Search

Solutii pentru Romania

Facebook Twitter Email

Un antreprenor din Bucovina face 150.000 de euro cazând zgârciţii Europei

Un antreprenor din Bucovina face 150.000 de euro cazând zgârciţii…DESCHIDE GALERIA

Hostelurile, forma de cazare economică pentru care optează în special tinerii ce îşi organizează singuri călătoriile şi pe care nu îi deranjează să împartă camera cu alte persoane, aduc proprietarilor ce au pariat pe această nişă de piaţă marje de profit de 20%-30%. Cei care au dezvoltat afaceri cu hosteluri sunt tineri, pasionaţi de călătorii şi mai ales au experimentat această formă de cazare în timpul deplasărilor în alte destinaţii.

„Prima aventură în turism a început în 2006, când am fondat hostelul Dor de Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, într-o zonă istorică de turism cultural-religios. Am transformat în hostel casa părinţilor mei“, a spus Tudor Maxim, 32 de ani, absolvent al Facultăţii de Drept, proprietarul lanţului de hosteluri Pura Vida. Particularitatea hostelurilor este aceea că au dormitoare cu mai multe paturi etajate, bucătărie şi baie la comun.

Înainte de a demara afacerea cu hosteluri, tânărul antreprenor experimentase cazarea în peste100 de hosteluri de pe toate continentele, având în vedere pasiunea sa pentru călătorii. Patru luni pe an, antreprenorul călătoreşte prin lume alături de soţia lui.

„Călătoresc foarte mult şi am stat de multe ori în hosteluri, încă din 2002. Mi-a plăcut foarte mult spiritul tânăr şi dinamic al hostelurilor, facilităţile sale (spaţiile comune, bucătăria unde poţi găti) şi călătorii din toate colţurile lumii cu care te poţi împrieteni. De aici a pornit şi motivaţia de-a deschide hosteluri, am vrut să avem experienţele din străinătate şi în ţară“, povesteşte Tudor Maxim.

În prezent reţeaua pe care o deţine şi o conduce, Pura Vida, include cinci hosteluri. Două sunt în Bucureşti, respectiv Little Bucharest Old Town Hostel şi Peaches Hostel, alte două sunt amplasate la mare, în Vama Veche (Pura Vida Beach Hostel şi Pura Vida Breeze Hostel), iar unul în Câmpulung Moldovenesc, Dor de Bucovina. Din lanţ mai făcea parte un hostel din zona Floreasca, pe care antreprenorul l-a închis însă în februarie. Tariful pentru un loc într-o cameră cu şase paturi este de 52 de lei pe noapte, în timp ce pentru un pat într-o cameră cu 12 paturi este de 37 de lei pe noapte, potrivit preţurilor afişate pe site-ul booking.com pentru hostelul Little Bucharest Old Town Hostel.

Lanţul Pura Vida are o capacitate totală de 250 de paturi în acest moment. În ultimii doi ani antreprenorul a început o dezvoltare mai accelerată, în momentul în care s-a retras din managementul Elevate, agenţia de publicitate pe care a fondat-o în 2005. „Investiţia în cele patru hosteluri ce funcţionează în clădiri închiriate s-a ridicat la 100.000 de euro. Banii au provenit dintr-un credit de nevoi personale şi apoi dintr-o linie de finanţare. Eu mă ocup de strategie, marketing, dezvoltare, iar soţia mea (de profesie arhitect) de amenajare şi finanţe“, a spus el. În prezent, Tudor Maxim negociază închirierea unei alte clădiri pentru transformarea în hostel.

„Cel mai mare cost pe care îl avem, de aproape 50% din cheltuielile totale, este cel cu chiria. În funcţie de zonă şi de numărul de camere, chiria variază între 1.000 şi 5.000 de euro pe lună. Noi închiriem pe cinci ani sau mai mult o clădire. Le explicăm proprietarilor ce vrem să facem cu respectiva clădire. Hostelul este încă un concept necunoscut pe piaţă, de aceea este greu să îi convingem pe proprietari să ne închirieze“, a spus el.

Cel mai important canal în care sunt promovate hostelurile este cel online. Sistemele de rezervări sunt cele de pe care vin cei mai mulţi clienţi. „Deşi există sute de site-uri de rezervări, totul se rezumă la un singur site: booking.com, de pe care vin 60% din clienţii noştri, exclusiv străini. Vin americani, englezi, italieni şi am avut chiar şi turişti din Coreea de Sud, Japonia sau Malaezia. Sunt călători independenţi. Este important să ai recomandări bune pentru că cei care se cazează în hosteluri nu îşi iau informaţiile din media, ci din recomandările altora“, a spus el. Bucureştiul a atras anul trecut 730.000 de turişti străini care au înnoptat măcar o noapte în capitală, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 2.800 s-au cazat în hosteluri.

Clienţii hostelurilor sunt de cele mai multe ori călători tineri independenţi ce explorează lumea cu un buget redus pentru cazare. Clienţii aleg un hostel pentru zonă, atmosferă, curăţenie şi echipă. „Cu cât performezi mai bine şi cu cât ai review-uri mai bune, te vei bucura de mai mulţi oaspeţi.“ Tânărul antreprenor menţionează că este foarte important ca cel care vrea să dezvolte un business în acest domeniu să fi avut experienţa cazărilor în hostel: „Consider în primul rând că proprietarul de hostel trebuie să fie călător şi să îi placă să stea într-un hostel.

Această pasiune trebuie să fie însoţită de o foarte bună organizare şi de o aplecare către comunicare, atât la nivel de clienţi, cât şi la nivel de publicitate“.

Şi acum Tudor Maxim se cazează în hosteluri când merge în vacanţe în străinătate. „Am experimentat cazarea la un hostel boutique din Lisabona, dar şi în două hosteluri interesante din Istanbul şi Italia, care atrag şi oameni trecuţi de vârsta de 30 de ani, cum suntem noi.“ În vârf desezon gradul de ocupare a celor cinci hosteluri se ridică la 50%, iar în restul anului sunt ocupate în medie circa 40% din camere. Tudor Maxim spune că marja de profit în acest business ajunge şi la 20-30%, însă roadele încep să fie culese după amortizarea investiţiei. „Planul este să ajungem la zece hosteluri în ţară. Luăm în calcul deschideri şi în Braşov şi alte oraşe din ţară.“ Pentru acest an antreprenorul estimează venituri de 150.000 de euro generate de toate cele cinci hosteluri. „Am investit mai bine de 50.000 de euro doar anul acesta. În general în trei ani ne amortizăm investiţia.“

Mirabela Tiron 

Sursa: business magazin

 

 

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Castelul Haller din comuna mureșeană Ogra, a cărui temelie a fost pusă în secolul al XVII-lea, a fost transformat de către două surori din Târgu Mureș – Reka, de 28 de ani, și Kinga Foris, de 29 de ani, dintr-o ruină, într-o afacere de succes.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

Tinerele au cumpărat castelul în 2007 de la moștenitorii familiei Haller, au angajat un arhitect specializat în restaurarea de monumente, iar din anul 2011 au reușit să deschidă aici o pensiune, un restaurant și o cramă, toate păstrând amprenta inițială.

‘Castelul a aparținut familiei nobiliare Haller, care avea rădăcini în Germania, iar apoi, după naționalizare, a avut mai multe destinații. În anul 2007, după ce l-au recâștigat, moștenitorii familiei Haller ni l-au vândut. Suntem investitori și am dorit să ne dezvoltăm pe această parte turistică. Împreună cu sora mea conducem afacerea întrucât amândouă am terminat turismul și am dorit să refacem acest castel. Nu a fost foarte ușor, dar cred că cine vrea ceva cu adevărat își poate realiza visul, dar cu multă muncă’, a declarat, pentru AGERPRES, Kinga Foris.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

Tânăra a povestit că prima oară când a vizitat castelul — care se afla într-o stare avansată de degradare — a intrat în cramă, unde era o mizerie de nedescris, ambalaje, sticle goale și era multă umezeală, dar a observat farmecul și utilitatea acesteia pentru visele lor. ‘Acum ne bucurăm că am ajuns să o deschidem publicului. Am avut un arhitect din acest domeniu, ne-am luat după poze, după descrieri și am reușit să aducem castelul la starea inițială. Au fost perioade frumoase, dar foarte grele, însă am reușit. Investiția în cea mai mare parte se datorează familiei, părinților noștri, ei ne-au ajutat și noi credem că am reușit să conducem afacerea bine. Am dorit să păstrăm specificul castelului, să nu fie afectat istoricul familiei. Am beneficiat și de fonduri europene, dar încă nu am ajuns la final cu investiția. Încă avem planuri foarte multe, de anul viitor dorim amenajarea unui wellness. Când am absolvit turismul nu ne-am gândit că o să avem un castel, nici acum nu știm ce ne rezervă viitorul. Noi încă învățăm cum să facem lucrurile bine, pentru că noi personalizăm orice — restaurant, meniuri etc. — facem totul cu suflet’, a spus Kinga Foris.

Aceasta a precizat că dacă vreun prieten i-ar cere sfatul în ce să investească, nu i-ar recomanda să investească într-un astfel de castel, întrucât ‘nu e chiar așa de ușor, pentru că turistul de la noi nu știe ce anume redă un castel-pensiune și astfel suntem într-o balanță, muncă foarte multă, investiții mari, iar venituri, așa, între’. ‘Dacă ar fi să o luăm de la capăt probabil că tot asta am alege… dar poate că nu. Când lucrezi cu oamenii nu e deloc ușor’, a susținut Kinga.

Kinga și Reka au la castelul din Ogra 12 angajați, însă necesitățile impun creșterea numărului acestora, în special în perspectiva deschiderii centrului wellness, întrucât castelul are posibilități de cazare în 13 camere și un apartament, un restaurant cu 120 de locuri și o cramă cu 100 de locuri.

Kinga Foris a arătat că înainte ca familia sa să investească în castelul de la Ogra, s-a ocupat de florării și de decorațiuni de nuntă, iar din acest motiv a apărut și conceptul de ‘Nuntă la castel’, pe care îl promovează. ‘Organizăm și nunți pe stil occidental, adică în tot castelul, putem ține nunți care să dureze mai multe zile, în interior, în exterior…e foarte romantic aici. Seara se servește meniul în restaurant, partea de petrecere este peste noapte, jos, în cramă. Oricine vine la noi și își dorește o nuntă nu primește numai nunta în sine, ci și vise. Avem experiență și știm ce își dorește o mireasă. Așa că încercăm să le îndeplinim toate visurile, de la decoruri, mâncăruri. La noi nu vin doar cei din jurul nostru, aici organizează nunți și străini’, a precizat Kinga.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

Pentru ca istoria castelului să nu fie uitată, surorile Foris au recuperat o serie de lucruri care au aparținut familiei Haller — mobilier, un pian, picturi, manuscrise, cărți vechi, fotografii și o serie de obiecte personale — și au amenajat o mică expoziție.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

Temeliile castelului din Ogra au fost puse în secolul al XVII-lea, după cum reiese din datarea cramei, iar ceea ce se vede astăzi la suprafață a fost construit între secolele XVIII-XIX, în stilul post-baroc, de către familia Haller, care avea reședința în comuna Sânpaul, la câțiva kilometri distanță. După naționalizarea din 1949, castelul a funcționat ca școală, internat, depozit, sediu al Miliției, sfat popular și chiar ca ciupercărie, iar în 2007 acesta era o dărăpănătură cu lacăt pe poartă.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

În anul 1609 domeniile Sânpaul și Ogra au intrat în posesia familiei Haller Istvan, care a avut ca reședință de bază castelul din Sânpaul, aflat acum în ruină. Ulterior, familia a construit castelul din Ogra, care păstra luxul celui din Sânpaul, avea camerele boltite, încăperile decorate cu stucatură și picturi murale, luminate de candelabre aduse din Viena și avea mobilier din lemn masiv adus din Paris. Ultima moștenitoare a Castelului din Ogra a fost Ilona Haller, care s-a căsătorit, în 1948, cu Harmat  Francisc Ferentz, iar un an mai târziu proprietatea a fost naționalizată.

Spre deosebire de castelul aceleiași familii Haller, din Sânpaul, care a fost reconstruit până acum de trei ori și tot de atâtea ori a ajuns în ruină — o legendă spune că o vrăjitoare a blestemat familia și castelul la ‘pustiire veșnică’ — castelul din Ogra a fost salvat și a devenit una dintre atracțiile turistice de bază ale județului Mureș.

AGERPRES / (A — autor: Dorina Matiș, editor: Marius Frățilă)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Parcele gratuite de 900-1.100 mp pentru construirea unei case cu grădină. Aşa sună oferta pe care o are în vedere primarul unei comune din apropierea reşedinţei de judeţ pentru tinerii care studiază sau muncesc la Cluj-Napoca.

  • Edilul din Aiton vrea să revigoreze comuna

    Edilul din Aiton vrea să revigoreze comuna

„Vrem să aducem aici tineri din Cluj-Napoca pentru că populaţia comunei, de 1.036 de persoane, este în vârstă şi astfel să vină un suflu nou. Am avea la dispoziţie 12 din 17 ha, unde era o păşune pentru bovine. Ar fi parcele generoase, de câte  9-11 ari, unde se poate ridica o casă cu curte, cu grădină, pe care ne-am gândit că am putea să le dăm în concesiune tinerilor de până la 35 de ani. Pe restul de 5 ha vrem să facem un parc de joacă pentru copii. Este o zonă minunată, la 12 km de Cluj-Napoca, aproape de pădure, avem gaz încă din 2005, apă, canalizare, iluminat public. Există o porţiune de 3 km de drum judeţean care trebuie modernizat, însă am primit asigurări că va fi prinsă în bugetul pe anul viitor al judeţului”, confirmă primarul comunei Aiton, Nicolae Făgădar, pentru ZIUA de CLUJ. 

Acesta susţine că în prezent este în curs de definitivare noul Plan Urbanistic General al comunei, pentru ca terenul respectiv să poată fi trecut din  extravilan în intravilan, însă mai e nevoie şi de avizul Consiliului Judeţean. „Dacă îl obţinem în această toamnă, în primăvară deja am putea să dăm drumul la primele parcele. Am adus un arhitect care a făcut un plan de parcelare. Interes există, am fost contactaţi deja de mai mulţi tineri din Cluj-Napoca, serioşi, de perspectivă, care ar vrea să se mute aici. Până la urmă, acum este mai uşor să ajungi în Aiton, prin Borhanci şi Gheorghieni, decât în Floreşti, unde drumul este mult mai aglomerat. Suntem convinşi că, dacă vom reuşi să atragem tinerii încoace, vor apărea şi investitori interesaţi să deruleze afaceri în această zonă”, remarcă edilul.

„Nu ştiu ca în Cluj-Napoca să existe în prezent vreun program de concesionare de terenuri către tineri. O astfel de iniţiativă, fie că vine din reşedinţa de judeţ, fie din localităţile din apropiere este una foarte utilă pentru că sunt mulţi studenţi care vin aici din alte zone şi care îşi găsesc serviciu la Cluj. Noi nu am fost abordaţi nici de bănci care să ofere credite pentru construire sau pentru cumpărare de locuinţe”, spune Oana Onicaş, preşedintele Organizaţiei Studenţilor din Universitatea Babeş-Bolyai (OSUBB). Ea a adăugat că, la nivelul instituţiei, au fost ocupate în acest an universitar câteva mii de locuri în căminele UBB, unii dintre studenţi apelând la închirieri de case şi de apartamente sau optând pentru căminele private.

Comuna Aiton este situată în partea central-estică a judeţului, învecinându-se cu  Feleacu şi Apahida la nord-vest, Cojocna la nord-est, Ploscoş la est, Turda şi Tureni la sud. Pe locul numit Podul de Piatră încă se văd urmele drumului roman. Comuna este locuită din neolitic, pe teritoriul ei fiind semnalate urme ale culturii Turdas, precum şi din epoca bronzului şi fierului, din epoca romană şi din perioada migraţiilor. Ea cuprinde două sate: Aiton şi Rediu. Aiton este un sat îngrămădit, de dimensiuni mari, situat la o altitudine medie de 600 m şi aşezat la poalele dealului Ciolt, într-un amfiteatru natural la obârşia unor afluenţi a Văii Calde Mari.

De-a lungul anilor, ocupaţia de bază a aitonenilor a fost agricultura, iar apoi şi creşterea animalelor. Până la reforma agrară din 1922, majoritatea pământului era în posesia grofilor. Cojocarii de aici erau cei mai vestiţi din zona Câmpiei Transilvaniei şi li se spunea suci. Aitonul a fost printre ultimele comune în procesul de colectivizare din 1962. În comună există cămin cultural, muzeul satului, bibliotecă, şcoală cu clasele I-VI, grădiniţă. Printre monumente istorice şi de arhitectură se numără bisericile ortodoxă, reformată şi  greco-catolică.

sursa: Ziua de Cluj, 06 octombrie 2014,

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Cluj-Napoca este în momentul de față în domeniul IT cel mai dezvoltat și mai promițător oraș din țară, la concurență cu capitala București.

Universitatea Babeș Bolyai
Foto: (c) MIRCEA ROSCA/ AGERPRES ARHIVA

Conform studiului ‘Industria TIC în 2009-2010′, elaborat de Institutul de Tehnică de Calcul București, în anul 2010 Județul Cluj deținea locul doi per ansamblul industriei ITC, după București, cu peste 1.300 de firme active în domeniu, o cifră de afaceri de 1,8 md. euro și 8.500 de salariați. Astăzi în Cluj lucrează 15.000 de specialiști IT, în firme autohtone sau cu capital străin. Aproape toate comenzile pe care le execută firmele IT existente în Cluj sunt destinate pieței europene sau internaționale.

Totuși, acest extrem de bine conturat boom din domeniul IT clujean nu a apărut din neant. El are la bază o istorie mai puțin cunoscută de publicul larg, începută în urmă cu peste o jumătate de secol. Era la finalul anilor ’60 când liderii comuniști doreau ca și în România să fie introdusă informatica și în acest sens au stabilit relații atât economie, cât și de specializare și schimburi de experiențe cu Franța. O serie de profesioniști au plecat atunci la specializare în această țară și au reușit să folosească informațiile acumulate într-un mod extrem de creativ. De altfel, creativitatea trebuia să înlocuiască în acele vremuri, dar și mai târziu, lipsurile materiale și de tehnologie. De exemplu, în Cluj a fost făcut unul dintre primele calculatoare din România. Se numea ‘Dacic’ și a fost creat, după tehnologie franceză, de cercetătorii de la Institutul de Tehnică de Calcul.

Un alt calculator, ‘PRAE 1000′, a fost primul Personal Computer (PC) din România. A fost făcut în anii ’80 și era o copie a celebrului în epocă ZX81, un computer englezesc care se comercializa cu 100 de lire, ceea ce însemna un preț foare accesibil pentru piața din Anglia. PC-ul românesc ‘PRAE 1000′ era legat la un casetofon care asigura stocarea de date și la un televizor, pentru afișaj. Tastatura, prima tastatură plată, a fost inventată de unul dintre inginerii din echipă și a fost folosită chiar și în școli. Unii dintre patronii de astăzi ai firmelor de software din Cluj au văzut prima dată în viața lor acest Personal Computer, a explicat creatorul acestui calculator, Patrubany Miklos.

Ceea ce este cert este că în Cluj exista un grup de specialiști foarte inteligenți, care au pus practic bazele informaticii în această regiune.

‘Erau cercetători foarte valoroși, iar unii dintre ei sunt prezenți și acum în viața informatică. Într-adevăr Clujul a fost, încă de la sfârșitul anilor ’60, când a fost demarat un program național de introducere a informaticii, în avangarda acestui domeniu. S-a nimerit să existe atunci o echipă foarte performantă, care s-a grupat în două centre, la ‘Centrul Teritorial de Calcul’ și la ‘Institutul de Tehnică de Calcul’. Și oamenii aceștia au făcut într-adevăr lucruri de excepție și așa a început școala clujeană de informatică să se manifeste și la UBB și la Politehnică. Clujul a rivalizat încă de la începutul anilor ’70 cu Bucureștiul fără nicio problemă și fără complexe’, a explicat Alexandru Tulai, președintele Consiliului Director al Cluster-ului Cluj IT, care este cel mai important cluster de acest fel din țară.

Pe vremea comunismului informatica a fost introdusă pe scară largă în întreprinderile mari din România, după modelul folosit de americani, ceea ce a asigurat acumularea unor experiențe diverse în domeniul IT, în corelație cu toate industriile.

În 1990, când industria românească s-a topit, domeniul IT a rămas fără clienți pentru care să furnizeze soluții. Această situație nu a durat însă mult, pentru că țările vest-europene se aflau în plină dezvoltare la acel moment și aveau nevoie de specialiști în IT mai mulți decât puteau găsi.

‘Încă de prin anii ’90 unii români și-au dat seama că România ar putea deveni o puternică forță exportatoare în domeniul IT. Puterea școlii noastre venea practic dintr-o slăbiciune. Mai precis, slăbiciunea sistemului nostru de învățământ, lipsa de tehnică avansată, s-a dovedit a fi un avantaj. Învățământul unor țări ca Franța, Anglia, Germania este pragmatic. În facultăți au toată aparatura de care au nevoie. La noi se lucra mult mai mult pe hârtie, lucru care, la vârful piramidei, a generat niște specialiști cu putere foarte mare de abstractizare și de modelare. La noi condițiile au fost atât de dure că au trebuit să inoveze, sistemul acesta care nu era foarte pragmatic stimula creativitatea. E adevărat, într-un procent mic, dar se creau vârfuri’, a precizat Alexandru Tulai.

Acesta își amintește că la începutul anilor ’90, România, dar și Clujul, ca pepiniere de specialiști IT, erau cunoscute până dincolo de Ocean.

‘În SUA și Europa doar eu știu 20 de profesori care au fost colegi de an cu mine. Erau foarte buni, au plecat de la început. Unul dintre prietenii care a plecat după Revoluție mie mi-a povestit că un profesor de la MIT (Massachusetts Intitut of Technolgy) l-a întrebat de unde este, iar prietenul meu i-a spus că este din Europa, fără să intre în detalii. ‘De unde din Europa?’, a întrebat profesorul. ‘Păi acum, nu cred că știți țara’, i-a răspuns prietenul meu. La insistențele profesorului i-a spus că este vorba de România, iar acesta a insistat: ‘De unde din România?’ Iar când i-a răspuns că din Cluj, l-a întrebat de la ce universitate. Acest lucru arată că la acel moment, în anii ’90, școala de IT din Cluj era cunoscută chiar și în America’, a spus Tulai.

Cert este că în acest context, după exodul specialiștilor IT, care a durat câțiva ani buni între 1995 și 2000, în Cluj, cei care nu au plecat, și-au făcut firme. ‘Peisajul’ IT clujean fiind cunoscut și în afară, au venit și străini și au deschis aici companii, prin care și-au fructificat atât relațiile pe care le aveau în Europa, dar și mâna, deși mai corect ar fi să spunem de această dată ‘creierul’ de lucru local.

‘Și atunci, de prin 1995, fenomenul care s-a întâmplat este că fiind masa asta puternică de specialiști, deoarece nu mai exista producție autohtonă, a găsit acest debușeu să vândă în afară. Întâi au plecat, au plecat mulți. Dar după aceea s-au prins că nu pot pleca toți. Și-au făcut firme pentru a lucra pentru cei din afară la prețuri mult mai mici, pentru că cele mai mari costuri sunt cu oamenii’, a spus Tulai.

Acesta consideră că în acest moment domeniul IT clujean se află la cel mai înalt punct al său în ceea ce privește potențialul de dezvoltare. În prezent în Cluj există zeci de firme IT cu sute de angajați, dar care lucrează aproape exclusiv pentru firme din afara țării, din Europa sau alte părți ale lumii. Oamenii sunt bine plătiți, dar totuși salariile sunt de vreo trei ori mai mici decât ale specialiștilor de valoarea lor din Vest.

Sunt însă specialiștii care cred că au identificat o problemă în această dezvoltare teribilă: creșterea exponențială a domeniului IT nu va putea fi susținută la nesfârșit. Practic, se va întâmpla și în acest domeniu ceea ce s-a întâmplat cu lohn-ul, pentru că și outsourcingul IT este tot un fel de lohn, iar istoria a arătat care este cursul lucrurilor.

‘Aceste produse IT sunt și ele ca și alte produse. Un pantalon care se făcea mai demult în România — mă refer la textile pentru că e tot un fel de outsourcing — se făcea cu patru dolari, cu toate costurile. Apoi se vindea în Germania, în magazine, cu 28 de dolari sau mai mult. Același lucru se întâmpla și cu alte servicii, de exemplu în industria de confecții metalice, se primeau comenzi, desene tehnice, cu specificații, se făcea execuția. Da, dar marja ta de profit este minimă în ecuația asta. La fel se întâmplă și în industria sofware, pentru că nefiind tu în ecuația finală în lanțul valorii, nu poți să negociezi. Nu intri în ecuația cererii și a ofertei unde se stabilește prețul, intri în zona regiei de producție’, a afirmat Stelian Brad, care este membru în consiliul de directori al Cluster Cluj IT.

Alexandru Tulai crede chiar că în câțiva ani acest boom al domeniului IT, care în mod evident a adus mulți bani către Cluj și către regiune, va începe să dea înapoi. El crede că firmele din Cluj ar trebui să profite de această perioadă de acumulare de capital pe care o cunosc pentru a-și dezvolta și ‘planuri B’.

Una dintre cele mai mari probleme pe care unii specialiști le văd la dezvoltarea de tip outsourcing este aceea că industria IT clujeană este doar o furnizoare de soluții la probleme foarte specifice care se cer din afară, dar cei care crează aceste soluții nu dețin drepturile de proprietate pe ideile pe care le găsesc.

‘De fapt cum funcționează? Se închiriază niște oameni care sunt integrați într-o echipă a unui client din afară, a unui furnizor din afară, tu fiind subcontractor la nivelul 1, 2, 3, sau 5 și așa mai departe. Asta înseamnă că ești închiriat pentru competențele tale, dar proprietatea intelectuală rămâne afară, la fel și experiența de lucru cu clienții, contactul cu clientul, pe care tu nu îl ai. Tu livrezi exact ce ți se spune și nu ai proprietate asupra ideii, nu o poți reproduce iar, nu o poți vinde. Este un fel de lohn al ideilor’, a spus Tulai.

În aceste condiții, liderii clusterului cred că industria IT clujeană ar trebui să se reorienteze către piața locală, cea românească. Ei văd în România acel potențial pe care îl văd și străinii — una dintre cele mai mari piețe de desfacere ale Europei. Atâta doar că dacă românii ar produce pentru români, termenii contractului ar putea fi mai benefici pentru ambele părți. Firmele clujene de IT, sau pentru început măcar o parte dintre ele, ar putea lucra, în lipsa unei industrii autohtone, pentru comunitatea românească, prin intermediul administrației.

Unul dintre scopurile principale pentru care a fost creat Clusterul Cluj IT este acela de a asigura cadrul de dezvoltare pentru proiecte care să vizeze comunitatea locală, dar și condițiile pentru dezvoltarea cercetării.

Cluj IT este, practic, o asociație de tip cluster inovativ înființată în octombrie 2012, având ca membri fondatori 23 de companii IT, două instituții de învățământ superior — Universitatea Tehnică Cluj-Napoca și Universitatea Babeș-Bolyai, 7 instituții publice și organizații catalizator. Clusterul încearcă să coalizeze mediul universitar, cu mediul de afaceri și cu administrația, pentru conturarea unui peisaj în care să se poată susține acele idei și acei oameni capabili de inovare, într-un mediu autohton și pentru beneficiul României. Cu alte cuvinte, ideile românești să poată fi patentate aici și apoi exportate, cu profit, nu să fie create sub umbrela și în beneficiul unei entități străine.

Unul dintre cele mai importante proiecte ale Clusterului Cluj IT este ‘Cluj Innovation City’. Proiectul are sprijinul municipalității clujene, care a identificat și un teren de 200 de hectare, care ar putea servi drept suport pentru dezvoltarea acestui proiect, care presupune crearea unor institute de cercetare, a unor incubatoare de afaceri, a unor laboratoare și, în general a unei întregi infrastructuri necesare cercetării, dar și condițiilor de trai. Proiectul presupune și construirea unui cartier de locuințe, cu hoteluri și magazine, alături de clădirile destinate cercetării.

‘Cluj Innovation City’ presupune crearea a nu mai puțin de 17 institute care vor fi grupate pe tematici diferite pe patru domenii principale: bioeconomie, sănătate, energii verzi și mediu și IT. Aceste domenii au fost stabilite în concordanță cu Strategia 2020 a Comisiei Europene, care înseamnă practic acele direcții de dezvoltare stabilite pentru întreaga Uniune, pe care și România trebuie să le respecte.

Domeniul IT însă va funcționa ca domeniu de suport pentru celelalte, respectiv sănătate, mediu și bioeconomie.
‘Domeniul IT fiind o industrie de suport, nu va fi un domeniu distinct, ci va funcționa pentru toate celelalte, pentru că le poate ajuta să se dezvolte. IT-ul este instrumentul care împachetează soluția și o duce în piață. IT-ul este vehiculul de transfer tehnologic, care este soluția de trecere a inovării în economie, ca soluție și valorificarea proprietății intelectuale, inclusiv la scară intelectuală. Institutele acestea de cercetare nu țin de o instituție anume și de un domeniu, ci de o problematică’, a spus Alexandru Tulai.

De exemplu, unul dintre institute va fi destinat dezvoltării rurale și va putea ajuta la dezvoltarea satelor din Transilvania, cu soluții specifice la problemele pe care comunitățile le au, fie că este vorba de învățământ, societate sau economie.

Un alt proiect pe care Clusterul Cluj IT l-a pornit, cu fonduri europene, este un proiect pilot care are ca scop conceperea și apoi realizarea unor soluții pentru Cluj, care sunt specifice orașelor ‘brained city’. Mai pe românește, proiectul va pune la dispoziția comunității o serie de soluții IT menite să le facă viața mai confortabilă sau să afle mai ușor anumite lucruri. Unul dintre produsele care vor rezulta din acest proiect sunt așa numitele hărți dinamice, care vor oferi utilizatorilor informații corelate. De exemplu, harta va putea oferi date despre o clădire din centrul Clujului, care să acopere atât informații de localizare, dar și culturale sau istorice.

“Un exemplu mai deosebit este informatizarea mediului cultural. Vom folosi paradigme extrem de avangardiste care modelează foarte bine ceea ce înseamnă folosirea datelor culturale și geografice. Aceste depozite de date culturale pot fi accesate de pe calculatoare sau mobile, dar nu vor fi depozite de date brute, ci vom genera hărți dinamice pentru a-i ghida pe turiști, pe cetățeni, pe cei care doresc să le folosească. Prin ele se vor găsi informații foarte ușor date despre cultura locală, corelate cu date istorice, dar și cu cele legate de spațiu. Dacă te afli într-un anumit loc sistemul îți furnizează o paletă de informații din punct de vedere cultural, istoric, geografic. Este vorba de o navigare în spațiu, dar și în timp”, a explicat managerul proiectului, Paulina Mitrea.

Alte soluții introduse deja în Cluj-Napoca, care țin de domeniul soluțiilor inteligente de administrație, sunt plata parcării sau a biletelor pentru transportul în comun prin SMS sau plata on-line a taxelor și impozitelor.

AGERPRES / (A — autor: Elena Stanciu, editor: Marius Frățilă)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 imagine-articol-1

Firmele care investesc în hoteluri peste  5 mil. euro nu vor plăti 3 ani impozit pe profit şi nici CAS, facilităţi primind şi cele care aduc peste 500 mii euro
Schema de ajutor de stat se aplică până în 2020, beneficiare putând fi maximum 150 de societăţi
Jianu: Ne dorim noi investiţii în turism, cu accent pe complexuri sau parcuri care să cuprindă atât infrastructură hotelieră, cât şi de agrement

150 de firme din industria hotelieră ar putea primi ajutoare de stat până în 2020, susţinerea financiară fiind acordată doar în cazul în care acestea vor investi în infrastructura hotelieră şi de agrement. Ajutoarele de stat vor fi acordate sub forma unor reduceri ale taxelor datorate statului, pe o perioadă de trei ani, pentru investiţii cuprinse între 500.000 şi 5 mil. euro firmele urmând să plătească între 25 şi 75% din valoarea taxelor şi impozitelor, în cazul în care investiţiile depăşesc 5 mil. euro, firmele fiind scutite de la plata lor.
“Ne dorim să susţinem investiţiile în infrastructura hotelieră şi de agrement, dar şi în revitalizarea celei existente. În primul rând, ne dorim noi investiţii în turism, cu accent pe complexuri sau parcuri care să cuprindă atât infrastructură hotelieră, cât şi de agrement, fără a omite revitalizarea structurilor hoteliere existente, care se află într-un stadiu avansat de degradare. Să sperăm că proiectul  va rămâne în această formă”, a declarat, pentru Curierul Naţional, Florin Jianu, ministru delegat pentru pentru IMM, Mediul de Afaceri şi Turism.
La rândul său, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turism şi Servicii (FPTS), Dan Matei Agathon, a declarat pentru Curierul Naţional că această iniţiativă ar fi o gură de oxigen pentru industria turismului.
“Acord sprijinul meu necondiţionat acestei iniţiative. În condiţiile în care există o concurenţă acerbă cu Bulgaria, atât din punct de vedere al impozitului pe profit perceput în ţara vecină, a impozitului pe salarii, a nivelului TVA, nu pot spune decât că acest decalaj trebuia acoperit cumva, iar aceste reduceri fac acest lucru. Acordarea acestor ajutoare de stat înseamnă creştere economică, crearea unor noi locuri de muncă şi, implicit, dezvoltarea industriei turismului”, a spus Agathon.

Potrivit proiectului de hotărâre elaborat de Departamentul pentru IMM, Mediul de Afaceri şi Turism (DIMMMAT), se pot emite acorduri pentru finanţare în baza prezentei scheme până la data de 31 decembrie 2020. “Numărul total estimat al întreprinderilor care urmează să beneficieze de ajutor de stat în baza schemei este de 150. Plata ajutorului de stat se efectuează în baza acordurilor pentru finanţare emise, în limita bugetului anual alocat schemei”, se arată în proiect.
Pentru investiţiile între 500.000 – 1 mil. euro,  contribuţiile datorate se reduc la jumătate
Astfel, pentru orice investiţie între 500.000 euro şi 1 milion euro inclusiv în dezvoltarea de infrastructură hotelieră sau de agrement nouă sau în renovarea şi reamenajarea uneia deja existente, firmele pot beneficia de facilităţi, pentru o perioadă de 3 ani, acestea constând în reducerea impozitului pe profit datorat cu 50%; reducerea contribuţiilor sociale datorate cu 50%; oferirea de garanţii de stat pentru 80% din valoarea totală a creditelor angajate în vederea derulării investiţiei.
Organizatorii de jocuri de noroc caracteristice activităţii cazinourilor sau de tip slot-machine aflate în staţiunile turistice, ce realizează investiţii în condiţiile sus-menţionate şi aplică scutirea biletului de intrare obligatoriu, pot beneficia şi de reducerea taxei aferente licenţei de organizare a jocurilor de noroc cu 50% şi de reducerea taxei anuale aferente autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc cu 50%.
Reducere de 75% pentru investiţii cuprinse între  1 şi 5 mil. euro
Tot pentru o perioadă de 3 ani se acordă reducerea impozitului pe profit datorat şi a contribuţiilor sociale datorate cu 75%, dar şi garanţii de stat pentru 80% din valoarea totală a creditelor angajate în vederea derulării investiţiilor, în cazul în care investiţiile sunt cuprinse între 1 milion euro şi 5 milioane euro inclusiv, în dezvoltarea de infrastructură hotelieră sau de agrement nouă sau în renovarea şi reamenajarea uneia deja existente.
De reduceri cu 75% ale taxei aferente licenţei de organizare şi a taxei anuale aferente autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc beneficiază şi organizatorii de jocuri de noroc caracteristice activităţii cazinourilor sau de tip slot-machine aflate în staţiunile turistice, ce realizează investiţii în condiţiile amintite şi aplică scutirea biletului de intrare obligatoriu.
Scutiţi de la plata taxelor şi impozitelor dacă investesc peste 5 mil. euro
De scutiri de la plata impozitului pe profit şi a contribuţiilor sociale pe o perioadă de 3 ani beneficiază societăţile care investesc mai mult de 5 milioane euro în dezvoltarea de infrastructură hotelieră sau de agrement nouă sau în renovarea şi reamenajarea uneia deja existente, acestora oferindu-li-se garanţii de stat pentru 80% din valoarea totală a creditelor angajate în vederea derulării investiţiei.
De scutiri de la plata taxei aferente licenţei de organizare şi a taxei anuale aferente autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc beneficiază şi organizatorii de jocuri de noroc caracteristice activităţii cazinourilor sau de tip slot-machine aflate în staţiunile turistice, care realizează investiţiile sus-amintite şi aplică scutirea biletului de intrare obligatoriu.
Reducerile se pot aplica şi altor taxe, dar nu pot fi înlocuite cu rambursări
Conform proiectului de act normativ, reducerile menţionate se calculează din totalul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor pe care investitorul trebuie să le declare şi să le plătească la termenele stabilite prin lege, începând cu data finalizării lucrărilor de construcţie sau modernizării şi extinderii celor existente, dar “nu pot fi înlocuite cu rambursări”.
“Prezenta schemă de ajutor de stat poate fi completată cu reduceri pentru orice fel de impozite şi taxe hotărâte şi implementate de autorităţile publice locale pe raza cărora sunt derulate investiţiile realizate în baza acestei scheme de ajutor de stat”, se mai arată în proiect.
Obiectivele în care s-a investit trebuie să funcţioneze minimum  5 ani
Pe de altă parte, infrastructura turistică sau de agrement finanţată trebuie să fie funcţională şi să opereze pentru o perioadă de cel puţin 5 ani de la data finalizării proiectului în cazul întreprinderilor mari şi de trei ani în cazul IMM-urilor.
Nivelul maxim al ajutorului de stat de care poate beneficia o întreprindere situată în Bucureşti este echivalentul în lei a 11,25 mil. euro (pentru perioada 2014 – 2017) şi 7,5 mil. euro (pentru 2018 – 2020), cele din Regiunile vest şi Ilfov pot beneficia de maximum 26,25 mil. euro în perioada 2014 – 2020, iar cele din regiunile Nord-Vest, Centru, Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia pot primi, în aceeaşi perioadă, maximum 37,5 mil. euro.
“Un proiect unic de investiţii nu poate fi divizat în mai multe subproiecte în scopul de a beneficia de ajutor de stat în valoare mai mare decât valoarea maximă prevăzută pentru proiectele mari de investiţii”, se mai arată în proiect.
Cum pot beneficia  de ajutoare
Proiectul de hotărâre se va aplica numai ajutoarelor care au efect stimulativ, respectiv dacă îndeplinesc următoarele condiţii: întreprinderea adresează DIMMMAT o cerere scrisă de acordare a ajutorului, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la Procedura privind acordarea ajutoarelor de stat, înainte de demararea investiţiei; documentaţia anexată cererii face dovada că proiectul nu ar fi profitabil pentru întreprindere în regiunea respectivă sau nu ar fi fost realizat în regiunea respectivă, în absenţa ajutorului; proiectul de investiţii nu demarează înaintea semnării acordului pentru finanţare, în caz contrar investiţia nefiind considerată eligibilă.
Cine poate beneficia
Pot beneficia de ajutor de stat în baza schemei întreprinderile care îndeplinesc cumulativ, la data înregistrării cererii de acord pentru finanţare, mai multe criterii de eligibilitate. Pe lângă faptul că trebuie să fie înregistrate potrivit Legii 31/1990 şi intenţionează să facă o investiţie în România, acestea nu trebuie să aibă debite restante bugetele componente ale bugetului general consolidat, dar şi să nu intre în categoria “întreprinderilor în dificultate”, să nu se afle în procedură de executare silită, insolvenţă, faliment, reorganizare judiciară, dizolvare, închidere operaţională, lichidare sau suspendare temporară a activităţii, să nu facă obiectul unor decizii de recuperare a unui ajutor de stat sau, în cazul în care asemenea decizii au fost emise, acestea au fost executate.
Firmele trebuie să nu fi beneficiat de alte ajutoare de stat regionale pentru costuri eligibile de natura activelor corporale şi necorporale în cadrul aceluiaşi proiect unic de investiţii şi să nu fi închis o activitate identică sau similară în spaţiul economic european în cei doi ani care au precedat înregistrarea cererii de acord pentru finanţare şi, la momentul înregistrării cererii, nu au planuri concrete de a închide o astfel de activitate într-o perioadă de doi ani după finalizarea, în regiunea în cauză, a investiţiei iniţiale.
De asemenea, firmele aflate în activitate trebuie şi să aibă o rentabilitate a cifrei de afaceri mai mare sau egală cu 1% în ultimul exerciţiu financiar încheiat, să aibă capitalurile proprii pozitive în ultimul exerciţiu financiar încheiat.
Întreprinderile nou-înfiinţate pot beneficia de ajutor de stat în baza schemei dacă, pe lângă criteriile de eligibilitate sus-amintite, au un capital social subscris vărsat de minimum 30.000 lei, nu aparţin unor acţionari care deţin sau au deţinut în ultimii doi ani anterior datei înregistrării cererii de acord pentru finanţare o altă întreprindere care desfăşoară sau a desfăşurat activitatea pentru care solicită finanţare şi nu au acţionari/manageri cu experienţă în domeniul pentru care solicită finanţare.

Proiectul aduce beneficii atât firmelor, cât şi statului
DIMMMAT a calculat că propunerea sa de acordare a ajutoarelor de stat întreprinderilor care decid să facă investiţii în industria hotelieră va aduce beneficii majore bugetului de stat, chiar în condiţiile reducerilor semnificative acordate.
Astfel, în cazul unor investiţii într-o structură de cazare cu minimum 10 locuri, la un preţ de cazare pe noapte de minimum 150 lei şi un grad de ocupare de 40% pe durata întregului an (365 de zile), dacă firma are în medie 10 angajaţi per structura de cazare, pe care îi plăteşte în medie cu 2.298 lei lunar şi pentru care plăteşte contribuţiile sociale, compania ar avea o cifră medie anuală de 219.000 lei şi un profit de 28.470 lei. În aceste condiţii, firma ar plăti taxe, impozite şi contribuţii anuale de 18,2 mil. lei şi o taxă de licenţiere pentru o masă de joc şi un slot-machine de 425.000 lei.
Pentru investiţii cuprinse între 500.000 şi 1 mil. euro, pentru care statul acordă reduceri de 50% ale taxelor şi impozitelor, statul tot ar încasa 9,1 mil. lei din impozitul pe profit şi contribuţiile sociale anuale ale firmei (jumătate din 18,2 mil. lei), 212.500 lei din taxa de licenţiere pentru o masă de joc şi un slot- machine şi între 425.806 şi 851.612 lei din TVA.
Pentru investiţii între 1 mil. euro şi 5 mil. euro, statul ar încasa 4,55 mil. lei din impozitele şi contribuţiile anuale ale firmei (25% din 18,2 mil. lei), 106.250 lei din taxa de licenţiere pentru o masă de joc şi un slot-machine şi între 851.612 lei şi 4,26 mil. lei din TVA.
Pentru investiţiile de peste 5 mil. euro, pentru care se intenţionează scutirea de la plata impozitelor şi contribuţiile anuale ale firmei, statul ar urma să încaseze doar TVA – peste 4,26 mil. lei.
Autor :Afrodita Cicovschi
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Cine oare nu s-a visat, măcar odată, în copilărie, companion al miticului căpitan Nemo sau scafandru la bordul lui Nautilus, în explorarea tainelor civilizațiilor ascunse ale oceanului planetar, răsfoind cu emoție romanele lui Jules Verne ‘Douăzeci de mii de leghe sub mări’ sau ‘Insula Misterioasă’? Sau care român nu aștepta cu frenezie, la televizor, expedițiile subacvatice ale oceanologului Jacques-Yves Cousteau și echipajului navei Calypso, în căutarea perpetuă a Atlantidei, chiar și pe țărmurile vestice ale Pontului Euxin, la gurile străbunului Danubius ?

Foto: (c) Luisiana BÎGEA / AGERPRES FOTO

Iată însă că din vara anului viitor incursiunile submerse la situri arheologice de pe platoul continental dobrogean al Mării Neagre, atât cât se întinde el pe litoralul românesc și bulgăresc, vor fi accesibile turiștilor, iubitorii de mare și istorie, grație proiectului HERAS — ‘Moștenirea arheologică submarină din partea de vest a Mării Negre’, inițiat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină (GeoEcoMar) în colaborare cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Clubul de Scufundări Subacvatice Respiro, Muzeul de Istorie Cavarna și Institutul de Oceanologie din Varna, prin Programul de Cooperare Transfrontalieră România — Bulgaria 2007-2013 și finanțat cu peste 1, 4 milioane de euro.

Coordonatorul proiectului HERAS, conf. dr. Glicherie Caraivan, mărturisește că asistăm, de fapt, la încununarea visului de la începutul anilor ’60, al pionierului arheologiei subacvatice în România, comandorului Constantin Scarlat, cel căruia îi datorăm și prima hartă a reliefului submarin și a resurselor platoului continental al Mării Negre. ‘HERAS este un proiect interdisciplinar geo-arheologic prin care se vor studia siturile arheologice din bazinul de vest al Mării Negre ce urmează a fi introduse în patrimoniul cultural. În fapt, obiectivul principal îl reprezintă indentificarea unor ținte localizate până acum din observațiile primare, chiar empirice, ale unor martori precum pescarii spre exemplu, întocmirea hărților și promovarea ulterioară a acestora ca obiective de interes patrimonial subacvatic, ce vor fi oferite celor care caută turismul de aventură, scufundătorilor. Vizitarea acestor situri poate avea atât scop științific, cât și de agrement, de palmares — pentru unii dintre scufundători sau de vizualizare a obiectivelor de patrimoniu’, spune Glicherie Caraivan.

Harta incursiunilor submerse la situri arheologice de pe platoul continental dobrogean al Marii Neagre, atât cât se întinde el pe litoralul românesc și bulgăresc, ce vor fi accesibile turiștilor, iubitorilor de mare și istorie, grație proiectului HERAS — ‘Moștenirea arheologică submarină din partea de vest a Mării Negre’
Foto: (c) DAN MIHAESCU/ AGERPRES FLUX

Cea mai mare a proiectului constă în derularea campaniilor de teren, ceea ce incumbă cam 90% din munca specialiștilor români și bulgari. Și ca să înțelegem mai bine ce înseamnă această muncă, să facem referință doar la faptul că opinia generală a arheologilor și cercetătorilor marini, până la lansarea acestui demers, era că patrimoniul cultural submers este cunoscut, localizat și cercetat în procent de maxim 5%, în zona litoralului româno-bulgar.

La rândul său, dr. Constantin Chera, cercetător al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie, din Constanța opinează că în prima etapă, munca echipei HERAS, de culegere a informațiilor, de catagrafiere și cartografiere, a început din zonele cele mai nordice ale litoralului românesc, acolo unde se știe că au fost așezări omenești din cele mai vechi timpuri. ‘Și este cazul Cetății Histria — unde există un veritabil oraș imers, la Corbu-pe plajă, unde investigațiile magnetometrice și electrometrice ne indică continuitatea siturilor pe linia țărmului, la Năvodari, pe Insula Ostrov de pe Lacul Tașaul unde este o așezare inundată ce datează din preistorie, la Tomis — cartiere ale cetății ce se află sub nivelul mării, ca și la Callatis, la Tuzla, 23 August, la Eforie și dincolo de frontieră, începând de la Durankulak unde se află prima așezare umană, din lume, construită din piatră, de către oameni’ — subliniază Chera. Dar cât de mult vor fi extinse cercetările pe platoul continental al Mării Negre? ‘Până la izobata de 40 de metri, adică până unde pot ajunge scafandri autonomi experimentați. Facem investigații electromagnetice și de magnetografie cu aparatură de geofizică, cu sonar lateral, ROV și chiar un submarin — utilizat de colegii bulgari. Pornim de la circa 1000 de posibile ținte semnalate de pescari ca așa zise ?agățători’ — acestea fiind primele indicii că în zonele respective există potențiale obiecte de interes pentru arheologia submarină, epave de nave, avioane sau zone antice de locuire. Apoi mai sunt și zonele cavernicole, mai puține pe teritoriul românesc, mai multe la bulgari care pot fi de interes pentru pasionații de scufundări, și acestea reprezentând premise pentru un turism de aventură’ — a conchis dr. Glicherie Caraivan.

Și pentru că cercetătorii sunt de regulă oameni chibzuiți și principalul comandament al muncii lor este punerea în valoare a comorilor de patrimoniu și mai ales prezervarea siturilor identificate, proiectul HERAS are și o importantă componentă de formare a ghizilor ce vor fi autorizați să lucreze cu viitoarea ‘hartă a comorilor’ submarine care este întocmită acum. ‘În România sunt în evidențele oficiale cam vreo 20 de cluburi de scufundători și pentru că magia comorilor subacvatice naște întotdeauna pasiuni — uneori chiar periculoase, am gândit acest proiect și cu o latură formativă și astfel pregătim și atestăm scufundători care vor avea acces la harta siturilor de patrimoniu imers și care vor fi singurii autorizați să asiste amatorii de turism de aventură la imersiunile de la situri. Ei parcurg un instructaj de arheologie submarină, de legislație de patrimoniu național protejat și aprofundează un ghid de bune practici astfel că după susținerea examenului de atestare vor fi singurii ce vor avea responsabilitatea vizitării acestor obiective, alături de cei care practică turismul subacvatic, de agrement’, a explicat Caraivan.

Intenția autorităților este ca la final, Proiectul HERAS — ‘Moștenirea arheologică submarină din partea de vest a Mării Negre’ să poată fi interconectat unui circuit de agrement turistic pe litoralul Mării Negre ce combină evenimente sau obiective de relevanță culturală, religioasă, folclorică, festivaluri, situri arheologice terestre sau muzee din România și Bulgaria, inclusiv realizarea unei expoziții permanente cu descoperiri arheologice, artefacte și metode de investigare obținute în urma derulării acestui proiect.

Acest lucru îl reliefează, de altfel, și președintele Societății de Scufundări Subacvatice RESPIRO, Mircea Popa, care opinează că cea mai importantă latură a acestui proiect rezidă în conservarea, restaurarea, catalogarea artefactelor și analizarea rezultatelor de către specialiști, datele obținute urmând a fi prezentate în publicațiile științifice și informative precum și în expoziții tematice organizate cu materialul colectat de la fiecare sit arheologic (de exemplu zona Tomis) sau de la mai multe situri arheologice în funcție de o temă specifică, cum ar fi rutele maritime comerciale din bazinul Mării Negre, spre exemplu.

‘HERAS este un proiect comun între oamenii de știință români și bulgari, în care ne propunem să investigăm platoul de vest a Marii Negre de la Dunăre până la Capul Kaliakra. Obiectivele proiectului sunt de a descoperi, conserva și promova patrimoniul arheologic subacvatic din această regiune. Zeci, poate sute de epave și situri arheologice așteaptă să fie explorate. Pornind de la siturile din perioada elenă și romană și până la epavele moderne, această zona nu a fost niciodată explorată într-o manieră științifică și exhaustivă. Ca mod de abordare a problematicii, etica proiectului HERAS constă în analizarea arhivelor și a documentelor vechi, în scopul de a determina locații probabile ale vestigiilor arheologice. În acest scop folosim tehnologii nonintruzive pentru cartarea siturilor iar lucrările arheologice se realizează la cele mai înalte standarde, folosind baze de date specifice, inventariere arheologică, desene, cartografiere, fotografiere, filmare și analiză fotogrametrică’, a declarat, pentru AGERPRES, Mircea Popa.

AGERPRES/ (AS — autor: Dan Mihăescu, editor: Adrian Drăguț)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Investitie de 10 mil. lei intr-un complex balnear in TurdaSursa foto: spaturda.ro

Societatea care administreaza Salina Turda a investit 10 milioane de lei in complexul balnear Potaissa Spa, situat in centrul municipiului Turda, inaugurat vineri. Finantarea a fost asigurata dintr-un credit bancar garantat de Consiliul Local, transmite corespondentul Mediafax.

Directorul SC Turda Salina Durgau SA, Vasite Tot, a declarat ca inaugurarea obiectivului va creste oferta turistica pentru cei care aleg sa viziteze Turda si imprejurimile orasului. Complexul balnear Potaissa Spa este amenajat in incinta unui vechi hotel din centrul municipiului si dispune de un bazin cu apa la o temperatura de 28 de grade Celsius, jacuzzi, sauna uscata si umeda, aparate fitness-cardio.

Societatea a investit in acest proiect peste 9,9 milioane de lei, finantarea fiind asigurata printr-un credit bancar garantat de Consiliul Local Turda si mai este necesara aducerea aparaturii medicale pentru tratamente balneo, a precizat Tot. Salina Turda a fost supusa, intre 2008 si 2010, unui proces de reabilitare cu fonduri europene de aproape sase milioane de euro. Inaugurarea salinei a avut loc in ianuarie 2010, in prezenta fostului premier Emil Boc si a fostului ministru al Turismului Elena Udrea.

SC Turda Salina Durgau SA, care administreaza Salina Turda, are ca unic actionar municipiul Turda. Planul de administrare al societatii pentru perioada 2013- 2017 a fost aprobat printr-o hotarare a Consiliului Local Turda din iulie 2013.

Sursa: wall street

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Românii aflați la orice vârstă, care nu au mai avut anterior o afacere proprie, pot înființa gratuit o microîntreprindere, grație legii pentru stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor, adoptată, miercuri, de Camera Deputaților, informează, miercuri, Departamentul pentru IMM-uri, Mediu de afaceri și Turism.

Conform noului act normativ, este eliminată condiția de vârstă maximă de 35 de ani pentru a permite accesul la facilitățile acordate tuturor persoanelor aflate la prima afacere. Totodată, legea prevede scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult patru salariați, angajați pe perioadă nedeterminată, precum și scutirea de la plata taxelor pentru operațiunile de înmatriculare efectuate la Oficiile Registrului Comerțului.

“Am eliminat restricția de vârstă pentru întreprinzătorii debutanți. Încurajarea întreprinzătorilor autohtoni este nu numai o promisiune, ci și o datorie a actualei guvernări, un mijloc direct de susținere a dezvoltării economiei’, a declarat ministrul delegat pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism, Florin Jianu.

Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri și Turism poate acorda întreprinzătorului o alocație financiară nerambursabilă reprezentând cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro (echivalentul în lei), din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, pentru care acesta face dovada surselor de cofinanțare. Alocațiile financiare nerambursabile se acordă în limita sumelor aprobate cu această destinație în bugetul Departamentului pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri și Turism.

Noua lege prevede și acordarea de garanții de către Fondul Național de Garantare al Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (FNGCIMM), pentru creditele contractate de ‘SRL-D’, în vederea realizării planurilor de afaceri acceptate de Departamentului pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri și Turism. Trebuie respectate condițiile prevăzute în normele și procedurile interne ale instituțiilor de credit și ale FNGCIMM, până la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, în limita sumei de 80.000 euro, echivalentul în lei.

În perioada 2011 — 2014, numărul mediu anual de beneficiari de alocații financiare nerambursabile în valoare de 10.000 de euro a fost de 500 de microîntreprinderi. În aceeași perioadă, un număr de 14.000 de microîntreprinderi nou înființate au beneficiat de facilitățile fiscale acordate conform OUG nr. 6/2011.

 Sursa: bucharest herald

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
  • Castelul Miko,  cumpărat de autorități

    Yahoo News – Castelul Miko,  cumpărat de autorități

Castelul “Miko”, din Transilvania, a fost cumpărat de autoritățile din Covasna, urmând ca monumentul istoric să fie reabilitat cu fonduri europene.

Suma plătită de autorități pentru monumentul istoric a fost de 250.000 de euro,iar şcoala şi centrul de plasament care funcţionează acolo în prezent vor fi mutate pentru a introduce castelul în circuitul turistic.

Castelul construit în secolul al XIX-lea a fost evaluat în luna martie la  779.000 de euro, dar în urma negocierilor s-a stabilit un preţ de achiziţie de 250.000 de euro.

Castelul a fost construit de contele Mikó Miklós, în stilul “empire”, iar datorită picturilor realizate pe pereţii interiori ai camerelor, are un caracter unic în Transilvania.

“Castelul s-a păstrat într-o stare destul de bună. Ţelul nostru este de a-l reabilita din fonduri europene, dar pentru acest lucru era nevoie ca imobilul să intre în proprietatea consiliilor. În acest moment, aici funcţionează o şcoală specială, precum şi un centru de plasament, iar următorul pas va fi ca pentru aceste instituţii să găsim o nouă locaţie, una cu condiţii mai bune. Există mai multe propuneri în acest sens, dar decizia finală o vom lua în urma consultărilor cu specialiştii”, a afirmat președintele Consiliului Județean Covasna, Tamas Sandor, citat de bzb.ro.

Complexul de imobile ale Castelului a fost restituit în 2007 succesorilor foştilor proprietari, iar în 2012 Consiliul Județean Covasna a început tratativele pentru închirierea terenului şi a clădirii în care funcţionează şcoala specială, precum şi centrul de plasament. Proprietarii au vrut, în schimb, să vândă întregul complex.

Sursa: yahoo

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Evoluţia tehnologiilor de exploatare a minereurilor aurifere ( separarea aurului nativ, flotaţie, amalgamare) a inclus în a doua jumătate a sec XX şi tehnologia cu cianură, cu aplicaţii la minereurilor sărace în metal preţios, cu costuri mai  reduse de fabricaţie decât tehnologiile vechi, dar  cu mari pericole pentru mediul înconjurător. Principalul dezavantaj este faptul că cianura şi derivaţii săi nu sunt biodegradabili şi vor trebui depozitaţi, monitorizaţi şi gestionaţi pe termen foarte lung, pe platforma industrială, după ce instalaţiile de exploatare îşi vor fi încetat activitatea economică.

Procesul continuu de inovare caută să depăşească dezavantajele tehnologiei cu cianură şi oferă industriei procedee mai sigure pentru mediul înconjurător ca:  separarea metalelor rare în câmp electrostatic (procedeu încercat şi la mina Chituc din Dobrogea, pentru separarea Titanului), apelarea la biocatalizatori (U.S.Patent nr.5440.307 din12 sept 1995), sau sisteme nepoluante de separare (U.S.Patent nr.53722.194 din 30 sept l997) etc.

Tehnologia cu cianură a fost folosită şi la exploatarea minerurilor aurifere din România înainte de anul 1990 şi chiar o instalaţie de fabricare a cianurii de sodiu a fost pusă în funcţiune pe platforma ARPECHIM – Piteşti.  Activitatea industrială nu a fost lipsită de înregistrarea efectelor nocive ale cianuri, de pierderi de vieţi omeneşti (la Baia de Arieş) şi, în anul 2000, de avaria majoră de la iazul de decantare de la exploatarea de la Baia Mare, accident ce a dus la  situaţii conflictuale cu ţările riverane Dunării (calitatea apei acesteia a fost afectată mult în aval).

Specific exploatării minereurilor aurifere prin orice mijloc tehnic modern este randamentul foarte mic, uzual, la extracţia aurului: dintr-o tonă de minereu, dup ce a fost extras din zăcământ,  mărunţit apoi până la dimensiuni micronice, se separă aurul în  cantitate de ordinul gramelor sau zecilor de grame, restul rocii, împreună cu reactivii folosiţiţi în proces, rămân ca deşeuri de fabricaţie pe platforma  industrială, în grija generaţiilor  umane viitoare.Trebuie adăugat, la tabloul exploatării, şi sterilul ce dublează cantitatea de deşeuri solide de pe sol.

Proiectul investiţiei de la Roşia Montana se încadrează schemei de mai sus, dar ceea ce atrage atenţia şi l-a făcut să fie atât de controversat sunt dimensiunile exploatării ce duc la un potenţial imens de poluare, de degradare ireversibilă a mediului şi de secătuire rapidă a zăcământului, privând populaţia din zonă, de mijloace de subzistenţă după închiderea investiţiei. În final, zona va fi depopulată şi degradată ecologic.

Lucrarea de faţă îşi propune, în partea întâi, să prezinte pericolele pentru mediu ale exploatării minereurilor de aur de la Roşia Montană, pericole care sunt prezentate în STUDIUL DE IMPACT, elaborat de investitor în vederea obţinerii avizelor de începere a lucărilor, în partea a doua, sunt formulate întrebări către autorităţile române -  ce dau startul  demarării investiţiei – care  să permită sesizarea dimensiunilor reale ale unor pericole, incomplet detaliate în Studiul de impact şi, mai ales, punerea în evidenţă a ceea ce  se întâmplă pe platforma industrială după ce aceasta şi-a încheiat activitatea economică, iar în partea a treia sunt shiţate patru scenarii de evoluţie posibilă a localităţii Roşia Montana.

De mare interes  apare necesitatea elaborării unor Scenarii, în cadrul Studiului de impact, pentru apariţia, desfăşurarea şi gestiunea unor avarii deosebite ca amploare şi pericol (avarierea digului iazului de decantare, contaminarea apelor subterane, alunecarea haldelor de steril,  degajări accidentale de acid cianhidric etc). Asemenea scenarii ar prilejui şi evaluarea daunelor posibile şi extinderea acestora ca zonă geografică de acţiune. De pildă, pe ce lungime a fluviului Dunărea, ar putea apele să fie poluate în cazul  avariilor la digul iazului de decantare; ce zonă geografică  şi pe cât timp va fi afectată dacă apele subterane sunt contaminate cu derivaţi ai cianurii, etc.?

Potenţialul poluant dimensionat în Studiul de impact poate fi mobilizat, pus în acţiune din cauze multiple, reale în practica industrială a extracţiei aurului din minereuri.Declanşarea dezastrelor, în afară implicării factorului uman, este şi urmarea unor condiţionări externe sau interne investiţiei ca, de pildă:

- Hazardul; poate apărea sub forma mişcărilor seismice, precipitaţiilor excesive cantitativ (consecinţă a schimbărilor climei), conflictelor militare, actelor de terorism sau urmare a unor temperaturi excesiv de scăzute ale mediului înconjurător.

- Riscurile; corect inventariate în Studiul de impact, privesc contaminarea apelor de suprafaţă şi subterane cu substanţe toxice, avarierea barajului iazului de decantare, alunecarea haldelor de steril, afectarea biodiversităţii, depopularea zonei, modificări ireversibile aduse geomorfologiei zonei, accidente tehnologice cu scurgeri de substanţe toxice în mediu etc.

- Vulnerabilităţi; de departe, domeniul cel mai vulnerabil este cel al populaţiei supusă la solicitări foarte mari de tot felul: relocare, dispersare, rămasă fără mijloace de subzistenţă după închiderea investiţiei într-o zona în care va fi dificil de locuit şi fără nici-un suport economic. Vestigiile istorice (galeriile romane, clădiri de patrimoniu, etc) pot dispărea, fie  ca urmare a exploatării minereurilor, fie ca efect a detonării a cca 150 mii tone explozibil, similar ca putere degajată, cu şapte bombe atomice de tipul Hiroshima şi care vor afecta  integritatea locuinţelor populaţiei din Roşia Montană.

Partea întâia

GESTIUNEA   PLATFORMEI  TEHNOLOGICE  DUPĂ   ÎNCHIDEREA  INVESTIŢIEI  DE  LA  ROŞIA  MONTANĂ

Să presupunem că investiţia de la Roşia Montană a fost realizată şi a funcţionat normal tehnologic şi corect legal, în cei 16 – 20 ani prevăzuţi în Proiect pentru valorificarea minereurilor de metale preţioase din zonă. Să presupunem, de asemenea, că decidenţii ce au sprijinit investiţia din partea  statului român, autorităţile locale, etc. au slujit interesului naţional şi au adus bani la buget şi prosperitate în zona Munţilor Apuseni.

Trecut-au anii şi a venit momentul închiderii investiţiei: firma pleacă, politicienii ce au promovat investiţia au fost de mult uitaţi (personaje efemere,  în spaţiul politic românesc) şi, la acest moment, încercăm să facem un bilanţ: ce lasă în urma sa, investiţia de la Roşia Montană? Pentru a găsi răspuns la întrebare redăm, în continuare, date, informaţii, recomandări preluate din documentaţia la Studiul de Impact Roşia Montana, întocmit de beneficiar  în vederea obţinerii avizelor de  începere  a lucrărilor de exploatare a minereurilor de  aur şi argint din zonă.Textul ce se redă este preluat identic, fără comentarii, din documentaţia firmei, indicându-se numărul volumului  şi pagina.

v    Vol.7, pag. 40 : Se vor urmări Planurile de management de mediu şi de aspecte sociale după închiderea exploatării şi care se vor referi la:  deşeuri, ape şi controlul eroziunii, ansamblul iazului de decantare a cianurilor, evoluţia biodiversităţii din zonă, intervenţiile în caz de avarii/incidente, consultarea şi informarea publicului, urmărirea planului de dezvoltare durabilă a comunităţii, îngrijirea patrimoniului cultural, monitorizarea  calităţii mediului.

v    Vol. 8, pag. 14 : Instalaţia de epurare a apelor acide de mină rămâne în funcţie şi după închiderea  exploatării, folosind tratamente cu var şi un sistem de tratare pasivă a efluenţilor.

v    Vol. 8, pag. 17 şi 19 : În iazul de decantare se vor depune 214,90 milioane tone  steril (sub formă de şlam), găsit ca granulaţie în intervalul 74 – 150 microni. După închiderea exploatării, gestiunea iazului de  decantare cuprinde: barajul Corna, barajul secundar de retenţie din aval, bazinul de acumulare/decantare a sterilului din spatele barajului principal, bazinul de retenţie secundară din spatele barajului secundar, sistemul de pompare a exfiltraţiilor (ape acide de mină,etc) din bazinul secundar de retenţie înapoi în iazul de decantare (bazinul principal), sistemul de tratare semipasivă a exfiltraţiilor după închiderea iazului principal, sistemul de canale de deversare a apelor din precipitaţiile atmosferice  de pe versanţi, sistemul de monitorizare a ansamblului fostei exploatări, sistemul drumurilor de serviciu, sistemul de alimentare cu energie electrică, sistemul de intervenţie în situaţii de urgenţă, drumurile subterane de lângă piciorul din aval al barajului şi de sub bazinul de decantare al iazului principal.

v    Vol. 8, pag. 19 : În bazinul de retenţie secundară se va amplasa pe o barjă flotantă, o staţie de pompe de joasă presiune.

v    Vol. 8, pag.19 şi 33 : În bazinul de retenţie  (iazul de decantare principal), volumul apei este de 12,3 milioane mc. Permeabiltatea rocii de fund  permite o înfiltare a apelor din bazin de 30 m în 100 ani.

v    Vol. 8,  pag. 87 : Scăderea pH-ului (creşterea acidităţii) apei din iazurile de decantare prin absorbţia CO2 din atmosferă, cu apele de ploi acide, favorizează descompunerea parţială a complecşilor metalici formaţi cu cianura de sodiu şi formarea de acid cianhidric liber deasupra suprafeţei apei, acid care se pierde, pe cale naturală, în aerul din zonă.

v    Vol. 8, pag. 119 : În balanţa acidului cianhidric, pierderile sunt astfel detaliate:6 tone se pierd, anual, în timpul procesului tehnologic, 30 tone se pierd în iazul de decantare (aprox.100 kg pe zi).

v    Vol.8, pag.127 : Bazinul de decantare, la închiderea exploatării, va conţine 215 milioane tone şlam ce va ţine captive 500 tone ioni cian. Dacă se adaugă şi volumul total de apă de 12,3 mil mc se ajunge la un volum total de 171,7 mil mc

v    Vol.8, pag.127 şi vol.1,pag.8 :În caz de prăbuşire a barajului principal (exemple recente: Poco de pe Rio Picomaya –Bolivia, Aznalcollar pe Rio Grande – Spania, Baia Mare – România etc ) o parte din conţinutul iazului va deversa în reţeaua hidrografică din zonă cu difuziune în Ungaria, etc.

v    Vol. 8, pag. 128 şi 129 : Sterilul depus în iazul de decantare are potenţialul de a genera, în timp, un mediu acid pe seama conţinutului propriu de sulf (1 – 2%) şi, ca urmare, apar ape acide cu pH ce se poate situa între 2 şi 7.

v    Vol. 8, pag 136 – 137:  În fiecare an, 1 – 2% din apa din iazul de decantare se pierde prin exfiltraţii( cca 400 mc/zi) care se gestionează pentru neutralizare.

v    Vol. 8, pag. 177: Barajul şi iazul secundar de retenţie vor fi menţinute şi în faza de postînchidere a Proiectului în stare de funcţionare pentru a prelua exfiltraţiile de apă din zonă  şi a fi tratate într-o instalaţie specială .

v    Vol. 8, pag. 178: Componentele (infrastructura de producţie) care devin inutile după închiderea exploatării vor fi dezasamblate, vândute sau reciclate pe măsura posibilităţilor. Materialele inerte vor putea rămâne pe amplasament sau vor fi depozitate într-un loc special amenajat.

v    Vol. 8, pag. 180; Toate deşeurile periculoase, inclusiv cele rămase în depozitele temporare de depozitare pentru deşeuri periculoase, vor fi transportate la un depozit autorizat.

v    Vol. 8, pag. 181: Utilajele tehnologice vor fi depozitate într-un depozit special amenajat.Toate rezervoarele, după denocivizare, vor fi depozitate într-o amenajare specială destinată acestui scop.

v    Vol. 8, pag. 180 – 181: Solul contaminat poate fi îndepărtat în afara amplasamentului uzinii şi depozitat în cadrul unei amenajări autorizate. Întreg volumul de uleiuri, vaselină utilizată, apa de spălare şi solvenţii vor fi  colectaţi, trecuţi prin dispozitive de separare şi depozitaţi în rezervoare pereţi  dubli.

v    Vol. 8, pag. 188 – 189: La închiderea iazului de decantare, va rămâne, în final un volum de 2,750 milmc apă limpezită care urmează a fi pompată în concavitatea carierelor. În compoziţia acestor ape (tabelul 2-48) sunt menţionaţi 66 compuşi chimici diverşi  cu concentraţii  individuale de la 0,1 la 600 mg/litru. Dintre aceşti compuşi se menţionează: cianuri diverse, sulfocianuri, cianaţi, compuşi ai fierului, cuprului, nichelului, zincului, arseniului, molibdenului, plumbului, cadmiului, stronţiului etc.

v    Vol. 8, pag. 190: Apa limpezită, înainte de a fi trimisă la carieră, va trebui denocivizată, deoarece conţine cianuri (0,22 – 0,79 mg/litru ) în proporţie de 10 până la 50 ori mai mult decât prevede norma NTRA 001.Denocivizarea se va face printr-un procedeu ce urmează a fi fixat ulterior.

v    Vol. 8, pag. 191: În drumul prin masa de steril şi prin masa barajului până în zona de exfiltraţie, transformările chimice ale cianurii nu pot fi prevăzute, de aceea este nevoie de un sistem de tratare a exfiltraţiilor pe termen lung în aval de baraj.

v    Vol. 8, pag. 190 – 193: După neutralizarea apelor acide, în compoziţia acestora rămân sulfiţi solubilizaţi care au efect advers asupra sănătăţii oamenilor şi vor trebui efectuate cercetări care să ducă la stabilirea tehnologiei de tratare ,în continuare, a acestor ape.

v    Vol. 11, pag. 75 şi 76: După închiderea investiţiei se vor construi două celule semipasive şi un iaz cu celule de epurare, una anaerobă şi una aerobă şi un  iaz de amestec. In celulele aerobe vor fi plantate specii de trestii comune ca Typha latifolia şi Phagmites australia. Criteriile de proiectare pentru un sistem pasiv de epurare vor f stabilite mai exact în perioada probelor tehnologice.

v    Vol. 17, pag. 56-65, #5 Directiva Uniunii Europene privitoare la deşeurile miniere (Preambul, paragraful 22) prevede că ”este necesară stabilirea unor proceduri de monitorizare şi în timpul fazei de postînchidere a amenajărilor de depozitare a deşeurilor. După închiderea investiţiei, monitorizarea este necesară atâta timp cât un anumit impact negativ asupra mediului nu poate fi exclus cu siguranţă”.

v    Vol. 18, pag. 40: Situaţii de risc la barajul iazului de decantare (iazul Cetate) care are înălţimea la coronament de 185 m) pot apare din cauza viiturilor mari pe râul Roşia (324 mc/sec.).

v    Vol.18, pag. 91: Avarii la coronamentul barajului pot avea loc doar în condiţiile nerespectării,  pe termen lung, a parametrilor de exploatare sau prin precipitaţii abundente, ori  la temperaturi extrem de scăzute.

v    Vol. 18, pag. 93 şi pag. 129: Alunecarea haldelor de steril (256,0 mil mc, dispuşi pe 177 ha, din care vor  fi folosiţi, parţial, la umplerea a două concavităţi de mină) trebuie monitorizată continuu prin control vizual, măsurători topometrice şi topografice manuale şi automatizate. Gravitatea accidentelor poate fi majoră. La Cornic,volumul haldei conţine 46,6 mil tone steril.

v    Vol. 18, pag. 102:  Vor fi emisii permanente de acid cianhidric în aerul atmosferic din zona iazului de decantare ( suprafaţa acestuia este de 363,14 ha).

v    Vol. 18, pag. 104: Controlul calităţii apelor acide (exfiltraţii) se va face în mod continuu.

v    Vol. 18, pag. 131: În cazul avarierii barajului de decantare se vor deversa în aval, 12.000 kg cianuri, o cantitate de steril situată între 7,8 – 37,7 mil mc , la care se adaugă şi apa interstiţială  în volum de 3,8 – 11,7 mii mc. Concentraţia cianurilor în râurile din aval (Mureş –Dunăre ) poate să se situeze între 0,06  şi 1,3 mg/litru ( la graniţa cu Ungaria).

v    Vol. 18, pag. 177: Concluzii:Analiza privind hazardurile şi riscurile asociate proiectului Roşia Montană scoate în evidenţă potenţialul relativ ridicat de risc al viitoarelor activităţi, datorate dimensiunilor sale şi prezenţei unor cantităţi importante de substanţe periculoase, rezultate din folosirea a cca 12.000 tone cianură de sodiu anual în timpul exploatăriii minereurilor.Utilizarea cianurii şi depozitarea sterilului de procesare în iazul de decantare sunt principalii factori de risc, inclusiv impactul transfrontalier pe linia apelor curgătoare.

v    Vol. 32, pag. 37: Cedarea barajului principal poate fi urmarea unor fenomene seismice, cedării fundaţiei, eroziunii sau avarierii conductelor sau ameninţărilor artificiale (umane).

v    Vol. 28, pag. 39: Estimări preliminare ale perioadelor necesare pentru închiderea şi postînchiderea exploatării, în cazul:

        – eliminării apei interstiţiale din iazul de decantare …………………………..5  – 20 ani

        – controlul exfiltraţiilor prin corpul barajului iazului de decantare………….50 -  100 ani

        – umplerea cu deşeuri solide a trei cariere……………………………………..2 -  10 ani

        – formarea haldelor de arocamente………………………………………………..10  ani

    – Programul eliberării terenului refăcut pentru folosinţă publică…………………6 – 20 ani

v     Vol. 29, pag.130: Estimarea costurilor de închidere prevede 1,252 mil USD pentru fiecare an (tratare apă, operare etc).

v    Vol. 13, pag. 30: În cadrul Proiectului RoşiaMontanăsunt prevăzute următoarele obiective principale care vor avea un impact direct asupra peisajului:

         -  Carierele Cetate şi Cârnic……………………………………  141,9 ha

         -  Haldele de steril dela Cetate şi Cârnic………………………..177,4 ha

         -  Carierele Jig şi Orlea…………………………………………   .63,4 ha

         -  Iazul de decantare principal…………………………………    363,2 ha

         -  Carierele de arocamente………………………………………  .15,8 ha

         -  Stivele de sol vegetal…………………………………………  . 43,7 ha

         -  Barajul şi iazul de colectare ape acide…………………………  10,8 ha

v    Vol. 13, pag. 31: Urmare a funcţionării investiţiei:

         -   Suprafaţa de teren neproductiv va creşte de la 5% iniţial, la 64,4%

         -   Suprafaţa fâneţelor a scădea de la 60% la 29%

         -   Pădurile, după deforestare, îşi vor reduce suprafaţa de la 17,7% la 5,6%

         -   Zonele carstice cresc ca suprafaţă de la 12% la 64,3%

Consideraţiile autorilor

Folosind datele şi aprecierile specialiştilor ce au întocmit documentaţia necesară firmei Gold Corporation pentru a obţine avizele de mediu se pot face următoarele aprecieri:

  1. După închiderea investiţiei urmează o activitate complexă, amplă  de gestionare a apelor acide, întreţinerea infrastructurii iazurilor (barajelor), reţelelor de colectare a apelor pluviale, scurgerilor (exfiltraţilor) din iazuri şi halde, monitorizarea haldelor de deşeuri solide, pomparea apei limpezite din iazul principal în concavitatea unei mine, tratarea apelor acide cu conţinut de sulf, a apelor ce provin din apa interstiţială din iazul principal, a apei limpezite cu conţinut de cianuri şi metale grele etc.Instalaţii rămân să funcţioneze în sistemul de tratare a apelor pe termen nelimitat, cu tot ce înseamnă această activitate ca: necesar de reactivi, energie electrică, reţele de conducte ,deşeuri de la staţiile de tratare, personal de operare şi de supraveghere, întreţinere instalaţii, a reţelelor de drumuri, laboratoare, etc.
  2.    O entitate organizatorică trebuie înfiinţată şi pusă în mişcare pe termen nelimitat pentru gestiunea zonei după închiderea minei. Bugetul anual al acestei entităţi (eventual firmă particulară) va trebui alimentat din fonduri bugetare pe termen nelimitat.
  3. 3.                      Investiţia, după închidere, prezintă un pericol real, major, amplificat de cantităţile foarte mari de steril (şlam cu granulaţie foarte fină, uşor dispersabil în apă) ce se găsesc în iazul de decantare  şi anume 214,9 mil tone şi care, în cazul unui accident, pot fi deversate în Mureş şi Dunăre. Substanţele toxice, periculoase conţiute în şlam  nu sunt biodegradabile, constau, în special în metale grele şi derivaţi ai acidului cianhidric (cianaţi, sulfocianaţi etc). În cazul unui accident la iazul de decantare, vor trebui suportate consecinţele poluării ţărilor riverane Dunării, privite în perspectiva pe termen  lung, responsabilitatea fiind integrală a statului român.
  4. 4.                      Documentaţia la Proiect  prevede explicit un pachet de măsuri ce trebuie luate după închiderea investiţiei, pentru a mări siguranţa depozitelor de steril, controlul apelor cu conţinut toxic, stabilitata haldelor de arocamente, protecţia  iazului principal de decantare şi a barajului în special, gestiunea corectă a apelor acide  şi pluviale etc. Monitorizarea zilnică şi până pe termen nelimitat este generatoare de costuri materiale, umane, financiare,  De pidă, se recomandă în documentaţie să existe mijloace de intervenţie în caz de accidente;  care sunt aceste mjloace, unde staţionează, cine le operează, după ce schemă de intervenţie, cu ce costuri şi cu ce eficienţă?  Aceste mijloace trebuie să existe continuu în zonă,  tot pe termen nelimitat. Cine gestionează aceste mijloace şi cu ce finanţare pe termen nelimitat?
  5.     Aceeaşi întrebare, dar la o scară mai mică, poate fi pusă mijloacelor de intervenţie pe platformă, în activitatea  curentă de supraveghere, întreţinere, intervenţii.Ce înseamnă acestea fizic şi cât costă anual?
  6.      În gestiunea ansamblului investiţiei postînchidere se face trimitere, în documentaţia firmei Gold Corporation, la depozitarea utilajelor, rezervoarelor, substanţelor toxice, uleiurilor reziduale, solvenţilor, materialelor de la demolări etc, în depozite special amenajate sau în rezervoare cu pereţi dubli. Unde, pe ce teren, ce dimensiuni au depozitele speciale, cine le păzeşte, cât timp şi, mai ales, pe banii cui se realizează acest obiectiv propus de firmă? Cine este gestionarul  acestor depozite şi cine răspunde de impactul lor cu mediul înconjurător pe termen foarte lung?
  7.    De reţinut din documentaţi, că investitorul nu se obligă să demoleze toată infrastructura de producţie rămasă inutilă pe platforma tehnologică după închiderea investiţiei. Rămâne mărturie peste veacuri a unei investiţii ilogice economic pentru statul român, periculoasă pentru mediul înconjurător la nivelul unei mari părţi din suprafaţa ţării şi cu efecte grave de ordin transfrontalier.
  8.    Investitorul recunoaşte că mai sunt tehologii de pus la punct în domeniul gestiunii apelor poluate din zonă. Să presupunem că va stabili, pe parcursul exploatării unele din acestea dar, recomandă în documentaţi, că cercetări se vor efectua şi după închiderea investiţiei în funcţie de comportamentul chimic al apei  din iazul de decantare sau a apelor neutralizate, dar nu  denocivizate. Cine va efectua aceste cercetări şi pe banii cui?
  9.      O evaluare sumară a necesarului de personal de pe platformă după închiderea investiţiei (a se vedea lucrarea: Paul Bran- coordonator-: Dimensiunea economică a impactului de mediu – studiu de caz ,Roşia Montană, Editura ASE, 2004, pag.135) apreciază la 6o minimum de personal ce  va fi angajat, pe timp nelimitat, pentru gestiunea lucrărilor impuse de monitorizarea şi evitarea pericolelor  de pe platformă. Nu au fost luat în considerare necesarul de personal pentru intervenţii în caz de accidente, paza armată a barajului şi a altor obiective din zonă, a depozitelor cu materiale toxice, personalul administrativ etc.Numai salariile celor 6o persoane pot să reprezinte cca 720.000  USD anual, perspectiva fiind foarte lungă (probabil 100 ani sau peste).
  10.      Cu trecerea timpului, siguranţa barajului  iazului de decantare şi stabilitatea haldelor de steril nu se vor îmbunătăţi ci, dimpotrivă, normal, logic, se vor reduce. Între factorii de risc neluaţi  în seamă în documentaţia firmei Golden Corporation ar putea fi incluse şi schimbările climatice. Iazul de decantare şi barajul acestuia sunt construite să reziste la două viituri majore de apă pluvială pe versanţii din zonă,  luându-se în calcul regimul pluviometric din ultimii 100 ani (vol. 18 pag. 20-40). Schimbările climatice – în plină desfăşurare – pot schimba modelul statistic al precipitaţiilor din zonă, suprasolicitând capacitate iazului de a primi o cantitate mai mare de apă decît cea calculată.
  11.        Barajul iazului de decantare cunoaşte o uzură în timp, după cum se poate deduce şi din Declaraţia  Parlamentului German, din 27 octombrie 2000, prin care se interzice folosirea tehnologiei cu cianuri la extragerea aurului.Se dau, ca argumente, următoarele exemple de asemena accidente majore petrecute numai în ultimii 10 ani:

-   Summitville – Colorado, SUA, 1993

-   Harmony Mine, Africa de Sud, 1994

-   Manila, Filipine, 1995

-   Omai, Guyana, 1995

-   Homestake Mine, Africa de Sud

-   Dakota, SUA, 1996

-   Gold Quarry Mine- Nevada, SUA, 1997

-   Kumtor, Kirghistan 1998 şi 2000

-   Baia Mare, România, 2000

-   Orega – Papua, Noua Guinee (scurgeri permanente)

-   Galena Creek – Montana, SUA

-   Western Shashone, SUA, 1997

 -   Yanavocha, Peru, 2000

 -   Bea Mountain-Montana, SUA, 1998

   12.     Investiţia de la Roşia Montană nu este în avantajul statului român. România rămâne cu un zăcământ preţios (printre puţinele resurse ce mai aparţin ţării) epuizat, un beneficiu minim  care va fi cheltuit înzecit pe următorii o sută de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul rămas după exploatare. Dezastrul cuprinde: schimbarea peisajului natural, aspect selenar adus zonei, deşeuri depozitate pe termen  nelimitat în toată zona, un iaz de decantare cu o zestre uriaşă de material toxic care, accidental (uman, natural sau ca urmare a uzurii în timp a infrastructurii )  poate ajunge în reţeaua hidrografică din zonă şi a Dunării, pagubele fiind foarte greu de calculat ca şi responsabilitatea celor vinovaţi (evident, aceasta aparţine statului român).

Multe generaţii umane vor sta sub ameninţarea iazului de decantare şi a haldelor de steril de la Roşia Montană, bugetul de stat va avea, anual, un capitol de cheltuieli destinat acoperirii nesăbuinţei decidenţilor (lobby-ştilor) ce au înlesnit o asemenea investiţie. Cât despre populaţia din zonă … care populaţie ?

Autorităţile statului ,decidenţii cum au fost denumiţi mai sus, dacă îşi vor găsi timp să se aplece cu atenţie asupra logicii investiţiei în interes naţional pot foarte simplu să-şi facă singuri o părere corectă: comadă un studiu pentru simularea spargerii barajului iazului de decantare de la Roşia Montană! Rezultatul este previzibil: vezi celelalte accidente petrecute în exploatările de aur cu tehnologia cu ciaunri . Şi atunci întrebarea finală: cui i-a folosit această investiţie?

   Partea a doua

ÎNTREBĂRI  DESPRE    OPORTUNITATEA INVESTIŢIEI DE LA ROŞIA MONTANĂ

 Investiţiile străine şi cele cu capital indigen sunt bine venite într-o ţară cu o economie marcată de cod galben spre roşu şi cu un număr nesustenabil de şomeri,  pensionari şi funcţionari publici. Cu o economie destructurată (fără industrie, cu o agricultură falimentară şi cu principalele resurse naturale externalizate), ţara are nevoie stringentă de investiţii, iar sprijinirea acestora trebuie să fie reală, consistentă şi rapidă. Cu două condiţii, însă ambele obligatorii: să aducă beneficiu statului român şi să nu afecteze calitatea mediului înconjurător, astfel ca generaţiile umane viitoare să se poată bucura de disponibilitatea resurselor naturale proprii (criteriul moralal conceptului de dezvoltare durabilă), iar sănătatea oamenilor, animalelor, biodiversitatea şi peisajul natural să nu fie afectate (criteriul ecologic alconceptului de dezvolare durabilă şi prevederile articolului 35 din Constituţia României).

 Pentru investiţia (Proiect) de la Roşia Montană ni se par esenţiale unele răspunsuri la întrebările ocazionate de Studiul de Impact,  prezentat de firma Gold Corporation, răspunsuri care pot duce la conturarea unei opinii asupra oportunităţii investiţiei. Esenţiale sunt, deasemena, şi opinile decidenţilor români care vor trebui, în sfârşit, să alegă între avizarea sau respingerea investiţiei, criteriul deciziilor fiind dictat, evident, de interesul naţional (interes  ce se aşteaptă a fi definit de 20 ani).

 Întrebări  pe care autorităţile române trebuie să le adreseze firmei Gold Corporation referitoare la tehnologie şi la impactul cu mediul înconjurător:

        1.  Care sunt şi cum se gestionează riscurile transportului  a 220 mii tone cianură   de   sodiu, pe traseul furnizor – Roşia Montana? Riscurile posibile pe teritoriul  României.

        2.  Care este Schema tehnologică pentru colectarea, tratarea şi deversarea apelor acide rezultate de la oxidarea sulfului din rocă (1,0- 4,5% sulf)? Perspectiva schemei tehnologice pentru următorii 100 ani, cunoscut fiind faptul creşterii, în timp, a  cantităţilor de ape acide.

3. Ce cantităţi de apă acidă vor fi tratate anual la ansamblul platformei tehnologice şi  costul aproximativ al tratării, raportat la  un mc de apă acidă.

         4.   Ce măsuri pot fi luate, de către cine şi cu ce mijloace, în cazul în care sistemul de  monitorizare  din zona haldelor de steril şi al barajului  iazului de decantare indică  infiltraţii ale apelor uzate în stratul de apă freatică ?

         5.   Care este efectul pe termen lung, al apelor acide asupra structurii de rezistenţă şi   a permeabilităţii barajului iazului de decantare, şi a haldelor de steril ?

6.   Este real pericolul ca apele acide şi apelor din iazul de decantare să ajungă, în timp,   în sistemul celor 170 km galerii de mină “istorice”?

7.  În ce condiţii de calitate şi de debit pot fi deversate apele acide tratate  în   efluenţii   naturali din zonă?

8. Care este  impactul asupra apelor freatice a carierei, destinată să depoziteze apa limpezită din iazul de decantare?

9.  Ce măsuri pot fi luate şi de către cine, în cazul în care posturile de observaţie din zona   iazului de decantare şi ale haldelor de steril indică infiltraţii în stratul de apă  freatică?

10.  Evaluarea impactului pe termen lung şi foarte lung a contaminării apelor freatice cu compuşi toxici de pe platforma tehnologică Roşia Montana. Aria geografică posibilă de răspândire a fenomenului.

11. Care este sistemul de alertare a populaţiei din aval de Roşia Montana în  caz de avarii majore pe platforma tehnologică? Ce măsuri trebuie luate de locuitorii din aval şi de consumatorii de apă din reţeaua hidrografică afectată?

12. Ce se întâmplă cu metalele grele ce pot ajunge accidental în reţeaua hidrografică naţională şi transfrontalieră? Cât timp persistă acestea în Mureş, Tisa, Dunăre, Delta Dunării sau Marea Neagră?

13. În caz de prăbuşirea barajului iazului de decantare, conţinutul acestuia (214,9 mil t şlam cu granulaţia foarte fină de 74 – 150 microni şi 12,3 mil mc apă cu conţinut de cianuri şi sulfaţi) se va regăsi în reţeaua hidrografică. Cum se descrie scenariul unui asemena dezastru major?

14. În ce măsură biodivesitatea Deltei Dunării poate fi afectată de un dezastru la iazul de decantare de la Roşia Montana?

15. Schiţaţi scenarii posibile de avarii la haldele de steril de pe platformă: durata necesară procesului monitorizării stabilităţii haldelor. Efectele avariilor asupra zonei.

16. Seismicitatea zonei nu este influenţată de dislocările masive de rocă din zonă, de volumul imens al apei şi şlamului din iazul de decantare, de concavitatea carierei, de greutatea barajului ?

17. Ce cantitate de substanţe de neutralizare a apelor acide de pe platformă sunt necesare anual? Cum va evolua această cantitate  pe termen lung?

18. Perimentrele iazului de decantare şi al cavităţii carierei pentru apele limpezite vor trebui protejate pentru evitarea  accidentelor şi a consumului  apei de către animalele sălbatice şi domestice?

19.  Este necesar Proiectul facilităţilor de tratare a apelor acide, după încheierea investiţiei. Proiectul va cuprinde: tehnologia, utilajele şi echipamentele necesare, reactivii, aparatura de control, personalul de operare şi întreţinere, depozitele pentru reactivi, atelierul de întreţinere, sistemul de colectare, drenaj, pompare, deversare a apelor acide şi neuralizate, mjloacele de intervenţie în caz de necesitate (îngheţ, neetanaşeităţi, coroziune puternică,  viituri etc.)

20. Cum este organizată gestiunea deşeurilor toxice şi periculoase (solide, lichide) ce rezultă în timpul funcţionării investiţiei (20 ani) Cum şi unde sunt acestea neutralizate; pericole pentru mediu.

21. Ce cantităţi de oxizi de azot se degajă zilnic în atmosferă în urma dislocării rocilor cu dinamită (cca 150 mil kg dinamită folosită în timpul exploatării zăcământului). Care este efectul acestor oxizi de azot asupra mediului înconjurător, asupra oamenilor în special, aria de acţionare a noxelor.

22. Care este efectul exploziilor  efectuate timp de 20 ani asupra edificiilor culturale, caselor, patrimoniului cultural, galeriilor de mină”istorice”?

23. Există probabilitatea unor accidente pe platforma Roşia Montana care să ducă la litigii cu ţările riverane Tisei, Dunării, Mării Negre?

24. Este necesar Proiectul de asigurare cu utilităţi ,după închiderea investiţiei a fostei platforme tehnologice :energie electrică, apă potabilă, apă industrială, canalizare ape pluviale, canalizare ape fecaloid-menajere, centrală termică, drumuri de acces, cazarea personalului, ateliere de întreţinere, vestiare, magazii cu materiale de intervenţie şi piese de schimb, echipamente de alarmare a populaţiei şi a autorităţilor, camere de operare, laborator, administraţie, mijloace de transport, utilaje de intervenţie etc.

25.  Necesare date despre sistemul de management al activităţilor postînchiderea investiţiei : organigrama personalului, profesii necesare, număr de personal, număr de schimburi pe zi, responsabilităţi, buget propriu de cheltuieli etc.

26. Cărei entităţi administrative predă firma Gold Corporation  fosta platformă tehnologică după încheirea investiţiei şi care preia sarcina gestionării acesteia pe termen infinit ?

27. De clarificat necesarul de teren pentru construirea depozitelor destinate:

-  depozitării materialelor toxice după închiderea investiţiei,

-  depozitarea utilajelor desafectate,

- depozitarea materialelor de întreţine, a lubrifianţilor, solvenţilor, reactivilor uzaţi,  ambalajelor contaminate etc.

- detalii asupra proprietarului terenului, cuantumul chiriei acestui teren, amenajarea drumurilor de acces, construirea depozitelor, asigurarea utilităţilor necesare, echipamentelor  în   caz  de intervenţie sau scurgeri de substanţe toxice, personal de pază şi pentru monitorizarea  materialelor etc. De ce aceste materiale nu sunt duse în străinătate şi distruse, în loc de a rămâne o ameninţare perpetuă pentru localitate şi mediul înconjurător?

28. Necesară detalierea/inventarierea infrastructurii de producţie care rămâne pe platforma tehnologică (clădiri, fundaţii, rezervoare, estacade, drumuri etc) şi a regimului preconizat pentru acestea (cine este proprietar, ce obligaţii îi revin).

29. Care este durata de viaţă  tehnică a stratului de polimer depus pe fundul iazului de decantare pentru evitarea sau reducerea volumului înfiltraţiilor de apă în sol? Ce se întâmplă după ce polimerul s-a degradat şi în condiţiile în care pH-ul mediului apei poate ajunge la valoarea 2 ?

30. Care este impactul acidului cianhidric degajat în atmosferă ( 6 t/an în timpul procesului tehnologic, 30 t/an degajat deasupra iazului de decantare) asupra mediului, oamenilor în special ; aria geografică de răspândire a acidului.

31. Unde se îndepărtează solul contaminat, după încheierea investiţiei   şi cum se gestionează acesta pe timp infinit? De ce nu se detoxifică prin procedee foarte bine puse la punct în Europa?

32. În iazul de decantare, după închiderea investiţiei, rămân 2,750 mil mc apă limpezită ce urmează a fi pompată în concavitatea carierei. În compoziţia acestor ape este menţionată existenţa a 66 compuşi chimici, cu grade diferite de toxicitate, cu concentraţii de la 0,1 la 600 mg/litru. Ce impact au aceştia cu mediul, pe termen lung ?

33. Dacă apa limpezită se va trata înainte de a fi deversată în concavitatea carierei, care este tehnologia de tratare, reactivii, instalaţia necesară şi în sarcina cui revine acest tratament ? Teoretic şi tehnic este posibil acest tratament de denocivizare a unui număr atât de mare de substanţe toxice?

34. Cum se denocivizează ambalajele în care a fost aprovizionată cianura de sodiu. Unde se păstrează aceste ambalaje, cantitatea lor, după închiderea investiţiei?

35. Ce înţelege investitorul prin dezvoltarea durabilă a comunităţii? (volumul 7 din Studiul de impact, pag.40 ), dacă în finalul investiţiei situaţia se prezintă astfel:

     -   suprafaţa de teren neproductiv creşte de la 5% în prezent, la 64,4%;

     -   suprafaţa fâneţelor va scădea, de la 66% la 29%;

     -   pădurile îşi vor reduce suprafaţa , de la 17,7% la 5,6%;

     -   zonele carstice vor creşte ca suprafaţă, de la 12% la 64,3%;

     -  vor fi emisii permanente de acid cianhidric la suprafaţa iazului de decantare (vol.18 din Studiul de impact, pag.20);

     -   haldele de steril pot duce la acidente grave. Numai la Cornic, volumul haldei are 46,6 mil t  steril;

     -    în cazul avarierei barajului iazului de decantare, se pot deversa în aval, 12.000 kg cianuri, 7,8 – 37,7 mil mc şlam cu conţinut de metale grele) şi apă interstiţială în volum de 3,8-11,7 mii mc;

    -     în fiecare an, 1-2% din apa din iazul de decantare se pierde ca infiltraţii prin baraj, sau  cca 400 mc/zi, apă ce trebuie tratată pentru neutralizare  şi ulterior pentru a putea fi descărcat în efluenţii naturali din zonă.

    -     o parte din populaţie a fost relocată (în Alba Iulia,de pildă) iar habitatul populaţiei rămase a  fost schimbat profund.

 În  opinia autorilor prezentului material, pericolul ce-l prezintă conţinutul iazului de decantare pentru mediul înconjurător, depăşeşte efectul cumulat al explozilor mai multor bombe atomice.În acest ultim caz, efectele sunt numai locale, iar viaţa poate fi reluată după câţiva  zeci de ani ( a se vedea cazul Hiroshima şi Nagasaki). În  cazul Roşia Montana, spargerea barajului iazului de decantare ( s-au înregistrat 13 asemenea dezastre în ultimii 10 ani în practica mondială), extinde efectele la o arie geografică foarte largă, cu mari implicaţii transfrontaliere. Substanţele chimice deversate în albiile râurilor Mureş, Tisa, fluviului Dunărea şi poate, cu incidenţă  şi cu Marea  Neagră,vor persista pe termen lung şi foarte lung, cu efecte grave asupra calităţii apei, acvafaunei, habitatelor păsărilor, sănătăţii oamenilor, sistemelor de irigaţii etc.

În acest context, expresia folosită de firma investitoare de  dezvoltare durabilă a comunităţii este ori produsul ignoranţei, neînţelegerii semnificaţiei termenilor folosiţi, ori dovadă de cinism a unor oameni obsedaţi numai de profit, sau de dispreţ pentru decidenţii şi locuitorii unei ţări sărace şi corupte.

 Întrebări referitoare la aspectele de ordin economic ale investiţiei:

 1.  Care este suma reală, necesară gestiunii activităţilor ce se desfăşoară pe platforma tehnologică, în fiecare an,  după închiderea investiţiei, inclusive pentru tratarea apelor acide?

2.    Din statistica celor câteva zeci de baraje ale iazului de decantare care au cedat, care este nivelul aproximativ al daunelor exprimate în dolari, ocazionate de acest dezastru posibil?

3.   Ce nivel pot avea costurile aproximative aferente tratării apei limpezite din iazul de  decantare, la pomparea în concavitata carierei şi a apelor acide neutralizate şi denocivizate, înaintea deversării acestora în efluenţii naturali din zonă? Exprimarea acestora în dolari/mc.

4.   Noul Studiu de Impact să prevadă şi scenarii de avarii majore posibile pe platforma tehnologică şi evaluarea fiananciară a efectelor acestora.

5.    Indicaţi măcar o singură externalitate pozitivă, pentru populaţie şi mediul înconjurător,  reală, după închiderea investiţei.

6.      După cât timp  veniturile aferente statului român din redevenţe  şi impozite vor fi depăşite de  cheltuielile cumulate, ocazionate de gestiunea platformei tehnologice după închiderea investiţiei ?

7.     Care este suprafaţa de teren ireversibil degradat, inapt oricări alte utilizări economice, ce rămâne după închiderea investiţiei ?

8.   Precipitaţiile atmosferice vor face ca iazul de decantare să fie continuu plin cu apă contaminată, desigur. Care este perspectiva deversării acestei ape şi a denocivizării înaintea deversării ei?

9.     Cum se modifică redevenţa dacă investitorul nu produce aur- ca produs finit- ci concentrat de aur,- ca semifabricat- sau separă  şi elementele utile din rocă (metalele grele, elemente rare etc.), unele din acestea cu valori de piaţă foarte mari?

 Întrebări adresate decidenţilor români:

 1.                  Există o evaluare a fondurilor finaciare ce revin statului român în urma punerii în valoare a zăcământului de metale rare de la Roşia Montana şi a eforturilor financiare necesare gestionării platformei tehnologice de la Roşia Montana după ce investiţia va fi încheiată, ţinând seama că gestiunea se întinde pe timp nelimitat?

2.                  Gestiunea situaţiilor de risc ecologic major presupune şi cheltuieli fixe anuale şi accidentale pentru acoperirea  eventualelor dezastre. Există evaluări privitoare la cuantumul acestor daune posibile?

3.                  Dacă firma investitoare dă faliment înaintea termenului prevăzut pentru închiderea investiţiei, care sunt consecinţele financiare pentru statul român?

4.                  Redevenţele stabilite de statul român pentru exploatarea de la Roşia Montana trebuie reconsiderate sau făcute precizări în eventualul contract de punere în valoare a zăcământului. Justificare:

- redevenţa trebuie mărită deoarece zăcământul prezintă importanţă strategică şi este, printre puţinele resurse, rămase în proprietatea statului român;

- investitorul poate valorifica şi elementele utile din zăcământ (unele cu valoare mai mare ca aurului), caz în care redevenţa se extinde şi asupra acestora;

-  este posibil ca firma ce expoatează zăcământul de la Roşia Monatană să nu obţină, ca produs finit aur şi argint ci un concentrat de metale preţioase sau semifabricate din elementele rare din rocă (a se vedea modelul de la Baia Mare) care pot diminua profitul părţii române;

5.         În varianta spargerii barajului iazului de decantare (13 baraje au suferit accidente majore în ultimii 10 ani, în practica mondială), care  sunt variantele pe care statul român le are în vedere de a asigura localităţile din aval cu apă potabilă, apă de irigaţii  (sunt avuţi învedere efluenţii  Mureş, Tisa, Dunăre), pe termen foarte îndelungat ( metalele grele din şlamul din iazul de decantare nu sunt biodegradabile).

6.                  Care este cota din cheltuielile aferente gestiunii platformei tehnolgice, după închiderea investiţiei, care revine autorităţilor publice locale şi judeţene? La cât se ridică aceste cheltuieli anual?

7.                  Cum se preconizează organizarea entităţii de gestionare a plaformei tehnologice după închiderea investiţiei,  subordonarea administrativă, cheltuieli şi buget  anual, responsabilităţi. După aproximările noastre, numărul persoanelor care vor rămâne pe platformă pentru gestionarea acesteia se apropie de 70!

8.                   O activitate de cercetare ştinţifică şi tehnologică va trebui desfăşurată, conform cerinţelor Studiului de Impact, în timpul şi după închiderea investiţiei. Se are în vedere, în special gestiunea apelor acide şi toxice, înaintea descărcării acestora în emisarii din zonă. Cum va fi organizată această activitate şi cine o va finanţa?

9.                  Care este răspundereamaterială şi penală a forurilor şi persoanelor ce au avizat investiţia de la Roşia Montana, în cazul unor dezastre de mare anvergură şi cu efecte transfrontaliere, dezastre previzibile şi reale în practica mondială?

10.              Ce reacţie poate avea statul român dacă din iazul de decantare sau din cariera deschisă au loc contaminări ale stratului de apă freatică din zonă?

11.              Din ce secţiune a bugetului de stat se  acoperă, pe termen nedefinit, cheltuielie cu gestiunea platformei Roşia Montana?

12.              Necesară cererea de avize din partea ţărilor riverane Tisei, Dunării şi poate şi ale Mării Negre, înaintea avizării investiţiei. Informarea acestor ţări asupra pericolelor potenţiale, aferente investiţiei de la Roşia Montană.

13.              Necesare studii de simulare a dezastrelor şi accidentetor majore ce s-ar putea petrece şi impactul acestora asupra mediului, economiei, oamenilor, statelor riverane Tisei şi Dunării, variante de gestiune a acestor scenarii, responsabilităţi.

14.              După închiderea investiţiei, rămân în zonă depozite de deşeuri (reactivi, materiale de întreţinere contaminate, lubrifianţi, utilaje, echipamente, materiale de construcţie de la demolări, stratul de sol contaminat, rezervoare etc). Există în practica economică din Europa mjloace de decontaminare, de tratare sau de incinerare a unor componente. De ce firma de exploatare preferă să lase acest balast toxic în seama părţii române şi nu asigură decontaminarea acestor materiale chiar în timpul exploatării ( materialele de întreţinere, de pildă)?

15.              Studiul de impact prevede că pe platforma tehnologică rămân,  la închiderea investiţiei, clădiri, fundaţii, rezervoare, alte componente ale infrastructurii de fabricaţie. De ce trebuie acestea să rămână în seama părţii române şi nu sunt demolate şi decontaminate de către firma ce a exploatat zăcămîntul de aur, pe banii proprii?

16.              Înţeleg decidenţii români că iazul de decantare, haldele de steril şi apa limpezită din cariera deschisă pot prezenta pericol pentrusiguranţa naţională? Spargerea barajului şi înfiltarea apelor toxice în zona apelor freatice lasă fără acces la sursa de apă (apă potabilă, apă industrială, apă pentru irigaţii) localităţile  situate aval de Roşia Montană, pe termen foarte lung?

17.              Bomba ecologică  care rămâne la Roşia Montană după închiderea investiţiei are următorii parametrii: 

-  cantitatea de 220.000.000 kg cianură de sodiu a fost folosită în procesul tehnologic şi se găseşte depozitată, sub formă trasformată în săruri ale metalelor grele, în iazul de decantare

-  în cazul avarierii barajului iazului de decantare se va deversa în aval, între 7,8 şi 37,7 mil mc şlam  în compoziţia căruia sunt prezente metale grele toxice şi derivaţi ai cianurii. Cantitatea  totală de şlam din iaz este de 215 mil tone la închiderea investiţiei, iar a apei limpezite (toxice), de 2,75 mil mc.

-  haldele de steril au dimensiuni impresionante: numai halda de la Cârnic depozitează 46,6 mil tone steril, iar accidentele sunt posibile;

-  rămân pe platformă, la închiderea investiţiei ape toxice în cantitate de 12 mil mc, unele din acestea (apa limpezită în cantitate de 2,75 mil mc) conţine 66 compuşi chimici diverşi cu concentraţii individuale de la 0,1 la 600 mg/litru (cianuri, sulfocianuri, cianaţi, compuşi ai fierului, cuprului, nichelului, zincului, arseniului, molibdenului, plumbului, cadmiului, stronţiului etc). Apa limpezită provenită din iazul de decantare conţine şi cianuri  în proporţie de 0,22 – 0,79 mg/litru, sau de 10 până la 50 ori mai mult decât prevede norma NTRA 001. Denocivizarea urmează a se face printr-un procedeu ce va fi fixat ulterior (Studiul de impact, vol.18 pag.190). Nu este imposibil ca aceste ape să ajungă, în timp, în stratul de apă freatică al zonei şi, treptat al Transilvaniei, cu efecte incalculabile asupra vieţii locuitorilor, faunei, agriculturii etc.

18    În faţa acestor implicaţii ecologice de ordin major, cu urmări grave pentru multe generaţii umane viitoare, cu un  profit discutabil pentru partea română ca urmare a exploatării          minereurilor aurifere de la Roşia Montana (privit prin analiza cost-beneficiu, întocmită pe termen foarte lung), care ar putea  fi criteriile după care un decident din România ar aviza o asemena  investiţie?

19    Pot decidenţii români defini interesul naţional în cazul investiţilor  şi să fie, apoi, consecvenţi respectării cerinţelor interesului naţional?

  

Partea a treia

                          CE  îNSEAMNă  SALVAREA  ROşIEI  MONTANE ?

 Comuna Roşia Montană se găseşte de cca 12 ani în centrul unor interse divergente, luări de poziţie, intervenţii, declaraţii, apeluri şi manipulări (uneori grosolane) ale adevărului, toate aceste mobilizări  umane  consumă multă energie pentru a justifica sau nu, o investiţie în extracţia aurului şi argintului din zonă.

Populaţia, în această dispută are loc secundar  şi este folosită ca argument pe termen scurt şi mediu în favoarea investiţiei (în cea mai mare parte), dar viitorul ei pe termen lung rămâne în domeniul incertitudinii şi nepăsării autorităţilor.

 Esenţa divergenţelor:

  • Disperarea locuitorilor care şi-au pierdut locurile de muncă la Întreprinderea RoşiaMin (Minvest – Deva). Aceasta şi-a încheiat activitatea (ca şi cvasitotalitatea întreprinderilor din industria extractivă din România) după ce asigurase între 700 şi 1300 locuri de muncă şi reprezenta suportul economic principal al comunei. Astăzi, pensiile, ajutoarele sociale, rudimentele de economie agrară nu formează o premisă optimistă de abordare a viitorului localităţii. Singura salvare din această situaţie critică, în gândirea majorităţii locuitorilor, este o nouă investiţie care să le asigure  existenţa.
  • Interesele unei firme investitoare motivată de profit (interes normal, legitim), dar care înclină balanţa cost-beneficiu a investiţiei, puternic deficitară, către partea română. Argumentarea afirmaţiei:

-                      Se epuizează integral zăcământul de metal preţios într-un interval de 17 ani, contrar principiilor conceptului de dezvoltare durabilă,  însuşit de Adunarea Generală a ONU şi înscris în Constituţia României la art.35 (1) şi art. 135.

-                      Rămâne, după exploatare, un potenţial poluant imens ce ameninţă sănătatea umană pe plan local, regional şi transnaţional (prin intermediul reţelei hidrografice Mureş – Dunăre), pe termen nelimitat.

-                      Mediul înconjurător va fi degradat ireversibil pe scară mare.

-                      Depopularea localităţii înaintea de a fi avizată investiţia şi părăsirea previzibilă a acesteia după închiderea ei. În accepţiunea filosofului român Ernst Barnea în lucrarea Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român /1/ se consideră că: în mentalitatea generală a satului tradiţional, nu se îngăduie părăsirea nu numai a casei şi a vecinătăţii, dar nici pe cea a satului din care omul îşi trage substanţa, care îi dă puterea şi sănătatea, îi dă libertate şi certitudine.

-                      Investiţia proiectată nu rezolvă integral aştepările populaţiei de ofertă de locuri de muncă. Acestea vor fi, în timpul celor 17 ani de exploatare, cuprinse între  200-400  angajaţi anual, iar după închiderea investiţiei, angajaţii vor deveni şomeri.

-                      Rămâne în sarcina autorităţilor române gestiunea platformei industriale după încetarea activităţii acesteia, deoarece rămân în desfăşurare procese tehnologice de întreţinere, de monitorizare a zonelor periculoase, pază, intervenţie şi alarmare etc. Conform unei aproximări, pe platformă vor lucra cca 60 persoane, plătite, evident din fonduri de la bugetul statului pe termen îndelungat /2/.

-    Accidente grave, catastrofe ecologice nu sunt excluse în cazul recurgerii la tehnologie cu cianură. În ultimii 10 ani, în practica mondială s-au înregistrat  13 cazuri de avarii majore /3/.

  • Vulnerabilitatea statului român (la acţiuni de lobby, corupţie, interese oculte etc) l-a împiedicat să aibă – prin instituţiile sale – o poziţie tranşantă faţă de investiţia de la Roşia Montană . Decizia putea fi luată în funcţie de interesul naţional ( care aşteaptă de 20 ani să fie definit) în favoarea sau defavoarea investiţiei. În acelaşi timp, era sarcina statului să aibă o viziune strategică de salvare economică a localităţilor monoindustriale unde unităţile au fost falimentate şi să se ofere alternative de supravieţuire  a populaţiei şi o perspectivă pentru copiii lor.
  • campanie propagandistică ofensivă şi agresivă a investitorului prezumtiv a dat speranţe false populaţiei, a divizat locuitorii şi a distrus solidaritatea acestora /4/. A blocat, în acelaşi timp, încercările de găsire a alternativelor economice de supravieţuire sau de dezvoltare a economiei locale/5/.
  • Investitorii vin şi se duc, crezul lor este profitul şi nu fac opere de caritate, iar fără profit nu există investiţii. În ecuaţia profitului trebuie să intervină şi locuitorii, localitatea, statul român-actori priviţi într-o perspectivă lungă şi foarte lungă. Deoarece guvernele, primarii, alte autorităţi sunt  entităţi efemere în timp, populaţia locală trebuie în schimb, să rămână, ea reprezintă o parte din naţiune, din istorie, dovada dăinuirii  timp de milenii în aceeaşi zonă. Populaţia nu trebuie alungată de o investiţie  ce se întinde numai pe 17 ani şi lasă un teritoriu degradat şi otrăvit!

 Intenţia autorilor prezentei lucrări este aceea de a oferi o sursă de informaţii în plus celor interesaţi de viitorul localităţii dar, mai ales, de a contura un drum spre acest viitor. După 20 de ani, locuitorii Roşiei Montane vor fi mai puţin disperaţi, localitatea va prospera ?

Toată această desfăşurare de forţe în jurul unei investiţii care a polarizat atenţia multor instituţii, organizaţii interne şi internaţionale, foruri de înaltă ţinută ştiinţifică sau spirituală, sprijinitori locali ai investitorului sau nehotărîrea unor decidenţi, toată această încleştare de forţe artificial întreţinută era inutilă, imposibilă într-o ţară normală, cu instituţii funcţionale ale statului, cu o administraţie locală ce reprezintă interesele cetăţenilor privite pe termen lung. S-ar fi putut evita involuţia, timp de  câţiva ani a economiei localităţi, relocarea unei părţi din populaţie şi pierderea unor oportunităţi de revigorare a economiei. De pildă, dacă avea dreptate directorul Ion Cârstea, de la firma S.C. Montană  S.A din Câmpeni care declara: Dacă statul român îmi oferă scutirile de impozite şi taxe de care urmează să beneficieze Compania minieră străină în următorii  10 ani, sunt gata să ofer acelaşi număr de locuri de muncă în domeniul tradiţional al prelucrării lemnului, fără a distruge destinele oamenilor şi vestigiile arheologice prin care ne legitimăm şi ne mărturisim ca latini /4/.

Dar cu sau fără investiţia în extragerea aurului, administraţia locală, locuitorii, trebuiau să aibă o gândire comună asupra viitorului aşezării, după cum se exprima unul dintre locuitorii comunei, domnul Andrei Jurcă, de la Organizaţia Pro Roşia Montană , la 7 dec 2003: Ce are Europa cu noi? Ce o interesează o problemă locală a moţilor ? Ceea ce se întâmplă aici ne priveşte numai pe noi, nu pe dvs. şi nici pe cei din satele vecine.

Ce înţelegem prin  viitorul aşezării ? Convenim ca această sintagmă să aibă următoarele sensuri:

  • Supravieţuirea comunei cu locuitorii şi potenţialul ei natural şi antropic.
  • Salvarea culturii locale, a tezaurului de cunoaştere tradiţională care a permis populaţiei să fie stabilă pe acelaşi  teritoriu timp de zeci şi sute de generaţii umane.
  • Nivelul de trai să depăşească nivelul supravieţuirii fizice şi limita nivelului de  subzistenţă.
  • Generaţiile umane viitoare să poată supravieţui pe seama aceloraşi resurse                                existente astăzi şi care nu trebuie epuizate în timpul unei singure generaţii.
  • A nu se pune în sarcina generaţiilor următoare gestiunea unor efecte periculoase sau deosebit de periculoase pentru mediul înconjurător, generate de  actuala generaţie a comunei. Pentru o investiţie ce durează 17 ani, populaţia şi bugetul statului vor  fi marcate de-alungul a zeci şi sute de ani.
  • Fără investiţii în economia comunei, localitatea se va depopula treptat, tendinţă tipică aşezărilor cu activitate monindustrială sistată.
  • Agricultura din zona de deal şi munte nu este o activitate tentantă pentru locuitori, în prezent, nici în România nici în alte părţi cu relief similar din Europa; se preferă marea proprietate agricolă din zona de câmpie care  permite practicarea agriculturii industriale, de mare randament şi cu necesar foarte redus de forţă de muncă. Mica gospodărie ţărănească evoluează la nivel de  subzistenţă, apropiat de cel de sărăcie, termen ce a caracterizat ţărănimea română din zona de deal şi munte toată istoria ei şi i-a asigurat dealfel, supravieţuirea.

Uniunea Europeană, recent, a început să încurajeze mica gospodărie ţărănească, conştientizând avantajele acesteia /5,6/, nu numai pentru autonomia alimentară, dar şi ca mijloc de stabilizare a populaţiei, punerea în valoare a unor  resurse regenerabile, ameliorarea sănătăţii fizice şi mentale a populaţiei, în calitatea produselor naturale.

Se poate aprecia că fără investiţii în activităţi nonagricole şi agricole, localităţile de tipul Roşia Montană nu vor evolua, se vor restrânge ca număr de locuitori,  la nucleul ce trăieşte din agricultura de subzistenţă.

Definiţia scenariului şi a rolului său. Scenariul poate fi definit ca spaţiul economic, social, cultural, politic etc care are probabilitatea cea mai mare de a exista şi care să poată fi caracterizat de un anume orizont de timp şi de alţi parametri calitativi şi cantitativi. Poate fi folosită şi definiţia după care scenariile particularizeaă modificările de conjunctură, tendinţele previzibile care se pot regăsi, ca influenţe exogene sau endogene, în elaborarea politicilor, alegerea instrumentelor, mărimea eforturilor necesare realizării unei strategii.

Scenariul este un instrument de gestiune a viitorului în cadrul programelor, politicilor, strategiilor, indiferent de scara la care se raportează (individ, colectivitate, comună, naţiune etc). Scenariile nu privesc numai activitatea umană, dar şi evoluţii naturale probabile (catastrofe, dezastre, schimbări climatice etc), evenimente etc.

În politica guvernelor, din nefericire cu privire la practica din România, orizontul unui scenariu nu depăşeşte, de obicei, durata a patru ani – egală cu cea a unui mandat electoral, ceea ce face dificilă urmărirea unei strategii pe termen lung, elaborată la nivel naţional. În România, în ultimii 20 ani, fiecare guvern şi-a elaborat propria strategie a dezvoltării naţionale pe termen lung, evident înlăturată de următorul guvern ce şi-a impus propria strategie, tot pe termen lung!

Pentru a se înlătura această neconcordanţă în termeni, în ţările dezvoltate, strategia de dezvoltare naţională nu este subordonată doctrinelor politice ci unor concepte valabile pe termen lung şi foarte lung, de tipul interesului naţional, vocaţei poporului, aranjamentelor şi obligaţilor geopolitice şi geoeconomice, alianţelor  internaţionale etc.

Restrângând aria scenariilor la evoluţia probabilă a unei localităţi cum este Roşia Montană, ca valori intrinseci, neconjuncturale politic, pot fi luaţi în considerare următorii parametri:

 - numărul populaţiei şi a ariei de răspândire a acesteia; -nivelul acceptat de trai;

 - capacitatea portantă a ecosistemelor naturale ca suport al supravieţuirii populaţiei tradiţionale;

 - dinamica diminuării în timp a rezervelor geologice ale unor resurse cu valoare de utilizare.

Trebuie înţeles că scenariul fiind o noţiune probabilistă el include în structura sa şi                 factori  de  incertitudine alături de  cei de certitudine sau, după o altă împărţire, factori interni şi  externi ce influenţează evoluţia localităţii.

Cu carater conjunctural intern, în cazul Roşia Montană, se menţionează:

  • Capacitatea de autoorganizare a comunei pe termen lung pentru a urmări realizarea unor obiective strategice.
  • Reconsiderarea rolului agriculturii în economia aşezării.
  • Acceptarea din condiţii de forţă majoră, pe termen limitat, a conceptului de supravieţuire în loc de cel de dezvoltare economică.
  • Posibilitatea ca emigranţii să se întoarcă în localitatea natală,  cu economiile lor băneşti şi să le investească în activităţi economice locale.
  • Asumarea responsablităţii autorităţilor locale şi a locuitorilor de a accepta desfăşurarea unor activităţi economice care să le afecteze dreptul la viaţă, atât al generaţiei actuale cât şi a celor viitoare şi degradarea ireversibilă a mediului înconjurător.
  • Evoluţii sau involuţii demografice.
  • Păstrarea, punerea în valoare a patrimoniului economic, cultural al comunei.
  • Nivel de trai real şi acceptat în prezent şi în perspectivă.
  • Capacitatea autorităţilor locale, a locuitorilor, intelectualilor, preoţilor, eventual a fiilor satului plecaţi la oraş etc de a defini interesele comunei pe termen scurt, mediu şi lung şi de a concepe o strategie de evoluţie a localităţii, eventual, după modelul Planului strategic de dezvoltare socio-economică a comunei Roşia Montană , dar cu orizont anul 2050.

Cu caracter  conjunctural exterior comunei, scenariile pot fi influenţate de:

            Nivelul general de dezvoltare economică şi socială a ţării, de dinamica performanţelor economice în perspectivă.

  • Evoluţia  economiei  rurale pe o serie statistică de 20 -30 ani.
  • Obiective specifice dezvoltării economiei rurale înscrise în Strategia naţională de dezvoltare sau a ramurii agricultură.
  • Stimulente şi restricţii pentru evoluţia economiei rurale, urmare a participării României la alianţe, tratate internaţionale.
  • Opinii, propuneri formulate de specialişti privitoare la viitorul aşezărilor rurale.

            Surse de informare accesibile autorilor prezentei lucrări. Se recunoaşte sărăcia surselor de documentare asupra localităţii Roşia Montană. S-au folosit următoarele surse:

De la Roşia Montană;

-  Planul Strategic de dezvoltare socio-economică a Comunei Roşia Montană 2008 – 2013

-  Publicaţii locale ca: FOCUS ROŞIA MONTANĂ, ZIARUL DE APUSENI

            –  Pliante: Asociaţia Prodemocraţia, SOS Roşia Montană  (Asociaţia Alburnus Maior)

-  Discuţii cu o parte din locuitori (remarcabile prin sinceritate şi logică)

De la investitorul străin;

            -   Studiul de Impact (33 volume)

Alte surse de informare:

            -   Materialele de analiză elaborate de Grupul pentru salvarea Roşiei   Montane, din

              Cadrul ASE Buc.

-   Studiul elaborat de Corneliu Leu şi Gheorghe Manea Cine hrăneşte România,

apărut sub egida Asociaţiei pentru Progresul Satului Românesc şi însuşit de Asociaţia  Comunelor  din România, în aprilie 2010 /7/.

Numărul scenariilor preconizate. Metodologic, nu există o limită a numărului de scenarii  imaginate, uzual, se recurge pentru operativitate, la un număr de trei scenarii şi aume  un scenariu optimist, unul pesimist (ca alternativă posibilă) şi o interfaţă, scenariul neutru – o extrapolare a  situaţiei actuale fără intervenţii sensibile care să producă modificări de esenţă în sensul evoluţiei şi al valorii parametrilor de performanţă.

Gradul  de încredere în scenariile preconizate scade cu orizontul de timp avut în vedere şi cu bogăţia datelor statistice folosite.

Se consideră, pentru lucrarea de faţă, posibile trei scenarii şi anume:

3.1     Investiţii noi în extragerea aurului

3.2     Reluarea activităţii exploatării româneşti

3.3    Consolidarea mici gospodării rurale şi amplificarea activităţilor   nonagricole

3.1              Investiţii noi în extracţia aurului :   Au făcut obiectul capitolului 1 de mai sus

3.2       Reluarea activităţii  Întreprinderii Roşia Min

Încetarea activităţii   Întreprinderii Roşia Min a avut ca raţiune ieşirea exploatării  miniere din limitele eficienţei economice – raportată la cotaţia aurului pe pieţele modiale. De  la decizia închiderii  exploatării până în prezent, preţul aurului a crescut de câteva ori şi continuă să crească. În aceste condiţi se impune, raţional economic, reluarea procesului de exploatare a minereurilor aurifere de pe platforma Roşia Montana. Reconsiderarea deciziei de închidere a exploatării trebuia declanşată din momentul în care preţul aurului a devenit stimulator pentru performanţele economice ale Întreprinderii Roşia Min.

În locul acestui raţionament elementar, cu efecte economice pozitive la nivel local şi naţional, decidenţii au mizat totul pe cartea noii investiţii (raţiunea acestei încrâncenării obsesive asupra unei singure investiţii scapă analizei  lucide după criterii economice sociale, ecologice şi morale), blocând orice altă iniţiativă de dezvoltare economică a localităii ,dar a favorizat, timp îndelungat, procese brutale  de relocare a populaţiei, cumpărarea de proprietăţi imobiliare, manipularea opiniei prin mass media (a se aminti campania pentru cele 19 miliarde dolari beneficiu pentru statul român) şi încurajând, în acelaşi timp, migraţia populaţiei.

Mai trebuie adăugat că o regulă elementară a economiei de piaţă prevede că în situaţia în care o întreprindere nu mai este rentabilă economic din cauza fluctuaţiilor de preţ la bursă, întreprinderea intră în conservare până ce o conjunctură favorabilă o pune din nou în funcţiune. Dezafectarea infrastructurii de producţie la Roşia Min nu a fost o decizie logică economic. Cine îşi asumă această responsabilitate ?

3.3   Consolidarea micii gospodării rurale şi amplificarea activităţilor nonagricole                      Numit şi  scenariul  de supravieţuire este  bazat pe economia activităţilor  nonagricole, dezvoltată sinergic cu economia rurală ; acesta presupune o mobilizare  generală a comunităţi, tipică unor condiţii excepţionale, care să compenseze astfel, în mare măsură, dispariţia locurilor de muncă din întreprinderea Min Deva.

De ce Scenariul de supravieţuir nu implică şi extragerea aurului ?  Nu se exclude din principiu punerea în valoare a zăcământului de minereuri aurifere,  dar pentru aceasta trebuie respectate unele consideraţii de ordin moral, economic, ecologic, statuate de practica şi legislaţia naţională şi internaţională. Exemple:

v    Zăcământul să nu se epuizeze în timpul unei singure generaţii umane.

v    Localitatea să nu fie depopulată.

v    Să nu fie pusă în pericol siguranţa, sănătatea oamenilor, animalelor, să se respecte biodiversitatea pe termen lung, păstrarea peisajului natural (primul principiu al conceptului de dezvoltare durabilă).

v    Respectarea principiului poluatorul plăteşte, privit pe toată durata gestiunii platformei şi după închiderea investiţiei.

v    împărţire echitabilă a beneficilor exploatării între statul român şi investitor în spiritul Comunicatului Academiei Române din 2 febr.2010 (Production Sharing Agreement) care propune ca după acoperirea cheltuielilor făcute cu investiţia, producţia să fie împărţită în proporţie de 80:20 între stat şi firma investitoare, în locul veniturilor din concesiunea terenului (4%) şi veniturile indirecte din taxe şi impozite.

            Progresul ineluctabil al tehnologiilor de extracţie a aurului şi restricţiile din ce în ce mai severe de protecţie a mediului vor duce cu siguranţă la dezvoltarea altor tehnologii, nepoluante şi la abandonarea tehnologiei cu cianură. Va fi momentul în care se poate aborda punerea în valoare a zăcământului de la Roşia Montană.

          Premise

v    Interdependenţă între  activităţile  agricole şi nonagricole

v    Gândire strategică a populaţiei şi a administraţiei comunale.

v    Existenţa unui Comandament  pentru organizarea evoluţiei comunei pe baza unei strategii explicite, asumată de toţi locuitorii. Comandantul poate fi Primarul ajutat de toţi consilierii lui, iar Comandamentul poate fi extins cu persoane reprezentative pentru comună, cu profil  profesional, moral, ataşaţi faţă de interesele comunei etc.

v    Deschiderea spre nou a populaţiei, acceptarea formelor cooperatiste de producţie şi desfacere a produselor agricole, spirit întreprinzător, solidaritate şi cooperare socială, mobilizare deosebită pentru realizarea obiectivelor strategice  ale Comunei sau cele individuale concordante cu cele comune.

v    Inovare, imaginaţie, realizarea de produse şi servicii de nişă care să le uşureze comercializarea  în afara comunei. Activităţile de nişă vor modifica structura producţiei agricole şi nonagricole şi va fi  o caracteristică importantă a Scenariului de supravieţuire.

            Esenţa Scenariului.

          Trăsături distincte:

v    Consolidarea  micii gospodării  agricole cu  obiectivul de a dubla productivitatea sectorului pe termen surt-mediu /7/.

v    Punerea în valoare economică a proprietăţii comune. De pildă, plantarea a 1000 nuci  şi 100 cireşi negri de-alungul drumurilor comunale, incintelor instituţiilor publice, pe terenurile virane, cele ce prezintă pericol de alunecare, perimetrul izlazurilor etc .În acest caz, fructele aparţin locuitorilor, iar lemnul Primăriei. Manopera pentru plantares puieţilor şi întreţinerea lor  până la maturitate poate fi asigurată de persoanele apte de muncă asistate social.

v    Reconsiderarea agriculturii, creşterii vitelor, preindustrializarea unora dintre produsele acestor activităţi tradiţionale.

           Forme de cooperare în producerea sau desfacerea unor produse care să permită şi accesarea fondurilor nerambursabile de la Uniunea Europeană şi desfacerea produselor pe bază de contracte. Entităţile cooperatiste pot fi organizate la nivel de comună, cu sucursale în fiecare sat, sau specializate pe activităţi:  creşterea vitelor, apicultură, pomicultură etc.

v    Desemnarea unui spaţiu corespunzător înfiinţării Parcului agro-industrial destinat investitorilor ce vor să-şi desfăşoare afacerile în comună. Prioritate au fii satului ce vor să se întoarcă din străinătate şi să iniţieze o afacere din care să trăiască.

            Parcul agro-industrial devine atractorul în jurul căruia va gravita activitatea  de prelucrarea a produselor agricole, a IMM-urilor cu activitate industrială, a atelierelor diverse, firmelor ce oferă servicii economice comunităţii sau numai activităţi pentru terţi. Gestiunea parcului agro-industrial va trebui încredinţată unui manager  cu pregătire şi gândire moderne, eventual unei firme ce posedă capital, experienţă  managerială şi relaţii în domeniul afacerilor.

v    Interfaţa  funcţională între economia agrară şi cea nonagricolă- este parcul agro-industrial (cu replici la nivelul fiecărui sat) privit ca pivot al viitorului comunei şi instrument reprezentativ al economiei rurale din sec.XXI, proiectat să ducă, treptat, la urbanizarea vieţii satului.

         Suportul financiar al Scenariului

Înainte de a detalia activităţile economice ce pot fi desfăşurate în persectivă trebuie răspuns la întrbarea : de unde bani ? Ca un prim răspuns, cei mai puţini bani vor veni din partea statului român. Speranţele pot  fi puse în următoarele surse:

v    Economiile fiilor satului care au emigrat şi vor să se întoarcă acasă. Aceştia au trimis în anii 2008 – 2009 între 4 şi 8 miliarde euro (la nivelul întregii ţări). Parcurile agro-industriale ar putea fi o tentaţie pentru a absorbi aceşti bani şi a asigura locuri de muncă la întoarcerea în ţară. Condiţia este ca omul cu bani să cunoască existenţa parcului şi  intenţiile conducerii acestuia  de a-i imprima un profil economic. Primăria ar putea facilita aceast dialog, contactând din timp emigrantul şi prezentându-i oportunităţile de a investi, de a iniţia o afacere în comună.

v    Băncile agricole la nivel de comună pot concentra capitaluri proprii sau din exteriorul comunei, după experienţa dinainte de anul 1944. Ele pot fi avantajoase şi pentru emigranţi, pentru entitatea cooperatistă a gospodarilor şi, mai ales, pentru organizarea şi funcţionarea investiţiilor din parcul agro-industrial.

v    Atragerea investitorilor, învăţarea artei de atragere a acestora, având în vedere, continuu, întrebarea: de ce un investitor ar prefera Roşia Montană şi nu altă localitate ? Ce-i oferim deosebit ?

v    Fondurile din Uniunea Europeană, de ordinul zecilor de miliarde de euro s-au dovedit greu de accesat de către români. Este un  alt paradox al unei ţări sărace ( cea mai săracă din Europa, confom unei evaluri recente a Fondului Monetar Internaţional din oct. 2010 ) de a nu putea să folosească o parte din aceste fonduri care, în definitiv, provin şi din  cotizaţia ţării noastre.

v    Obligarea Întreprinderii  Min Deva să execute lucrările necesare, restante, închiderii exploatării şi gestiunii în continuare a apelor acide, refacerii mediului afectat de activităţile miniere anterioare.

v    Economii ocazionate de schimbarea unor modele de producţie şi consum cu altele mai economicoase sau mai eficiente. De pildă, înlocuirea sobelor clasice ce au un randament termic de 10-20% cu sobe moderne cu randamente de  peste 85% aduce  economie de combustibil, mai ales de lemn, cu ecou în bugetul gospodăriei şi cu reducerea presiunii asupra pădurii. Costul unei asemenea sobe moderne se situează între 8oo şi 13oo dolari. Banii pot fi împrumutaţi de la Banca agricolă din localitate.

v    Comercializarea în comună a unor produse proprii în locul altora aduse din exteriorul comunei. Exemple: băuturile alcoolice, Programul pentru şcolari cornul, laptele şi mărul, sucuri naturale,  eventual produse de panificaţie şi patiserie, carne etc.

v    Reconsiderarea unor cheltueili considerate parazite precum: alcoolismul, tabagismul, amenzile diverse, procesele în justiţie pentru cauze care ar putea fi rezolvate în comună pe cale amiabilă sau prin medierea autorităţilor  etc. La nivel naţional, cheltuielile cu fumatul şi băuturile alcoolice reprezintă 9% din totalul cheltuielilor făcute pe gospodărie (4-5 miliarde euro anual!)

v    În perspectiva anului 2030 va deveni reală independeţa energetiă a aşezărilor rurale prin valorificarea biomasei,  energiei soarelui, vântului etc. Costul energiei electrice şi termice obţinută astfel, va fi mai redus decât al energiei ce provine din resurse convenţionale.

      Prezentarea localităţii

Comuna include 16 sate situate în zona muntoasă a Munţilor Apuseni, cuprinsă între 500 şi 1200 m altitudine. Populaţia a cunoscut o scădere  numerică, de la 4393 locuitori în anul 1997, la 4146 în 1992,  4088 în 1998 şi la 3085 locuitori în anul 2002 (la Recesământ./4/. Erau înregistrate în Comună, în anul 2002, 1352  gospoodării ce posedau o suprafaţă totală de teren agricol de 2.36o. ha, din care, teren arabil, 280 ha, la care se adaugă 1.088 ha păşuni, 938 ha fâneţe (tabelul 1).

 Tabelul 1. Potenţialul agricol al comunei Roşia Montană

a. Suprafaţa agricolă în anul 2002

Total zonă

ha

Comuna Roşia Montană

         ha

TOTAL suprafaţă agricolă, din care:28.7062.360- arabilă3.5722.360- păşuni14.7971.088- fâneţe10.337938

 

 b. Producţia agricolă în anul 2002

Total zonă

tone

Comuna Roşia Montană

     tone

Porumb boabe7155Cartofi17.3512.220Legume1.072223Fructe1.666351Grâu2050

 

 

 c. Situaţia şeptelului din gospodăriile populaţiei în anul 2002

Total zonă

capete

Comuna Roşia    Montană

capete

Bovine14.3801.460Porcine4.703190Ovine5.236280Păsări44.5906.200

 

 d. Situaţia  producţiei zootehnice la nivelul gospodăriilor populaţiei, anul 2002

Total zonă Comuna Roşia Montană
Carne, total greutate vie 3.062 tone 269 tone
Lapte de vacă şi bivoliţă 165.995 hl 19.495 hl
Lână 10.140 kg 500 kg
Ouă 3.428 mii buc 495 mii buc

Sursa: Academia Română, Institutul Naţional de Cercetări Economice: “Prezent şi perspective de dezvoltare durabilă a zonei Roşia Montană”, vol. 11-12, Ed. Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti 2003, pag. 92

 Cu această zestre, locuitorilor le reveneau 1.745 ha teren arabil/gospodărie, valoare superioară mediei gospodăriilor din  zona de deal şi munte /6,7/ şi care asigură un nivel de trai  de semisubzistenţă 

 Resursa cea mai importantă, valoroasă ese omul; structura populaţiei este redată în tabelul 2, în care, totalul populaţiei este de 3866 persoane (din care 496 cu vârsta de peste 65 ani), dar care, în anul 2002, ajunsese la 2171 persoane (tabelul 2) ca  resursă potenţială de lucru .             

 Tabelul 2. Structura populaţiei şi a resurselor de muncă din comuna Roşia Montană, şi din din localitatea Roşia Montană

 a. Structura populaţiei totale din  comuna Roşia Montană în anul 2002

 

 Total populaţie

Resurse potenţiale de muncă

Tineri între

0-19 ani

Persoane peste 65 aniTotalBărbaţiFemeiTotalBăieţiFeteComuna Roşia Montană din care:

3.866

2.171

1.206

965

1.199

595

604

496

Loc. Roşia Montană

1.360

756

426

330

410

206

204

194

 

b. Structura resurselor de muncă din comuna Roşia Montană în anul 2002

 

 Resurse potenţiale de muncăTotalBărbaţiFemeiSalariaţiNesalariaţiTotalBărbaţiFemeiTotalBărbaţiFemeiComuna Roşia Montană din care:2.1711.2069651.177810365994396598Loc. Roşia Montană756426330473321152283105178

Sursa: Academia Română, Institutul Naţional de Cercetări Economice: “Prezent şi perspective de dezvoltare durabilă a zonei Roşia Montană”, vol. 11-12, Ed. Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti 2003, pag. 91

 Dacă rezultatele activităţii agricole, la nivelul Comunei sunt satisfăctoare sau bune, privite în comparaţie cu realizările medii din  localităţile din zonele de deal şi munte, la nivelul satelor ce formează Comuna Roşia Montană, rezultatele diferă, cea mai dezavantajată localitate este Roşia Motană – centrul administrativ şi fost industrial al  Comunei. Aici, la un total de  750 gospodării, terenul arabil corespunzător nu totalizează decât 225 ha  sau o,3 ha/gospodărie. Se explică astfel şi vehemenţa cu care locuitorii din localitatea Roşia Monană, militează pentru o nouă investiţie în exploatarea minereurilor aurifere care să asigure câteva sute de locuri de muncă, în locul celor 700 locuri de muncă pierdute odată cu închiderea  Companiei  Roşia min.

     În  potenţialul economic al  Comunei Roşia Motana mai trebuie incluse şi următoarele resurse:

-                      pădurea;

-                      islazurile comunal;

-                      apele curgătoare:Valea Roşie cu 8,5 km, Valea Săliştei cu 5,5 km,Valea Coco cu 6,5 km,Valea Vârtoapelor cu 5,5 km;

-                      lacuri: Tăul Mare, Torica, Brazi, Anghel, Corna, Tapului, Găuri, Cartuş.

Cu acestă ofertă de resurse naturale şi produse agricole pot fi conturate filiere de valorificare prin  procesare industrială.     Într-o analiză SWOT, Scenariul acesta, separat pe activităţi agricole şi nonagricole, ar putea fi astfel caracterizat:

          Activităţi agricole:

           Puncte tari

Existenţa unor resurse naturale regenerabile

Experienţa acumulată de locuitori în desfăşurarea unor activităţi agricole

Piaţă potenţială pentru produse agricole la nivel naţional.

Posibilitatea diversificării producţiei agricole şi a amplificării volumului producţiei

            Puncte slabe

Localitatea Roşia Montană, defavorizată economic după închiderea investiţiei

Motivare redusă pentru angajare în activitatea  agricolă

Individualism, respingerea formelor  de cooperare în desfacerea produselor

Câştiguri modeste, nivel de trai la subzistenţă pentru unii locuitori

Nepregătirea generaţiei următoare de agricultori

Climat naţional nepropice micii gopodării rurale

Dificultate în desfacerea produselor: lipsa canalelor de comercializare, distanţă mare până la oraş, lipsa formelor cooperative de producţie sau desfacere etc.

Scăderea numărului populaţiei

Oportunităţi

Emigranţii se pot întoarce în comună cu economii  ce pot fi investite în desfăşurarea unor afaceri. Au o altă mentalitate ce le permit un spirit antreprenorial mai activ, asumare riscurilor etc.

Balanţă deficitară de produse alimentare la nivel naţional

Pensiile cuvenite din activitatea  anterioară din industrie

Start imediat  posibil în reconsiderarea agriculturii

 

Tendinţe

Alimentele vor deveni critice, ca disponibilitate, la nivel naţional şi mondial

Produsele agricole tradiţionale şi de calitate ecologică vor deveni din ce în ce mai căutate şi mai scumpe

Gospodăriile tradiţionale pot deveni atractori turistici (turism interactiv). Intervenţia statului va fi minimă, comuna trebuie să se autorganizeze şi să se susţină financiar.

Marile corporaţii transnaţionale, hipermarket-urile vor stabili preţul produselor agricole. Şansa micilor gospodării rămâne comerţul de nişă sau colaborarea cu hipermareket-urile în cadrul unor forme cooperatiste de comercializare a a produselor.

 

Activităţile  nonagricole corepunzătoare Scenariului  pot fi astfel privite:

Puncte tari                 

Forţa de muncă disponibilă pe termen scurt şi mediu

Tradiţie în industria extractivă

Existenţa reţelelor de apă, energie electrică

Spaţii şi clădiri disponibile

Unele materii prime provenite din agricultură pot fi procesate (lapte, fructe, carne, etc)

 

Puncte slabe

Distanţă mare faţă de căile ferate, marile oraşe, consumatorii potenţiali

Populaţie care îmbătrâneşte pe termen mediu

Infrastructură de transport deficitară

Mediu neatractiv pentru investiţii

Lipsa capitalului pentru investiţii locale

Epuizarea resursei lemnoase

Spirit întreprinzător redus, demotivare, pasivitate

Lipsa gândirii prospective a autorităţilor locale şi a locuitorilor

 

Oportunităţi

Personal cu abilităţi profesionale diferite

Existenţa unui minim de economie rurală pe care se pot cupla servicii şi activităţi industriale tip IMM

Promovarea energeticii rurale

Teren disponibil pentru a fi concesionat pentru construirea de case de vacanţă

 

Tendinţe

Forme cooperative de producţie şi cosum pentru a rezista pe piaţă

Stimularea investiţiilor, spirit inovator, competiţie

Strategii de dezvoltare pe termen lung

    Propunere de filiere de valorificare a produselor provenite din agricultură prin procesare industrială în Comuna Roşia Montana, via Parcul agroindustrial

 Conform esenţei Scenariului de supravieţuire are lor un sinergism între activităţile agricole din Comună şi cele nonagricole, care urmează a fi dezvoltate, baza evoluţiei pozitive a localităţii pe seama resurselor proprii mai bine valorificate. Astfel se consideră fezabile organizarea următoarelor filiere de punere în valoare a resurselor naturale care să crescă valoarea  adăugată şi volumul activităţilor economice:

 Filiera carne. Cantităţile sunt înscrise în tabelele 1 şi 2; filiere posibile de procesare:

  • minabator cu depozit frigorific, carne congelată
  • preparate din carne de tip tradiţional şi convenţional
  • alimente granulate pentru animalele de companie
  • alimente granulate pentru  crescătorii de peşte
  • tăbăcire ecologică a pieilor de animale, prelucrare la produse pentru mediul rural, artizanat, harnaşamente, etc.
  • obţinere făină de oase ca ingredient sau produs finit
  • obţinere biogaz şi compost organic din deşeurile organice de la abator: pot fi colectate şi dejecţiile animale de la gospodării şi folosite ca materie primă în instalaţia de biogaz . Compostul este valoros ca fertilizant al terenurilor din zonă sau se comercializează.

Puncul nodal al filierei, cel ce marchează startul sinergiei este abatorul de unde se dirijează materia primă către filiera  cu produsele cele mai solicitate pe piaţă. Trebuie observat că la un potenţial de cca 25.000 ha păşuni şi fâneţe, numărul de bovine şi ovine este mult mai mare decât realizările actuale. Se consideră că un ha de păşune sau fâneaţă asigură  existenţa a 4-6 vaci sau 10-12 oi. Abatorul induce şi  pe verticală, efecte pozitive, apropiind şeptelul de capacitatea resursei naturale.Privită astfel, creştere animalelor se prefigurează ca o resursă economică de primă importanţă pentru amplificarea activităţii agricole şi cuplarea cu activităţi nonangricole într-un sinergism evident.

Cantitatea de biogaz depinde de  volumul dejecţiilor: în general, la o tonă de dejecţii se obţin 34 mc biogaz şi două tone compost. Pentru a justifica economic o instalaţie de biogaz de interes gospodăresc  sunt necesare cca 11 animale domestice.

 Filiera lapte. Sunt probleme mari la nivel naţional la valorificarea laptelui, legate de colectare lui şi de preţurile oferite de colectori sau de procesatori. Unele produse din lapte, provenite din import pot să fie subvenţionate.

 Ca produs perisabil este necesar ca laptele să fie rapid procesat şi pentru aceasta în practica mondială s-au impus mininstalaţiile de procesare a laptelui la produse stabile calitativ în timp mai îndelungat ,mai uşor de transportat şi de păstrat la cosumator. Depăşirea termenului de perisabilitate este punctul nodal al filierei de prelucrare ale cărei ramificaţi pot ajunge la: separe unt, fermentare la brânzeturi, obţinerea de lapte praf, dulciuri cu ingrediente din lapte, etc.

La dimensionarea miniinstalaţiei de prelucrare a laptelui se poate lua în  calcul şi cantităţile de lapte ce sunt disponibile în zonele adiacente Comunei Roşia Montană şi care ar pute fi transportate la o instalaţie cu capacitate mai mare.

În evaluarea sinergiei trebuie luată în seamă şi structura calitativă a laptelui: sunt preţuri diferite pentru laptele şi produsele obţinute  din acesta, dacă laptele provine de la vaci, capre, oi sau bivoliţe – toate putând fi crescute în zonă.  Produsele de tipul lapte praf pentru sugari (pe bază de lapte de capră), brânză din lapte de bivoliţă (tip mozarella) pot concura cu laptele  şi derivatele din  lapte de vacă.

Zerul –obţinut  ca  produse secundar de fabricaţie – este folosit în hrana porcilor din zonă sau prelucrat în  continuare la un sortiment de brânză.

Auxiliar fabricii de produse din lapte îşi găseşte locul un atelier de confecţionat ambalaje diverse necesare transportării şi distrbuţiei  laptelui şi produselor din lapte: depozitul frigorific şi mijloacele de transport auto completează filiera de prelucrare a laptelui.

Un  spor de valoare ar putea fi obţinut dacă se mai găsesc în zonă păşuni şi fâneţe nepoluate care să justifice calitatea de produs ecologic unor sortimente cu valoare adăugată  mai mare, precum laptele praf pentru sugari, de exemplu

În nici-un  caz, apele reziduale de la instalaţiile de prelucrare a laptelui nu trebuie să ajungă în apele de suprafaţă, putându-le polua, ca încărcătură organică.

 Filiera albine. Zona este propice practicării apiculturii, domeniu aflat în dificultate la nivel europan, deoarece:

-                      necesarul de miere este acoperit din import din  alte continente;

-           numărul familiilor de albine scade continuu din cauza unor boli ce au atins albinele  din  întrega Europă;

-           urmarea reducerii sensibile a numărului de familii de albine, a scăzut;

-           productivitatea pomilor fructiferi în proporţie ce poate ajunge la 50% ;

-           s-a extins gama sortimentală a produselor stupului :propolis, lăptişor de matcă

            venin de albine;

-           piaţa  pentru ceara de albine cuprinde acum mobila ecologică (impregnare lemn)

            produsele cosmetice;

-           este o piaţă reală şi pentru familii de albine.

     Procesarea produselor stupului este relativ simplă: colectarea şi omogenizarea mierii, certificarea calităţii, ambalare, depozitare, transportul la consumatori. Produsele fermentate din  miere pot interesa piaţa, sănătatea oamenilor. In tradiţia din  România hidromelul era un  asemena preparat, mult preţuit la export şi medaliat la expoziţiile internaţionale de profil. Procesul de fermentare este delicat şi poate trebuie realizat în gospodărie şi nu centralizat, în Parcul agro-industrial. Adaosul de ingredienţi în hidromel de tipul aromelor din flora spontană, fructelor de pădure pot duce la apariţia unor brand-uri de băuturi interesante comercial.

     Comercialzarea familiilor de albine face necesar un atelier de confecţionare stupi, valorificându-se lemnul din pădurile locale.

 Filiera fructelor de pădure. Ziarul de Apuseni prezintă o realizare a Ocolului Silvic Valea Arieşului ce a reuşit să exporte afine în valoare de 10-15 milioane lei anual, afinele fiind achiziţionate la preţul de 4 lei/kg.

Se poate reţine ideia că fructele de pădure care aparţin proprietarului ROMSILVA şi care au piaţă  favorabilă în Europa, ar putea fi produse în cantităţi mari şi în gospodăriile populaţiei, pe suprafeţele terenurilor publice din Roşia Montană . Sunt specii de zmeură, afine care pot fi cultivate în afara pădurii. Li se pot adăuga măceşul, socul, alunul, cătina ce-şi găsesc locul pe terenurile virane, nepoluate, slab producţive din zonă, de-alungul drumurilor comunale, haturilor dintre  terenurile agricole ca şi în grădinile populaţiei.

Fructele de pădure produse în incinta comunei pot deveni materie primă pentru întreprinzătorii din Parcul agro-industrial pentru a fi transformate în fructe uscate, siropuri, sucuri, dulceaţă, băuturi alcoolice, extracte medicinale etc. Calitatea de produs ecologic le-ar aduce un spor de valoare pe piaţă.

      Pe piaţa europeană a produselor medicinale se caută cătina în orice cantiţăţi, condiţia fiind cantitatea  necesară încărcării  unui TIR, pe care beneficiarul îl  trimite pentru transportul produsului. Parcul agro-industrial din Comnuă poate procesa cătina până la nivel de preparat farmaceutic.

      Filierea nucului.  Exerciţiul de mai sus poate fi repetat şi în cazul altor culturi posibile de a fi promovate  sau extinse în zonă. S-a amintit despre necesitatea cultivării nucului care are condiţii bune de dezvoltarea şi contribuie şi la stabilizarea solului. Pe termen lung, pe lângă fiecare şcoală  primară din mediul rural va exista un  lot agricol destinat practicii elevilor, lot pe care se pot produce puieţi de nuc din fructe, deci o pepinieră cu funcţionare continuă, nu numai pentru nuc, dar şi pentru alţi pomi fructiferi ce interesează zona în prezent şi perspectivă. Perspectiva se referă la încălzirea climatului –urmarea efectului de seră – care va aduce în arealului nordului specii ce cresc astăzi în sudul Continetului european.

      Filierea nucului are ca punct nodal nucul însuşi: fructele au drumul lor către o piaţă europeană deficitară de asemea fructe, nelipsite din  compoziţia produselor de cofetărie, iar lemnul, încadrat în categoria esenţelor preţioase are un  domeniu larg de exprimare: mobilă de lux, elemente sculptate mecanic sau manual, paturi de armă de uz civil şi militar, material pentru  obiecte de artizanat, tâmplărie specială (rame pentru tablouri, decoraţii interioare  pentru imobile, inclusiv de interes  bisericesc)  etc.

      Specialiştii din Comuna Roşia Montana au afirmat că nucul se dezvoltă bine în zonă: cultura lui este de interes public când este plantat pe teren public ,(atunci lemnul aparţine Primăriei) sau de interes individual când gosopdarii îl plantează pe terenul lor. Instituţiile publice din  Comună, pot să plantezea 1-2 nuci în incinta instituţilor   unde funcţionează.

      Pe termen lung, se poate crea o unitate specializată în sculptura lemnului de nuc, meşteşugul fiind învăţat din  Şcoala Primară şi prin ucenicie în atelier: tradiţia în  familie ar stimula talentele, inovaţia.

Filiera  lemnului poate tenta investitorii locali şi din afara localităţii deoarece pădurea face parte din peisajul Munţilor Apuseni. În mod normal, nodul filierei unde era pus în evidenţă sinergismul era gaterul: de aici apăreau filiere diferite de prelucrare în continuare a lemnului. Din nefericire, astăzi nodul filierei s-a mutat în pădure, acolo unde copacii sunt tăiaţi şi, în mare parte, expediaţi ca buşeni, peste graniţă. Prelucrarea lemnului duce la o gamă foarte largă de produse ce se pot obţine în unităţi industriale de mari dimensiuni( mobilă de pildă, case prefabriate etc), dar şi în unităţi de mici dimensiuni pentru lucrări de artizanat, mobilă de tip rural  sau pentru pensiunile agro-turistice, ambalaje, porţi de gospodării, jucării din  lemn, mobilier pentru grădinile de copii etc. Un investitor străin a fost interesat să găsească un amplasament pentru o fabrică de mobilă în Zona Munţilor Apuseni. Firma de consultanţă din România care-l asista (INALA srl, Preşedinte Laurenţiu Cazan) a solicitat Primăriei din Comuna Roşia Montană să accepte o întâlnire cu investitorul străin, solicitare la care nu s-a primit nici-un răspuns!

Filiera resursei umane are, probabil, punctul nodal în sistemul de învăţământ, sinergia reprezentând  punerea în valoare a cunoaşterii tradiţionale a populaţiei, cu cunoaşterea tipică societăţii sec. XXI . Manifestări ale acestui sinergism pot fi întâlnite în mai multe tipuri de activităţi, dintre care:

      Agricultura şi, în special zootehnia

      Industria (activităţile nonangricole)

      Meşteşugurile, artizanatul

       Activităţile în interiorul gospodăriei (economia casnică, predominant feminină)

       Admininstraţie, cultură, învăţământ,  artă, viaţă spirituală

       Comerţ

       Turismul.

 Insistând  numai asupra activităţii posibile de turism, privit în perspectivă sunt posibile manifestări ale acestuia sub diverse forme, selectate din cele peste 100, menţionate în literatura de specialitate şi anume:

 Bunici de vacanţă. Este o necesitate pentru copiii din mediul orăşenesc ca aceştia să-şi petreacă vacanţele la ţară pentru a descoperi acest univers de cunoştinţe, comportamente, relaţii cu mediul, dar şi sursă de sănătate, prilej de socializare, antrenare în activităţi  gospodăreşti etc. Proiectul bunici devacanţă prevede ca o familie din Roşia Montană să primească, pe perioada vacanţelor, 1-2 copii de la oraş care să trăiască alături de ceilalţi copii sau nepoţi timp de 1-2 luni, bineînţeles pentru această găzduire părinţii    copilului de la oraş plătesc gospodarului o sumă de bani .

Primăria trebuie să selecteze familiile ce pot oferi asemenea servicii,  garantate de Primărie în faţa părinţilor copiilor.

 După acelaşi model, găzduirea pe termen scurt-mediu a persoanelor convalescente provenite din mediul urban. Este un serviciu de nişă, de mare perspectivă, dată fiind îmbătrânirea populaţiei, singurătatea oamenilor, a bătrânilor în special, nevoia de un mediu  rural natural pentru grăbirea însănătoşirii sau numai pentru a petrece anii bătrâneţii într-un cadru familial.

 Formularea de către autorităţile locale de oferte avantajoase pentru amenjarea taberelor pentru copii şi tineret, pentru persoane cu disabilităţi, tabere tematice, de creaţie, de însuşirea unor cunoştinţe (artizant, de pildă) etc.

 Pe lângă locaşele de cult din comună, pot fi organizate  facilităţi pentru bătrâni, tabere  de tineri cu conţinut religios, sesiuni de dezbateri pe teme morale, religioase, ecumenice, de istoria religiilor etc. Împreună cu Primăria trebuie căutate şi soluţii la viitorul persoanelor în vârstă, singure, din comună, mai ales al celor ce trăiesc în sărăcie.

 Creşterea numărului de  asistente  sociale care să preia copii în îngrijire maternală, şi speranţa că o parte din  aceşti copiii ar putea rămîne în comună după atingerea vârstei majoratului şi a îmbunătăţi astfel,  rata de creştere demografică a populaţiei.

   Şi alte forme de turism pot fi imaginate valorificând potenţialul zonei: antropic, natural, istoric etc. Două lucrări dec anvergură sunt elaborate relativ recent despre oferta posibilă de turism, lucrări elaborate de Fundaţia culturală Roşia Montană şi de Gold Corporation.

 

Proiectul Golden History poate fi de mare anvergură  prin complexitate,  suprafaţă de teren ocupată şi interes turistic ce depăşeşte graniţele României, îşi propune să pună în valoare tot patrimoniul lăsat de exploatarea aurului trimp de două milenii ca tehnică, arheologie, cultură etc.      Inteligent şi modern gândit – de o firmă de specialitate  – Proiectul ar putea oferi turiştilor o tematică largă de informaţii şi activităţi precum: vizitarea galeriilor antice şi ale epocii contemporane, cunoaşterea extragerii aurului prin intermediul muzeelor din zonă, inclusiv a unui muzeu (parc)  în aer liber cu prezentarea evoluţiie tehnologiei de extracţie a aurului, exploatări de aur din nisipurile aluvionare (tip căutători de aur cu ştrocul) după modelul lui Golden Village din Finlanda, amenajarea funcţionării demonstrative a unui şteamp, deschiderea  unui atelier de bijuterii din aur sau de acoperire cu aur şi argint a obiectelor ce aparţin turiştilor prin procedeul electrochimic etc. Proiectul Golden History  ar crea locuri de muncă pentru persoane cu experienţă în minerit sau din laboratorele de analize chimice şi fizice ale fostei exploatări Roşia Min etc.

În  favoarea Proiectului Golden Histoy pledează şi campania  în media din ultimii 10 ani, destinată dezbaterilor pe tema oportunităţii investiţiei firmei Gold Corporation. Cu acest prilej, localitatea Roşia Montană a devenit cunoscută la nivel European, atuu ce ar trebuie valorificat  în scop turistic

Proiectul Golden History nu poate deveni viabil fără un investitor puternic şi fără realizarea infrastructurii absolut necesare turismului europen – sarcină ce revine autorităţilor locale. Tema aurului este complementară altor forme de turism menţionat mai sus şi care întregesc oferta de turism a localităţii.

        Consideraţii finale

Un asemena scenariu nu este uşor a fi transformat în practică economică: nu are precedent  în România, forţele Primăriei – în jurul căreia gravitează întreaga activitate economică, nu sunt dimensionate pentru a schimba faţa satului de maniera descrisă mai sus.

Sunt de aşteptat ca la orizontul anului 2020 să aibă loc schimbări de esenţă în organizarea administraţiei locale, în calitatea decidenţilor de la nivel central până la nivel local, dar să apară şi schimbări în mentalitatea şi comportamentul populaţiei.

Situaţia Comunei Roşia Montana depăşeşte aria de interes locală, ea este valabilă pentru toate localităţile rurale în involuţie din România, motiv pentru care, dacă se acceptă ca Roşia Montană  să evolueze după un scenariu ca cel descris mai sus, această acţiune să fie considerată a avea semnificaţie naţională, iar proiectul să fie  un Proiect-Pilot, şi care ar  pute fi  finanţat de Uniunea Europeană.

La începutul lucrării am redat spusele unuia dintre locuitorii  Roşiei Montane, domnul Andrei Jucă: Ce  are Europa cu noi ? Ce o interesează o problemă locală a moţilor ? Ceea ce se întâmplă aici ne priveşte numai pe noi, nu pe Dv. şi nici pe cei din satele vecine.

Respectăm părerea  locuitorului şi-i punem la dispoziţie un scenariu probabil de evoluţie a  Comunei Roşia Montană, scenariu privit la orizontul anului 2030: poate alege scenariul propus mai sus  sau un alt scenariu, cel al exploatării minereurilor aurifere, cel  care convine gândirii dumnealui şi, bănuim şi majorităţii celorlalţi locuitori ai aşezării. Cu o observaţie însă: localitatea aparţine  şi României şi există un interes naţional ca localitatea să nu  dispară în timp, /8/,  dar interesează şi Europa, deoarece în caz de avarie la iazul de limpezire sau la cariera de depozitare a apelor toxice, Dunărea – via Mureş – va transmite avaria în toate ţările riverane şi în Marea  Neagră  cu efecte incalculabile pentru populaţia limitrofă şi pentru statul român /9

Două întrebări rămân obsedante la finalul exerciţiului prezentat mai sus şi anume:

   1.  Ce ar câştiga statul român, localitatea şi locuitorii săi din exploatarea prezumtivă a minereurilor aurifere ce se epuizează în 16 ani ?

   2.  Ce rămâne din localitatea Roşia Montană, prin extensie din  Patrulaterul aurifer al Munţilor Apuseni, după ce investiţia şi-a închis porţile ?

Autorii prezentului material au dorit să dovedească posibilitatea existenţei şi a altor variante de evoluţie a economiei comunei Roşia Montană şi în afara investiţiei în exploatarea minereurilor aurifere cu tehologia cu cianură.

Resursele minerale din subsolul localităţii rămân în conservare până la găsirea unor tehnologii care să fie mai puţin periculoase pentru mediul înconjurător decât cea cu cianură. Progresul tehnic, ştiinţific imuabil vor duce la apariţia unei asemenea tehnologii. Până atunci, localitatea poate evolua,  dezvolta, alegând un scenariu alternativ, care se pare mai potrivit: condiţia este să se vrea acest lucru şi în locul obsesiei proiectului actual să se apeleze la raţiune, logică economică /8,10/ şi la gândirea prospectivă, punîndu-se întrebarea: ce urmează după închiderea investiţiei proiectate ?

Cel mai periculos lucru pentru starea comunei şi a locuitorilor săi este starea de nesiguranţă, de blocare a oricărei iniţiative în favoarea economiei Roşiei Montane, de depopulare lentă a localităţii. În acelaşi registru de pericol se situează şi aşteptarea deciziei politice privitoare la avizarea Proiectului firmei Gold Corporation.

BIBLIOGRAFIE

  1. Ernest Bernea: Spaţiu, timp şi cazualitate la poporul român. Ed. Humanitas, Buc. 1997,  p. 39
  2. Paul Bran (coord): Dimensiunea ecologică a impactului de mediu-studiu de caz: Roşia Montană, Ed. ASE,  Buc. 2004, p. 128-136, 149, 248
  3. Declaraţia Parlamentului German din 27 oct. 2000, referitoare la interzicerea folosirii tehnologiei cu cianură la extragere aurului
  4. Planul Strategic de dezvoltare socio-economică  al comunei Roşia Montană  2008-2013: Primăria Comunei Roşia Montană  p. 13-16, 61-93

5.   FOCUS – Roşia Montană, 25 sept 2009 p. 4

6.  Morărescu Viorel: Transformarea micilor exploataţii agricole ţărăneşti în exploataţii agricole familiale – baza agriculturii durabile multifuncţionale în România,  Ed. Alma Print, Galaţi 2008

7.   Corneliu Leu, Gheorghe Manea: Cine hrăneşte România? În <www.CartesiArte.ro/Newsletter nr 14/2010>

8.   Poziţii, Ed. Asociaţia oamenilor de ştiinţă români  din întreaga lume <www.ad-astra.ro>

9.  Marioara Faighenov, Gh.Manea: Factori de risc ecolgic majori pentru calitatea apei Mării Negre din zona Litoralului românesc, comunicare la Al treilea Congres APA UN MIRACOL, organizat de Academia Oamenilor de Ştiinţă, 1-4 iulie 2004, Constanţa

10.  Adevărul despre Roşia Montana, Raportul Comisiei Grupului pentru Salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice, Buc.din 14 iunie 2010, Responsabil Comisie Prof.univ.dr.Ion Gh.Roşca-rector, membrii Comisiei: Prof.univ.dr.Afrodita Iorgulescu, prof.univ.dr.Alexandru Isaic-Maniu, etc. <afrodita@ase.ro>

    Autori:  Prof.dr.Florina Bran

                 Ing.Gheorghe Manea

                 2011

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva