Facebook Twitter Email

În Munții Buzăului, în zona Ulmet – Bozioru pot fi admirați faimoșii trovanți buzoieni, care se înfățișează sub o serie de forme, nodulare, sferoidale, elipsoidale, cilindrice sau dendritice, și care pot cântări de la câteva grame, la câteva tone. Un grupaj al acestora a fost numit de localnici Babele de la Ulmet.

Trovanții de la Ulmet, Munții Buzăului.

Trovanții sunt numiți, popular, ”pietre vii”, datorită uneia dintre multele legende, care spune că aceștia își pot schimba locul. O altă legendă spune că din străbuni se cunoaște faptul că aceste “pietre vii” aduc spor în casă și noroc. Localnicii cred cu tărie, adevărat sau nu, că după ploaie apar mici pietricele, mici trovanți, care în timp vor înghiți nisip și se vor face mari, se menționează pe site-ul www.dinbuzau.ro.

Trovanții de la Ulmet, Munții Buzăului.

Termenul ”trovant” este specific literaturii geologice române și a apărut prima dată în 1907, în lucrarea naturalistului Gheorghe Murgoci, intitulată ”Terțiarul din Oltenia”.

Potrivit geologilor, trovanții sunt niște conglomerate, formate în terenurile nisipoase și în cele ce prezintă stratificații de gresie bogate în carbonat de calciu. Atunci când suprafața devine umedă, mineralele încep să se răspândească și creează o presiune asupra nisipului, presiune care îl determină să se extindă și pietrele să ”crească”. Pietrele “cresc” prin depunere constantă cam 4-5 centimetri în 1.200 de ani.

Potrivit specialiștilor, adăugarea sedimentară, strat după strat, nu presupune un fenomen de natura organică, scrie formula-as.ro, însă se admite faptul că există un punct de materie organică de la care pornește creșterea sedimentară, pe care îl îmbracă și, de multe ori, îi copiază și forma. Această predilecție pentru a “imita” organismele vii este considerată o “curiozitate geologică”.

Trovanții de la Ulmet, Munții Buzăului.

Multă vreme, “pietrele vii” au fost considerate fosile de plante sau de animale, dar li s-a atribuit, de asemenea, și o proveniență de origine extraterestră.

În România, trovanții pot fi văzuți în județul Vâlcea, unde există, în comuna Costești, un Muzeu al Trovanților în aer liber, aflat în patrimoniul UNESCO, pe Dealul Feleacului, lângă Cluj, lângă Sibiu, în Cașolț, în Hunedoara, dar și în județele Bacău, Suceava și altele, potrivit site-ului www.worldwideromania.com. Totodată, în funcție de zonă, trovanții sunt cunoscuți sub diferite denumiri, precum bibiloi, bălătruci sau dorobanți, pietre mergătoare etc.

Trovanții de la Ulmet, Munții Buzăului.

Munții Buzăului încadrați în vest de munții Ciucaș, în est de munții Vrancei, în sud de culmile Subcarpaților de Curbură, iar la nord de Clăbucetele Întorsurii, se desfășoară pe o suprafață de aproape 1.900 kmp. În sud și în nord, contactul cu regiunile limitrofe este subliniat prin diferențele de nivel de 200-350 m ce apar adesea sub forma unor versanți abrupți. Acest aspect este și mai pregnant pe aliniamentul Păltineni — Colți — Lopătari, adică acolo unde eroziunea a pus în evidență pereți abrupți alcătuiți din straturi groase de gresie, în poziție verticală.

Trovanții de la Ulmet, Munții Buzăului.

Limita față de munții din est și vest se poate urmări în lungul văilor Buzău, Siriu în vest; Bâsca Mică, Bâsca Mare în est, al unor înșeuări largi (între vârful Furu Mare și Ivănețu în sud-est, Lăcăuți-Menesbert în nord-est) și culmi joase.

Din Munții Buzăului fac parte Masivele Siriu, Penteleu, Podu Calului, Monteoru și Culmea Ivănețu, în cadrul cărora există mai multe trasee marcate, arată site-ul www.carpati.org.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva