Search

Top

Facebook Twitter Email

Accesati link Reportaj TV

Calina Pandele Yttredal: Traieste visand, viseaza pictand

Calina Pandele Yttredal
Creatii din lumina si culoare

Calina Pandele Yttredal este o plasticiana de exceptie, nascuta la Bucuresti, dar casatorita si stabilita la Oslo, in Norvegia, si este creatoarea unei tehnici unicat care exploreaza relatia dintre lumina, mediu si culoare.

Povestea vietii mele este de fapt o poveste de dragoste si pasiune fata de pictura si creatie. De cand ma stiu am desenat si pictat. Pentru mine era ceva la fel de firesc cu a manca si a dormi. Inarmata mereu cu un carbune sau alta unealta de desen, desenam pe tot ce gaseam.

Mi-am inceput educatia artistica la 11 ani, la Liceul de Arte plastice „Nicolae Tonitza”, apoi, dupa liceu, a urmat Institutul de Arte Plastice, sectia grafica si, in 1977, am mers la studii in Norvegia, unde am fost admisa la Academia de Arte Vizuale din Oslo printr-un examen la fel de sever ca in Romania. De atunci, de 34 de ani adica, ma aflu aici, la Oslo, iar cand sunt intrebata cum am facut aceasta alegere, raspund: intamplarea.

Calina Pandele Yttredal, pictura Calina Pandele Yttredal, pictura

 Diferenta intre a te afla sau nu intr-un anume loc la un anumit moment poate schimba total cursul vietii. Poti sa faci planuri care sa nu se implineasca sau poti sa mergi la intamplare si tocmai atunci sa se realizeze ceva la care ai visat de mult sau ceva la care nici n-ai visat. Intuitia alege cateodata pentru noi. Privind astazi inapoi, constat ca intotdeauna am fost in contact cu visurile copilariei. Recunosc acelasi univers interior ca atunci.

Calina Pandele Yttredal, pictura

Cred ca artistul se simte acasa in primul rand in tablourile sale si cutreiera pe taramuri intre vis si realitate. Cred ca important este sa avem curaj sa exploram taramuri necunoscute.

Uite, cand eram copil, una din povestile preferate era Fram, ursul polar. Imi imaginam asa, un peisaj lunar, in care Fram cutreiera si eram fascinata de aurorele boreale. Dar daca cineva mi-ar fi spus atunci ca, 30 de ani mai tarziu, aveam sa stau de vorba cu regele si regina Norvegiei, as fi ras ca de o gluma buna. Doar ca acest lucru s-a petrecut in realitate si chiar de mai multe ori. In ciuda talentului, drumul meu catre realizarea in arta plastica, aici, in Norvegia, n-a fost usor si nici scurt, iar asta poate din pricina nevoii mele continue de perfectiune.

Viata mea poate sa para surprinzator de senina, dar realitatea este ca framantarile exista, sunt extrem de complicate si costa enorm. Costa nenumarate zile si nopti de munca, luni de studiu si incercari, intrebari, temeri, cautari si neliniste. In ultimii 25 de ani, am studiat mult interactiunea intre culoare si lumina si am dezvoltat o tehnica speciala, cu culori iridiscente si interferente, si am creat o pictura dinamica, care sa fie prezenta intr-un interior precum lumina.

Calina Pandele Yttredal, pictura

Am realizat ca amestecand acest tip de culoare speciala iridiscenta, cu medii transparente, strat peste strat, pot transmite prin tablouri un mesaj subtil. Am creat picturi pe sticla, plexiglas, plastic, metal sau panza, care, privite din unghiuri diferite, intercepteaza lumina din jur, o reflecta in diferite moduri, o transforma, chiar intr-o culoare complementara si dezvaluie diferite motive. Ca viata insasi, in continua transformare, senzatia de adancime a tabloului variaza, iar acesta se schimba in nenumarate nuante, in functie de lumina zilei, lumina artificiala ori pozitia privitorului.

Timpul pare prea scurt pentru tot ce as dori sa fac si de multe ori aceasta munca fara ragaz cere eforturi pentru a tine pasul cu viata sociala. Orice are un pret. Multe dintre proiectele mele dureaza ani pana sa fie duse la capat. Munca mea nu consta doar in a crea, ci si in administrare, organizare, prezentare, logistica… Apoi, marile lucrari de decoratiuni publice, expozitiile, cele patru carti pe care le-am scris, toate implica termene, contracte si probleme.

Desigur ca exista si momente de deznadejde, clipe grele in care pare ca nu am solutii, dar am mereu alaturi iubirea si sprijinul celor care ma inteleg, incepand cu mama mea, Antigona, cu nasul meu, Mircea Nasta, si cu sotul meu Ragnar, care este arhitect si care lucreaza la fel de mult ca mine. Se intampla sa colaboram, ne ajutam reciproc si ne plangem unul altuia ca avem prea putin timp liber impreuna. Dar, intotdeauna, momentele de cumpana se risipesc daca intru in atelier. E ca si cum as deschide usa catre alt taram.

Adrian Ciltan; foto: arhiva personala

sursa: avantaje

 

 

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Chiar dacă milioane de români emigrează în străinătate şi se stabilesc acolo, multe alte milioane nu şi-ar părăsi ţara pentru nimic în lume. Există voci care susţin că România este cel mai puternic centru energetic din Europa sau că este o a doua grădina a raiului în care suntem binecuvântaţi că ne-am născut.

Indiferent dacă aceste vorbe sunt mituri sau nu, realitatea ne face deosebiţi, iar la capitolul obiective turistice suntem unici în Europa din multe puncte de vedere.

Iată videoclipul care-ţi taie răsuflarea!

Sursa: expunere

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Şase dintre cei mai buni tineri matematicieni ai lumii sunt români. Au obţinut o medalie de aur, patru de argint şi una de bronz la Olimpiada Internaţională de Matematică, organizată anul acesta în Thailanda. Ei vor să meargă mai departe la studii în străinătate, pentru că deja au fost admişi la universităţi prestigioase din Statele Unite şi Marea Britanie.

Simona Diaconu este singura fată din lotul olimpic de matematică al României şi, conform rezultatelor, cea mai bună. Anul trecut luase deja medalia de argint la Olimpiadă; acum – a câştigat aurul.

Simona Diaconu, elevă la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti: A fost destul de greu. E, după cum se ştie, cea mai grea competiţie la nivelul liceului. De când eram mică îmi plăceau foarte mult numerele, mă fascinau şi treptat-treptat am vrut să aflu mai mult şi am ajuns la Olimpiadă.

Vasile Diaconu, tatăl Simonei: Cred că orice părinţi ar fi mândri cu asemenea copil. A muncit mult.

Şi nu a fost singura. Alţi cinci liceeni şi-au adjudecat locuri de pe podium: patru medalii de argint şi una de bronz. Ce nu se vede este munca din spatele acestor rezultate. Câte zece ore pe zi.

Marius Bocanu, elev: A fost întinsă pe parcursul mai multor ani, adică din clasa a cincea, a şasea, până în prezent.

Ştefan Spătaru, elev: Cred că mi-a plăcut matematica de mic şi, cumulat cu ideea de competiţie pe care o oferă olimpiada, cred că şi faptul că am avut succes încă de mic, m-a îndreptat spre calea aceasta.

Deocamdată nu ştiu sigur ce profesii vor avea. Dar sunt siguri că studiile universitare le vor face în străinătate. O alegere pe care o încurajează şi profesorii lor.

Radu Gologan, profesorul coordonator al lotului de matematică: Sunt mereu întrebat, că pleacă copiii, Simona pleacă la Princeton, ce se întâmplă? Nu, copiii ăştia când pleacă undeva fac mult mai bine României decât dacă ar sta aici, pentru că în primul rând arată lumii întregi că avem nişte tineri care sunt bine educaţi, care ştiu să performeze extraordinar şi ştiu să ajungă intelectuali de vârf.

Patru dintre olimpici sunt deja admişi la universităţi de prestigiu, precum Princeton, Harvard sau Cambridge. Ceilalţi doi, încă la începutul liceului, vor urma acelaşi drum. Nimeni nu ştie dacă vreunul din ei va reveni în România.

sursa: digi24

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

cj

România are un oraș în clasamentul mondial privind calitatea vieții, unde se trăiește chiar mai bine decât în multe metropolele occidentale. 

cj

Publicația Numbeo informează că municipiul Cluj-Napoca se situează pe locul 53 în topul mondial al orașelor, în ceea ce privește calitatea vieții, pe anul 2015. Clujul a reușit să depășească marile metropole precum Tel-Aviv (Israel), locul 59, cu 131.25 de puncte, Ankara (Turcia), locul 61, cu 128.31 de puncte, Paris(Franța), locul 63, cu 124.86 de puncte.

Mult sub Cluj-Napoca se afla Budapesta (Ungaria), 67, cu 109 de puncte, Sofia (Bulgaria), locul 68, cu 107.27 , Milano (Italia), locul 69, cu 99.49, Istanbul (Turcia), locul 71, cu 93,71, Londra (Marea Britanie) cu 86,89, Buenos Aires (Argentina), poziția a 73-a, cu 85.31 de puncte.
Bucureștiul s-a situat abia pe locul 74, cu 83.82 de puncte. Nu este pentru nimeni o surpriză faptul că primele locuri în clasament au fost ocupate de Zurich(Elveția), locul 1, cu 288.36 de puncte, Canberra (Australia), 2, cu 286.87, Ottawa (Canada), 3, cu 279,46,Munchen (Germania), 4, cu 266.09, Goteborg (Suedia), 5, cu 235.88, Copenhaga (Danemarca), 6, cu 235.67, Calgary (Canada), 7, cu 234.45, Brisbane (Australia), 8, cu 231.12.

Topul s-a realizat pe baza Indicelui Quality of Life, scriero.blastingnews.com. Acest indice a fost calculat în funcție de puterea de cumpărare, siguranța locuitorilor, sistemul de sănătate, prețurile de consum și al proprietăților, rata criminalității și poluarea.

Articol redactat de Madalina Mihailescu

Sursa: onlinereport

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Una dintre cele mai importante peșteri din România, care adăpostește cel mai mare ghețar din țara noastră (75.000 mc), și al doilea din Europa (după peștera Dobsina din Slovacia, cu aproximativ 145.000 mc) este Peștera Scărișoara sau Peștera Ghețarul de la Scărișoara, potrivit www.travelguideromania.com.

Peștera Scărișoara se găsește în aria Parcului Natural Apuseni, în apropierea comunei Garda de Sus (cătunul Ghețari), județul Alba, și face parte din sistemul carstic Ocoale-Ghețar-Dobrești.

Nu se știe data la care peștera a fost descoperită, însă primele observații și prima hartă a Peșterii Scărișoara au fost realizate de geograful austriac Adolf Schmidl în 1863. Primele cercetări științifice au fost făcute de marele speolog Emil Racoviță, care între anii 1921-1923 a vizitat de mai multe ori peștera. Constatările și ipotezele sale au fost publicate într-o lucrare, în 1927, precizează site-ulwww.travelguideromania.com.

Peștera Ghețarul de la Scărișoara a fost declarată monument al naturii și rezervație speologică, în 1938, devenind astfel primul obiectiv speologic din România. Următoarele etape ale studierii peșterii s-au desfășurat între anii 1963-1968 și 1982-1992.

Peștera se găsește la o altitudine de 1.165 m, la marginea platoului carstic Scărișoara. Lungimea totală a peșterii este de 720 m, având o adâncime maximă de 105 m. Caracteristica peșterii este dată de prezența, în interiorul ei, a unui ghețar cu o vechime de peste 3.000 de ani. Accesul se face printr-un aven (intrare verticală de peșteră) de 48 de metri adâncime și 60 de metri în diametru. Marginea estică a avenului este amenajată cu scări pentru a ușura accesul în peșteră. Sectorul turistic ce poate fi vizitat măsoară 260 m, reprezentând avenul, Sala Mare și Biserica, restul de până la 720 m fiind deschis doar speologilor.

La baza avenului se găsește poarta propriu-zisă a peșterii care dă acces la o sală imensă, numită Sala Mare, cu un diametru de aproximativ 47 m, ce se continuă spre NV cu alte două săli dispuse una în continuarea celeilalte: Sala Mică și Biserica, se arată pe site-ul www.parcapuseni.ro. În partea de sud a Sălii Mari se deschide intrarea largă de 15 m și înaltă de 7 m a Galeriei ”Maxim Pop”, care după ce coboară 68 m, continuă cu Rezervația Mare a peșterii.

Se urcă, apoi, în Catedrala lipsită de gheață, dar cu multe concrețiuni. Din Catedrală se trece în Culoarul Coman, cel mai cald sector al peșterii (5 grade Celsius) și, de asemenea, lipsit de gheață, dar bogat în concrețiuni calcitice. Tot din Sala Mare se ajunge în Rezervația Mică, prin coborârea unei faleze de gheață înaltă de 14 m. În sectorul nord-estic al Rezervației Mici se găsește Palatul Sânzienei, lipsit de gheață și concreționat. În faleza de gheață de-a lungul căreia se coboară în peșteră, se observă benzi orizontale de impurități, situate la niveluri diferite, pe baza cărora s-a putut stabili vechimea ghețarului.

Impresionantul bloc de gheață are o suprafață de 5.500 mp, un volum de circa 75.000 mc și o grosime medie de 16 m, care, pe alocuri, depășește 200 m. Ghețarul se află în Sala Mare, formând podeaua acestei săli, de unde se prelungește sub forma unor limbi de gheață în Rezervația Mare, Biserică și Rezervația Mică. În aceste trei săli se dezvoltă stalagmite de gheață, cu dimensiuni variabile, de la câțiva cm la peste 10 m. Acestea se pot topi de la un an la altul, dar se și pot reface, sau chiar dispărea cu desăvârșire în unele perioade.

Formarea și menținerea ghețarului timp de mii de ani se datorează condițiilor unui regim de ventilație special care determină un topoclimat subteran de factură glaciară, potrivitwww.travelguideromania.com. În timpul iernii, aerul de la exterior este mai rece și are o densitate mai mare decât cel din subteran, pătrunzând în peșteră. Curentul relativ mai cald iese la suprafață. În timpul verii, raportul termic se inversează. Schimburile de aer nu se mai efectuează, aerul rece din subteran fiind mai greu, nu se mai poate ridica la suprafață. Iarna, datorită schimburilor de aer cu exteriorul, temperatura poate să scadă extrem de mult. Cea mai joasă temperatură constatată a fost de minus 20 grade Celsius. În cursul verii, temperatura din peșteră este de aproximativ 0,5 grade Celsius.

Avenul peșterii se remarcă printr-o vegetație variată care, datorită adâncimii mari, este dispusă într-un mod caracteristic, diferențiată pe mai multe niveluri. În ceea ce privește fauna, cea mai reprezentativă este o mică insectă Pholeuon proserpinae glaciale, de numai 2-3 mm lungime.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 Chipul lui Decebal, sculptat in stanca pe malul Dunarii, figureaza intr-un top 5 cu cele mai spectaculoase statui din lume.
 Alaturi de Statuia Libertatii, Colosul din Roodos, Budhha din Myanmar, Cristos Mantuitorul din Rio de Janeiro, statuia sculptata in basorelief si inalta de 55 de metri i-a determinat pe jurnalistii de la Business Insider sa o plaseze in top cinci a celor mai mari statui din lume.

Sculptura impresionanta este incadrata intr-un peisaj de vis de pe Clisura Dunarii, unde frumusetea naturii ramasa neatinsa de sute de ani ii incanta pe toti cei care trec pe acolo.

Constructia a inceput in 1994 si timp de 10 ani s-a cioplit piatra cu dalta si ciocanul de o echipa de alpinisti pentru realizarea ei. Este doar in proportie de 60 la suta finalizata, pentru ca istoricul Constantin Dragan, finantatorul ei, s-a prapadit, iar scultura a ramas in aceasta forma.

Sursa: protv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Biblioteca Universităţii Tehnice din Iaşi a fost desemnată cea mai frumoasă bibliotecă din lume, clasamentul rezultând în urma unui sondaj realizat de portalul boredpanda.com.

O bibliotecă puţin cunoscută din România este considerată printre cele mai frumoase din lume. Cel puţin aceasta este opinia multora dintre vizitatorii portaluluiboredpanda.com care are de nouă zile un sondaj online. Peste 400.000 de utilizatori au analizat până acum propunerile site-ului specializat în găsirea şi promovarea de imagini inedite din lume.

În acest moment, Biblioteca Universităţii “Gheorghe Asachi” din Iaşi (UTI) este pe locul 1 în preferinţele utilizatorilor, o poziţie onorantă în condiţiile în care printre “competitori” se numără capodopere arhitecturale precum Biblioteca Colegiului Trinity din Dublin, Biblioteca Regală Portugheză de la Rio de Janeiro, Biblioteca Mănăstirii Admont, realizată în stilul barocului târziu, Biblioteca Naţională din Praga, Biblioteca Naţională a Franţei sau Biblioteca Congresului Statelor Unite de la Washington.

iasi2

Biblioteca din Iaşi a fost înfiinţată la începutul anului 1948, în noul corp al Palatului Universităţii, actualul sediu al Universităţii “Al. Ioan Cuza” din Iaşi. Extinderea palatului a fost proiectată de I.G. Pompilian în acelaşi stil eclectic ca şi Palatul iniţial, notează adevarul.ro.

iasi1

Construcţia extinderii a început la 5 august 1929, iar la lucrări a participat şi arhitectul Theodor Vasilescu. Din 1933 până în 1942, universitatea ieşeană s-a numit Universitatea Mihăileană, după care denumirea s-a schimbat în Universitatea Cuza -Vodă. Iniţial, fondul de carte al bibliotecii tehnice era modest, de doar 12.000 de unităţi. În prezent, Biblioteca UTI deţine un fond total de documente de 962.528 volume – (522.187 cărţi, 129.332 reviste, 5.042 fond special (CD-uri, DVD-uri, microformate) şi 305.967 documente tehnice.

Sursa: 

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva