Search

Romani celebri – sport

Facebook Twitter Email

 

 

Un român este deţinătorul celui mai recent record european de altitudine la salt cu paraşuta. Un echipaj al Aeroclubului României, împreună cu Federaţia Aeronautică Română, a făcut duminică un zbor cu balonul, urmat de un salt cu paraşuta de la peste 9.300 de metri, relatează Digi24.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Naționala feminină Under 17 de handbal a României, cu pivotul oneștean Ștefania Jipa în componență, a încheiat victorioasă Jocurile Mediteraneene, după ce a dispus în finală, aseară, de reprezentativa Tunisiei, nimeni alta decât țara gazdă a competiției.

România a învins Tunisia în ultimul act al competiției cu scorul de 34-14. Turneul a avut loc la Nabeul (Tunisia).

În finala competiției, România s-a calificat după ce s-a situat pe locul 2 în grupă, la egalitate de puncte cu Franța, având însă avantajul victoriei din meciul direct.

Rezultatele obținute de România în cadrul Jocurilor Mediteraneene, care a avut loc în perioada 27 martie – 2 aprilie: 27-17 cu Turcia, 21-8 cu Muntenegru, 18-16 cu Franța, 24-6 cu Algeria, 17-22 cu Tunisia, 22-13 cu Italia, 23-13 cu Egipt și 34-14 în finala contra Tunisiei, o revanșă luată în fața echipei gazdă, după înfrângerea din grupe.

Ștefania Jipa (17 ani împliniți la 1 martie) a ajuns în Tunisia cu echipa Under 17 a României după ce a luat parte la turneul de calificare de la Under 19 (echipa de tineret), care a avut loc în Spania. De altfel, naționala de tineret a României s-a calificat la turneul final european.

Sursa: unupetrotus

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

În ultima vreme se vorbeste tot mai des despre fericire. Oamenii sunt într-o căutare acerbă crezând că fericirea ar putea însemna să ai toate bunurile materiale ale planetei.

Într-un seminar susținut recent, la întrebarea “Ce ți-ar aduce ție fericirea?”, cei mai mulți dintre participanți au început notițele cu “bani”. Ulterior, in dezbatere, fiecare și-a argumentat raspunsul: “Dacă n-ai bani, n-ai sănătate.”, “Dacă n-ai bani, n-ai ce le oferi copiilor.”, “Dacă n-ai bani, n-ai să călătorești acolo unde îți dorești”, “Dacă n-ai bani… ești nimeni.”

Dezbaterea a continuat și la întrebarea “Ce ești dispus să faci, la ce ești dispus să renunți din viața actuală pentru a avea mai mulți bani?”, oamenii au realizat că nu banii reprezintă problema principală ci frica. Teama părăsirii zonei de confort.

frica

 

Frica neautentică (imaginară, care nu are legătură cu realitatea de fapt) se instalează în copilărie și o purtăm, ca pe un adevăr absolut, întreaga viață.

Ne putem trezi la realitatea de fapt… fie în momentul în care conștientizăm, fie în urma unei situații care nu ne oferă alternativă.

filip gheorgi tir cu arculL-am cunoscut pe Filip în urmă cu 17 ani. Era o curiozitate pentru mine, la vremea aceea, faptul că zambea în fiecare zi deși se afla (poate pentru întreaga viață) în scaunul cu rotile. Era o curiozitate faptul că avea o iubită, că mai târziu a avut copii. Pentru că noi cei care nu ne aflăm în astfel de situații trăim așteptând. Ne plângem deseori fără a avea probleme reale.

Filip a urcat Munții Bucegi în scaun. Participă la concursuri de înot, de baschet, de supraviețuire în natură.

Ultima lui pasiune este Tirul cu arcul. Iar pasiunea lui nu este despre bani. Nu mai punem in discuție… zona de confort. Pasiunea lui este de a susține dorințele oamenilor, de a le demonstra că orice dorești pe lumea aceasta poate deveni real. Chiar și din scaunul cu rotile.

Așadar a început un program de antrenamente la Ploiești unde, o dată pe săptamână se deplasează pentru instruire.

tir cu arcul clubul sportiv aktivA organizat la Constanța, în parteneriat cu Asociația Județeană a Persoanelor cu Handicap Constanța, un concurs unde au participat 12 persoane utilizatoare de fotoliu rulant. Aceștia, sub supravegherea specialiștilor de la Clubul Aktiv,  au fost inițiați în arta de a trage cu arcul. La finalul concursului premianții au fost recompensati cu diplome și cupe. Toți au fost încantați de acest sport și și-au propus să continue antrenamentele.

Este dedicat semenilor iar acesta este un motiv pentru care, chiar dacă nu cu foarte mare ușurință, gasește suport financiar la oameni cu suflet, interesați de aceleași pasiuni: a ajuta, a da speranță. Astfel a găsit sprijin la Clubul Sportiv Aktiv.

 

Clubul Sportiv AKTIV este persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial conform Legii Educaţiei Fizice şi Sportului nr. 69/ 2000 şi potrivit hotărârii judecătoreşti din dosarul nr. 43/PJ/22.01.2003 are recunoaşterea de entitate sportivă obţinută de la Agenţia Naţională de Sport conform Certificatului de Identitate Sportivă  nr. B/A2/00153/2003.

In prezent, cea mai dinamică secţie sportivă din cadrul clubului este cea de tir cu arcul.

Tirul cu arcul este sport olimpic începând cu anul 1900. In Romania acest sport a fost mai putin practicat, dar prin eforturi considerabile clubul nostru a contribuit substantial la o dinamica rapidă a tirului cu arcul in ultimii ani.

Este o luptă împotriva percepției negative a opiniei publice în ceea ce privește persoanele cu dizabilități, să promoveze și sădezvolte tirul cu arcul în scaun rulant pe plan național și internațional. Activitățile propuse în acest program vor îmbogăți cunostințele despre condițiile speciale și despre capabilitățile persoanelor utilizatoare de scaune rulante, în același timp promovând sportul și având ca scop  reintegrarea socială  a persoanelor cu dizabilitățti.

tir cu arcul În România, serviciile sociale și programele de susținere, în general și cele pentru utilizatorii de fotolii rulante, în particular, sunt prea puțin dezvoltate sau chiar inexistente. Procesul de reintegrare socială a utilizatorilor de scaune rulante este o imensă responsabilitate, având în vedere lipsa aproape totală a unei infrastructuri accesibile și a serviciilor specializate, atitudinea publică predominant ostilă sau prea puținele oportunități pentru o viață activă și independentă. În majoritatea cazurilor utilizatorii de fotolii rulante sunt forțați să-și petreacă viața izolat, chiar marginalizați de aspectele unei vieți normale (din punct de vedere social, cultural, economic sau politic). Ideea conform căreia utilizatorii de scaune rulante să poată duce o viață ca și persoanele fără handicap este acceptată cu greu, în timp ce dezvoltarea sporturilor în fotoliu rulant este la fel, prea putin promovată, iar în unele cazuri aceasta este chiar descurajată. – ne mărturisește Filip Gheorghi.

Pentru aceasta, Clubul Aktiv doreste sa deruleze un program de conștientizare a problemelor persoanelor cu dizabilități și se va încerca scoaterea acestora din anonimat prin întâlniri și competiții de tir cu arcul. Persoanele care se evidentiază în aceste concursuri locale vor fi invitați la alte concursuri organizate de alte asociatii afiliate de Federația Română de Tir cu Arcul. Astfel, prin participarea a cât mai multor persoane cu dizabilități la aceste concursuri se va înființa un campionat iar cei cu rezultatele cele mai bune va reprezenta România la întreceri internaționale.

filip gheorgi asociatia totul pentru tineSe poate citi pe fața lui Filip satisfacția de a nu trăi degeaba, de a contribui celor în incapacitatea de a duce o viață normală dar și celor care, deși au toate argumentele unei vieți fericite, trăiesc cu teama că societatea zilelor noastre nu le poate oferi oportunități reale de lansare in propriile visuri.

Astfel, in 8 martie 2014, Asociatia TOTUL PENTRU TINE, fondată de Filip, în parteneriat cu Asociația de Dezvoltare Comunitarâ “Dioana”, Clubul Sportiv AktivArchery Shop si Școala Gimnazială Sfinții Voievozi, organizează concurs de Tir cu Arcul cu participarea atât a persoanelor cu dizabilități, cât și a elevilor interesați de acest sport.

 

filip gheorghi asociatia totul pentru tine

filip gheorghi asociatia totul pentru tine

filip gheorghi asociatia totul pentru tine

filip gheorghi asociatia totul pentru tine

filip gheorghi asociatia totul pentru tine

filip gheorghi asociatia totul pentru tine

 

De Dana Spirea

Sursa: tesmedia

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La Vantaa, în Finlanda, a avut loc zilele trecute Campionatul European de Atletism destinat sportivilor cu transplant, competiţie la care a participat şi o fostă sportivă de performanţă de la CSS Constantin Istrati Câmpina, o fostă elevă a antrenorului Nicolae Pavel, Raluca Drăgan.

Acum în vârstă de 28 de ani, Raluca Drăgan este originară din Breaza, iar în perioada junioratului la CSS Constantin Istrati Câmpina, sub îndrumarea antrenorului Nicolae Pavel, a fost campioană naţională la juniori III în proba de aruncarea greutăţii şi multiplă medaliată în probele de aruncarea discului, aruncarea suliţei şi aruncarea greutăţii. După încheierea junioratului, la numai 19 ani, Raluca Drăgan a fost diagnosticată cu o insuficienţă renală cronică, în urma căreia a fost obligată să devină dependentă de dializă, iar apoi a suferit o operaţie pentru un transplant renal chiar de la mama sa.
Nu a putut rămâne departe de sport, participând în ultimii ani la numeroase competiţii de atletism dedicate sportivilor care au suferit un transplant. Acum, în Finlanda, Raluca Drăgan a participat la 5 probe sportive, maximul permis de regulamentul competiţiei, obţinând nu mai puţin de 4 medalii de aur (aruncarea suliţei, aruncarea discului, aruncarea greutăţii, aruncarea mingiei de oină) şi o medalie de argint (bowling). O performanţă remarcabilă care demonstrează că şcoala de atletism de la Câmpina a produs de-a lungul timpului nu numai sportivi de valoare, dar şi cu un caracter foarte puternic.

Sursa: campinatv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Mai bogaţi cu o medalie. La Tokio a avut loc campionatul mondial de Kempo, un sport din categoria artelor marţiale, iar România are un vicecampion: Claudiu Dimache a câştigat şase din cele opt meciuri pe care le-a disputat.

Claudiu este student în anul II la Academia Tehnică Militară din Bucureşti şi are gradul de caporal. De la vârsta de 7 ani este însă şi luptător kempo. Acum luptă cu cei mai experimentaţi sportivi din lume.

La Campionatul Mondial de Kempo de la Tokio, Claudiu a avut opt meciuri. Şase le-a câştigat şi a ajuns pe podium, vicecampion mondial. Acum are nevoie de recuperare.

Sportiv de performanţă, Claudiu nu lasă niciodată şcoala pe locul doi. Reuşeşte să combine orele de pregătire de la Academie cu antrenamentele intense pe care le face uneori zilnic.

Kempo nu este singurul sport în care Claudiu a făcut performanţă. În acest an, echipa Academiei Tehnice Militare a fost declarată vicecampioană naţională universitară la Taekwondo. El a obţinut locul III la categoria seniori.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Laura Valeanu
 Scris de Andrei Militaru
Laura Văleanu este o tânără de 26 de ani, originară din Sibiu, a cărei viaţă este demnă de un scenariu de film. Pentru Laura viaţa a fost până acum o “aventură” plină de neprevăzut, cu măriri şi decăderi, în care a făcut ca imposibilul să devină posibil. Şi a reuşit când alţii nu-i dădeau nicio şansă. A reuşit pentru că ea este imaginea fidelă a curajului, ambiţiei, devotamentului, pasiunii, entuziasmului, toate adunate laolaltă.

Destinul Laurei a fost unul tragic. La vârsta de 16 ani a avut un teribil accident de motocicletă, în urma căruia i-a fost amputat un picior de la gambă în jos. În mod normal, o victimă a unui astfel de eveniment este, practic, condamnată să traiască toată viaţa într-un scaun cu rotile, stârnind compasiunea celor din jur. Nu a fost şi cazul Laurei, care a refuzat cu obstinaţie să accepte că viaţa ei poate deveni un calvar, a refuzat să se lamenteze. În ciuda infirmităţii, a continuat să lupte pentru visurile sale, conştientă fiind că are toată viaţa înainte. Ajutată de un psihic de fier, a depăşit acest moment de cumpănă şi nu a renunţat niciodată să spere că, într-o zi, va redeveni un om normal. Şi chiar a reuşit graţie unor oameni cu inimă mare. A primit o proteză cu ajutorul căreia a învăţat să meargă din nou. Dar dorinţa ei cea mai mare era să urce din nou pe schiuri, un sport care i-a marcat, în sens pozitiv, copilăria. Ar fi de prisos să spunem că a reuşit şi de această dată, ba mai mult, a făcut schi de performanţă, fiind cooptată în lotul paralimpic al României şi participând la Jocurile Paralimpice.

În paralel cu schiul, Laura a urmat cursurile Facultăţii de Medicină ale Universităţii din Munchen. Timp de cinci ani a studiat asiduu, iar de curând a devenit doctor patolog la institutul de specialitate din Munchen, preluând din mers şi activitatea de asistent universitar. Practic, timpul Laurei se împarte acum între laboratoarele medicale, tratate şi cursuri studenţeşti, rapoarte de cercetare şi pârtia de schi. Este un amestec straniu de activităţi, care defineşte existenţa acestui om minunat.

Laura Văleanu s-a născut în Sibiu, provenind dintr-o familie de intelectuali. La o vârstă la care alți copii abia învață să vorbească și să scrie, tânăra, motivată și îndrumată de tatăl său, a făcut cunoștință prima dată cu limba germană.

IMG_0016

În clasa a I-a am învăţat să scriem şi să citim în germană, iar în clasa a II-a am învăţat în română. În clasa a IV-a am dat test la germană pentru a intra la Liceul Brukenthal, pe care l-am și absolvit ulterior. Tata a avut foarte mulţi prieteni saşi și lui i se părea foarte important să învăț limba germană”, povestește tânăra.

În paralel cu studiul limbii lui Goethe, a deprins deopotrivă tainele schiului, încurajată tot de tatăl ei. A început să schieze la vârsta de cinci ani, iar de atunci acest sport a acaparat-o iremediabil. A ajuns să trăiască pentru schi, să se hrănească şi să respire aerul tare al schiului. “Am ajuns să iubesc acest sport mai mult decât aş putea iubi o fiinţă. Am ajuns să nu mai pot trăi fără schi, fără acea senzaţie care mi-o dă acest sport. Schiul a devenit drogul meu fără de care nu mai puteam trăi.”

Pe lângă rezultatele excelente obținute la școală, Laura a avut rezultate pe măsură și la schi. În scurt timp a devenit schioare profesionistă, iar la vârsta de 15 ani a câștigat primul ei titlul major în acest sport, titlul de campioană națională. În plus, a adoptat un stil de viaţă alert, combinând exerciţiul fizic cu cel mental. Practic, viaţa Laurei era perfectă, însă atipică pentru un adolescent de vârsta ei. “Aveam un sentiment ciudat atunci, deoarece îmi atinsesem toate scopurile şi totul era roz, dar parcă totuşi nu eram mulţumită pentru că voiam mai mult.

IMG_5478

Seara fatidică care i-a schimbat viața

Însă, aspirațiile Laurei s-au transformat fulgerător în fum din cauza unui teribil accident de motocicletă petrecut în Sibiu pe când avea 16 ani. “Era foarte aglomerat drumul, aşteptam să trec printr-o intersecţie şi am avut neşansa ca o maşină care venea din dreapta mea să intre direct în mine. M-a lovit în plin. Accidentul a avut loc la o lună după ce îmi luasem motorul”, își amintește cu seninătate tânăra. De aici înainte a urmat un adevărat calvar, cu zeci de zile petrecute în spitale, cu suferințe uriașe și operații nenumărate rămase fără rezultat, deoarece medicii nu i-au mai putut salva piciorul.

Am ajuns la spital, la Sibiu, și exact în aceeași noapte am fost transferată la Târgu Mureş cu o ambulanță, nu cu elicopterul. Nici până azi nu am înțeles de ce nu am mers cu elicopterul. La astfel de accidente, extremitățile sunt cele mai afectate, iar dacă nu intervii asupra lor în șase ore, nu mai ai ce să le faci. Am fost operată destul de târziu, deja şansele de reuşită erau destul de mici pentru că degetele deveniseră negre. Apoi am fost mutată la Cluj, mama mea fiind medic şi având foarte mulţi prieteni acolo. Din păcate era prea târziu, ajunsesem la faza în care rămăsesem doar cu călcâiul piciorului.

Într-o asemenea situație, Laura a avut de luat o decizie care avea să-i marcheze toată viața. A avut de ales între varianta unei reconstrucţii plastice prin acoperirea părţii afectate cu muşchi de pe spate sau de pe abdomen sau varianta amputării şi înlocuirea piciorului cu o proteză.

Când mă gândesc acum, mi se pare tare greu ca un copil de 16 ani să ia o astfel de decizie. Am luat decizia amputării de la nivelul gambei, deoarece nu doream să mai am parte de alte operaţii care ar fi urmat dacă aş fi ales varianta reconstrucţiei. Din primele clipe de când am ajuns la spital am ştiut că o să-mi amputeze piciorul, dar am fost mereu pozitivă şi optimistă.”

După accident nimic nu mai era perfect, ci totul trebuia luat de la zero. “Înainte de accident am avut 67 kg, după accident ajunsesem la 47 kg, mi se atrofiase musculatura destul de mult pentru că nu făceam nimic. Eu nu am trăit această experienţă neplăcută într-un mod negativ, ci am văzut-o ca pe o provocare. Atunci mi-am dat seama că fusesem degeaba nemulțumită anterior accidentului pentru că viaţa mea fusese perfectă, dar de multe lucruri în viaţa îţi dai seama prea târziu de anumite lucruri. Important e să înveţi din fiecare experienţă şi cel mai important e să ştii să-ţi controlezi stările cu ajutorul minţii, să fii propriul tău psiholog.”

După toate chinurile trăite în spital, la revenirea acasă, Laura a primit o proteză cu care nu s-a adaptat deloc la început. Trebuia să o schimbe săptămânal pentru că piciorul îi era umflat după operaţie. Apoi a început să o schimbe lunar, iar ulterior, cu ajutorul unei firme de specialitate din Oradea, a făcut rost de o proteză definitivă, specială pentru schi, care a costat 15.000 de euro. Totuși, și aceasta a avut nevoie de mai multe ajustări, până când Laura a simțit-o ca pe piciorul ei.

A durat câţiva ani până a învățat să meargă perfect, fără dureri şi disconfort. Însă marea ei dorință era să revină pe schiuri. “Grija mea a fost mereu să mai pot merge cu motorul şi să mai pot schia. Am avut accidentul în septembrie, iar în decembrie, când a dat prima zăpadă, nu mai puteam de nerăbdare să schiez din nou. Şi aici am plecat de la zero, am început pas cu pas, ca şi cu mersul pe jos. Am învăţat cu fosta mea antrenoare, în Păltiniş, pe pârtia mică, ca la cinci ani, atunci când am schiat prima oară în viaţa mea. După doar o zi pe pârtia mică eram deja pregătită să merg pe pârtia mare. A fost un sentiment foarte ciudat, dar în acelaşi timp am simţit acea satisfacţie pe care numai schiul mi-o putea da. Iar de acolo şi până la schiul de performanţă mă aştepta un drum lung și deloc uşor.

IMG_9669

Motto-ul Laurei: “Întâlnește oamenii potriviți la momentul potrivit”

La trei luni distanță de la accident și după ce a învățat să schieze din nou, viața Laurei a cunoscut o nouă turnură neașteptată. Povestea ei a ajuns la urechile unor jurnaliști de la o televiziune locală. Astfel, mai multe filmulețe cu Laura pe schiuri, ajutată de proteza specială, au fost vizionate de oficiali ai Comitetului Naţional Paralimpic (n.r. – for care se ocupă de coordonarea și pregătirea sportivilor cu dizabilități pentru întrecerile destinate acestora), care pregătește sportivii pentru Jocurile Paralimpice.

Eram în clasa a 12-a, înainte de Bacalaureat. M-au sunat şi m-au întrebat dacă vreau să merg anul următor, în 2010, la Jocurile Paralimpice de la Vancouver. Am acceptat, dar am mers fără prea multe antrenamente. Mi s-a părut foarte greu, în condiţiile în care la o competiţie de o asemenea anvergură nu poţi merge fără să te antrenezi temeinic. Totuși, am participat la primele mele Jocuri Paralimpice.  La Vancouver am întâlnit oamenii potriviți la momentul potrivit. Oamenii de acolo, atmosfera, tăria lor de caracter m-au făcut de 1.000 de ori mai puternică şi mi-au schimbat perspectiva despre viaţă. M-am schimbat acolo în două săptămâni cât alţii în ani. Am revenit la viaţa de zi cu zi mai puternică ca niciodată şi foarte încrezătoare în mine.

Ulterior, prin intermediul tatălui ei și al unui antrenor de schi german, Laura a făcut cunoștință cu actuala sa antrenoare de schi, o nemțoaică ce pregătește sportivi din lotul național paralimpic al Germaniei. Tinerei schioare i s-a reactivat licenţa de schi şi a redebutat la Campionatele Mondiale, în 2013. Practic, ea s-a pregătit cu lotul paralimpic al Germaniei şi a concurat pentru România la întrecerile internaționale.

Un an mai târziu, a urmat Olimpiada de la Soci, pentru care s-a pregătit un an întreg. Grație antrenamentelor intense efectuate sub stricta îndrumare și supraveghere a antrenoarei sale,  Laura s-a prezentat mult mai bine la Soci decât la Vancouver. “Am terminat pe locul 5, iar un an mai târziu, în 2015, am concurat la toate probele, inclusiv cele de viteză şi am terminat pe locul 3 în proba de slalom uriaș”, mai spune tânăra care acum se pregătește pentru  Jocurile Paralimpice din 2018, din Coreea de Sud.

Deși concurează sub tricolor la concursurile internaționale, dar se pregătește cu lotul paralimpic al Germaniei, Laura nu beneficiază de niciun sprijin din partea Federației Române de Schi Biatlon. Singurul sprijin îl are de la Comitetul Paralimpic Român, care o susține din punct de vedere logistic, nu și financiar. De altfel, ea beneficiază de bunăvoința antrenorilor de la lotul german, care o pregătesc benevol. “Comitetul Naţional Paralimpic nu dispune de fonduri să plătească antrenori, iar federația nu este interesată de soarta mea. Cu toate acestea, nu m-am gândit niciodată să concurez pentru Germania, chiar dacă este țara mea adoptivă, deoarece România este țara mea natală și pentru ea voi concura mereu.

IMG_1231

Absolventă de medicină a unei prestigioase universități europene

Dacă alți sportivi profesioniști își petrec toată viața în sălile de antrenament sau în cantonamente, preferând gloria efemeră, ei bine, Laura s-a gândit și la viitorul ei și la vremurile când nu va mai putea să facă sport de performanță. Influențată puternic de mama ei, medic de profesie, tânăra schioare a urmat cursurile Facultății de Medicină a Universității Ludwig-Maximilian din Munchen, facultate pe care a absolvit-o recent. Cum a ajuns să studieze în Munchen?

Încă din gimnaziu am început să facem schimburi de experienţă cu şcoli din Elveţia, Germania şi Austria. Eram fascinată de ţările acestea, de elevi, de mentalitatea oamenilor. Asta m-a determinat să-mi doresc să studiez într-una din aceste ţări. Iniţial am vrut să dau examen pentru Viena, m-am pregătit pentru acest examen, dar a coincis cu proba de sport de la bacalaureat şi nu am mai putut ajunge la examen. Apoi am optat pentru Munchen pentru că era cel mai aproape oraş de România, erau zboruri directe către Sibiu, aveam şi prieteni din ani mai mari care studiau acolo.

A fost admisă cu nota de la bacalaureat, s-a pregătit doi ani, după care a susținut examenul de admitere de stat, un examen pe care îl promovează, în medie, 50% dintre concurenţi. Apoi a urmat cursurile propriu-zise, care au durat trei ani, după care încă un an în care a făcut practică în spital la toate specializările. La final a dat un examen scris şi oral, pe care l-a promovat cu succes și astfel a devenit medic patolog. Acum lucrează la Institutul de Patologie din Munchen ca rezident și spune că este extrem de încântată de munca pe care o prestează. Lucrează mai bine de 12 ore pe zi și nu câștigă foarte mult raportat la orele lucrate, dar asta n-o împiedică pe Laura să fie mereu motivată.

IMG_9667

Întotdeauna am vrut să fac medicină, de când eram mică, mama mea fiind medic, probabil că m-a influenţat indirect. Studiul de medicină nu mi s-a părut greu. Atât de mult îmi place şi atât de mult mă pasionează, încât nu mi se pare greu că trebuie să învăţ tot timpul şi să mă pregătesc tot timpul. Nu mi-aş putea imagina să fac altceva, nici nu cred că aş fi bună de altceva.

În plus, pe lângă munca din Institutul de Patologie și antrenamentele de pe pârtia de schi, Laura a găsit timpul și resursele pentru a-și face intrarea și în mediul academic. “La clinica universitară unde lucrez acum este extraordinar pentru că, în afară de faptul că fac ceea ce face un patolog, am şi cursuri cu studenţii. Am început de curând să predau. Pe lângă muncă, activitate de predare şi schi, mai trebuie să facem şi partea de cercetare pentru că suntem la clinică universitară şi este obligatoriu să facem şi cercetare”, explică Laura, care mai spune că, deși timpul său este destul de comprimat, întotdeauna își găsește momente de relaxare în schi. “Am noroc că lucrez pe segmentul de patologie, drept urmare am weekend-urile libere şi mă pot pregăti. Zilnic fac câte 2-3 ore de antrenament. Acum, pe perioada verii, pregătirea se bazează foarte mult pe condiţie fizică, iar în weekend-uri merg şi schiez pe gheţar. Îmi place să fac lucruri grele doar pentru satisfacţia pe care o primesc la final.

CITAT: “Din primele clipe de când am ajuns la spital am ştiut că o să-mi amputeze piciorul, dar am fost mereu pozitivă şi optimistă.” Laura Văleanu, medic patolog și sportiv paralimpic

Sursa: viitorulromaniei

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Echipa masculină de sabie a României a cucerit medaliile de bronz, miercuri, la Campionatele Mondiale de scrimă pe echipe în probe neolimpice de la Rio de Janeiro, după ce a dispus de Iran cu scorul de 45-35 în finala mică.

Echipa antrenată de Mihai Covaliu, în componența Tiberiu Dolniceanu, Alin Badea, Iulian Teodosiu (Ciprian Gălățanu a fost rezervă), a dominat ostilitățile și s-a impus fără emoții.

Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sportiva română Ana Luiza Filiorianu s-a calificat, joi, la Jocurile Olimpice de vară de la Rio de Janeiro, după ce a ocupat locul 7 în concursul preolimpic de gimnastică ritmică desfășurat în metropola braziliană.

Filiorianu, însoțită la acest concurs de antrenorul emerit al lotului olimpic de gimnastică ritmică Maria Gîrba, a totalizat 66,699 puncte, primele zece obținând biletul pentru Jocurile din luna august.

Mai multe detalii pe agerpress

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sportivul român Dumitru Captari a cucerit trei medalii de bronz la categoria 77 kg, miercuri, în cadrul Campionatelor Europene de haltere de la Forde (Norvegia).

Sursa foto: Dumitru Captari / Facebook

Captari, care a evoluat în Grupa B, a obținut bronzul la stilul smuls, cu 156 kg, fiind devansat de armenii Andranik Karapetian, 170 kg, și Tigran Martirosian, 160 kg

Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

România are o medalie de argint, obținută de Alin Alexandru Firfirică, în proba de aruncare a discului Under-23, cu performanța de 59,28 metri, din a cincea încercare, sâmbătă, după prima zi a Cupei Europei la aruncări lungi de la Arad.

 

Pe primul loc s-a situat suedezul Simon Pettersson, cu 60,28 metri, iar pe locul al treilea s-a situat Domantas Poska, din Lituania, cu 58,08 metri.

Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva