piață, nu m-a mai găsit. A aflat de la vecini. Am mers și eu în Portugalia, cu unul dintre consăteni. După un an, m-am mutat în Franța, apoi în Spania și, în fine, în Anglia, unde sunt și acum.

În 2007 am deschis un restaurant în Rădăuți, în 2008 am înființat o firmă de închirieri auto, Auto Boca rent–a-car, avem sedii în toată țara. Deși niște investiții foarte naive – aveam puțin peste 20 de ani –, aceste afaceri m-au adus mai aproape de familie. Traversam o perioadă în care simțeam că mă înstrăinez, dar cred că Dumnezeu a avut un scop cu mine: să mă aducă mai aproape de familie“.

Mica Bucovină din Londra

Ștafeta povestirii o preia Nichifor Boca, fratele cel mare.

„Am plecat în aprilie 2007, în Anglia, unde Costi se afla deja. Din zona noastră, din Bucovina, s-a plecat foarte mult, mai ales după anul 2002. Se formase deja o cultură migraționistă, în special către țările Europei de Vest. În timpul facultății nu m-am gândit că voi emigra, dar în 2007, la invitația lui Costi, am decis să plec. Cred că a fost o decizie inspirată.

În anul 2004, când mi-am dat teza de licență, subiectul tezei a fost «Migrația românilor. Ce trebuie făcut». Nimic nu e întâmplător.

Costi a fost cu ideea de a deschide o firmă de construcții în Anglia, chiar atunci, în 2007. El de mic a avut darul ăsta, al afacerilor… Suntem subcontractori ai unor firme mari, facem lucrări mai ales în centrul Londrei. Afacerea a mers foarte bine încă de la început, a evoluat rapid, s-a ajuns la câteva zeci de angajați, apoi la câteva sute… Acum avem peste 250 de angajați, majoritatea români. Cei mai mulți sunt prieteni, îi cunoșteam… oameni de suflet, din satul nostru sau din satele vecine, s-au adus unii pe alții. Comunitatea bucovinenilor din Marea Britanie este imensă. Suceava e județul cel mai bine reprezentat numeric, dar și ca afaceri, în special în construcții. Putem vorbi azi de o comunitate «transnațională», români care sunt legați în egală măsură și de țara de origine – România, și de cea de emigrație – UK“.

Costi dă amănunte de manager grijuliu: „Ne bucurăm că-i putem plăti bine. Un muncitor bun, calificat, câștigă 140 de lire sterline pe zi, din care se rețin taxele de 20%… asta înseam-nă cam 110 lire sterline în mână, deci peste 2.000 pe lună. Sunt oameni care câștigă și 4.000 de lire sterline!“

Nichifor: „Construcțiile au mers bine, iar salariile au crescut. Cererea a fost mult mai mare decât forța de muncă. În Marea Britanie este un deficit de un milion de locuințe“.

Costi: „Acum, bucuria e și mai mare, pentru că o bună parte dintre cei care au început cu noi – foștii noștri angajați, parteneri – și-au făcut propriile firme. Deși sunt la un nivel mai mic decât noi, încep și ei să crească. La început au fost, poate, mici trădări, dar eu mă bucur pentru ei. Sunt mândru că noi, o comună cu 3.000 de oameni din Bucovina, avem în Londra vreo 520 de firme în construcții – mai mici sau mai mari. Nu-i percepem ca pe o concurență, piața construcțiilor e uriașă în Londra. Ne-am adaptat la piață, am restructurat firma, avem și niște investiții imobiliare.“

6 + 1 verișori. Șapte copilași din neamul Boca, între 2 și 10 ani, intră în viață prin poarta unei mari metropole

La numai 35 de ani, Nichifor Boca este deja un model de viață. Are cinci copii, semn că nu a devenit prizonierul afacerilor. „Principalul merit este al soției mele, Cristina, ea se dedică total copiilor, se ocupă de creșterea și educația lor. Ne ajută și mama-soacră“.

Cei șase copii, în ordine, sunt: Emanuel, Nectarie, Maria, Arsenie, Ecaterina și Alexie. Cel mai mare, Emanuel, are 10 ani; mezinul Alexie – 2 ani. Nume precum Nectarie și Arsenie – nume de sfinți – vorbesc despre deschiderea spre biserică a soților Boca.

„Identitatea națională se păstrează aici prin credință și prin limbă. Biserica e locul principal de întâlnire al românilor. Au început demersurile de a se construi în apropierea Londrei o mânăstire românească. E nevoie și de grădinițe, și de școli cu predare în limba română pentru a transmite copiilor cultura română și valorile naționale. Comunitatea românească din Marea Britanie e încă tânără, la început de drum. Numără peste 500.000 de oameni, majoritatea așezați în Londra – cam 350.000“, spune Nichifor Boca.

Fratele său, Constantin, are un copil de doi ani, Filip. Astfel, șapte copilași din neamul Boca, între 2 și 10 ani, intră în viață prin poarta unei mari metropole: Londra. Cândva, unii dintre ei se vor întoarce în Bucovina.

Civism. Despre vot și alți demoni

Frații Boca nu-și abandonează dimensiunea civică. Votează și îi îndeamnă și pe alții să meargă la vot.

Costi Boca: „O vreme am crezut că votul nostru nu contează. Dar în 2009 și în 2014, la prezidențiale, ne-am mobilizat. Țin minte cozile din 2014. În Londra erau trei secții de votare pentru cel puțin 300.000 de români. Am stat mai întâi la coada de la Wembley, dar după o vreme am renunțat, pentru că nu aveam nicio șansă. Am plecat la Kensington, la consulat, unde am stat cinci ore, împreună cu soția mea, care era însărcinată în luna a opta. Cinci ore în vremea ploioasă și rece din Londra, stând în picioare, în luna opta… Acea îndârjire a oamenilor mi-a dat încredere că vom câștiga. Și am câștigat! Am câștigat, în primul rând, încrederea că votul nostru contează, că noi suntem cei care decidem“.

Nichifor Boca: „E mare nevoie să generăm o nouă clasă politică. Iar această clasă politică trebuie să vină din socie-tatea civilă și din zona afacerilor, din rândul celor care au făcut ceva“.

Inițiativă. Operațiunea Repatriot

Repatriot este o acțiune organizată la București de trei entuziaști – Marius Bostan (fost ministru al Comunicațiilor), Dragoș Atanasiu (Eurolines) și Felix Pătrășcanu (Fan Courier).

Costi Boca: „Despre Repatriot am aflat prin Felix Tătaru, un bun prieten, un om cu suflet, pe care-l apreciem. Ne cunoaștem de câțiva ani, avem același duhovnic“.

Umbra Brexit-ului

Costi Boca are și o nemulțumire: „Păcat că s-a ajuns la această decizie catastrofală numită Brexit. Nouă din zece economiști spun că e cea mai mare eroare din istorie. Efectul Brexit îl resimțim și noi, mai ales la altă firmă a noastră, prin care importăm produse premium din România. De exemplu, suntem distribuitor exclusiv al unei ape minerale, Aqua Carpatica, în Marea Britanie și Irlanda. Noi cumpărăm în euro și vindem în lire sterline, iar lira sterlină s-a devalorizat puternic după Brexit. În construcții, deocamdată, nu ne afectează, dar impactul negativ ar putea veni peste câțiva ani“.

Umbra de preocupare coboară și în vocea lui Nichifor: „După Brexit se simte o anumită răceală față de străini. Deși nu se manifestă direct, e perceptibilă totuși pentru noi. Londra e cosmopolită și foarte diversă, dar se simte și aici această schimbare de atitudine. Inclusiv față de români, chiar dacă românii, în general, au o imagine bună. Majoritatea se țin de muncă. Se muncește mult în Marea Britanie, iar românii sunt apreciați pentru ceea ce fac“.

Constantin: „Cel puțin în următorii doi-trei ani, nu ne facem probleme în privința firmei de construcții, avem contracte, există mult de lucru. Dar încercăm să anticipăm efectele Brexit pe termen lung, ca să ne adaptăm afacerea la noile condiții. Operațiunile noastre sunt mai ales în Londra, în zona centrală, dar avem lucrări și în sudul Londrei, plus un sediu în Birmingham, la două ore de Londra…“

Nichifor are viziunea unei noi afaceri: bio-agricultura. Una dezvoltată la dimensiuni naționale.

„Un domeniu extraordinar pe care ar trebui să-l dezvoltăm este agricultura ecologică, inclusiv prin fonduri europene. Agricultura bio are un potențial deosebit. Este o resursă colosală de creștere. Foarte mulți dintre românii plecați sunt din zona rurală. Sunt oameni de la țară, care ar dori să se întoarcă și să investească. Aici avem o oportunitate extraordinară, dar și o cerere pentru export, la nivel european. Trebuie să gândim un plan pe 10, 20, 30 de ani. Ca strategie de țară, România ar trebui să-și definească una dintre prioritățile naționale: bio-agricultura. Să construim o reputație, un brand în acest sens. Produsele bio sunt acum cu 20-30% mai scumpe. Dar dacă vor deveni produse de masă, prețul va scădea“.

CRONICA DIASPOREI

ITALIA: Prin mâinile românilor au trecut 5,6 miliarde de euro

În 2015, suma totală a veniturilor declarate de cetățenii români în Italia a fost de 5,6 miliarde de euro. Cifra este consemnată în Raportul anual cu privire la situația străinilor din Italia, intitulat „Dossier Statistico Immigrazione 2016“. Corespunzător acestei sume, românii au plătit statului italian, sub formă de impozit pe venit, 624 de milioane de euro. Raportul precizează și suma trimisă de români în țară, pe parcursul anului trecut: 847.621.000 de euro. Românii constituie cea mai mare minoritate etnică din Italia. Mai mult de 20% din străinii angajați în Peninsulă sunt români. Mai exact, 767.074 de români lucrează oficial în Italia.

Mai mult de jumătate din români își câștigă pâinea în domeniul serviciilor (422.089, adică 55,0%). În industrie lucrea­ză 163.346 de compatrioți (21,3%).
Alte sectoare cu prezență românească importantă: asistența la domiciliu (româncele au deja o bună reputație în acest domeniu) și construcții­le (40% din străini sunt români).
Un alt fenomen este creșterea numărului de români care lucrează în agricultură: aproape 20.000 de noi angajări în 2015.
Dintre angajații români din Italia, 57,2% sunt femei (în România, ponderea femeilor e de 51,1%).
Mai mult de jumătate dintre românii angajați în Italia prestează munci inferioare calificării lor profesionale.
Cele mai multe accidente de muncă se înregistrează tot în rândul românilor: peste 15.000 de accidente anul trecut, dintre care 48 mortale.
Românii continuă să fie cea mai numeroasă comunitate de străini din Italia: 1.151.395 anul trecut, în creștere (+20.000) față de 2014.
15.000 de copii s-au născut anul trecut, în Italia, din cupluri de români.

În Canada,

fără vize

CANADA. Tentația migrației peste Ocean

Ultima duminică a lunii octombrie a adus semnarea, după multe peripeții, a istoricului Acord de liber schimb UE-Canada. Un acord care nouă, românilor, ne aduce un dublu avantaj:

1. accesul comercial pe o piață de 35 de milioane de oameni, în cea de-a doua țară – ca suprafață – de pe glob (deci cu resurse naturale imense);

2. eliminarea vizelor, anul viitor, în două etape.

De la 1 mai 2017, vor avea acces liber pe teritoriul canadian cetățenii români care în trecut au obținut viză de Canada sau de SUA. Șapte luni mai târziu, de la 1 decembrie 2017, toți cetățenii români vor putea merge în Canada fără viză.

Canada este una dintre cele mai tentante destinații pentru românii cu o bună pregătire școlară și profesională. Oportunităților de a lucra pe bani frumoși și de a face carieră în industrii de vârf (IT, energie, construcții de mașini etc.) li se adaugă un sistem de protecție socială deosebit de atractiv. Acest sistem este important mai ales pentru tinerii emigranți, în primii ani de la sosirea în Canada. Fluxul migrator spre Canada ar putea avea două componente: românii din țară, dar și cei stabiliți în alte state europene, unde criza economică a lovit crunt.

Sursa: romanialibera

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email


Un român de succes în UAE: Am lucrat 15 ani la ridicarea megalopolisului Dubai
Dorinel Ştefaniu, Business Development Manager – Johnson Arabia
Octombrie 2015, Dubai

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Vă scriam ieri despre Silk Ventures, un fond de investiții susținut de guvernul din China care are de dat o jumătate de miliard de dolari startup-urilor europene și americane care doresc să se dezvolte pe piața chineză.

Angelica Anton, românca din fruntea unui fond cu 500 de mil. de dolari

Silk Ventures este condus de o româncă, Angelica Anton, absolventă de Oxford, scrie Tech City News. Angelica a studiat matematică și computer science, iar la 18 ani ajungea să lucreze pentru un proiect NASA (un proiect de design pentru o stație spațială). În 2008 s-a mutat în Marea Britanie pentru a studia business management și comunicare în cadrul Universității din Birmingham, iar acela a fost momentul în care și-a dat seama cât de mult o fascinează tot ceea ce ține de cultura chineză. ”Aproape imediat ce am absolvit, m-am urcat într-un avion și am plecat acolo”, spune Angelica Anton, citată de Tech City News.

Pasiunea pentru China și cultura ei

A avut un internship în cadrul unei publicații academice axată pe informații economice din China, China Economic Review, și pentru că trebuia să scrie despre guvernul acestei țări și nu găsea informații suficiente, a decis că trebuie să găsească un job conex, pentru a afla mai multe despre economia acestei țări. Așa a ajuns să lucreze ca și consultant în investiții pentru guvernul chinez, ajutând managerii companiilor străine să înțeleagă cum funcționează mediul economic din China.

În momentul în care a primit o bursă la Oxford, pentru un program de masterat specializându-se pe zona de politici economice a Chinei, guvernul chinez a încurajat-o și și-a manifestat deschiderea de a-i oferi un nou post după absolvire.

La Oxford a devenit președintele grupului de antreprenori din universitate și a creat o rețea de contacte în sectorul tech, al startup-urilor și al fondurilor de investiții specializate în acest domeniu.

Primul job pentru un fond de investiții

A ajuns să lucreze pentru o firmă de investiții din Londra, QVentures, pentru că a fost ofertată. ”Nu am aplicat niciodată la ei. M-au întrebat dacă nu aș vrea să lucrez pentru ei și, cum doream să lucrez pentru o firmă de venture capital, am acceptat”, mai spune Angelica.

În timp ce lucra pentru Qventures, ministrul chinez al comerțului a făcut o vizită în Marea Britanie și i-a propus să pună pe picioare un parteneriat între cele două țări.

Ce face Silk Ventures

Așa a apărut, în 2015, Silk Ventures, o companie creată cu scopul de a ajuta startup-urile să intre pe piața chineză. Anul trecut, Silk a funcționat ca și program de accelerare, ajutând 15 companii să ajungă în China.

Silk are acum birouri atât în Londra, cât și în Beijing, Silicon Valley și Shenzhen. Fondul în valoare de 500 de milioane de dolari a fost anunțat în luna decembrie a anului trecut, iar de acum a devenit oficial. Va oferi banii startup-urilor europene și americane ce dezvoltă produse pe zona de deep tech (adică inteligență artificială, robotică, internet of things), fintech, și health tech, care vor să-și extindă business-urile în Asia.

Angelica Anton nu este singura româncă aflată la conducerea unui fond de investiții renumit. În luna ianuarie, Luciana Lixandru devenea partener al uneia dintre cele mai mari firme de investiții în startup-uri, Accel Partners. Înainte de acest moment, Lixandru a fost investitor principal. Accel e o firmă care investește în startup-uri la început de drum, având pe lista de investiții niște nume foarte mari din tech: Facebook, Supercell, Dropbox, Deliveroo, Slack, Atlassian, Spotify sau Flipkart.

Autor : 

 Sursa foto: http://techcitynews.com

Sursa: sturt-up 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Un român, Bogdan Alin Ota face senzaţie la “Norvegienii au talent”. Ce spune tatăl pianistului: “România l-a respins” – VIDEO

Bogdan Alin Ota, un pianist din Botoşani, i-a uimit pe scandinavi interpretând o compoziţie proprie la preselecţiile organizate la Oslo, pentru show-ul “Norvegienii au talent”. Cu trei Da-uri obţinute din partea juriului, tânărul de 32 de ani, stabilit de 8 luni în Norvegia, s-a calificat în etapa următare a concursului. “Eşti minunat! Suntem atât de bucuroşi că eşti aici!”, i-au spusjuraţii românului, întrebându-l cum de nu l-a văzut România. Pianistul, angajat a o firmă de copiatoare, a răspuns că, deşi a fost văzut şi-n ţara natală, nu a fost “considerat interesant”. “Am un vis, iar visul meu este ca tu să-ţi laşi slujba de zi cu zi şi să te ocupi de muzică full-time”, i-a spus lui Bogdan Ota unul dintre juraţi. “Şi mai sper că România te va vedea!”, i-a urat acesta concurentului.

În România, vestea că un român face furori în Norvegia, la varianta locală a concursului “Got Talent”, a ajuns după patru zile. Chiar şi la Botoşani unde locuieşte tatăl lui Bogdan, Alexandru Ota. Medic primar ATI şi şef de secţie la Spitalul Judeţean Mavromati, doctorul evită să facă comentarii despre prestaţia fiului său. Invocă un contract de exclusivitate pe care Bogdan Ota îl are cu producătorii de la Oslo ai emisiunii şi spune că fiul său, pianist, şi-a încercat norocul în ţară înainte să o părăsească.”A încercat şi aici în România”, a declarat Alexandru Ota pentru gândul, “dar a fost respins. Aici se caută manelele, iar pe post apar femei mai mult dezbrăcate prezentate drept artiste”, mai spune acesta. E o tragedie ce se întâmplă în România, afirmă medicul, care are patru copii, din care trei sunt plecaţi în străinătate – doi în Canada, iar Bogdan – în Norvegia. “E o tragedie când copiii ajung să plece din ţară. Şi toţi sunt titraţi. Eu sunt prea bătrân ca să mai plec acum”, mai spune dr. Alexandru Ota. Acesta este un fost parlamentar în legislatura 1992 – 1996, din partea Partidului Democrat.

Bogdan Alin Ota a ajuns la preselcţiile pentru “Norvegienii au talent” la insistenţele şefului său, pe care îl numeşte “singurul lui prieten”. Acesta i-a arătat un afiş cu “Norske Talenter” şi ulterior l-a înscris online pe român la preselecţii, ba chiar l-a însoţit şi susţinut din culise. Aşa a ajuns absolventul de Conservator pe scena norvegiană. “Visul meu e să compun muzică”, le-a spus Bogdan Ota în interviul de prezentare. Concursul ăsta e şansa vieţii mele”, a afirmat tânărul, care cu trei de DA merge în următoarea etapă a competiţiei.

Sursa: gandul.info

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva