Exemple de urmat

Facebook Twitter Email

Initiativa unui primar din Botosani care a chemat la el in sat familii cu copii pentru a intineri populatia s-a dovedit un succes. Toate cele 12 locuinte goale pe care le-a pus la dispozitie au fost ocupate de familii dornice de un nou inceput.

  • Clasele de la scoala si gradinita s-au completat si ele, iar astfel profesorii care erau in pericol sa fie concediati isi pot pastra slujbele.

Ulitele satului Concesti, din judetul Botosani, s-au umplut de veselia pustilor care s-au mutat aici de curand. 12 familii cu 58 de fetite si baieti au lasat trecutul in urma si au inceput o viata noua in locuintele renovate si puse la dispozitie de primar. 1 copil din 5 copii este nou-venit la scoala, iar situatia este asemanatoare si la gradinita.

Anca Grigoras, educatoare: “S-au integrat foarte bine, colaboreaza foarte bine, au adus un aer nou.”

Aceasta femeie are 8 prunci si s-a mutat aici din judetul Iasi. N-a mai bataile barbatului si a pornit la drum.

Valentina Sotir, mama a 8 copii: “Am gasit linistea la Concesti si binele copiilor. Am stat cu chirie si cand am aflat ca aici se primesc case nici nu m-am mai gandit la altceva si am venit. Aici copiii sunt fericiti, nici nu mai spun.”

Aceasta mama este din Hunedoara si are sase guri de hranit. Fiul ei cel mare, elev de liceu, s-a angajat deja la o firma de constructii. Cu salariul lui, ajutorul social si alocatiile celor mici au o viata frumoasa.

Claudia Rosu, mama a 6 copii: “Fiecare vecin a venit cu ce a putut imbracaminte, incaltaminte, e mai bine aici ca ne simtim in largul nostru, ne simtim deja integrati.”

Pentru ca toate casele disponibile au fost deja ocupate, primarul se gandeste chiar sa construiasca locuinte noi si pentru alti doritori. Ideea i-a venit anul trecut cand satul era pustiu.

Sursa: stirileprotv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

ie ponoare (3)

Frumoasa ie românească cusută la Ponoarele de Mehedinţi ajunge în toate colţurile lumii datorită unei tinere din zonă, care a pus bazele unei afaceri inedite. A deschis un atelier în care femeile satului lucrează cu spor la obiectele vestimentare tradiţionale.

Fiecare ie creată în atelierul Iuliei Martinescu poartă amprenta zonei de nord a judeţului Mehedinţi, dar evident şi a femeilor care le creează. Sunt cusute cu multă pasiune de ponorence, după modelele din lăzile de zestre ale bătrânelor satului, care ascund pe lângă alte comori, şi adevărate vedete ale portului femeiesc. De altfel, aici, la Ponoarele, lada de zestre este un obiect sfânt şi nu există o casă fără acest obiect tradiţional. De mai multă vreme, Iulia Martinescu se gândea la un proiect care să scoată această zonă spectaculoasă a Mehedinţiului dintr-un nemeritat con de umbră. Aşa se face că în urmă cu trei a pus bazele unui atelier în satul său natal, în Ponoare. „M-am născut aici la sat şi sunt mândră, îmi iubesc oamenii şi locurile. Îmi doream foarte mult să promovez această zonă. Aşa că am putut să profit de ceea ce zona mi-a oferit, aveam nevoie de un fundament, acesta a fost şi stătea în mâinile femeilor care cu pricepere şi migală au dobândit din mamă în fiică această îndeletnicire. Îmi doresc ca această afacere să nu rezume doar la partea materială, vreau ca tinerii de vârsta mea şi nu numai să înceapă să facă diferenţa, să aprecieze valorile, să promovăm tradiţia, portul popular”, spune Iulia, în vârstă de 24 de ani, absolventă a Facultăţii de Drept din Craiova.

ie ponoare (2)

Valori inestimabile

A reuşit în felul acesta să dea de muncă unor femei care nici măcar nu visau la un loc de muncă. „Noi ne mândrim că lumea satelor din România de aici din Mehedinţi a păstrat aceste valori care sunt inestimabile şi le ţinem strânse în lada de zestre a bunicelor. Noi sperăm să le preia şi copiii noştri şi suntem mândri că ia a devenit o adevărată vedetă şi la noi şi peste hotare. Lucrăm cu aceeaşi pasiune cu care au lucrat mamele noastre şi suntem mulţumite, în special pentru noi femeile care am rămas la vatra satului, aici lângă familie este un lucru benefic. Aici la sat este mai greu să obţii un loc de muncă, dar acum cu ajutorul domnişoarei a venit cu un lucru bun şi benefic pentru noi femeile de la sat”, spune Nicu Simona, de 48 de ani.

A dat de muncă la 10 femei

Plăcerea şi mândria de a scoate din mâinile lor aceste bijuterii vestimentare depăşeşte cu mult bucuria de a câştiga un ban. „Faptul că putem lucra în acest atelier pentru noi este o plăcere, îmi place portul naţional. Mama mea a cusut şi de la dumneai am început  să îndrăgesc această preocupare. Nu muncesc neapărat pentru bani, dar este şi o plăcere, suntem mândre că iile noastre ajung în toată lumea”, spune şi Condescu Ronica. În prezent în atelierul Iuliei lucrează zece femei, dar planurile acestei tinere ambiţioase sunt mari şi speră că în viitor va putea să creeze noi locuri de muncă:

„În atelierul meu lucrează zece femei, îmi doresc foarte mult ca numărul lor să se mărească, vrem să rămânem la nivelul de lucru manual, nu vrem modernizare, nu vrem maşini de cusut, nu vrem maşini de brodat. Vreau ca prin această activitate pe are o desfăşor să creez cât mai multe locuri de muncă, este principala activitate din care femeiele câştigă un ban”.

ie ponoare (1)

Apreciate atât de români, cât şi de străini

Iile create aici, la Ponoarele de Mehedinţi, ajung în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, în Italia, Spania, Elveţia ori America, iar clienţi nu sunt doar românii stabiliţi în străinătate, dar şi cetăţeni străini care ştiu să aprecieze un lucru de calitate. „Am contracte încheiate pentru export, dar nu numai. Noi românii, oameni cu bun gust apreciem aceste ii şi reuşim să facem diferenţa dintre lucrul manual şi cele lucrate la maşină.  Uimitor primesc comenzi din toate colţurile lumii, săptămâna trecută am expediat un colet în America, la români plecaţi în afară, dar nu numai, avem clienţi şi străini care convieţuiesc cu românii şi apreciază ceea ce noi facem. Pentru mine ia nu este doar un obiect vestimentar adus în actualitate, e un simbol şi ne defineşte pe noi ca şi români”, mai spune Iulia Martinescu.

Autor Corina Macavei

Sursa: buletindemehedinti

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Nică a lui Ștefan a Petrei, tușa Mărioara, Moș Nichifor Coțcariul, fata babei și fata moșneagului sau Dănila Prepeleac sunt doar câteva dintre personajele binecunoscute ale scriitorului Ion Creangă. După aproape 150 de ani de la apariția operelor marelui povestitor, aceste personaje au început să prindă și chip. Din lutul călcat odinioară chiar de marele scriitor, cu părul din blănițe de oaie sau nurcă, codițe la fete din fuior de cânepă sau fire deșirate din pânză de sac, aceste personaje sunt modelate cu măiestrie de o tulceancă stabilită chiar în satul marelui scriitor, Humulești.

Ionela Lungu este absolventă a Universității Tehnice “Gheorghe Asachi”, cu un masterat în Prelucrarea Materialelor. În 1998, după ce s-a căsătorit și s-a stabilit la Humulești, Ionela Lungu a început să predea ca profesor de discipline tehnice la Școala Vănători. După desființarea școlilor profesionale, a devenit profesor la Clubul Copiilor, la catedra de Metaloplastie. Aici totul se baza pe creativitate și a fost scânteia care i-a aprins pasiunea pentru personajele lui Creangă.

Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Tenismanul Horia Tecău a donat maternității de la Spitalul Județean din Arad un ecograf performant, în valoare de 20.000 de euro, susținând astfel pentru a doua oară proiectul Organizației ‘Salvați Copiii’.

Potrivit unui comunicat al “Salvați Copiii”, transmis joi AGERPRES, în noiembrie 2015 Horia Tecău a donat bani pentru cumpărarea unui ventilator de suport respirator în valoare de 18.000 de euro pentru Spitalul Județean din Constanța.

Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Stanga, dreapta si iar stanga. Cu miscare din bazin. Pare usor. E miscarea pe care primarul din comuna Pestera incearca sa ma invete. Nu ma tenteaza, asa ca ne mutam la alt aparat. Avem de unde alege.

Este un spatiu pentru relaxarea si intretinerea fizica a localnicilor din Pestera, comuna cu cel mai mic buget din judetul Constanta. Teoretic, cea mai saraca. In fata primariei, edilul Valentin Vrabie se plimba multumit prin parcul care arata ca o imagine de pe felicitarile de Craciun venite din Austria. Tot ce s-a construit in acest sat s-a facut din fondurile primariei.

In 2008, cand a venit la primarie, Valentin Vrabie a filmat tot satul. “Era plin de balarii si cucuta” isi aminteste. Acum scoala a fost reparata si modernizata iar langa s-a mai construit una. Tot ce s-a facut aici, s-a facut din banii primariei, din taxe si impozite locale. Nu din bani de la guvern sau din alte fonduri.

Renovarea scolii a costat in jur de 300 de mii de euro. Toti elevii au tablete primite de ziua copilului de la primarie, din bugetul local. Asa ca sunt acum mult mai aproape de informatie.

Am nimerit in Pestera exact in ziua in care se montau instalatiile pentru sarbatorile de Craciun. Primarul Vrabie era in birou. Este independent si aproape tot consiliul local n-are culoare politica. Singurul care face parte dintr-un partid politic este domnul Gheorghe, contracandidatul primarului in alegeri. Dar si el tot pe Valenti Vrabie l-a votat.

Bugetul primariei este undeva la 1 milion 7 sute, 17 miliarde de lei vechi. Dupa ce dau la o parte salarii si toate alea raman 100.000 de euro bani de investitii. Si din acesti bani realizam in regie proprie toate lucrarile. Alimentari cu apa, pietruiri de drumuri, curatenia”, explica edilul.

Apa in toata comuna s-a tras tot din bugetul propriu. Pe cand firmele din domeniu au cerut pentru lucrari mai bine 300 de mii de euro, primaria a cheltuit doar 60 de mii, cu muncitori din sat.

De departe insa, cea mai mare investitie la Pestera se face in copii. ”Multi din mediul rural neavand posibilitatea, se pierd valori, bogatii ale Romaniei”, spune primarul. “Investitia in educatie e riscanta. Nu se vede si in general primarii fac electoral lucrul asta. Faci un drum si gata. Degeaba a facut drumul ala daca pe el merg oameni needucati. Investind in educatie, trebuie sa ai rabadare 6-7 ani. La mine abia acum au inceput sa se vada rezultatele.

In total peste 200 de copii pleaca la liceu in fiecare dimineata din Pestera. Primaria le plateste transportul. “Cred cu desavarsire ca educatia e sansa Romaniei. Dar cand te uiti in mediul rural ca e 70 la suta abandonul scolar, se pare ca suntem in pericol”, spune primarul.

In scoala generala sunt 460 de copii. Familiile care au cel putin 2 copii beneficiaza de ajutor de la primarie la inceput de an. Bani pentru haine si rechizite. Iar tinerii care merg la facultate au cazarea si trasportul asigurate de primarie. Asa se face in Pestera abandonul scolar este zero. Inainte ca primaria sa sustina studiile, in comuna erau au fost 3 studenti in mai bine de doua decenii. Dupa ce a inceput aceasta politica, sunt 21.

Si la capitolul asistati social si si somaj, Pestera sta bine. Din 2008 si pana azi, numarul lor a scazut de la 320 la 21.

Fosta ferma a fost refacuta acum de investitorii pe care primarul i-a ademenit in sat. Acum, in Pestera sunt 11 ferme mari in care muncesc aproape toti localnicii. A fost plantata si perdea forestiera iar rezultatele, spune primarul, au fost “fantastice”. De atunci nu s-au mai cheltuit bani pe deszapezire. Fost padurar in tinerete, Valentin Vrabie e pe cale acum sa inconjoare satul cu perdele forestiere.

Pentru copii din scoala a cumparat biciclete. 460. Asa se face ca tot satul e impanzit acum de pustii care dau la pedale. Daca stai sa te gandesti, pana la urma tot ce face Valentin Vrabie intra in atributiile unui primar. Ca doar de aceea sunt alesi primarii in functie. Sa munceasca pentru comunitate. La Pestera, insa, edilul Vrabie a demonstrat insa ca daca vrei, te agiti si iti pasa poti gasi solutii care sa scoata comunitatea din noroi si maracini, le dai oamenilor speranta si sansa sa traiasca un pic mai bine iar copiilor un viitor.

Sursa: Pro TV
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Asociațiile studențești din cadrul Universității din București au demarat și în acest an campania caritabilă “Student bun de Crăciun”, prin care zeci de copii, precum și persoane nevoiașe beneficiază de daruri – alimente, dulciuri, jucării.

Potrivit unui comunicat de presă al instituției de învățământ superior remis luni AGERPRES, campania “Student bun de Crăciun”, aflată la cea de-a VI-a ediție, reunește mai multe evenimente de factură socială și caritabilă organizate de studenții Universității din București — strângerea de fonduri, haine, jucării pentru copiii care provin din familii cu dificultăți sau din centrele de plasament, colectarea și împărțirea cadourilor pentru persoanele nevoiașe.

Studenții UB au derulat în perioada 10 noiembrie-4 decembrie campania “Moș Nicolae este la Universitatea din București!” care a avut scopul de a colecta jucării, cărți, dulciuri, îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale educaționale, rechizite pentru copiii și tinerii instituționalizați din cadrul Centrului de Plasament “Sfântul Ștefan” din comuna Perișoru, județul Călărași.

Asociația Studenților Teologi Ortodocși din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul” din București va organiza luni, 14 decembrie, la Biblioteca Națională a României, cea de-a V-a ediție a Concertului de colinde cu scop caritabil “După datini, colindăm”, banii obținuți urmând a fi donați Centrului de Îngrijiri Paleative Sf. Nectarie din cadrul Fundației “Bucuria ajutorului”.

Un alt proiect caritabil al Asociației Studenților la Istorie “Dacia” este “Serata de Crăciun”, care are drept obiectiv implicarea studenților și a cadrelor universitare din Facultatea de Istorie a Universității din București în strângerea de fonduri. Banii obținuți vor fi folosiți pentru cumpărarea de cadouri pentru copiii de la Centrul de Plasament “Pinocchio”.

În cadrul evenimentului vor fi organizate târguri de Crăciun în cadrul facultății, o licitație cu obiecte donate și o petrecere. Sunt de asemenea bine-venite donațiile constând în jucării, cărți, materiale educative, cât și în bani pentru produse alimentare — dulciuri, fructe.

Donațiile pot fi făcute în perioada 2-10 decembrie la Facultatea de Istorie, în holul de la etajul I în intervalul 10,00-18,00.

De asemenea, Asociația Studenților Fizicieni a Universității din București organizează marți, 15 decembrie, evenimentul caritabil “Fii și tu spiriduș!” în vederea strângerii de haine, jucării, rechizite, cărți și alte donații pentru copiii instituționalizați. Evenimentul va avea loc la Facultatea de Fizică.

O altă campanie umanitară “Artă-n dar” va fi organizată în perioada 7-10 decembrie de Asociația Studenților la Matematică și Informatică în vederea strângerii de fonduri, ce vor fi donate unui caz social.

“Donațiile se fac zilnic în holul Facultății de Matematică unde voluntarii își așteaptă vizitatorii cu prăjituri, ceai, cafea, ciocolată caldă, brățări și alte obiecte lucrate manual”, precizează organizatorii.

Asociația Studenților Biologi va derula “Operațiunea Moș Crăciun” în cadrul căreia pot fi donate haine, rechizite, încălțăminte, jucării, bani, pentru ajutorarea a 50 de copii din familii nevoiașe care se află sub ocrotirea Parohiei Rodica Moșoiu din sectorul 2, București. Donațiile se fac zilnic la sediul Facultății de Biologie.

De Crăciun, Asociația Studenților în Drept (ELSA) invită studenții și toți oamenii mărinimoși să doneze haine, cărți, jucării, bani și alte cadouri pentru a fi dăruite copiilor nevoiași din satul Izvoru, comuna Gogoșari, județul Giurgiu.

Voluntarii asociației primesc donații zilnic, între orele 10,00 și 20,00, în fața Aulei Magna a Facultății de Drept.

AGERPRES/(AS — autor: Roberto Stan, editor: Claudia Stănescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

copii-

Vin din familii chinuite, unde au asistat la scene de neinchipuit. Intr-un asezamant de langa Radauti, un proiect realizat de Biserica cu ajutorul statului incearca sa le repare sufletele zdruncinate de viata.

Ora 6 dimineata. O dimineata racoroasa de toamna. Cativa pusti zgribuliti ies dintr-o casa frumos colorata si se indreapta catre o curte in care sunt adunati mai multi copii. Zeci, si tot vin. Sunt veseli, plini de viata, pusi pe sotii. Uitandu-te la ei ai zice ca ai nimerit intr-o tabara. Doar prezenta unei maicute care ii supravegheaza si ii indeamna sa alerge te pune pe ganduri.

Zarva asta se intampla in fiecare dimineata la intrarea in Radauti, in asezamantul sfantul ierarh Leontie. Copii orfani, abandonati sau scapati de chinurile parintilor, toti alcatuiesc aici o mare familie. Cu maica Ecaterina, psihologul asezamantului, facem un tur al locului. Inca nu s-a luminat de ziua.
Prima oprire, casa numarul 2, casa fetelor de gradinita si clasele mici. Am nimerit exact in momentul in care toata lumea incerca sa isi convinga podoaba capilara stea prinsa in codita. Fiecare copil din acest loc are in spate o drama. Tina a ajuns aici acum 3 ani dupa ce mama a plecat de acasa iar tatal s-a apucat de baut.

Si povestea Alinei este la fel. Si cam asa suna toate povestile. Aici insa cu timpul au invatat sa zambeasca, sa uite si sa mearga mai departe. Sa se bucure de copilarie. Dupa ce maica face ultimele verificari in tinuta fetelor ne mutam in casa baietilor. Ceva mai lenesi decat fetele. Inca sunt la masa. Intr-o alta casa sunt fetele din clasele de gimnaziu, in alta baietii si asa mai departe, in total zece case.

Se face ora 7 si toata lumea se imbarca in microbuzul asezamantului spre scoala. Pana in Radauti sunt mai bine de 2 kilometri. Drumul e tot o veselie. Ajunsi in scoala, copiii din asezamant se pierd printre colegii lor si nu exista nici un semn care sa arate ca ar fi altfel fata de ceilalti. Tina isi ocupa locul in banca. S-a trezit devreme si deja a razbit-o foamea.

Povestea asezamantului din Radauti incepe acum 15 ani. Atunci s-a pornit contructia acestui loc, care acum arata ca un mic orasel, cu case colorate, asezate in evantai in jurul unei biserici. In 2001, staretul manastirii Bogdana, parintele Iustin, a profitat de faptul ca raportorul european Emma Nicholson critica felul in care noi romanii aveam grija de copiii nevoiasi, si a pus pe masa guvernului un proiect in care cerea infiintarea unui asezamant la Radauti. A fost aprobat. Statul a dat 15 la suta din bani iar restul au venit din donatii si contributia manastiri Bogdana. Totul a costat mai bine de 10 milioane de euro.

Copii s-au intors de la scoala. De fiecare data cand staretul ajunge aici, pustii sunt fascinati de barba lui. Povesteste cum a inceput totul. ”Era manastirea Bogdana in centrul orasului Radauti si acolo noaptea veneau si sunau copiii, din astia necajiti, desculti, pe la miezul noptii”.

Zece ani s-a chinuit cu cativa calugari sa ridice acest loc si abia in 2011 a reusit sa taie panglica si sa-i primeasca pe copiii adunati din 7 case de copii desfiintate de statul roman in nordul tarii. Spune ca nu de putine ori, chiar oameni din Biserica l-au etichetat drept nebun. A mers mai departe si acum, in asezamant sunt 124 de copii.

Fara lipsa de modestie, dar suntem datori sa facem lucurul asta. Ca parinti. Ca toata lumea ne zice parinte. Nu e nevoie sa ai fizic copil. Dar toti ne sunt copii.” Cu acest gand a inceput la radauti un proiect nou si unic pentru Romania. O colaborare intre stat si biserica. O parte din banii pentru intretinere acestui loc vin de la stat. Prea putini insa.

Legea da voie la 80 la suta aportul Consiliului Judetean si 20 la suta Manastirea Bogdana. Dar acel 80 la suta si 20 la suta pe perioada de vara acopera doar 53 la suta din necesarul copiilor si pe timp de iarna 39 la suta.” Restul vine de la credinciosi si de la manastire. De pilda, mare parte din mancare vine din gospodaria manastirii.

De multe ori e nevoit sa treaca dincolo de granita, in Ucraina, si sa aduca mancare care acolo e mult mai ieftina. O armata de bucatarese roiesc in bucatarie in fiecare zi si tot meniul este avizat de un medic nutritionist. In total in asezamant sunt 60 de angajati. Doar 2 sunt din partea manastirii. Restul sunt civili. Si asta pentru ca staretul nu vreau sa transforme asezamantul in scoala religioasa. Pe cei mici nu-i obliga nimeni sa tina posturile. Fiecare din cele zece case are cate 3 educatori selectati in primul rand dupa dragostea pe care le-o arata copiilor. Muncesc in schimburi asfel incat tot timpul cineva sa fie alaturi de copii, sa ii hraneasca, sa ii ajute la teme.

In asezamant este in permanenta medic. Iar un psiholog buchiseste in fiecare zi cu cei care au probleme.

Remus a ajuns aici pe cand nici nu implinise 2 ani. “Plangea continuu si l-a luat in brate parintele director”. Am nimerit in asezamant in ziua in care Andrew, un pusti nascut in Anglia si abandonat de parinti aici, se muta din casa copiilor de gradinita in casa scolarilor. Imediat e preluat de noii colegi care ii fac instructajul. Toata averea lui e aduna intr-o cutie de carton. Are 3 jucarii. Un tanc, o masinuta de curse si un dinozaur.

Andrew mai are o sora in asezamant. Mai mare. Sunt ani de cand mama nu l-a vizitat. Familia lui e insa aici, preocupata acum sa construiasca o casa dintr-o cutie de banane. El e Sebi, abandonat de familie, el e Alex. Toata lumea mestereste la casa din carton.

Dupa un perete, maica Ecaterina zambeste. “Pentru ei sunt prietena, sora mama.. .psiholog nu prea. Nu m-am asezat niodata in scaun de psiholog. Avem o camera dar acolo mergem cand vrem sa discutam foarte privat. Dar eu sunt pretutindeni. Eu nu fac consiliere. Eu nu stau la cabinet cu pixul in mana si anticipez. Si trebuie sa anticipez pentru ca altfel nu ii putem ajuta. Si anticipez orice lcuru. Daca s-a indragostit trebuie sa anticipez lucrurile…

Mandria locului este casa de activitati. Aici au sali de calculatoare, ateliere si o expozitie de pictura. De cativa ani, in asezamant se face terapie prin culoare. Un profesor sta aici cateva zile pe luna si le descopera taine picturii. Iar rezultatele sunt uluitoare.

Larisa este aici de la inceput. A castigat mai multe premii in strainatate si tablourile au inceput sa se vanda pe bani frumosi. Pe tatal ei nu il cunoaste, mama e plecata in Italia. A vorbit cu ea ultima data acum 7 ani.

Iar Vasilica abia acum a ajuns in clasa a patra pentru ca parintii au tinut-o departe de scoala. “De 7 ani nu-i cam stiu. Si nu imi pare rau pentru ca am cunoscut aici o familie noua. A venit tata la mine sa ma vada si pur si simplu am avut o frica in mine cand am vazut si am fugit in casuta. Dupa a venit fratele lui si nici la el nu am vrut sa stau. Nu stiu de ce am facut asta dar nu mi-a parut rau.

Grija principala aici sunt minte si suflet. In primul rand, se lucreaza la castigarea increderii, la repararea unor suflete care au fost adanc zdruncinate de viata. In asezamat sunt drame mai presus de orice imaginatie.

A participat la varsta de 5-6 ani la o crima. Tatal lui a omorat cu toporul pe altul. Si avem cazuri dificile. La care trebuie sa reparam sufletul lor”, spune parintele Iustin. Iar legislatia deocamdata nu ajuta. De multe ori statul ii scoate pe copii din asezamant si ii reda familiei, unde sunt batuti, pusi sa cerseasca, abuzati. Asezamantul de la Radauti este prima institutie de acest gen care a dat in judecata statul pentru ca a recupera un copil dintr-o familie. Si a reusit.

A acoperi nevoiele primare nu e foarte greu. Pentru ca ei cer foarte putin, se satura si cu o felie de paine daca le-o dai sau pot dormi si pe patura. Ei se adapteaza foarte usor, dar sa inteleaga ca pot avea o masa normala, ca sarbatorile sunt incununate de mese, ca pot sa doarma pe lenjerie curata”, spune maica Ecaterina. “Trebuiesc pregatiti pentru familie mai departe pentru ca ei n-au avut modele, n-au avut parinti. Copii lor sa nu trebuiasca sa ajunga intr-un astfel de asezamant. Trebuie sa daruiasca afectiune. Unii dintre ei chiar nu stiu cum sa daruiasca afectiune. Am avut copii care in momentul in care le spuneam despre familie, spuneau ca nu inteleg conceptul. Nu au model. Si e foarte greu. Incerc sa modelez o persoana care la un moment dat va trebui sa se transforme in acel tata sau mama pe mai departe pentru copii lor. Si daca nu reusim sa ii facem buni cetateni, buni crestini, atunci munca noastra este in van.”

Pana acum 7 copii de aici au ajuns deja la facultate iar 3 si-au gasit de munca si sunt exemple „ca se poate” pentru restul copiilor.

Se lasa seara. Adunati in biserica pustii canta despre un Craciun bun. In casa numarul 7, casa de carton e gata. Andrew s-a acomodat in noua familie. L-am gasit ceva mai tarziu in vizita in casa fetelor. E veselie mare. E aici si Alex cu fratele mai mic, Matei, un fel de mascota a locului.

Noaptea, intr-un colt al asezamantului munca abia incepe. Se coace paine pentru copii si pentru cateva magazine. Banii obtinuti se intorc aici. Pentru ca e nevoie de sustinere in fiecare clipa ca acest colt de lume sa functioneze. In casa 2 fetele se roaga pentru parintii lor, chiar daca multe dintre ele nu i-au vazut niciodata. ”Doamne, cat este de bine cand e mama langa mine. Doamne cat este de rau ca nu-l vad pe tatal meu. Mama tata ma iubeste si de mine se ingrijeste…

Ziua e gata. Incolonat,e fetele merg la culcare. Asa se inche o zi in asezamantul din Radauti. Privind la acesti copii realizezi ce a reusit sa faca aici staretul Iustin: un colt de Romanie vie care isi lucreaza viitorul. Pana acum proiectul de la Radauti, in care statul colaboreaza cu Biserica ramane o noutate pentru Romania. De aici are de invatat si statul, si Biserica ,si noi toti. Modelul ar trebui multiplicat si imprastiat prin toata tara pentru a le oferi copiilor cu probleme o sansa si pentru a ajuta viitorul acestei tari.

sursa protv.ro

copii-

Sursa: ortodox.md

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Primăria din Timișoara a reușit să implementeze cu succes toate cele 35 de proiecte cu finanțare europeană, a declarat primarul Nicolae Robu, vineri, într-o conferință de presă.

‘Timișoara are rată de succes de 100% în implementarea de proiecte europene. Am început și duc la bun sfârșit 35 de proiecte cu finanțare din fonduri europene, la acestea adăugându-se și alte proiecte care au fost implementate de administrația precedentă. Cred că suntem un caz rar în România, dacă nu singular, să avem și multe proiecte și să nu ratăm niciunul. Dacă mici cheltuieli vor trebui suportate pentru proiecte de la bugetul local, se poate accepta, dar noi trebuie să vedem câți bani am reușit să atragem din fonduri europene pentru Timișoara și cu ce preț de contribuție de la bugetul local’, a afirmat primarul.

Robu a apreciat că bilanțul este ‘absolut spectaculos’ și a afirmat că a fost nevoit să dea dovadă de mult curaj și să-și asume lansarea unor proiecte.

Printre cele mai mari proiecte implementate în Timișoara se regăsesc subpasajul rutier Michelangelo, reabilitarea centrului istoric, reabilitarea malurilor Canalului Bega pentru a deveni navigabil și pentru protejarea împotriva inundațiilor, extinderi ale unor linii de troleibuz care fac legătura dintre oraș cu localități periurbane, reabilitarea termică a peste 50 de blocuri de pe principalele artere rutiere urbane, reabilitări de parcuri sau implementarea proiectului de management IT al traficului.

AGERPRES/(A — autor: Otilia Halunga, editor: Mihai Simionescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Prima ediție a Galei premiilor de excelență pentru etnicii români din comunitățile istorice va avea loc luni, 7 decembrie, de la ora 18,00, la Teatrul Național “I. L. Caragiale” din București, informează Institutul Cultural Român (ICR), într-un comunicat transmis AGERPRES.

Aflat sub patronajul președintelui ICR, Radu Boroianu, evenimentul, care vizează recunoașterea personalităților și proiectelor marcante din comunitățile române și de dincolo de granițele țării, din vecinătatea României și Balcani, este organizat de ICR, prin Direcția Români din Afara Granițelor și Limba Română.

În cadrul ceremoniei vor fi premiate personalități culturale, intelectuali de marcă, jurnaliști, tineri implicați în mod activ în mediul asociativ din comunitățile române și din vecinătate, vârfuri ale comunităților române și din Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Albania și Macedonia, lideri de asociații românești care militează pentru respectarea drepturilor comunităților române și din afara hotarelor țării, contribuind astfel la strângerea legăturilor dintre românii de pretutindeni.

“Va fi premiată excelența în comunitățile românești și contribuția unor personalități ale vieții socio-culturale din cadrul acestor comunități la păstrarea identității naționale, prin promovarea limbii și culturii române în țările de reședință”, precizează comunicatul.

Gala va include momente artistice, susținute pro bono de artiști din România și vecinătate, etnici români, colaboratori în proiecte anterioare ale ICR: Stela Botez, interpretă de muzică populară românească din Basarabia, Lorena Oltean din România, Eliza Nirlu, interpret de muzică în dialectul aromân, grupul Trei Parale, Stefan Radovanovic, interpret român din Timoc la diverse instrumente de suflat, Cristofor Aldea Teodorovici, Mircea Baniciu & band.

Totodată, vor fi prezentate și o serie de piese vestimentare din colecția “Fustițe tricolor”, designer Nicoleta Sergentu (Republica Moldova), și din colecția “Borangic”, designer Alina Mărgulescu (România).

Amfitrionii evenimentului vor fi Marian Voicu, realizator TVR, jurnalist specializat în problematica românilor de pretutindeni, și Stela Botez, interpretă de muzică populară românească din Basarabia.

În foaierul TNB, vor fi expuse fotografii ilustrând viața românilor din comunitățile istorice, iar imagini similare (foto și video) vor rula și pe parcursul decernării premiilor, parte a expozițiilor “Cetăți nistrene” — fotografi: Iulia Modiga și Dan Barcea, “Timoc. Lumea de dincolo”: fotograf Marius Olteanu, “Maramureșul din dreapta Tisei” — fotograf Gheorghe Marina, “Sudul Basarabiei (Bugeac)” — fotograf Iulia Modiga, “Românii din vecinătatea imediată — Ungaria”: fotografii din arhiva revistei Foaia Românească (Jula), “Transnistria — temnița a limbii române” — fotograf Octavian Bâlea ș.a. La acestea se vor adăuga secvențe dintr-o serie de documentare realizate de TVR și de ICR pe teme legate de comunitățile din vecinătate (ex. documentarul “Torna, torna, fratre! — Povestea aromânilor, spusă de ei înșiși” — realizator Marian Voicu, “Balkan Love Story” — despre românii din Timoc, regizor Ionuț Pițurescu).

Evenimentul este organizat în colaborare cu Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni (Ministerul Afacerilor Externe), AGERPRES, alături de alte instituții de presă, fiind partener media al galei.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Un bărbat din Motru le-a dat o lecţie autorităţilor locale. A plantat peste o mie de trandafiri şi lilieci, a vopsit băncile din cartier, dar şi o parte din faţada blocului în care locuieşte. Bărbatul de 65 de ani, fost miner, a făcut totul din pensia de 1.800 de lei pe care o primeşte lunar. Asta în timp ce Primăria alocă anual 80 de mii de lei pentru înfrumuseţarea oraşului, bani care ajung, însă, doar pentru cosmetizarea centrului.

Petre Ciolacu a lucrat 30 de ani în mină. În urmă cu doi ani, bărbatul de 65 de ani a ieşit la pensie. Sătul de cenuşiul galeriei în care a muncit zeci de ani, dar şi de peisajul anost din faţa blocului, s-a gândit să schimbe zona în care locuieşte. A cumpărat peste o mie de flori şi arbuşti de liliac, pe care i-a plantat pe două străzi şi a vopsit 16 bănci în culorile tricolorului.

„Flori puse, am 600 de trandafiri puşi, nu se implică nimeni. O mie şi ceva de flori, le ud, au fost două luni de zile secetă, au venit ăştia de la primărie şi au trimis o aia în spate, au trimis o cisternă, şi i-am rugat să vină şi auzi, să le dau motorină să vină să ude florile. Păi stai, mă, că e pentru noi, pentru toţi”, spune Petre Ciolacu, pensionar.

Numai în această vară a cheltuit din pensie 4.000 de lei pentru a cumpăra flori şi vopsele. Gestul bărbatului este apreciat de toţi vecinii, care vor să schimbe denumirea străzii din „Aleea Teilor” în „Aleea Trandafirilor”.

Chiar şi autorităţile locale îi apreciază munca, însă spun că nu au fonduri suficiente să schimbe faţa oraşului.

„Noi, oricum, în fiecare primăvară alocăm o anumită sumă de bani pentru că avem un program de înfrumuseţare a oraşului, dar, după cum ştiţi, banii nu sunt niciodată destui şi atunci nu putem să prindem toate zonele oraşului”, a declarat Tudor Dobrică, viceprimarul din Motru.

Edilii se gândesc să-i stimuleze şi pe alţi localnici din Motru să urmeze exemplul pensionarului și să-i scutească de plata taxelor şi impozitelor.

Sursa: digi24

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva