Search

Turist in Romania

Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 


Locuri unice in Romania: cetatea regelui Dromihete
vestita si enigmatica cetate a regelui Dromihete
Cetatea regelui Dromihete

Un alt obiectiv rupestru argesean este reprezentat de biserica de la Corbii de Piatra, de pe raza localitatii Corbi, care este amplasata pe un drum laturalnic, pe care se ajunge din soseaua care leaga Campulung Muscel de Curtea de Arges. Faima este mare, judecand dupa legendele care spun ca in aceste locuri ar fi fost Geridava, cetatea regelui Dromihete, care s-ar fi refugiat chiar in pestera unde astazi este trapeza, sau ca aici s-ar fi nascut Iancu Corvin, sau ca aici a locuit haiducul Zdrelea din ceata lui Tudor Vladimirescu.

Biserica Corbii de Piatra

Atestata documentar prin veacul al XVI-lea, asezarea este cu mult mai veche, fiind folosita probabil de pagani in ritualuri sacrificiale.

biserica-rupestra

Biserica este unicat in Romania, prin forma sa incastrata intr-un imens perete stancos, strajuit de o cruce din piatra, deasupra careia se poate urca pentru a admira privelistea, intregul spatiu fiind plin de pietre cu forme ciudate. O particularitate a acestui asezamant religios consta in existenta a doua altare racordate la o singura nava, specifice bisericilor din Cappadocia.

corbi11

Din pacate salasul de cult se degradeaza pe masura ce trec anii, fara ca cineva sa ia o masura. De altfel aici s-au filmat, de-a lungul timpului, filme  celebre precum”Rapirea fecioarelor”,”Drumul oaselor” sau cele din seria „Haiducii „,cu actori pe masura (Florin Piersic, Colea Rautu sau Toma Caragiu). Un fenomen ciudat este faptul ca materialul microbiologic din interior devoreaza peretii milimetru cu milimetru, iar cei ce se incumeta sa atinga peretii sau sa-i scrijeleasca risca sa pateasca la fel! Peretii schitului au invatat sa se apere singuri in lupta cu vanatorii de amintiri rupestre ….

Biserica-Corbii-de-Piatra18

Biserica-Corbii-de-Piatra20

Corbii-de-Piatra2
Corbii de Piatra
Corbii-de-Piatra-Iarna1
Corbii de Piatra

corbipiatra-011-6

dsc_5208

La-Scaldatoare

La-Scaldatoare3
La Scaldatoare
La-Scaldatoare-Iarna
La Scaldatoare

La-Scaldatoare-Iarna2

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Nu este un secret faptul că iubesc România pentru minunile cu care a înzestrat-o natura, dar şi pentru atracţiile cu care au înzestrat-o alţii, de la capete încoronate şi până la oameni simpli.

Îmi plac în mod deosebit castelele şi palatele, vizitând o parte din ele, fie că sunt intrate în circuitul turistic, fie că stau să se prăbuşească.

Unele dintre ele au o istorie tulburătoare în spatele lor, dar şi multe legende, pe care uneori încerc să le aflu, invitându-vă să le descoperiţi şi voi pe un blog al unor tineri, Geta şi Marius, iubitori de tot ceea ce are mai frumos România: Hoinariromani.ro.

hoinari romani

Pe jumătatea feminină a blogului am cunoscut-o personal la un Tur al sinagogilor din Bucureşti, o persoana caldă si plăcută, pasionată de călătorii, poate mai mult ca mine. Despre blogul ei şi dragostea pentru castele vă povesteşte în rândurile ce urmează…

“Suntem doi tineri îndrăgostiți de natură, de orașele medievale, îndrăgostiți până peste cap de munte și unul de celălalt; fascinați de castele, impresionați de mănăstirile vechi care pun în evidență cel mai bine caracteristicile acestui popor.

Hoinărim prin România și la fiecare pas (re)descoperim ceva deosebit. Dorim ca bucuriile și amintirile din călătoriile noastre să stârnească pofta de hoinăreală și celor care ne urmăresc blogul. Și cum cu fiecare ieșire deveim mai curiosi să cunoaştem oameni noi ce-şi spun poveştile, am făcut o pasiune din a călători. Parcă ne-ar “mânca” tălpile sa plecam undeva aproape în fiecare weekend. Când timpul este mai zgârcit cu noi evadăm în jurul Bucureștiului sau îi cercetăm străduțele vechi.

Uneori se întâmplă să mergem într-un loc de două sau mai multe ori pentru ca de fiecare dată sa găsim ceva interesant. Una din dorințele noastre este să ajungem la cât mai multe castele, palate și conace. Si nu pentru a ne face o listă cu ele ci pentru a le descoperi frumusețea , fie ea vazuta si într-o ruina.

Castelul bran-vedere de pe drumul vamii

Poveștile și legendele din spatele unor astfel de monumente ne fascinează. Este interesant să compari arhitectura a două castele din aceiași perioadă si să identifici decorațiunile. Dar poate și mai impresionantă este istoria familiilor care au construit aceste bijuterii, acum unele uitate.

Nu am vizitat un număr impresionant de castele, palate, conace și case boierești  probabil o mică parte din câte sunt în România, noi am identificat peste  600 în toată țara, exceptând casele memoriale și culele din Oltenia.

Din cele văzute , despre majoritatea am scris pe blog, mai urmează să povestim și despre celelalte.

Primul castel despre care am scris pe blog a fost Castelul  Corvinilor-Huniazilor . Un loc cu o încărcătură istorică deosebită, nu mai punem faptul că este al IV-lea castel ca mărime din lume.

Un alt castel care trebuie vizitat și vă recomandăm să o faceți este Castelul Iulia Hașdeu, sau Templul Spiritual, este un castel mai altfel, construit nu ca fortăreață de apărare ci pentru un copil genial cu o viață foarte scurtă. Aici este interesantă atât construcția cât și felul cum a fost construit castelul. Se spune că a fost construit după planurile indicate de Iulia Hașdeu în ședințele de spiritism.

castelul iulia hasdeu

Pe lângă castelele cunoscute și arhicunoscute,  Peleș, Pelișor sau Bran am ajuns și la reședințe boierești mai puțin cunoscute cum ar fi: Castelul Apaffi  din Rona de Sus, Maramureș, sau Zimbor din Sălaj, mai puțin cunoscute și/sau vizitate  Castelul Teleki  din Gornești, atât castelul cât și parcul sunt superbe.  Spre bucuria vizitatorilor,  sper, din acest an este deschis publicului ca și un muzeu, până acum se putea vizita doar o singură dată pe an, 20 iulie.

castelul pelescastelul apafi -dumbraveni-castelul teleki-gornesti-mures

Am vizitat castele, palate și conace de care ni s-a făcut milă.  Am face și muncă voluntară pentru rebilitarea lor. Unele mai rezistă în picioare chiar dacă  au  fost vandalizate în timpul războaielor sau folosite în diferite scopuri în perioada comunismului, cele mai multe funcționând ca spitale pentru bolnavi TBC sau grajduri CAP. De exemplu Castelul  Bethlen din Criș    – probabil ne-a impresionat și prin faptul că am avut un povestitor ce a dat mai multe informații decât ar face-o în mod normal, dar castelul este  un diamant ce așteaptă lustruit.

castelul bethlen cris-la 18 km de sighisoara

În această vară am început un fel de vânătoare a conacelor din jurul Bucureștiului , am reușit să ajungem la câteva, despre unele am și scris pe blog – Micul Trianon sau  Palatul Cantacuzino de la Filipești Târg.Tot de pe lângă București,  Palatul Mogoșoaia care este fascinant, romantic și inconfundabil prin stilul brâncovenesc.

Iubești castelele? Citește și: Acasă la Nabab: Castelul Cantacuzino din Bușteni

micul trianonpalatul  c cantacuzino-filipestipalatul mogosoaia

Sunt și palate de care ne-am îndrăgostit, unul ar fi Palatul Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa, foarte interesantă istoria sa iar legendele sunt savuroase. Și Palatul Sturdza de la Miclăușeni nu este de ratat.

palatul cuza -ruginoasacastelul sturdza-miclauseni

Când ajungeți să vizitați un astfel de monument  admirați-l din toate unghiurile,  devorați legendele și istoria sa, cu siguranță vi se va deschide pofta de a mai vedea unul și încă unul și tot așa. Sunt niște comori ce se încăpățânează să strălucească sub povara anilor, noi le putem șlefui și le putem reda o parte din strălucire”.

casa domneasca m basarab -brebucasa de piatra udriste nasturelconacul n balcescu -milcoiu rm valceacastelul tepes -parcul carol-bucurestipalatul Ghika -dofteana, bacaupalatul sutu-muzeul de istorie a bucurestiului

autor  

Sursa: povestidecalatorie

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Cetatea de la Slimnic FOTO: Wikimedia Commons/Plinul cel tanar
Cetatea de la Slimnic FOTO: Wikimedia Commons/Plinul cel tanar

În Transilvania există peste 160 de cetăți și biserici fortificate. Printre acestea, cele mai populare și mai vizitate, poate și pentru că au fost reabilitate, sunt Râșnov, Bran, Viscri, Deva sau Făgăraș.

Din păcate, altele nu se bucură de aceeași atenție – în unele cazuri e vorba de lipsa de promovare, în timp ce alte cetăți au devenit ruine. Jurnaliștii Telejurnalului TVR au făcut un reportaj cu poveștile a câtorva cetăți din Transilvania despre care probabil nici nu știai că există.

Cetatea de la Slimnic (în fotografia din deschiderea articolului). Prima mențiune documentară este din 1282. A fost construită într-un loc strategic, pe drumul care leagă Sibiu de Mediaș. Din câte se pare, potrivit cercetărilor arheologice, aici ar fi fost o biserică.

Potrivit izvoarelor folclorice, în secolul al XV-lea, cetatea de a Slimnic era un fel de „închisoare a împăcării”. Mai exact, se spune că erau întemnițate aici, timp de trei zile, cuplurile care doreau să se separe. Camerele erau situate undeva la beci și nu aveau la dispoziție decât un pat, o farfurie, o lingură și o cană. Cât stăteau „întemnițați” cuplurile trebuiau să-și rezolve problemele din familie.

Cișnădioara FOTO: Wikimedia Commons/ Ihopulele
Cișnădioara FOTO: Wikimedia Commons/ Ihopulele

Cisnădioara. A fost construită în secolul al XII-lea și trebuia să asigure securitatea la poarta de intrarea dinspre Valea Oltului. Este o biserică fortificată recunoscută pentru acustiva sa impreionantă.

Aici s-au organizat numeroase concerte și s-au făcut înregistri live. Astăzi, biserica găzduiește și spectacole de teatru sau expoziții.

De asemenea, în ceea ce privește istoria recentă, în biserica fortificată sunt numeroase plăci comemorative cu numele unor ofițeri și soldați germani și austro-ungari care au murit în luptele din toamna anului 1916, din jurul Sibiului. Plăcile funerare ar fi fost strămutate din cimitirul de la Gușterița în anul 1940.

Biserica fortificată din Cârţa, Țara Făgărașului. În prezent se află în stare de ruină și doar o capelă este folosită de comunitatea evanghelică săsească. Mănăstirea a fost înființată în anul 1202, în timpul regelui Emeric. A fost desființată în 1474, iar bunurile au fost transferate Bisericii Prepoziturii din Sibiu.

Biserica fortificată din Cârţa FOTO: Wikimedia Commons/Otto Schemmel
Biserica fortificată din Cârţa FOTO: Wikimedia Commons/Otto Schemmel

Cetatea Colț (județul Hunedoara). A fost ridicată pe o stâncă, în jurul unui turn pătrat, căruia i s-au adăugat un zid de incintă, fortificat cu alte turnuri. A fost ridicată în scopuri de apărare, însă nu a îndeplinit niciodată acest rol. A servit cel mult în loc de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi. Dateazǎ de la începutul sec. al XIV-lea, când a fost ctitoritǎ de cneazul Cândea, care a trecut apoi la religia catolică și și-a schimbat numele în Kendeffy. Se aflǎ pe teritoriul satului Suseni, Hunedoara, pe drumul județean DJ 686, la intrarea pe valea Râușorului și la 3 km distanțǎ de satul Râu de Mori. Astăzi este o ruină.

Cetatea Colț FOTO: Wikimedia Commons/Andreistirbu72
Cetatea Colț FOTO: Wikimedia Commons/Andreistirbu72
FOTO: Harghita.ro
FOTO: Harghita.ro

Racu. Biserica fortificată romano-catolică este pe teritoriul Satului Nou, este declarată monument conform registrului monumentelor ale judeţului Harghita din 1992. Una din cele mai vechi clădiri din fostul Scaun al Ciucului, monumentul datează din secolul al XIII-lea. Biserică banderială cu multe elemente caracteristice unei fortificaţii. Biserica originală a fost extinsă în anul 1574, ultima modificare importantă datează din 1758, potrivit harghita.ro.

Cetatea Orăștie. Datează din primul mileniu de după Hristos. A fost o fortificație mică peste care au trecut migratorii maghiari și apoi sași. Chiar dacă orașul Orăștie a fost incendiat de cotropitori în repetate rânduri, cetatea nu a fost cucerită niciodată.

FOTO: Țetcu Mircea Rareș/Wikimedia Commons
FOTO: Țetcu Mircea Rareș/Wikimedia Commons
Sursa: canalmedia
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

 

Priveliștile aspre și totodată încântătoare ce pot fi contemplate pe spinările bătrânilor noștri Carpați spun povestea de demult a bătăliilor seculare dintre soare, gheață și stâncă. Se spune că în vremea ultimei glaciațiuni, stânca și gheața conviețuiau în bună pace. Gheața aspira să devină la fel de dură precum stânca, fiind susținută de gerurile năpraznice care se abăteau mereu peste crestele Carpaților.

Dar când vremea s-a încălzit și, pe neașteptate, Soarele a alungat cu razele sale fierbinți Iarna care părea că luase Carpații în stăpânire pentru totdeauna, ghețurile au început să se topească și apoi să fugă spre vale, odată cu șuvoaiele de apă formate prin topirea lor. În deplasarea lor, blocurile colosale de gheață au sculptat corpurile masive ale munților iar căldările și făgașele rămase în urmă pot fi admirate și astăzi.

1

Căldările glaciare sunt depresiuni de formă relativ rotundă, zămislite de către ghețari cu mii și mii de ani în urmă. În Cuaternar au existat patru perioade de răcire a vremii, purtând numele de Günz, Mindel, Riss și Würm, în care vârfurile carpatine de peste 1800-1900 de metri s-au aflat milenii la rând sub stăpânirea severă a ghețurilor.

zanoaga-mare

După ce ultima glaciațiune a luat sfârșit iar vremea s-a încălzit cu repeziciune, ghețarii s-au topit și unii dintre ei au lăsat în urmă căldări glaciare, în care astăzi se adună apa rezultată din ploi și din topirea omătului. În România se află minunate lacuri glaciare, între care se numără Lacul Mioarelor, Lacul Bucura sau Lacul Zănoaga Mare. Dacă, pe teritoriul țării noastre, Bucura este lacul glaciar cu întinderea cea mai mare (aria sa trecând de 100.000 metri pătrați), Lacul Zănoaga Mare este cel mai adânc dintre lacurile glaciare – măsurând 29 de metri de la suprafața apei și până la fund. Ambele se află în munții Retezat.

2

Lacurile de circ glaciar, așa cum este și Zănoaga Mare sunt cele mai numeroase dintre lacurile formate în urma glaciațiunilor. Specificul acestor ape stătătoare este aria redusă și adâncimea mică. Această ultimă însușire nu i se aplică, însă, și Lacului Zănoaga, cu adâncimea sa de 29 de metri. De aici și unicitatea acestei ape stătătoare cu apă de cleștar, situată la 2000 de metri altitudine!

De la Lacul Bucura și până lângă (lacul) Zănoaga Mare drumul e cu puțin mai lung de 5000 de metri. Nu pare mult, dar aflând că pentru parcurgerea sa pot fi necesare trei ore și jumătate, oricine își poate da seama că poteca are și lungi porțiuni abrupte, anevoioase la deplasare. Dar aerul proaspăt și înviorător, la care se adaugă frumusețea semeață și captivantă a munților pot alunga oboseala ca prin farmec!

z

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse: wikipedia.org, www.welcometoromania.ro, www.infopensiuni.ro

Imagini: Foto 2  – Turismland.ro Foto 1,3,4 – Facebook, Foto 5 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

foto: captură video

Televiziunea BBC a difuzat, marți seara, un program despre România „Din Transilvania la Marea Neagră”. Aici au fost evidențiate câteva atracții turistice, dar și momente referitoare la istoria țării noastre.

Acesta este primul dintr-o nouă serie prezentată de fostul politician Michael Portillo, conform RFI.

Programul de oră a inclus cam toate punctele majore de atracție – Piața Sfatului și Biserica Neagră din Brașov, dealul Tâmpa, munții Carpați, castelele Bran și Peleș, rafinăria Ploiești, muzeul Enescu din București, portul și cazinoul din Constanța.

România, promovată de BBC. Au difuzat un reportaj numit „Din Transilvania la Marea Neagră”

Portillo, un fost ministru în guvernul condus de John Major între 1992 și 1997, s-a reinventat pe sine însuși ca prezentator și comentator TV după eșecul său din 2001 de a deveni lider al Partidului Conservator.

Documentarul BBC, lung de 60 de minute, are meritul de a nu cădea în clișee, deși în el apar Castelul „Dracula” și Palatul Parlamentului.

Portillo nu cade în capcana unor occidentali de a se extazia în fața Palatului Parlamentului, despre care spune că este a doua clădire administrativă ca mărime din lume, după Pentagon.

Locurile filmate sunt de o frumusețe izbitoare și operatorul a reușit să înregistreze chiar imagini cu doi urși și un lup.

Acest program poate constitui o reclamă excelentă pentru România, țara cu proporția cea mai redusă a veniturilor din turism în Produsul Intern Brut.

Sursa: b1

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Ne plangem ca nu avem turisti, desi nu ducem lipsa de locuri splendide, inca neintinate. Le stiu insa strainii, care ne invata, la noi acasa, cum sa ne vindem marfa.

De pilda, italienii au descoperit Macinul. Un taram de poveste, incremenit in timp, cu sute de hectare de podgorii, care mai ales acum, in perioada culesului, are multe povesti de spus. Alaturi de investitorii autohtoni, strainii vor sa includa aceasta zona in drumul european al vinului, pe langa Toscana.

In mereu surprinzatorul tinut al Dobrogei, uscat de soare, plin de miresme cu iz de Levant, pamantul este prielnic atat vinurilor rosii, cat si celor albe. Soiurile sunt dintre cele mai bune: Merlot sec, care aduce a coacaze negre si vanilie, dar si un Chardonnay duios, o Tamaioasa sau un Sauvignon Blanc, toate au in aceste locuri o aroma aparte.

Printre turistii straini am gasit niste italieni, care au venit sa ne invete cum sa ne promovam regiunile viticole. Inca de la sosire, au ramas uluiti in fata felurilor de mancare pregatite pentru ei. Tochitura dobrogeana i-a cucerit definitiv.

Sa nu uitam si preparatele din vanat sau din peste proaspat sau celebrele placinte dobrogene, suberecul-mostenire de la hanii tatari.

Un astfel de meniu, cu tot cu degustare, ii costa pe oaspetii cramei Macin cel mult 30 euro de persoana. Iar daca vor sa ramana peste noapte, vor gasi pensiuni in zona, cu cel mult 20 de euro. O excursie prin imprejurimi costa in jur de 50 de euro, in timp ce in Italia sau Franta, turistii ar da 150 de euro.

Traseul include si un tur de vizitare in viile flancate de muntii Dobrogei, cei mai vechi din tara noastra.

Banii din fonduri europene nu ar lipsi si nici turistii. Problema e ca pana acum nu am reusit sa-i atragem. “Drumul Vinului” este un proiect pe care Ministerul Turismului incearca de ceva timp sa-l puna la punct, astfel incat si zona Dobrogei sa fie cuprinsa in traseul European. Pe langa podgorii, autoritatile se bazeaza si pe triunghiul manastirilor din Tulcea: Cocos, Saon si Celic Dere.

Manastirea Celic Dere poate concura fara nicio problema cu toate acele obiective din tarile europene pe care strainii le prezinta cu mandrie turistilor. Aici nu se percepe nicio taxa de vizitare, iar cei care vor sa ramana peste noapte se pot odihni in chiliile manastirii.

Ca sa ajungeti in Macin, trebuie sa treceti cu bacul de la Braila sau Galati. De la Bucuresti pana la destinatie faceti cel mult 250 de kilometri, iar de la Constanta 150.

Sursa: stirileprotv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Alba Iulia https://www.youtube.com/watch?v=9tSc5XO5bNQ

Ploiesti https://www.youtube.com/watch?v=fTiRm-rWVZM Parcul Memorial Constantin Stere – Bucov – Ploiesti – Fotografie si filmare aeriana HD

 
 
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

  

Aflată pe drumul sării care „pornea de la Ocnele Mari, trecea prin Pietrarii de Jos şi continua către Slatioara şi ajungea la Cerneşti”, dar şi pe traseele de transhumanţă şi pe drumurile haiducilor, localitatea Horezu din judeţul Vâlcea devine , în timp, un loc prielnic dezvoltării unui târg, unde oamenii din zonă făceau schimburi comerciale. Oierii vindeau lână și brânză, cumpărau cereale și produse de băcănie. Olarii vindeau produse ceramice necesare în gospodăriile rurale și-și luau hrană.

Manastirea Hurez

Tot aici domnitorul Constantin Brâncoveanu construieşte o mânăstire care poate fi considerată sinteza artei si maiestriei poporului român.Construcţia manastirii s-a facut in perioada 1690 -1693,iar târnosirea in 8 septembrie 1693.Manastirea Hurezi (satul Romanii de Jos) este cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Ţara Românească, monument UNESCO, cu biserica Sfinţii Impăraţi Constantin si Elena(1690-1693) cu remarcabile picturi murale (tabloul votiv) si cu mormântul gol al ctitorului. În incinta mânăstirii se afla o moară de apă, tot aici existând ateliere de prelucrare artistică a lemnului.

manastirea-horezu-hurezi-3
DSC_6794

Muzeul Bisericesc al Manastirii Horezu cuprinde piese de artă medievală, ţesături si carţi vechi. Aceste exemplare provin din biblioteca mânăstirii inţiata de Constantin Brâncoveanu, care avea una din cele mai valoroase colectii de carte ale timpului sau. Deasupra intrării in bibliotecă scrie si astazi in greceste “Biblioteca de hrană dorită sufletească, această casă a cartilor, iubire pre inţeleapta imbelşugare, in anul 1708″, scrisă de arhimandritul Ioan

Oltenia de sub munte

Trebuie să recunoaştem că şi locul unde este asezată localitatea contribuie la renumele său si oferă posibilitatea celor care o vizitează sa se bucure de toate frumuseţile pe care natura le ofera.Horezu  este si punctul de plecare intr–o călătorie prin “Oltenia de sub Munte”, în aşa fel incât traseele turistice pe care vi le imaginaţi să vă ajute să descoperiţi locuri minumate.Printre ele se numara şi Parcul National Buila Vanturariţa.

Cocoşul de Hurez

Dar simbolul hurezenilor este, fără indoială Cocoşul de Hurez , care, prin frumuseţea sa artistică, a transormat numele în renume. Într-un renume internaţional pe care ceramica din Horezu l-a căpătat şi datorită Târgului de ceramică Cocosul de Hurez. Povestea Târgului începe în vara anului 1971, iar din 1974 (a IV-a editie), Târgul este aşezat în vatra lui firească, la Horezu, locul unde se desfăşoară – Parcul de la stejarii seculari , în prima săptămâna din luna iunie si durează trei zile.

DSC_5494
DSC_5493
DSC_5484
DSC_5485
DSC_5489
DSC_5492
DSC_5500
DSC_5504
Mai multe detalii pe eualegromania
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

20160308_152918

    E locul unde oamenii  trăiesc minimum 90 de ani, e locul unde echilibrul de aerosoli este mai bun decât la Govora, este locul unde vara plouă câte puţin în fiecare zi, este locul unde corcoduşii înfloresc chiar pe 1 martie, este cel mai frumos loc din România, este, de departe, locul unde minunile se întâmplă cu adevărat.

    Firijba. Cel mai vechi sat din ţara noastră, loc care, după unii istorici, ar veni de pe vremea dacilor, mai jos de Firijba fiind satele Daia şi Meia, adică Dăeşti şi Meieni. Firijba este comoara  din mijlocul Vâlcii, satul aflat chiar în punctul geometric al axelor care străbat judeţul. Firijba l-a dat pe Dicu la NASA, copilul amărât al unei familii cu 7 fraţi, şi pe Dragoş, jurnalist la Paris Match.

    Firijba1Aceasta este Firijba…

    Povestea începe pe malul stâng al Luncavăţului, în mijlocul comunei Popeşti. Un drum care urcă pe dealurile moi ale marginii de sat duce într-un loc de mister. Habar n-ai că, la doar 4 km distanţă, după prima pădure de stejari, se află ceva unic în România.

    Se află satul tăietorilor de lemne. Satul firejurilor, al ferăstraielor, al celor care lucrau cel mai bine talpa caselor, talpa bisericilor. Primii uriaşi ai mileniului. Aici este legenda oamenilor de 2 metri, care cărau buştenii cu spinarea şi care arareori erau văzuţi coborând la lunca râului.

    Firijba2

    „Oamenii din Firijba erau aprigi. Muierile lor era vânjoase, masculine, femei care aveau o uitătură aspră. Era o comunitate extrem de închisă, de oameni ai codrilor”, se spune despre firijbeni.

    La început, colibele acestora erau printre copacii din pădure. Oamenii pădurii nu lucrau la câmp. Tăiau lemne, pe care le lăsau apoi să cadă spre Luncavăţ. Asta pe la 1.500. Apoi au defrişat pe alocuri pădurea să-şi facă o mică grădină. Aşa a apărut satul din mijlocul pădurii.  Departe de restul lumii, dar, de fapt, chiar în mijlocul lumii.

    Firijba devine cunoscută lumii abia după 1850, atunci când Cuza o aduce în nomenclator şi apare ca un cătun de sine stătător, care nu numără mai mult de 100 de suflete. Abia la 1900, cătunul ajunge la 150 de suflete. Atunci se decide crearea unie şcoli elementare, azi pustiită.  Tot acolo, în mijlocul pădurii. Aici a învăţat şi Dicu, cum îi spun bătrânii, 20160308_153134cel care a ajuns mai târziu la NASA.

    Azi, sunt 32 de case şi 11 famili. Restul caselor sunt părăsite. „Suntem numai babe. Toate avem peste 90 de ani. Da, ar fi o idee să ne ţină Dumnezeu încă pe atât, dar sănătoase ca acum”, spune tanti Dina, care are 91 de ani. De fapt, toţi bătrânii de aici lucrează câmpul, cară lemne şi sunt sănătoşi, nu au nevoie de doctor. Cel mai tânăr are 80 de ani.

    Până jos fac cam o oră. Vin mereu cu 30 de pâini. Că e iarnă, că e ploaie. Că e zăpadă. Oamenii muncesc singuri grădinile, au, pe lângă casă, pisoi, căţei, vite şi multă linişte.

    Ceva greu pluteşte în atmosferă. Aerul curat, zumzetul albinelor care au umplut corcoduşii. Aici nu se folosesc 20160308_153659îngrăşăminte chimice. Apa vine direct din fântână. Iar cei mai mulţi prisăcari aduc albinele la Firijba. Păi o lună de pastoral în Firijba produce miere cât trei jos, în alte părţi.

    Firijba este raiul Vâlcii şi al României. Este locul unde austriecii care au venit în vizită au rămas muţi.

    Unic, magic, autentic, pur… au fost cuvintele celor care au ajuns la Firijba.

    Azi se asfaltează drumul spre Firijba. Aici va fi satul de vacanţă al Vâlcii. Există zeci de cereri de pământ. Dar cei care vor veni aici trebuie să respecte Firijba. Pentru că acest sat a rămas aşa timp de 2000 de ani. Ar fi păcat să-l distrugem.

    Mihai IONESCU

    Sursa:ramnicuvalceaweek

    Facebook Twitter Email
    Cauta
    Articole - Romania pozitiva