Search

Pesteri

Facebook Twitter Email

Peştera Meziad, catedrala gotică subterană a României. Locul unde se adăpostesc jumătate dintre speciile de lilieci existente în ţară

Pestera Meziad-fotograf Mircea Branda

Comparată cu o catedrală gotică subterană, Peştera Meziad este una dintre cele mai frumoase peşteri ale României. Spaţiile interioare generoase cu poduri naturale şi bogăţia de formaţiuni au atras oamenii încă din perioada preistorică. Peştera a fost locuită atât de oamenii primitivi, cât şi de urşii cavernelor, şi adăposteşte 13 specii de lilieci dintre cele 26 existente în România.

Peştera Meziad, din comuna bihoreană Remetea, este considerată una dintre cele mai mari din Europa, fiind amenajată şi deschisă pentru turişti. Locuită de om încă din preistorie, a devenit, din primii ani ai secolului XX, unul din cele mai căutate obiective turistice ale judeţului Bihor. Acest fapt se datorează dimensiunilor sale impunătoare şi neobişnuitei sale bogăţii de formaţiuni, urmelor de locuire umană ce au dăinuit aici din paleolitic şi neolitic. De curând, în peşeră a fost descoperit un craniu uman de peste 6.500 de ani.

Mai multe detalii pe adevarul.ro

Autor: Claudia Bonchiş

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Cu statut de arie naturală protejată și de monument al naturii, potrivit Legii 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, Secțiunea a III-a – zone protejate, și având o suprafață de 0,10 ha, Peștera Meziad este una dintre cele mai importante atracții turistice din Munții Apuseni, potrivit pestera-meziad.ro. Peștera Meziad este, totodată, parte componentă a sitului de importanță comunitară Natura 2000 Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului.

Situată în județul Bihor în regiunea sud-estică a Munților Pădurea Craiului și zona de vest a Munților Apuseni, Peștera Meziad se deschide la o altitudine de 435 m în versantul drept al Văii Peșterii, la 3,7 km amonte de confluența acesteia cu Valea Meziadului care, la rândul său, este afluent al Văii Roșia (bazinul Crișului Negru). Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Peștera Liliecilor sau Peștera Gura Dobrogei este un monument al naturii de tip speologic, cu o suprafață de 5 ha și este situat la 50 de km de Constanța, în nord-estul satului Gura Dobrogei, la sud-vest de comuna Târgușor, se arată pe site-ul www.histria-cheiledobrogei.ro.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Istoricul și arheologul Vasile Pârvan a fost primul care a semnalat existența acestei peșteri, în 1926. Geologul E. Jekelius a apreciat că vechimea formării acesteia se situează la începutul Cuaternarului sau sfârșitul Pliocenului, iar săparea ei s-a realizat la limita dintre două categorii de calcare — unele mai compacte și altele mai moi — reprezentând planul de minimă rezistență bogat în fisuri. Apariția peșterii s-ar datora unui curs de apă subteran și în mică măsură apei de infiltrație, potrivit site-ului www.romaniaroute.ro.

În 1964, geologul Dan Patrulius a studiat fosilele din argilă de umplutură a peșterii, provenite din sfărâmarea în timp a blocurilor de calcar și le-a găsit ca aparținând Jurasicului. Mai târziu, cercetările arheologice întreprinse de arheologul și istoricul Constantin S. Nicolăescu-Plopșor au dus la descoperirea de material de cultură neolitică, romană, greacă și cercheză.

De-a lungul anilor, și-au adus contribuția la studiul complex al peșterii mai mulți specialiști, printre care M. Dumitrescu, T. Orghidan și J. Tanasachi în 1958. Mai târziu, M. Dumitrescu și T. Orghidan, în 1965, și P. Samson și C. Rădulescu, în 1976, au scos la iveală, din săpăturile efectuate în avenul de la cea de-a doua intrare, o bogată faună de fosile de rozătoare și insectivore, dar și resturi ale industriei umane din Paleoliticul inferior.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Datorită condițiilor optime de climat, cele mai multe galerii și încăperi ale peșterii sunt zone de adăpostire a coloniilor de lilieci, în timpul verii, și de hibernare în timpul iernii, care au dat și numele peșterii, se arată pe www.ecomagazin.ro. În prezent, peștera adăpostește colonii de lilieci, ce aparțin speciei mediteraneene Rhinolophus mehelyi și Myotis mistacinus.

Peștera Gura Dobrogei prezintă trei deschideri: intrarea principală, cu o lățime de 2 m și înaltă de 1,5 m, care este orientată spre nord și conduce, coborând o pantă de 2 m, în sala ce se continuă cu Galeria cu Fosile; a doua intrare se face printr-un mic aven, care dă acces în Galeria cu Ceramică; cea de-a treia intrare conduce într-un mic coridor ce comunică printr-un puț cu extremitatea terminală a sălii de la intrarea principală, se specifică pe www.romaniaroute.ro.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Numeroase mărturii ale activității umane, precum unelte de silex din paleolitic și neolitic, fragmente de ceramică neolitică, cât și obiecte mai recente din metal aparținând epocii fierului au fost atestate, în urma săpăturilor arheologice, în interiorul peșterii, potrivit www.histria-cheiledobrogei.ro.

Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor face parte din Rezervația Cheile Dobrogei, aflată în custodia RNP Direcția Silvică Constanța, care se întinde pe o suprafață de 285 de hectare. Formațiunile muntoase din zonă sunt foste recifuri coraliere, iar speciile de fosile care se găsesc în pereții calcaroși sunt unice în țară și perfect conservate. Cheile Dobrogei pornesc din localitatea Mihail Kogălniceanu, de-a lungul șoselei, până în localitatea Casimcea.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Alături de Peștera Liliecilor, în Rezervația Cheile Dobrogei se mai găsesc următoarele peșteri: Peștera La Adam, Peștera Adăpostul Rândunelelor, Peștera Mare din Chei, Peștera Aven, Peștera Casian, Peștera Babei, Peștera de la cariera nouă, Peștera de la Mireasa.

Regiunea Dobrogei, situată între Dunăre și Marea Neagră, cu Munții Măcinului înconjurați de trei podișuri — Tulcei, Babadagului și Casimcei, se dezvăluie ca una dintre cele mai frumoase și spectaculoase regiuni din România. Partea nord-estică a Dobrogei cuprinde zona Deltei Dunării, iar cea estică pe cea a litoralului românesc, ce se desfășoară pe o suprafață de 24 km.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Una dintre cele mai impresionante peșteri din România, Huda lui Papară (5.200 m) reunește o serie de caracteristici, după cum se menționează pe site-ul www.turistghid.ro. Astfel, peștera este catalogată ca fiind cea mai lungă, cea mai denivelată, cea mai dificilă, cu cea mai mare sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran al unui râu, dar și cu cel mai mare debit, cu cea mai mare cascadă, cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa, dar și cu cel mai mare depozit de chiropterit, precum și cu cele mai lungi și mai numeroase excentrite (monocristale de calcit crescute excentric pe pereți sau tavan și care provin din depunerea calcitului dintr-o apă peliculară care îmbracă întreaga formă) din România.


Intrarea în Peștera Huda lui Papară din Munții Trascăului, jud. Alba

Declarată rezervație speologică, peștera este situată în Munții Trascăului, pe cursul unui afluent al râului Arieș (Valea Morilor), în județul Alba, pe teritoriul satului Sub Piatră (comuna Sălciua), potrivit site-ului www.ropedia.ro.

Peștera s-a format în calcarele masive ale Jurasicului Superior și este parcursă de un râu lung de 2.022 m format din unirea pârâurilor Valea Poienii, Valea Ponorului și Valea Seacă.

Accesul în Peștera Huda lui Papară se află la o altitudine de 567 m, fiind reprezentat de un portal impresionat, o uriașă și îngustă despicătură, cu o înălțime de 37 m, în peretele masiv de calcar, se menționează pe același site. La 50 de m după intrarea în peșteră, se află Cascada Evantai, o cascadă de mari dimensiuni formată de căderea apei de pe un bloc de stâncă. Trecerea de cascadă este anevoioasă, fiind necesară escaladarea sa. Urmează o stâncă mare lipită de pereții galeriei, ce poartă numele Inima de Piatră.

În Sala Minunilor se ajunge după escaladarea unor blocuri masive de piatră numite Baricada și traversarea a două lacuri subterane. Sala imensă uimește prin înălțimea sa de 102 m. Aici este locul în care hibernează cea mai mare colonie de lilieci din Europa, datorită temperaturilor propice cuprinse între 10 și 20 grade C. Tavanul sălii este presărat cu stalactite, unele chiar de dimensiuni mari.

Fauna cavernicolă este în curs de cercetare, se arată pe site-ul oficial al acestei peșteri, www.hudaluipapara.com. Cercetările conduse de profesorul universitar Ioan Coroiu de la Facultatea de biologie a Universității din Cluj Napoca, au început în 1998, iar măsurătorile propriu-zise din 1999. Atunci au fost identificați 5.000-6.000 de indivizi, din 6 specii. În iarna lui 2007-2008, numărătoarea a indicat aproximativ 84.000 de lilieci din 9 specii.

Captură foto: YouTube

Huda lui Papară este, astfel, singura peșteră europeană unde numărul chiropterelor cunoaște o evoluție pozitivă și constantă. În peșteră au mai fost semnalate gasteropode, păianjeni, pseudoscorpioni, coleoptere carabide și diverse rozătoare.

În Huda lui Papară mai există o serie de locuri cunoscute sub numele de La Lanțuri, Sala Virgină, Sala Tăcerii, Sala Crucii, Sifonul, Groapa Leilor, Cascada Gemânată, Lumea Frământată etc.

În 1986 peștera a fost amenajată pentru vizitare, dar multele viituri au distrus sistemul de acces. În prezent, peștera a fost închis, accesul fiind interzis.

Mediul subteran al Peșterii Huda lui Papară este un mediu dificil de parcurs, nu are ghid și vizitarea ei poate fi făcută numai de speologi foarte experimentați. În caz de ploaie torențială sau topirea bruscă a zăpezii debitul râului subteran poate crește amenințător, punând viața celor aflați în interior în pericol.

Captură foto: YouTube

Principala cale de acces către Peștera Huda lui Papară este din localitatea Salciua de Jos (45 km de Turda), aflată pe DN75 Turda — Câmpeni. De aici, se urmează drumul comunal parțial asfaltat, circa 5 km, până în cătunul Sub Piatră. Există și câteva trasee montane care ajung la peșteră, cel mai important fiind traseul Cabana Râmeț — Cheile Râmețului — Cheia — Peștera Huda lui Papară, marcat cu cruce albastră, care recomandat doar turiștilor experimentați.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Una dintre cele mai importante peșteri din România, care adăpostește cel mai mare ghețar din țara noastră (75.000 mc), și al doilea din Europa (după peștera Dobsina din Slovacia, cu aproximativ 145.000 mc) este Peștera Scărișoara sau Peștera Ghețarul de la Scărișoara, potrivit www.travelguideromania.com.

Peștera Scărișoara se găsește în aria Parcului Natural Apuseni, în apropierea comunei Garda de Sus (cătunul Ghețari), județul Alba, și face parte din sistemul carstic Ocoale-Ghețar-Dobrești.

Nu se știe data la care peștera a fost descoperită, însă primele observații și prima hartă a Peșterii Scărișoara au fost realizate de geograful austriac Adolf Schmidl în 1863. Primele cercetări științifice au fost făcute de marele speolog Emil Racoviță, care între anii 1921-1923 a vizitat de mai multe ori peștera. Constatările și ipotezele sale au fost publicate într-o lucrare, în 1927, precizează site-ulwww.travelguideromania.com.

Peștera Ghețarul de la Scărișoara a fost declarată monument al naturii și rezervație speologică, în 1938, devenind astfel primul obiectiv speologic din România. Următoarele etape ale studierii peșterii s-au desfășurat între anii 1963-1968 și 1982-1992.

Peștera se găsește la o altitudine de 1.165 m, la marginea platoului carstic Scărișoara. Lungimea totală a peșterii este de 720 m, având o adâncime maximă de 105 m. Caracteristica peșterii este dată de prezența, în interiorul ei, a unui ghețar cu o vechime de peste 3.000 de ani. Accesul se face printr-un aven (intrare verticală de peșteră) de 48 de metri adâncime și 60 de metri în diametru. Marginea estică a avenului este amenajată cu scări pentru a ușura accesul în peșteră. Sectorul turistic ce poate fi vizitat măsoară 260 m, reprezentând avenul, Sala Mare și Biserica, restul de până la 720 m fiind deschis doar speologilor.

La baza avenului se găsește poarta propriu-zisă a peșterii care dă acces la o sală imensă, numită Sala Mare, cu un diametru de aproximativ 47 m, ce se continuă spre NV cu alte două săli dispuse una în continuarea celeilalte: Sala Mică și Biserica, se arată pe site-ul www.parcapuseni.ro. În partea de sud a Sălii Mari se deschide intrarea largă de 15 m și înaltă de 7 m a Galeriei ”Maxim Pop”, care după ce coboară 68 m, continuă cu Rezervația Mare a peșterii.

Se urcă, apoi, în Catedrala lipsită de gheață, dar cu multe concrețiuni. Din Catedrală se trece în Culoarul Coman, cel mai cald sector al peșterii (5 grade Celsius) și, de asemenea, lipsit de gheață, dar bogat în concrețiuni calcitice. Tot din Sala Mare se ajunge în Rezervația Mică, prin coborârea unei faleze de gheață înaltă de 14 m. În sectorul nord-estic al Rezervației Mici se găsește Palatul Sânzienei, lipsit de gheață și concreționat. În faleza de gheață de-a lungul căreia se coboară în peșteră, se observă benzi orizontale de impurități, situate la niveluri diferite, pe baza cărora s-a putut stabili vechimea ghețarului.

Impresionantul bloc de gheață are o suprafață de 5.500 mp, un volum de circa 75.000 mc și o grosime medie de 16 m, care, pe alocuri, depășește 200 m. Ghețarul se află în Sala Mare, formând podeaua acestei săli, de unde se prelungește sub forma unor limbi de gheață în Rezervația Mare, Biserică și Rezervația Mică. În aceste trei săli se dezvoltă stalagmite de gheață, cu dimensiuni variabile, de la câțiva cm la peste 10 m. Acestea se pot topi de la un an la altul, dar se și pot reface, sau chiar dispărea cu desăvârșire în unele perioade.

Formarea și menținerea ghețarului timp de mii de ani se datorează condițiilor unui regim de ventilație special care determină un topoclimat subteran de factură glaciară, potrivitwww.travelguideromania.com. În timpul iernii, aerul de la exterior este mai rece și are o densitate mai mare decât cel din subteran, pătrunzând în peșteră. Curentul relativ mai cald iese la suprafață. În timpul verii, raportul termic se inversează. Schimburile de aer nu se mai efectuează, aerul rece din subteran fiind mai greu, nu se mai poate ridica la suprafață. Iarna, datorită schimburilor de aer cu exteriorul, temperatura poate să scadă extrem de mult. Cea mai joasă temperatură constatată a fost de minus 20 grade Celsius. În cursul verii, temperatura din peșteră este de aproximativ 0,5 grade Celsius.

Avenul peșterii se remarcă printr-o vegetație variată care, datorită adâncimii mari, este dispusă într-un mod caracteristic, diferențiată pe mai multe niveluri. În ceea ce privește fauna, cea mai reprezentativă este o mică insectă Pholeuon proserpinae glaciale, de numai 2-3 mm lungime.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Monument al naturii, Peștera Urșilor din județul Bihor este unul din cele mai vizitate obiective turistice din Munții Apuseni, fiind unicat în Europa.

schelet de urs în Peștera Urșilor

Peștera Urșilor se află la ieșirea din satul Chișcău, comuna Pietroasa, spre satul Giulești și Păstrăvăria Chișcău, potrivitwww.pesteraursilor.net. La Chișcău se poate ajunge dinspre Oradea — Beiuș sau din direcția Deva — Stei, pe DN 76 (E79), până în dreptul platformei industriale din Sudrigiu, de unde drumul continuă pe DJ 763.

Peștera Urșilor

Monumentul a fost descoperit în septembrie 1975, în urma unor lucrări executate la o carieră aflată în imediata vecinătate a satului Chișcău, menționează același site. Peștera a fost descoperită de minerul Traian Curta, care lucra la carieră. În urma unei explozii controlate, de rutină, acesta a observat o crăpătură în rocă, care ulterior s-a dovedit a fi singura cale de acces către o lume extrem de spectaculoasă.

Inițial s-a încercat distrugerea acesteia, însă până la urmă s-a reușit salvarea, conservarea și amenajarea peșterii pentru a fi inclusă în circuitul turistic, arată același site. Peștera a fost atent cercetată, iar o parte a fost amenajată. Cu toate că amenajarea s-a încheiat în 1978, Peștera Urșilor a intrat în circuitul turistic abia la 14 iulie 1980, dată la care a fost inaugurată oficial.

Denumirea de Peștera Urșilor provine de la numeroasele oase de urs găsite în peșteră.

În urma cercetărilor și analizelor efectuate de către specialiști, s-a stabilit că acele schelete aparțin unei specii dispărute de urs de cavernă (Ursus Spelaeus). Potrivit acelorași cercetări, s-a aflat că cele mai vechi oase au o vârstă de 100.000 ani, iar cele mai recente, “doar” 17.000 ani.

Urșii de cavernă aveau dimensiuni impresionante față de speciile de urși care se găsesc în prezent, în Romania. Ursul de peșteră avea aproximativ 4 metri înălțime, atunci când se ridica în două labe, și o greutate impresionantă de 1.000 kg.

La momentul descoperirii Peșterii Urșilor, existau 5 schelete complete din specia Ursus Spelaeus. Un al șaselea schelet complet se află într-o zonă care nu se vizitează, aflată în Rezervația Științifică. În capătul Galeriei ”Emil Racoviță”, a fost reconstituit un schelet al ursului de cavernă pentru a exemplifica vizual dimensiunile acestei specii.

Peștera Urșilor este formată din patru galerii — Galeria Oaselor, Galeria ”Emil Racoviță”, Galeria Lumânărilor și Rezervația Științifică. Accesul în Galeria Științifică, aflată în continuarea Galeriei ”Emil Racoviță” și accesibilă numai printr-un puț de 30 m, este destinată speologilor profesioniști, potrivit www.pesteraursilor.ro.

Galeria Oaselor este secțiunea din peșteră care se află la intrare, numele provenind de la numeroasele oase ale urșilor de Cavernă, găsite în acest loc. Oasele au rămas în același loc în care au fost găsite. Grosimea tavanului la intrarea în Peștera Urșilor, în punctul în care s-a intrat pentru prima dată, este de numai 2 metri, fiind cea mai mică grosime din toată peștera.

stalactite în Peștera Urșilor

Galeria ”Emil Racoviță” este cea mai mare galerie din porțiunea amenajată a peșterii și a fost denumită după marele speolog și cercetător Emil Racoviță, de al cărui nume se leagă mai multe descoperiri importante. Galeria conține formațiuni calcaroase spectaculoase, stalactite, stalagmite, coloane, care au diferite forme și mărimi. În această galerie, tavanul are grosimea cea mai mare din toată peștera.

Pot fi admirate și superbele formațiuni de stalactite și stalagmite, dintre care se remarcă cele numite Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul, Căsuța Piticilor, Draperiile din Galeria Urșilor, Portalul, Pagodele și Sfatul Bătrânilor. Tot timpul anului, temperatura din peșteră este de 10 grade.

stalactite și stalagmite în Peștera Urșilor

Galeria Lumânărilor din Peștera Urșilor și-a primit numele după numeroasele stalactite care seamănă cu niște lumânări. Aceasta duce spre ieșirea din peșteră, o ieșire creată în mod artificial pentru ca turiștii să ajungă într-un loc cât se poate de apropiat față de punctul de plecare.

Ținutul în care se află Peștera Urșilor este deosebit de bogat în obiective turistice, printre care: Muzeul etnografic Flutur, stațiunea montană Stâna de Vale, Parcul Natural Padiș, cu Cetățile Ponorului, Peștera Focul Viu, Valea Sighiștel, presărată cu multe peșteri.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Peștera Huda lui Papară, una dintre cele mai interesante peșteri din Alba, care se remarcă prin superlativele sale, și o biserică de lemn, monument istoric, construită, potrivit tradiției, pe locul alteia mai vechi, distrusă din ordinul generalului Bukow, sunt principalele atracții ale unui sat din Munții Trăscăului, Sub Piatră, acolo unde soarele răsare de două ori.

Rezervație speologică, în Huda lui Papară, cea mai lungă și denivelată peșteră din Munții Trăscăului, hibernează cea mai mare colonie de lilieci din Europa, circa 84.000 de indivizi din nouă specii.

Lenk Trauenfels a menționat în 1839 în scrierile sale această peșteră, dar nu a pătruns în ea din cauza dificultăților întâlnite încă de la intrare. Din păcate, de câțiva ani peștera nu mai poate fi vizitată, accesul în ea fiind imposibil, deși în 1986 se reușise amenajarea sa turistică, după ce a fost explorată, cartată și recartată de speologi din Cluj Napoca, respectiv din Blaj.

Nu departe de gura peșterii se află o biserică de lemn, ridicată în 1797, potrivit inscripției cu cifre chirilice și românești încrustate deasupra ușii de la intrarea în lăcașul de cult, ce aparține în prezent de Schitul Sub Piatră, o obște de maici.

Potrivit tradiției orale, biserica a fost edificată pe locul uneia mai vechi, idee întărită și de câteva însemnări cu litere chirilice aflate într-o carte din 1643, numită ‘Carte românească de învățătură sau Cazania lui Varlaam’. Exemplarul care a aparținut vechii biserici s-a păstrat integru, iar la pagina 28, pe verso, există următoarea însemnare: ‘Această Sfântă și Dumnezeiască carte ce se cheamă Paucenie este a sfintei și dumnezeiești mănăstiri de la Sălciua de gios, ce se cheamă Ocnășești (fosta denumire a satului — n.r.), cumpărată cu bani buni și să fie în vecii vecilor a mănăstirii, în anii 1726…’. O altă însemnare aflată pe ultimele file amintește despre existența unor călugări în această vatră monahală pe la 1766.

Denumit Schitul Maicii Domnului, vechiul lăcaș de cult a fost distrus în secolul al XVIII-lea, alături de alte peste 150 de schituri și mănăstiri, din ordinul lui Adolf Nikolaus von Bukow. Cele de piatră au fost distruse cu tunul, iar cele din lemn incendiate.

Tradiția spune că monahii de la schitul din Sub Piatră s-au ascuns în grabă, cu tot tezaurul mănăstirii, într-o peșteră din Muntele Bedeleu. Nu se cunoaște până când a fost obște monahală în acest loc. Se pare că aici a fost și loc de sihăstrie, fiind cunoscute la începutul secolului al XX-lea cinci pustnice la Huda Babei, o peșteră aflată în apropiere.

Înainte de 1989, pustnicul Arsenie Praja de la Râmeț ar fi profețit ridicarea unei mănăstiri în această vatră monahală, lucru care s-a întâmplat în 1991, când a fost reînființat schitul, de această dată ca obște de călugărițe. Alături de vechea biserică ridicată în urmă cu peste două secole au fost construite un nou lăcaș de cult, care nu a fost încă finalizat, și chilii.

Construită în 1797, biserica din lemn de brad era acoperită cu șindrilă, însă în urma degradării acesteia și a unei restaurări, unii susțin empirice, realizate în 1967-1968, lăcașul de cult s-a ales cu un alt acoperiș, din tablă zincată.

O caracteristică mai rară în zonă este cea a dimensiunii ușii de la intrare, care este foarte joasă. Două ar fi explicațiile pentru care ușa este atât de joasă. Una, că astfel era împiedicată intrarea prigonitorilor călare pe cai în biserică. O altă explicație ar fi aceea că atunci când cineva intră într-o biserică își pleacă obligatoriu capul.

În formă de navă, alcătuită din altar, naos și pronaos, bisericii i s-a adăugat ceva mai târziu și un pridvor, după modelul caselor țărănești.

Pictura bisericii, ai cărei autori nu se cunosc, a fost realizată între 1842-1844. Pe ușile împărătești este menționat 1842, iar pe catapeteasmă 1844. Icoanele împărătești ale iconostasului, precum și alte icoane păstrate în biserică și datate din aceeași perioadă, sunt pictate pe lemn.

Tehnica utilizată de pictori a fost una mai rar întâlnită într-o biserică de lemn, fiind executată pe pânză aplicată pe perete. Deoarece pictarea pe frescă rezistă un timp mai îndelungat doar dacă este aplicată pe cărămidă sau piatră, la Sub Piatră s-a pictat pe pânză.

În prezent se mai păstrează doar pictura din Sfântul Altar și cea de pe catapeteasmă. În altar, de jur împrejur, sunt pictați arhierei, dar și jertfa lui Avraam, iar pe bolta acestuia este, un lucru mai rar, Iisus Hristos Pantocrator în reprezentarea ‘Cel vechi de zile’, cu plete albe și în mantie de călugăr.

Partea exterioară a bisericii a fost restaurată în anii 2000 si 2001 în cadrul unui proiect de restaurare și consolidare sprijinit de Ministerul Culturii și Cultelor. În 2005 și 2006 au fost restaurate și cele 11 icoane ale bisericii, care fac parte din patrimoniul național mobil, într-un proiect finanțat de Consiliul Județean Albă. Din 2012 au început lucrările de restaurare a picturii murale.

Hramul mănăstirii este în 14 octombrie, ziua de prăznuire a Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași. Schitul deține o raclă cu moaștele mai multor sfinți, printre care Sfântul Nectarie de Eghina, marii Mucenici Pantelimon și Haralambie, Sfântul Siluan Athonitul etc.

AGERPRES / (AS—autor: Marinela Brumar, editor: Mihai Simionescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Peștera Ialomiței din masivul Bucegi a fost inaugurată, sâmbătă, după reabilitarea cu fonduri europene de 6,4 milioane de lei.

Peștera Ialomiței are o lungime de circa 1.100 de metri, dintre care 450 sunt accesibili și amenajați pentru vizitare.

”Inaugurarea noastră are un sens foarte aplicat și determinant pentru ceea ce ne dorim și ne închipuim că trebuie să însemne un habitat turistic adecvat publicului, atât celui pasionat și prizonier frumuseții muntelui, cât și turiștilor de ocazie”, a declarat președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Adrian Țuțuianu.

Intrarea peșterii este orientată spre est, iar gura peșterii, sub formă de semielipsă, are o înălțime de 20 metri și o lățime de 16 metri. Temperatura în peșteră oscilează între 4 și 6 grade Celsius. Umiditatea este destul de mare, între 85 și 100%.

Fondurile necesare reabilitării au fost accesate de Consiliul Județean Dâmbovița prin programul Operațional Regional 2007-2013. Valoarea proiectului a fost de 6,4 milioane de lei, din care nerambursabili 4,6 milioane de lei. Contractul de finanțare a fost semnat în 2012, iar lucrările de execuție au demarat doi ani mai târziu.

În cadrul proiectului a fost modernizată aleea de acces la peșteră, căile de acces în interiorul peșterii, au fost refăcute instalațiile electrice și a fost amenajat un punct de informare turistică. La intrarea în peșteră a fost instalată o scenă pentru oficierea de slujbe sau pentru susținerea unor concerte.

Și la inaugurare a avut loc un concert de muzică clasică susținut de Filarmonica Muntenia din subordinea Consiliului Județean Dâmbovița.

Au fost prezenți la inaugurare miniștrii Eugen Teodorovici, Sevil Shhaideh, Sorin Cîmpeanu, Grațiela Gavrilescu, precum și europarlamentarul Viorica Dăncilă, dar și fostul premier Adrian Năstase.

În această perioadă, pe platoul Padina Peștera are loc festivalul Padinafest, în cele patru zile ale manifestării organizatorii așteptând circa 10.000 de participanți.

AGERPRES/(A—autor: Cornelia Dumitru, editor: Adrian Drăguț)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Peștera Vântului, cea mai mare din țară, va fi amenajată, în premieră, spre vizitare pe un prim traseu turistic de 800 metri și unul speoturistic de doi kilometri, a declarat, pentru AGERPRES, speologul Viorel Lascu, membru în Comitetul director al Centrului pentru Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă (CAPDD) Bihor.

“Peștera Vântului, cu o lungime de 49 de kilometri, este cea mai mare peșteră a României, una dintre cele mai mari din Europa și desigur cea mai mare din munții Pădurea Craiului. Are trei sectoare importante: unul foarte important pentru cercetarea științifică, rezervație științifică, inaccesibilă publicului, un alt sector pentru speoturism, pentru cei care au cunoștințe despre explorarea peșterilor și un alt parcurs ce poate fi destinat publicului larg, fără echipamente speciale. Toate sectoarele prezintă formațiuni și cristale inedite pentru carstul românesc, remarcându-se spiralele de gips”, a precizat Viorel Lascu.

Amenajarea primei porțiuni din Peștera Vântului este posibilă datorită unei finanțări atrase de CAPDD Bihor, administratorul sitului Natura 2000 “Defileul Crișul repede — Pădurea Craiului”. Proiectul “Pădurea Craiului — un loc mai plăcut de vizitat, un loc mai bun în care să trăiești” se derulează între 1 iulie 2015 și 30 iunie 2018, având un buget total de 114.576 dolari, din care suma de 100.000 de dolari reprezintă finanțarea nerambursabilă. Banii sunt alocați prin intermediul programului “Green Entrepreneurship — Dezvoltarea Destinațiilor de Ecoturism din România”, un program comun al Romanian-American Foundation și al Fundației pentru Parteneriat.

Prin acest nou proiect, suma finanțărilor atrase de această organizație, CAPDD Bihor, în cei 13 ani de existență, trece de un milion de euro investiți în protejarea naturii și promovarea turismului bihorean.

Președintele CAPDD Bihor, Paul Iacobaș, a precizat că prin proiect sunt prevăzute mai multe acțiuni care vor îmbunătăți zestrea turistică a Pădurii Craiului și vor contribui la dezvoltarea capacității de administrare a ecodestinației.

“Vor fi realizate semnalizările traseelor de cicloturism din interiorul destinației, va fi pus la punct un nou traseu, ‘Turul Pădurii Craiului’, se vor identifica și amenaja noi trasee, poteci tematice și un parcurs de aventură, locuri de parcare, un muzeu al explorării în peșteri, centru de vizitare în Vadu Crișului, parteneriate cu autorități locale. Va fi marcat și parcursul magistralei europene de drumeție, E3. De asemenea, urmează să fie reabilitat, în totalitate, sistemul de iluminat al Peșterii Unguru Mare, din Șuncuiuș”, a precizat Iacobaș.

AGERPRES/(A, AS — autor Eugenia Pașca, editor: Cristian Anghelache)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva