Search

Romani celebri – toti

Facebook Twitter Email

Pe frații Nichifor Boca (35 de ani) și Constantin Boca (33 de ani) i-am întâlnit la o acțiune Repatriot, la sediul Băncii Naționale, în București. Veniseră din Anglia, unde, în ciuda tinereții lor, au dezvoltat afaceri de milioane de lire sterline pe an. Construiesc și renovează case pentru englezi. Cele mai multe, în centrul Londrei.

Prima impresie, când îi vezi, este că sunt doi tineri care caută de lucru. Subțirei, cuviincioși, aparent timizi, își trădează buna-creștere de la țară, din satul lor bucovinean. Par prea tineri pentru a da de lucru altora. Dar chiar asta fac: au deja sute de angajați, iar expansiunea continuă. Au reușit la Londra, de ce n-ar reuși și în România?

Doi băieți din Botoșana

Undeva, în codrii Bucovinei, se află un sat deluros, cu case tradiționale și oameni așezați. Se numește Botoșana și e plasat în triunghiul Suceava – Rădăuți – Gura Humorului. Arheologii au descoperit aici așezări umane încă din epoca bronzului, iar istoricii au stabilit prima atestare documentară în anul 1575, pe vremea domnitorului Petru Șchiopul.

Din Botoșana au plecat în lume frații Nichifor și Constantin Boca. Primul a făcut-o Costi, în 2002, pe când avea 19 ani. Abia terminase liceul, dar învățase deja să facă bani. Prea puțin însă pentru ambițiile sale: voia să cucerească lumea. Se simțea sufocat între granițele unei țări care nu reușea să iasă din prizonieratul unor mentalități păguboase.

Fratele său Nichifor l-a urmat cinci ani mai târziu, în 2007. Avea 26 de ani și ambiția enormă de a reuși în lumea largă, pentru a se întoarce cândva puternic, să-și ajute satul. Și, poate, chiar țara.

Rădăcinile. Evadarea

Povestea emigrării celor doi Boca o spune fratele cel mic, Costi. El e aventurierul familiei, el a deschis drumul spre Europa.

„Suntem patru frați, eu sunt cel mai mic. Am plecat din țară de nevoie. Am copilărit într-o comună dragă nouă, Botoșana, situată la 30 de kilometri de Suceava și la 32 de Rădăuți. Am muncit pe cont propriu. Am început cu negustoria, în anii ’90, pe la 12 ani. Vindeam fructe și legume, împreună cu tatăl meu. Majoritatea fructelor le aveam din livada noastră, dar mai și colectam de la alți producători. Făceam bani frumoși. Pe la 17 ani, un vecin din satul meu a venit cu o mie și ceva de kilograme de pere. Fără să mă consult cu tata, am cumpărat toate perele. A fost primul risc major pe care mi l-am asumat. Le-am vândut apoi la preț dublu, profit 100%, în mai puțin de o săptămână. Am aflat apoi că nu s-au făcut morcovii în Ardeal, în zona Cluj – Dej – Gherla. Am cumpărat morcovi din Vatra Dornei, apoi de prin Botoșani – Dumbrăveni, Dorohoi –, și i-am trecut munții, vânzându-i rapid, cu un câștig bun.

Făceam bani, dar mă simțeam ca într-o cușcă. I-am spus fratelui meu: dacă aș ști că tot ce există în România ar fi al meu, dar n-o să pot ieși în afara granițelor, nu aș accepta nicio secundă să rămân. Era un foc în mine, voiam să văd lumea. România era încă izolată și mult rămasă în urmă. Era prea mult negativism aici.

Într-o dimineață de miercuri, în 2002, am luat decizia să plec. Toate marile decizii din viața mea le-am luat pe moment. Marți seara, câțiva prieteni au venit pe la mine, eu găteam, am luat masa împreună. Mi-au spus că a doua zi pleacă în Vest. Miercuri, taică-miu era plecat la o piață, avusesem o ceartă scurtă cu el. Au venit prietenii să-și ia rămas-bun. Unul mergea în Portugalia, altul în Anglia… Le-am zis: «Merg și eu cu voi!». Unul mi-a oferit 100 de euro, altul – cel din Anglia – 200 de euro, bunica altuia mi-a dat o geantă… de la magazin am luat ceva mâncare pentru drum… Am plecat cu microbuzul, care mergea până în Portugalia. N-am spus nimănui din familie că plec. Nici lui tata, care, când s-a întors de la piață, nu m-a mai găsit. A aflat de la vecini. Am mers și eu în Portugalia, cu unul dintre consăteni. După un an, m-am mutat în Franța, apoi în Spania și, în fine, în Anglia, unde sunt și acum.

În 2007 am deschis un restaurant în Rădăuți, în 2008 am înființat o firmă de închirieri auto, Auto Boca rent–a-car, avem sedii în toată țara. Deși niște investiții foarte naive – aveam puțin peste 20 de ani –, aceste afaceri m-au adus mai aproape de familie. Traversam o perioadă în care simțeam că mă înstrăinez, dar cred că Dumnezeu a avut un scop cu mine: să mă aducă mai aproape de familie“.

Mica Bucovină din Londra

Ștafeta povestirii o preia Nichifor Boca, fratele cel mare.

„Am plecat în aprilie 2007, în Anglia, unde Costi se afla deja. Din zona noastră, din Bucovina, s-a plecat foarte mult, mai ales după anul 2002. Se formase deja o cultură migraționistă, în special către țările Europei de Vest. În timpul facultății nu m-am gândit că voi emigra, dar în 2007, la invitația lui Costi, am decis să plec. Cred că a fost o decizie inspirată.

În anul 2004, când mi-am dat teza de licență, subiectul tezei a fost «Migrația românilor. Ce trebuie făcut». Nimic nu e întâmplător.

Costi a fost cu ideea de a deschide o firmă de construcții în Anglia, chiar atunci, în 2007. El de mic a avut darul ăsta, al afacerilor… Suntem subcontractori ai unor firme mari, facem lucrări mai ales în centrul Londrei. Afacerea a mers foarte bine încă de la început, a evoluat rapid, s-a ajuns la câteva zeci de angajați, apoi la câteva sute… Acum avem peste 250 de angajați, majoritatea români. Cei mai mulți sunt prieteni, îi cunoșteam… oameni de suflet, din satul nostru sau din satele vecine, s-au adus unii pe alții. Comunitatea bucovinenilor din Marea Britanie este imensă. Suceava e județul cel mai bine reprezentat numeric, dar și ca afaceri, în special în construcții. Putem vorbi azi de o comunitate «transnațională», români care sunt legați în egală măsură și de țara de origine – România, și de cea de emigrație – UK“.

Costi dă amănunte de manager grijuliu: „Ne bucurăm că-i putem plăti bine. Un muncitor bun, calificat, câștigă 140 de lire sterline pe zi, din care se rețin taxele de 20%… asta înseam-nă cam 110 lire sterline în mână, deci peste 2.000 pe lună. Sunt oameni care câștigă și 4.000 de lire sterline!“

Nichifor: „Construcțiile au mers bine, iar salariile au crescut. Cererea a fost mult mai mare decât forța de muncă. În Marea Britanie este un deficit de un milion de locuințe“.

Costi: „Acum, bucuria e și mai mare, pentru că o bună parte dintre cei care au început cu noi – foștii noștri angajați, parteneri – și-au făcut propriile firme. Deși sunt la un nivel mai mic decât noi, încep și ei să crească. La început au fost, poate, mici trădări, dar eu mă bucur pentru ei. Sunt mândru că noi, o comună cu 3.000 de oameni din Bucovina, avem în Londra vreo 520 de firme în construcții – mai mici sau mai mari. Nu-i percepem ca pe o concurență, piața construcțiilor e uriașă în Londra. Ne-am adaptat la piață, am restructurat firma, avem și niște investiții imobiliare.“

6 + 1 verișori. Șapte copilași din neamul Boca, între 2 și 10 ani, intră în viață prin poarta unei mari metropole

La numai 35 de ani, Nichifor Boca este deja un model de viață. Are cinci copii, semn că nu a devenit prizonierul afacerilor. „Principalul merit este al soției mele, Cristina, ea se dedică total copiilor, se ocupă de creșterea și educația lor. Ne ajută și mama-soacră“.

Cei șase copii, în ordine, sunt: Emanuel, Nectarie, Maria, Arsenie, Ecaterina și Alexie. Cel mai mare, Emanuel, are 10 ani; mezinul Alexie – 2 ani. Nume precum Nectarie și Arsenie – nume de sfinți – vorbesc despre deschiderea spre biserică a soților Boca.

„Identitatea națională se păstrează aici prin credință și prin limbă. Biserica e locul principal de întâlnire al românilor. Au început demersurile de a se construi în apropierea Londrei o mânăstire românească. E nevoie și de grădinițe, și de școli cu predare în limba română pentru a transmite copiilor cultura română și valorile naționale. Comunitatea românească din Marea Britanie e încă tânără, la început de drum. Numără peste 500.000 de oameni, majoritatea așezați în Londra – cam 350.000“, spune Nichifor Boca.

Fratele său, Constantin, are un copil de doi ani, Filip. Astfel, șapte copilași din neamul Boca, între 2 și 10 ani, intră în viață prin poarta unei mari metropole: Londra. Cândva, unii dintre ei se vor întoarce în Bucovina.

Civism. Despre vot și alți demoni

Frații Boca nu-și abandonează dimensiunea civică. Votează și îi îndeamnă și pe alții să meargă la vot.

Costi Boca: „O vreme am crezut că votul nostru nu contează. Dar în 2009 și în 2014, la prezidențiale, ne-am mobilizat. Țin minte cozile din 2014. În Londra erau trei secții de votare pentru cel puțin 300.000 de români. Am stat mai întâi la coada de la Wembley, dar după o vreme am renunțat, pentru că nu aveam nicio șansă. Am plecat la Kensington, la consulat, unde am stat cinci ore, împreună cu soția mea, care era însărcinată în luna a opta. Cinci ore în vremea ploioasă și rece din Londra, stând în picioare, în luna opta… Acea îndârjire a oamenilor mi-a dat încredere că vom câștiga. Și am câștigat! Am câștigat, în primul rând, încrederea că votul nostru contează, că noi suntem cei care decidem“.

Nichifor Boca: „E mare nevoie să generăm o nouă clasă politică. Iar această clasă politică trebuie să vină din socie-tatea civilă și din zona afacerilor, din rândul celor care au făcut ceva“.

Inițiativă. Operațiunea Repatriot

Repatriot este o acțiune organizată la București de trei entuziaști – Marius Bostan (fost ministru al Comunicațiilor), Dragoș Atanasiu (Eurolines) și Felix Pătrășcanu (Fan Courier).

Costi Boca: „Despre Repatriot am aflat prin Felix Tătaru, un bun prieten, un om cu suflet, pe care-l apreciem. Ne cunoaștem de câțiva ani, avem același duhovnic“.

Umbra Brexit-ului

Costi Boca are și o nemulțumire: „Păcat că s-a ajuns la această decizie catastrofală numită Brexit. Nouă din zece economiști spun că e cea mai mare eroare din istorie. Efectul Brexit îl resimțim și noi, mai ales la altă firmă a noastră, prin care importăm produse premium din România. De exemplu, suntem distribuitor exclusiv al unei ape minerale, Aqua Carpatica, în Marea Britanie și Irlanda. Noi cumpărăm în euro și vindem în lire sterline, iar lira sterlină s-a devalorizat puternic după Brexit. În construcții, deocamdată, nu ne afectează, dar impactul negativ ar putea veni peste câțiva ani“.

Umbra de preocupare coboară și în vocea lui Nichifor: „După Brexit se simte o anumită răceală față de străini. Deși nu se manifestă direct, e perceptibilă totuși pentru noi. Londra e cosmopolită și foarte diversă, dar se simte și aici această schimbare de atitudine. Inclusiv față de români, chiar dacă românii, în general, au o imagine bună. Majoritatea se țin de muncă. Se muncește mult în Marea Britanie, iar românii sunt apreciați pentru ceea ce fac“.

Constantin: „Cel puțin în următorii doi-trei ani, nu ne facem probleme în privința firmei de construcții, avem contracte, există mult de lucru. Dar încercăm să anticipăm efectele Brexit pe termen lung, ca să ne adaptăm afacerea la noile condiții. Operațiunile noastre sunt mai ales în Londra, în zona centrală, dar avem lucrări și în sudul Londrei, plus un sediu în Birmingham, la două ore de Londra…“

Nichifor are viziunea unei noi afaceri: bio-agricultura. Una dezvoltată la dimensiuni naționale.

„Un domeniu extraordinar pe care ar trebui să-l dezvoltăm este agricultura ecologică, inclusiv prin fonduri europene. Agricultura bio are un potențial deosebit. Este o resursă colosală de creștere. Foarte mulți dintre românii plecați sunt din zona rurală. Sunt oameni de la țară, care ar dori să se întoarcă și să investească. Aici avem o oportunitate extraordinară, dar și o cerere pentru export, la nivel european. Trebuie să gândim un plan pe 10, 20, 30 de ani. Ca strategie de țară, România ar trebui să-și definească una dintre prioritățile naționale: bio-agricultura. Să construim o reputație, un brand în acest sens. Produsele bio sunt acum cu 20-30% mai scumpe. Dar dacă vor deveni produse de masă, prețul va scădea“.

CRONICA DIASPOREI

ITALIA: Prin mâinile românilor au trecut 5,6 miliarde de euro

În 2015, suma totală a veniturilor declarate de cetățenii români în Italia a fost de 5,6 miliarde de euro. Cifra este consemnată în Raportul anual cu privire la situația străinilor din Italia, intitulat „Dossier Statistico Immigrazione 2016“. Corespunzător acestei sume, românii au plătit statului italian, sub formă de impozit pe venit, 624 de milioane de euro. Raportul precizează și suma trimisă de români în țară, pe parcursul anului trecut: 847.621.000 de euro. Românii constituie cea mai mare minoritate etnică din Italia. Mai mult de 20% din străinii angajați în Peninsulă sunt români. Mai exact, 767.074 de români lucrează oficial în Italia.

Mai mult de jumătate din români își câștigă pâinea în domeniul serviciilor (422.089, adică 55,0%). În industrie lucrea­ză 163.346 de compatrioți (21,3%).
Alte sectoare cu prezență românească importantă: asistența la domiciliu (româncele au deja o bună reputație în acest domeniu) și construcții­le (40% din străini sunt români).
Un alt fenomen este creșterea numărului de români care lucrează în agricultură: aproape 20.000 de noi angajări în 2015.
Dintre angajații români din Italia, 57,2% sunt femei (în România, ponderea femeilor e de 51,1%).
Mai mult de jumătate dintre românii angajați în Italia prestează munci inferioare calificării lor profesionale.
Cele mai multe accidente de muncă se înregistrează tot în rândul românilor: peste 15.000 de accidente anul trecut, dintre care 48 mortale.
Românii continuă să fie cea mai numeroasă comunitate de străini din Italia: 1.151.395 anul trecut, în creștere (+20.000) față de 2014.
15.000 de copii s-au născut anul trecut, în Italia, din cupluri de români.

În Canada,

fără vize

CANADA. Tentația migrației peste Ocean

Ultima duminică a lunii octombrie a adus semnarea, după multe peripeții, a istoricului Acord de liber schimb UE-Canada. Un acord care nouă, românilor, ne aduce un dublu avantaj:

1. accesul comercial pe o piață de 35 de milioane de oameni, în cea de-a doua țară – ca suprafață – de pe glob (deci cu resurse naturale imense);

2. eliminarea vizelor, anul viitor, în două etape.

De la 1 mai 2017, vor avea acces liber pe teritoriul canadian cetățenii români care în trecut au obținut viză de Canada sau de SUA. Șapte luni mai târziu, de la 1 decembrie 2017, toți cetățenii români vor putea merge în Canada fără viză.

Canada este una dintre cele mai tentante destinații pentru românii cu o bună pregătire școlară și profesională. Oportunităților de a lucra pe bani frumoși și de a face carieră în industrii de vârf (IT, energie, construcții de mașini etc.) li se adaugă un sistem de protecție socială deosebit de atractiv. Acest sistem este important mai ales pentru tinerii emigranți, în primii ani de la sosirea în Canada. Fluxul migrator spre Canada ar putea avea două componente: românii din țară, dar și cei stabiliți în alte state europene, unde criza economică a lovit crunt.

Sursa: romanialibera

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email


Un român de succes în UAE: Am lucrat 15 ani la ridicarea megalopolisului Dubai
Dorinel Ştefaniu, Business Development Manager – Johnson Arabia
Octombrie 2015, Dubai

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Vă scriam ieri despre Silk Ventures, un fond de investiții susținut de guvernul din China care are de dat o jumătate de miliard de dolari startup-urilor europene și americane care doresc să se dezvolte pe piața chineză.

Angelica Anton, românca din fruntea unui fond cu 500 de mil. de dolari

Silk Ventures este condus de o româncă, Angelica Anton, absolventă de Oxford, scrie Tech City News. Angelica a studiat matematică și computer science, iar la 18 ani ajungea să lucreze pentru un proiect NASA (un proiect de design pentru o stație spațială). În 2008 s-a mutat în Marea Britanie pentru a studia business management și comunicare în cadrul Universității din Birmingham, iar acela a fost momentul în care și-a dat seama cât de mult o fascinează tot ceea ce ține de cultura chineză. ”Aproape imediat ce am absolvit, m-am urcat într-un avion și am plecat acolo”, spune Angelica Anton, citată de Tech City News.

Pasiunea pentru China și cultura ei

A avut un internship în cadrul unei publicații academice axată pe informații economice din China, China Economic Review, și pentru că trebuia să scrie despre guvernul acestei țări și nu găsea informații suficiente, a decis că trebuie să găsească un job conex, pentru a afla mai multe despre economia acestei țări. Așa a ajuns să lucreze ca și consultant în investiții pentru guvernul chinez, ajutând managerii companiilor străine să înțeleagă cum funcționează mediul economic din China.

În momentul în care a primit o bursă la Oxford, pentru un program de masterat specializându-se pe zona de politici economice a Chinei, guvernul chinez a încurajat-o și și-a manifestat deschiderea de a-i oferi un nou post după absolvire.

La Oxford a devenit președintele grupului de antreprenori din universitate și a creat o rețea de contacte în sectorul tech, al startup-urilor și al fondurilor de investiții specializate în acest domeniu.

Primul job pentru un fond de investiții

A ajuns să lucreze pentru o firmă de investiții din Londra, QVentures, pentru că a fost ofertată. ”Nu am aplicat niciodată la ei. M-au întrebat dacă nu aș vrea să lucrez pentru ei și, cum doream să lucrez pentru o firmă de venture capital, am acceptat”, mai spune Angelica.

În timp ce lucra pentru Qventures, ministrul chinez al comerțului a făcut o vizită în Marea Britanie și i-a propus să pună pe picioare un parteneriat între cele două țări.

Ce face Silk Ventures

Așa a apărut, în 2015, Silk Ventures, o companie creată cu scopul de a ajuta startup-urile să intre pe piața chineză. Anul trecut, Silk a funcționat ca și program de accelerare, ajutând 15 companii să ajungă în China.

Silk are acum birouri atât în Londra, cât și în Beijing, Silicon Valley și Shenzhen. Fondul în valoare de 500 de milioane de dolari a fost anunțat în luna decembrie a anului trecut, iar de acum a devenit oficial. Va oferi banii startup-urilor europene și americane ce dezvoltă produse pe zona de deep tech (adică inteligență artificială, robotică, internet of things), fintech, și health tech, care vor să-și extindă business-urile în Asia.

Angelica Anton nu este singura româncă aflată la conducerea unui fond de investiții renumit. În luna ianuarie, Luciana Lixandru devenea partener al uneia dintre cele mai mari firme de investiții în startup-uri, Accel Partners. Înainte de acest moment, Lixandru a fost investitor principal. Accel e o firmă care investește în startup-uri la început de drum, având pe lista de investiții niște nume foarte mari din tech: Facebook, Supercell, Dropbox, Deliveroo, Slack, Atlassian, Spotify sau Flipkart.

Autor : 

 Sursa foto: http://techcitynews.com

Sursa: sturt-up 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Un român, Bogdan Alin Ota face senzaţie la “Norvegienii au talent”. Ce spune tatăl pianistului: “România l-a respins” – VIDEO

Bogdan Alin Ota, un pianist din Botoşani, i-a uimit pe scandinavi interpretând o compoziţie proprie la preselecţiile organizate la Oslo, pentru show-ul “Norvegienii au talent”. Cu trei Da-uri obţinute din partea juriului, tânărul de 32 de ani, stabilit de 8 luni în Norvegia, s-a calificat în etapa următare a concursului. “Eşti minunat! Suntem atât de bucuroşi că eşti aici!”, i-au spusjuraţii românului, întrebându-l cum de nu l-a văzut România. Pianistul, angajat a o firmă de copiatoare, a răspuns că, deşi a fost văzut şi-n ţara natală, nu a fost “considerat interesant”. “Am un vis, iar visul meu este ca tu să-ţi laşi slujba de zi cu zi şi să te ocupi de muzică full-time”, i-a spus lui Bogdan Ota unul dintre juraţi. “Şi mai sper că România te va vedea!”, i-a urat acesta concurentului.

În România, vestea că un român face furori în Norvegia, la varianta locală a concursului “Got Talent”, a ajuns după patru zile. Chiar şi la Botoşani unde locuieşte tatăl lui Bogdan, Alexandru Ota. Medic primar ATI şi şef de secţie la Spitalul Judeţean Mavromati, doctorul evită să facă comentarii despre prestaţia fiului său. Invocă un contract de exclusivitate pe care Bogdan Ota îl are cu producătorii de la Oslo ai emisiunii şi spune că fiul său, pianist, şi-a încercat norocul în ţară înainte să o părăsească.”A încercat şi aici în România”, a declarat Alexandru Ota pentru gândul, “dar a fost respins. Aici se caută manelele, iar pe post apar femei mai mult dezbrăcate prezentate drept artiste”, mai spune acesta. E o tragedie ce se întâmplă în România, afirmă medicul, care are patru copii, din care trei sunt plecaţi în străinătate – doi în Canada, iar Bogdan – în Norvegia. “E o tragedie când copiii ajung să plece din ţară. Şi toţi sunt titraţi. Eu sunt prea bătrân ca să mai plec acum”, mai spune dr. Alexandru Ota. Acesta este un fost parlamentar în legislatura 1992 – 1996, din partea Partidului Democrat.

Bogdan Alin Ota a ajuns la preselcţiile pentru “Norvegienii au talent” la insistenţele şefului său, pe care îl numeşte “singurul lui prieten”. Acesta i-a arătat un afiş cu “Norske Talenter” şi ulterior l-a înscris online pe român la preselecţii, ba chiar l-a însoţit şi susţinut din culise. Aşa a ajuns absolventul de Conservator pe scena norvegiană. “Visul meu e să compun muzică”, le-a spus Bogdan Ota în interviul de prezentare. Concursul ăsta e şansa vieţii mele”, a afirmat tânărul, care cu trei de DA merge în următoarea etapă a competiţiei.

Sursa: gandul.info

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Intr-un cartier rezidential din Dubai, Don si Mariana se bucura de racoarea serii. El este instructor pentru piloti de avion, iar ea este director general la pe Orientul Mijlociu pentru o companie italieneasca de accesorii pentru femei. S-au cunoscut on-line in Dubai si s-au casatorit de curand.

Reportaj aici

Dar viata Marianei Gherasim a fost mai complicata. S-a casatorit la 18 ani cu un tanar arab pe care l-a cunoscut in orasul natal, la Iasi, si l-a urmat prin lume. Curand au avut si o fetita, pe Rawan, dar asta nu a impiedicat destramarea familiei.”Intr-un fel am ramas fara nimic peste noapte”, povesteste ea.

Romani in DUbai

O mama tanara, divortata, cu o fetita in Orientul Mijlociu. Nu lucrase niciodata pana atunci. Dupa o viata confortabila si sigura, a trebuit sa-si reconstruiasca viata. Pe Rowan a trimis-o acasa la Iasi, la bunici, iar ea a luat-o de la zero.

A aplicat la mai multe companii si in final s-a angajat vanzatoare in mall. Curand seriozitatea si ambitia au ridicat-o in ierarhia companiei. A urmat diverse cursuri, a fost chiar si la Paris, insa i-a fost foarte greu sa treaca peste divort. O apasa despartirea de Rawan.

 A ajuns unul din directorii Christian Dior in Dubai si de aici a fost mai usor. Acum conduce o companie italienaesca si dupa satisfactiile profesionale, au venit si cele in plan personal. L-a cunoscut pe Don, care a cerut-o pe Mariana de sotie in fata turnului Eiffel, in Paris. Cu viori cantand, cu petalele care cadeau. A planuit asta luni de zile iar apoi a dus-o cu elicopterul la un castel in sudul Parisului
Romani in DUbai

Intre timp, si fetita li s-a alaturat in Dubai. Dupa scoala generala pe care a facut-o in Iasi, Rawan este acum eleva la un liceu american in Dubai. Sunt inscrisi tineri din 67 de nationalitati si acum va trebui sa aduca si ea un steag al Romaniei, fiind prima eleva din tara noastra.

Rawan este foarte atasata de valorile in care a copilarit si spune ca in Romania unele dintre cele mai frumoase clipe din viata sa. Dar Romania este prezenta si in planurile lor de viitor: vor sa isi faca o ferma in tara. Cu experienta antreprenoriala castigata, Mariana vrea sa inceapa o afacere care sa lege Romania de Dubai. Sa aduca miere de acasa in Emiratele Arabe, pentru ca arabii iubesc acest produs

Suntem pe autostrada ce leaga Dubaiul de capitala Emiratelor Arabe Unite- Abu Dhabi. Gheorghe Seran este unul dintre cei mai buni agenti imobiliari din zona, el are in portofoliu proprietati exclusiviste de zeci de milione de dolari. El este cel care vinde casele extrem de scumpe, iar reteta succesului sau este simpla: „Incredere prosteasca in puterile tale. Sa crezi ca orice e posibil. Nu conteaza ce spune lumea ca poti sau ca nu poti. Atata timp cat ai incredere prosteasca in tine ca poti sa faci, de cele mai multe ori si reusesti. Daca n-ai incredere in tine mai bine sa nici nu incerci.”

Mister Seran, cum il cunosc toti in Dubai este reprezentantul celor mai mari dezvoltatori imobiliari din Orientul Mijlociu. Desi n-a venit decat de 8 ani aici, el are in ADN reusita si puterea de a te convinge sa cumperi.

Casa lui preferata este pe Nurai, o mica insula naturala, la 10 minute de mers cu barca de autostrada. Aici s-au construit doar 25 de vile extreme de spectaculoase si de scumpe si un hotel de 5 stele, cu case pe plaja.

romani in Dubai

Originea sa este un plus, arabii respecta foarte mult romanii. Asa ca are clientii si din famiile regale din Arbaia Saudita, Qatar sau Oman. Legile in Emirate sunt clare: cumparatorul plateste 2% din valoarea imobilului agentiei. Agentul primeste 1% sau peste, in functie de barem si de pragurile pe care le atinge.

In Romania, Gigi Seran era politist de frontiera in Arad. Si-a lasat cariera promitatoare in ministerul de interne pentru ca voia altceva. S-a educat in spiritul a ceea ce vroia sa devina: a citit autobiografiile unor oameni de succes.

Dupa o zi petrecuta printre imobile de lux, Gigi Seran isi gaseste echilibru acasam unde il astepta sotia si copii. O familie frumoasa care si-a luat propria Romanie si au dus-o in Dubai. Anda este dintr- familie mixta, mama fiind sasoaica. A trait ani de zile in Germania. „Eu spun ca la punctualitate sunt nemtoaica si la inima si suflet sunt din Romania”, spune ea.

Romani in Dubai

Gigi si Anda s-au cunoscut la frontiera. Ea era printre suspecti. Nu le-a luat mult sa se cunoasca, sa se indragosteasca si sa-si faca o familie. Parintii Andei le-au facut cadou luna de miere in Dubai. Decizia de a pleca din Romania au luat-o imediat dupa vacanta. In 2006, au emigrat. Principalul motor a fost dorinta lui Gigi de altceva, se saturase de sistemul de stat romanesc. ”Spaga nu luam, dar ma duceam cu valul, toti in Romania merg cu valul, daca mergi impotriva valului esti dat afara”.

Viitorul in Dubai nu este legat numai de imobiliare. Gigi a visat de mic sa devina actor. Ambitia de a juca intr-un film l-a impins sa se inscrie la un casting pentru scenele turnate in Dubai din Misiune imposibila 4. A jucat chiar intr-o scena cu Tom Cruise. Prilej cu care a mai invatat o lectie pe care s-o aplice- echipa filmului se plangea de inexistenta unor firme de casting pentru figuratie. Asa s-a creat o oportunitate pe care n-a ratat-o. A organizat o firma de casting pentru suport de film, in paralel cu cariera in imobiliare.

Dar vanzarile de apartamente si vile ii aduc deocamdata cele mai mari satisfactii. Initial a incercat sa isi faca propriul business, dar avea probleme mari cu banii. „La urma urmei, oamenii bogati folosesc branduri si firme mari”, explica el. Asa ca acum George este seful agentiei Sotheby’s in Dubai, cea mai mare firma internationala de proprietati.

Romani in DUbai

Fiecare nationalitate are calitatile ei, dar Seran este unul dintre agentii de top ai companiei. El este in topul celor mai buni 2,3 oameni din companie si asta datorita felului in care isi face treaba, datorita felului in care a muncit pe piata. Vinde apartamente care costa milioane de euro, dar poti fi si inchiriate cu 2-3000 de euro pe noapte.

A plecat din Romania pentru ca nu-si gasea locul, a visat si si-a implinit visurile. In numai 8 ani, Gheorghe Seran si-a indeplinit cele mai indraznete nazuinte – iar arma cea mai de pret i-a fost “increderea prosteasca in fortele sale”.

La cateva mii de kilometri de casa, o comunitate de oameni harnici si ambitiosi fac o alta imagine Romaniei. Creativi si seriosi, atasati de valori sanatoase invata sa ajunga pe culmile succesului. Pornesc de la 0 si gasesc curajul sa reziste. Si ajung sa isi depaseasca pana si visurile. Si isi doresc, ca intr-o buna zi, sa revina in Romania, pentru ca nu e nicaieri ca acasa.

Sursa: Pro TV
Citeste mai m
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Astazi ii vizitam pe romanii din Regatul Unit. Va invitam sa ii cunoasteti nu numai asa cum ii prezinta o parte din presa engleza. Sunt neoficial 300 de mii in Regatul Unit, si mai bine de jumatate sunt in zona capitalei. Este adevarat ca aici gasim hoti de buzunare romani, cersetori, prostituate sau zilieri care se vand ca sclavii, cu ziua. Dar nu ei ne reprezinta.

Cei mai multi romani din Marea Britanie, si mai ales cei din Londra s-au integrat perfect, fac cariera si exceleaza in domeniile lor. Incepem cu un grup de tineri care vad aporape zilnic o o nota de plata de 100 de mii de lire sterline. Sunt bodiguarzi pentru VIP-uri internationale, bogati ai lumii care isi pun viata si averile in mainile lor.

Chit ca nu sunt bogati, o nota de plata de peste o suta de mii de lire sterline dupa o noapte in club sau un weekend de huzur, la Saint Tropez, sunt deja banalitati pentru ei. E si firesc. Pentru ca ei sunt romanii care asigura protectia VIP-urilor de la Londra si au in grija de la actori si cantareti celebri, pana la fete regale si miliardari excentrici.

Bogatii lumii isi pun vietile si averile in mainile lor. Au si motive. Ai nostri sunt niste masini de lupta disciplinate, fosti sportivi de performanta, care au aparat seici si sefi de state de atacuri, ori i-au ferit de paparazzi pe Leonardo Di Caprio, Paris Hilton sau Rihanna.

 Muzica, strazi invadate de lumini, intersectii aglomerate. Vitrine stralucitoare, PUB-uri si cluburi care atrag ca un magnet zeci si sute de petrecareti. Oameni care se simt bine in locuri pentru toate buzunarele. Viata de noapte a Londrei incepe in milioane de glasuri si sunet de masini cu pretentii.

Cateva limuzine se aliniaza in fata unor hoteluri cu multe stele si arhitectura victoriana. De la volan coboara barbati masivi, la patru ace. Au costume scumpe si atitudine intimidanta. Toti sunt garzi de corp care ofera la Londra protectie VIP.

“Tu o sa fii cu Leit, preiei clientul de acasa. Zarcov, tu va trebui sa mergi la Project, acelasi client de saptamana trecuta. In seara asta vom fi la aceeasi masa, vom merge impreuna sa il preluam de acasa…”

Cel care le vorbeste este Ion, plecat din Suceava in urma cu multi ani. La Londra lumea il stie drept Yohan. Prin 2000 lucra la o firma de paza din Iasi, conducea o masina autohtona si castigurile erau mici. La un deceniu distanta, a cunoscut succesul in metropola britanica si are un portofoliu de clienti impresionant. A pazit indeaproape actori celebri, ca Leonardo Di Caprio, Mickey Rourke, Zack Efron sau Tamara Eclestone. A fost langa solistul Will I Am si langa multe vedete din sport. Lista se incheie cu seici si magnati cu afaceri care produc miliarde de de euro, dolari sau lire.

“Sunt vedete, sunt fotbalisti, lumea vrea sa faca poze cu ei, de obicei nu sunt de accord sa faca poze, poate sunt in stare de ebrietate, poate nu sunt intr-un moment prielnic si va spun voua ceva? Ei ne spun, in seara asta nu sunt poze. Deci noi…nu face nimeni poze. Vor discretie, vor sa aiba masa lor sa nu vina nimeni sa vorbeasca cu prietenele lor, sotiile lor, sa se impinga, sunt cluburi, aici intervine bautura, multa lume prinde curaj cand bea peste masura”, explica Yohan.

Romanii se impart pe echipe. Unii merg sa ia clientii de la hoteluri, altii ii asteapta la cluburi si restaurante. Yohan tine legatura cu clientii.

Si clientii vin. Cu masini scumpe, etaland multa opulenta. O scena de la intrarea unui club exclusivist: un important om de afaceri pakistanez si familia sa intra discret, in timp ce soferul ramane sa imparta cadouri scumpe valetilor de afara.

O ora mai tarziu, acelasi client comanda in club sampanie de 50 de mii de lire. Sunt 10 sticle de cate 5 mii fiecare si sunt aduse dupa un ritual aparte, sub ochii romanilor care asigura paza la masa.

DJ-ul opreste muzica si toti ochii sunt atintiti asupra celor care au facut comanda scumpa. Iar intr-o singura noapte, garzile de corp vad note de plata care, adunate, depasesc bugetul anual al unor spitale mari din Romania.

“Fac vanzare astia in 2 zile cat fac toate cluburile din Londra la un loc. Numai vinerea si sambata, dar sunt note de plata de 60 de mii, 80 de mii, 100 de mii. De lire, da”.

Daca nu ai vedea doi agenti de paza la intrare, nici nu ai zice ca intr-un anume loc e un club. Este extrem de silentios si pe cladire nu exista niciun panou care sa arate ca acolo urmeaza sa aiba loc o mare petrecere.

In lumea bogatilor nu e nevoie de reclama, pentru ca accesul se face pe baza unor carduri de membru. In o anumita seara petrec laolalta copii de premieri, descendenti ai unor caste indiene bogate, dar si oameni de afaceri de pe Wall Street. Cand merg la baie sau vor sa se plimbe prin club, romanii care ii pazesc le deschid calea si nu ii scapa din ochi.

“Eu cand incep munca imi fac switch off-ul, nu ma dor picioare, nu ma doare nimic. Nu beau apa, nu mananc, nu. Nu ai cum, daca ai baut trebuie sa mergi la baie si atunci si-o ia peste ochi. E un pic mai dificila munca, dar banoasa!”, explica un bodyguard.

Atunci cand unul dintre clienti vrea sa-si impresioneze o potentiala cucerire in club, romanii sunt trimisi sa le aduca de la garaj masinile de lux. Yohan spune ca de multe ori nu are suficient de multi baieti in echipa pentru cate solicitari are. Metropola aduna in weekenduri toata crema mondiala, oameni extrem de bogati, care vin din cele mai indepartate imperii financiare ale lumii. Iar romanii le sufla in ceafa la propriu.

“Noi suntem astia din Estul Europei, cam pe noi ne aleg”, spune un bodyguard.

Romanii sunt preferati pentru ca sunt seriosi si ofera siguranta. Marian Rusu, Mario pentru clienti. Cand nu e garda de corp, e sportiv de performanta. Concureaza in galele britanice de MMA, un sport de lupta sangeros, de pe urma caruia castiga frumos.

“Sincer, vor de toate intr-o persoana. Vor siguranta, privacy, ceea ce noi de asta suntem aici nu? Majoritatea clientilor, datorita sportului ma cauta, probabil si sportivii sunt mai seriosi si mai disciplinati. Ceea ce m-a ajutat foarte mult si knock-out-ul pe care l-am scos la 3,5 secunde, asta a contat foarte mult. Toti clientii ma intreaba cum a fost cu knock-out-ul cu…”, spune Marian Rusu.

Bogatii lumii isi pun viata si averile in mainile lor pentru ca le-au castigat increderea prin seriozitate, dar si prin forta. Marian e un tavalug in ring, dar si o masina de lupta foarte disciplinata in afara lui. Munca acestor gardieni de lux e remunerata foarte bine, pentru ca presupune si multe riscuri. Pot fi in pericol atunci cand apara clienti incomozi, care pot fi victime ale unor atacuri. Si nu de putine ori au fost nevoiti sa aplaneze conflicte cu membrii ai mafiei rusesti de la Londra, cu care clientii lor s-au sicanat in cluburi.

In cusca nu ii este frica de nimeni. In viata de noapte a Londrei, cu lux extrem, excentricitati si grandomanie, ii este cateodata teama sa nu piarda controlul realitatii in viata de zi cu zi. In care o cina nu costa zece mii de lire sterline, cum se intampla la locul de munca.

“Sunt ei bogati, eu sunt bogat ca am o familie, am un copil. Asta ma face mai bogat, nu banii”, spune Marian Rusu.

Are un baietel care creste la Targoviste, cu bunicii, dar pe care isi permite sa il vada foarte des. Se simte apreciat la Londra si castiga suficient cat sa-si permita o masina scumpa si o locuinta cu chirie intr-un cartier rezidential nou, in marele oras de pe Tamisa. Sotia lui Marian povesteste.

“Mergem foarte des, aproape la doua saptamani suntem in tara. Vara de obicei suntem in tara. De multe ori stau si ma gandesc, cand stai atat de mult intr-o tara, de multe ori nu stii ce sa faci, unde sa stai…”, spune sotia lui Marian.

“Sincer, mi-e dor de Romania foarte mult, mi-ar fi placut sa ma simt in Romania cum ma simt aici. Dar neavand posibilitatile de aici in Romania, din pacate merg in vizita in tara mea! Si asta e dureros”, spune Marian Rusu.

Merge in cantonamente, reuseste sa faca performanta si sa lupte in gale profesioniste, desi colegii sai de la firma de securitate stiu ce inseamna sa pazesti client mai multe nopti la rand.

“Se mai umfla picioarele? Vrei sa-ti arat?”

Rad, pentru ca munca e banoasa, iar ei muncesc in lux. O masina care costa cat 5 apartamente cu pretentii in Romania abia isi face loc pe strazile londoneze. La volan e Horatiu Pop, un clujean care cunoaste bine metropola Regatului Unit.

“Nu este foarte usor, dar dupa experienta totul este OK. Multa incredere. Incredere si garantie, cineva a garantat pentru mine. Premierul Turciei, printul Charles, foarte multe personalitati. Iti dai seama cine e, ca stii dinainte cine e. Si de multe ori e verificat de politie, inainte sa vina multe persoane. Sa stiti ca sunt foarte, nu sunt ca la televizor mari vedete, sunt foarte comunicativi, sunt OK”, spune Horatiu Pop.

Fie ca sunt politicieni, sportivi, fete regale sau vedete TV, Horatiu le face o incursiune pe strazile Londrei in cel mai luxos mod posibil. Vara, romanii ii urmeaza la Cannes, Monte Carlo si Saint Tropez. La petreceri pe yachturi si in localuri exclusiviste.

“Le oferim tot ce au nevoie, incepand de la rezervarea meselor pentru restaurant, rezervarea cluburilor, soferi, bodyguarzi, garda de corp in special, cam tot ce ar fi viata de noapte”, spune Ion Hartopean.

Ei sunt gladiatorii lumii moderne si si-au gasit un loc langa protipendada londoneza. Un univers la doi pasi, dar in acelasi timp foarte indepartat de lumea oamenilor obisnuiti, a tuturor celor care poarta grija chiriei si a locului de munca.

La Londra au aflat ca daca sunt sunt echilibrati si corecti, vor fi apreciati si recompensati. Au intrat intr-o lume in care seriozitatea, increderea si discretia sunt esentiale. Sa fie mereu in preajma unor oameni bogati si celebri, pentru ei, a devenit o rutina.

Sursa: Pro TV
Citeste mai mu
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email


Paul Hemerth este un sas intors acasa la Richis, in judetul Sibiu. Se lupta sa salveze casele traditionale, pe care le stia din copilarie si a restaurat impecabil mai multe dintre ele.

A adus cu el si alti straini impresionati de cultura si traditia locului, asa ca acum comunitatea este formata din 13 nationalitati.

Printre dealurile pe care odinioara se cultiva vita de vita, la cinci kilometri de Biertan se afla vechiul sat sasesc Richis sau satul celor bogati.

Dupa ’90, sasii de aici au plecat cu totii in vest, iar odata cu acest exod vechile case in care au crescut generatii intregi au ajuns niste ruine. De cativa ani, datorita unor straini, satul a prins din nou viata.

Nascut pe aceste meleaguri, la Medias, Paul a plecat in Germania impreuna cu parintii, pe cand avea opt ani. Prima casa pe care a cumparat-o aici l-a costat aproape 13.000 de marci.

Dupa cativa ani, Paul a mai cumparat alte doua case sasesti. Dupa ce le-a reconditionat, in una dintre ele a mutat-o pe mama lui, care locuia la Hamburg.

Pe perete stau la loc de cinste poze cu vechii proprietari, la vremea aceea cei mai avuti oameni din sat.

Paul a cumparat prima casa de la stranepotul lui Noah, Johann Schaas. Are 81 de ani si este ultimul sas din Richis.

In Richis, Paul si-a adus toti prietenii. Si ei au fost cuceriti pe loc de Romania frumoasa. Pe prispa casei, descult, un tata ii citeste copilului povesti in limba germana.

Familia Schops: “E absolut minunta, e incredibil. Zona e minunata, e calma, rurala si originala, iar casa e perfecta, nu ne-am asteptat la asta, dar e minunata”.

In timp ce se infrupta din produsele locale, Dorothea zambeste si spune ca atat de mult ii place aici ca vrea impreuna cu sotul ei sa isi cumpere si ei o casa in Richis.

Dorothea Muller, turist: “E ca si cum as fi copil si mi-as retrai copilaria. Casa e minunata, te poti relaxa. Zona e frumoasa, iar oamenii prietenosi. Poti obtine tot ce vrei, paine facuta in casa, oua de la gainile din curte, lapte proaspat si este o legatura intre vecini”.

Tot in Richis si familia Engbrenghof, din Olanda, si-a cumparat o casa saseasca pe care au reconditionat-o in cativa ani.

Martin Engbrenghof : “Ne-am indragostit pur si simplu de casa si de locul asta, de Romania“.

Si olandezii s-au sfatuit tot cu batranul sas, Johann Schaas. E pe pragul bisericii in fiecare zi si isi asteapta turistii curiosi sa afle despre biserica veche din sat. Altarul din biserica cistertiana e vechi de peste 600 de ani.

Batranul are si o mare suparare cand vede ca unele case din Richis sunt mutilate de cei care nu inteleg ca valoarea lor este inestimabila. Schaas il are alaturi si pe Paul.

Rares si Mugurel sunt singurii mesteri restauratori din zona. Ei se ocupa de restaurarea caselor traditionale asa cum e scris in carte. Ridica insa din umeri si isi pun mainile in cap cand vad ca unele modificari pot distruge o cultura veche de peste 100 de ani.

Paul Hemmerth este unul din exemplele de la care ar trebui sa invete fiecare dintre noi. Trebuie sa constientizam ca tot ce ne ramane este traditia, istoria si cultura noastra.

Sursa: protv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

 

Un român este deţinătorul celui mai recent record european de altitudine la salt cu paraşuta. Un echipaj al Aeroclubului României, împreună cu Federaţia Aeronautică Română, a făcut duminică un zbor cu balonul, urmat de un salt cu paraşuta de la peste 9.300 de metri, relatează Digi24.

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva