Evenimente
Institutul Cultural Român de la Madrid organizează la sediul său, în perioada 6 martie – 9 aprilie, expoziția de fotografie “Limbo” de Iulian Zâmbrean, artist recompensat în 2014 cu marele premiu la categoria individuală la concursul de fotojurnalism fotoCAM din Madrid pentru fotografia “La Espera/ Așteptarea”.
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES
Potrivit unui comunicat al ICR Madrid, transmis marți AGERPRES, proiectul face parte din strategia Institutului de a promova artiștii români stabiliți în Spania, prin organizarea de expoziții și susținerea de colaborări cu instituții de artă spaniole.
“Iulian Zâmbrean fotografiază oameni, e un fel de a documenta epoca în care a trăit — gesturile, durerile, fericirea, viața, copiii. Persoanele surprinse de el sunt în afara timpului, departe de meditațiile noastre, condamnați etern într-un spațiu prin care nici nu-l pot tranzita și din care nici nu pot ieși”, apreciază curatorul expoziției, Daniel Belinchon, citat de ICR Madrid.
Potrivit acestuia, “forma particulară a fotografiei de a opri timpul și de a judeca momentul generează un ‘limbo’ emoțional. Ceea ce aparatul foto captează și ceea ce ochiul fotografului vede e ceea ce rămâne prin fotografie: în afara timpului, fără să fie martori, fără să fie conștienți și făcând parte din amintirile noastre”.
Colaborator al agenției Whitepress, Iulian Zâmbrean trăiește în Spania de 9 ani, iar în ultimii 7 ani a început să lucreze și să colaboreze cu diferite reviste în calitate de fotograf.
Din 2014 este membru al Asociației Naționale a Jurnaliștilor de Presă și Televiziune din Spania și tot în 2014 a câștigat concursul de fotojurnalism fotoCAM din Madrid, organizat de Guvernul regional al Comunității Madrid pentru recunoașterea activității fotoreporterilor din Madrid care oglindesc în fiecare zi, prin munca lor, actualitatea regiunii.
Iulian Zâmbrean a fost selectat în festivaluri de fotografie din Spania și a avut expoziții de grup și personale în Castellon și Tarragona.
AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Mihai Simionescu)
Articol din 
Vioara lui George Enescu cântă pentru copiii cu insuficiență renală
March 1st, 2015 |
Violonistul Gabriel Croitoru va susține duminică, alături de vioara Guarneri a lui George Enescu, un concert extraordinar pentru sprijinirea copiilor și tinerilor cu insuficiență renală cronică.
Foto: (c) Sorin LUPSA / AGERPRES FOTO
“Marele violonist Gabriel Croitoru cântă la Cluj cu celebra vioară Guarneri a lui George Enescu pentru a sprijini copiii și tinerii cu insuficiență renală cronică. (…) În data de 1 Martie 2015, începând cu ora 18,30, în Sala Auditorium Maximum a Casei Universitarilor de pe strada Kogălniceanu din Cluj-Napoca va avea loc un concert extraordinar susținut de marele violinist Gabriel Croitoru. Alături de unul dintre cei mai virtuoși artiști ai coardelor din lume, cei mai buni instrumentiști pe care i-a dat școala clujeană de muzică în ultimii 10 ani conduși de tânărul și talentatul dirijor Adelin Cătinean vor interpreta ‘Anotimpurile’ de Antonio Vivaldi și Astor Piazzolla. Acest regal muzical are ca scop strângerea de fonduri pentru 100 de copii și tineri cu insuficiență renală cronică tratată prin hemodializă, dializă peritoneală și transplant renal îngrijiți de Asociația pentru Solidaritate și Empatie ‘Claudia Safta’, fundație de caritate care este și organizatorul evenimentului umanitar”, se arată într-o informare transmisă sâmbătă de Primăria Cluj-Napoca.
Violonistul Gabriel Croitoru speră ca sala să fie plină, pentru a fi de cât mai mare ajutorul pentru copiii bolnavi.
“Am fost onorat de invitația foarte talentatului dirijor clujean Adelin Cătinean de a concerta la Cluj pentru a susține alături de sute de clujeni, copiii cu suferințe cronice de rinichi a căror viață scurtă și plină de suferință depinde de un aparat. Sper din tot sufletul ca iubitorii de muzică cultă din Cluj, dar și oameni cu dare de mână să umple până la refuz superba sală Auditorium Maximum și să le oferim acestor tineri care își suportă cu atâta demnitate suferința o dovadă puternică de solidaritate și empatie”, a declarat, în comunicatul primăriei, Gabriel Croitoru.
La rândul său, președintele Asociației pentru Solidaritate și Empatie Claudia Safta, Emanuel Ungureanu, spune că acest eveniment cultural și caritabil se potrivește cu titlul de Capitală Europeană a Tineretului, pe care Cluj-Napoca îl deține în acest an.
“Mă bucur din suflet că doi artiști de excepție, maestrul Gabriel Croitoru, dar și excelentul dirijor clujean Adelin Cătinean alături de 22 de instrumentiști extraordinar de talentați și-au deschis inima și prin muzică de foarte bună calitate invită clujenii la începutul acestei primăveri să vină la un concert umanitar în beneficiul a peste 100 de copii cu insuficiență renală cronică tratată prin hemodializă, dializă peritoneală și transplant renal. (…) Fără doar și poate acest eveniment, cultural și umanitar deopotrivă, se încadrează perfect în ceea ce trebuie să fie ‘Clujul Capitală Culturală a Tineretului — 2015’, tineri artiști, cântă pentru copii și tineri suferinzi”, a menționat Emanuel Ungureanu.
AGERPRES/(AS — autor: Marius Septimiu Avram, editor: Cristian Anghelache)
Expoziție de păianjeni și scorpioni vii, la Muzeul Antipa
February 27th, 2015 |
O inedită expoziție de păianjeni și scorpioni vii, intitulată “Țesături Periculoase”, va fi deschisă în perioada 26 februarie – 5 iulie la Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”, informează un comunicat al instituției remis miercuri AGERPRES.
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES
Printre speciile care vor fi prezentate în cadrul expoziției se numără “Latrodectus mactans”, cunoscută și sub numele de “Văduva neagră”, întâlnită în SUA, Mexic — America Centrală, este un specimen puternic veninos, care trăiește în medie 1-2 ani și se hrănește cu insecte; “Theraphosa blondi”, cel mai mare păianjen din lume, un specimen agresiv, ușor veninos. Îl putem întâlni în Guyana Franceză, Brazilia, Surinam, Venezuela; se hrănește cu insecte, rozătoare și reptile mici, trăind între 12 și 14 ani; “Acanthoscurria geniculata”, o tarantulă de culoare neagră, cu încheieturile picioarelor albe, pe care o întâlnim în Brazilia. Se hrănește cu greieri, șoareci, șopârle; “Androctonus australis”, întâlnit în Algeria, Ciad, Egipt, Libia, Mauritania, Somalia, Sudan, Tunisia, Arabia Saudită, Mali. Este un specimen agresiv, foarte veninos, cu o constituție masivă, activ în timpul nopții; “Brachypelma albopilosa” (specie periclitată, protejată prin convenția internațională CITES care reglementează comerțul cu specii de floră și faună periclitate), întâlnit în Costa Rica, Brazilia, Venezuela, Nicaragua, Mexic, Honduras, Panama și Guatemala. Este un specimen blând, lent, ușor de înmulțit, activ noaptea.
Cu ajutorul terariilor din sticlă, care permit o expunere în condiții de siguranță, “Țesături periculoase” oferă o fascinantă incursiune în lumea acestor misterioase viețuitoare, punând la dispoziția vizitatorilor informații despre obiceiurile și principalele lor caracteristici, cum se adaptează ele la mediul înconjurător, rolul pe care-l joacă în ecosistem, precum și modul în care specialiștii le studiază.
Doar 200 dintre cele 44.000 de specii de păianjeni cunoscute în prezent sunt considerate a fi periculoase. Aversiunea sau frică de păianjeni, alimentate de literatură și filmele comerciale, determină oamenii să aibă uneori reacții exagerate față de ei, generând frici patologice de tipul arahnofobiei. Intenția acestui proiect este să ofere o nouă perspectivă asupra comportamentului păianjenilor și să schimbe modul de raportare al publicului fată de aceste specii destul de puțin cunoscute, se arată în comunicatul citat.
Expoziția poate fi vizitată de marți până vineri între orele 10,00 — 18,00 (ultimul vizitator intră la ora 17,00) iar sâmbăta și duminica între 10,00 — 19,00 (ultimul vizitator intră la ora 18,00).
Prețurile biletelor sunt de 10 lei pentru copii, studenți și pensionari și 15 lei pentru adulți. Copiii cu vârste mai mici de 3 ani au gratuitate.
AGERPRES/(AS — autor: Petronius Craiu, editor: Mihai Simionescu)
Doi cercetatori britanici au reconstituit si au obtinut calendarul solar de la Sarmisegetuza.
February 26th, 2015 |
Aparatul lui Uriel in Dacia
„Aparatul lui Uriel” de la Sarmisegetusa era mai mobil, cu elemente din lemn
Christopher Knight si Robert Lomas au respectat exact indicatiile din „Cartea astrilor cerestri” a patriarhului antediluvian Enoh.
„Cartea astrilor ceresti” a lui Enoh cuprinde invatamintele pe care ingerii le-au lasat unor oameni, alesi de ei, ca sa masoare „traseele astrilor si relatiile dintre acestia, potrivit claselor lor, teritoriului si anotimpului (…) precum si legile lor”.
O „cale in dar”…
„Aparatul lui Uriel”, de Christopher Knight si Robert Lomas, reconstituie sactuarele circulare cu rol astrologic si astronomic
Este vorba despre un aparat de calcul astronomic, un calendar (”cale in dar”), ale carui elemente erau „stalpi, portaluri si ferestre”, dispuse in cercuri concentrice, cu o „potcoava” din 21 de stalpi in centru – locul de observare. Cu ajutorul acestuia se studiau miscarile Soarelui si Lunii, eclipsele de Soare si Luna, pozitiile nodurilor Lunare, schimbarile de solstitiu si echinoctiu e.t.c. Conform ”Cartii lui Enoh”, ingerul Uriel i-a dat patriarhului secretul construirii acestui aparat, ale carui elemente difereau de la zona la zona, in functie de latitudinea de la care se faceau masuratorile. De ”aparatul lui Uriel” depindea agricultura, deci viata sedentara si dezvoltarea societatilor. Cine erau acesti ”mesageri ai lui Dumnezeu”?
… data de mesagerii lui Dumnezeu
Lomas si Knight au respectat indicatiile din Cartea lui Enoh si le-a iesit calendarul de la Sarmisegetusa
Misterioasa „Carte a lui Enoh” nu a fost niciodata inclusa in invataturile religioase pentru popor, pe motiv ca ea nu putea fi inteleasa cu mintea omeneasca. In aceasta sunt descrise faptele ”ingerilor”, sau ale ”mesagerilor lui Dumnezeu”, niste fiinte foarte speciale, foarte inalte, care au incalcat multe porunci divine, ba chiar si-au luat de soate pamantence, fapta pentru care nu au fost iertati, mai ales cand li s-au nascut copii uriasi. Aceasta este si singura referire la ei ramasa in cartile Vechiului Testament. “Uriasi erau pe Pamant in vremurile acelea, dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau uriasii care au fost in vechime”. Din “Dictionarul de mitologie generala” al lui V. Kernbach, aflam ca Enoh a fost un patriarh care a trait inainte de Potop. El era pe placul “mesagerilor lui Dumnezeu”, care l-au luat cu ei 200 de ani, timp in care acestia l-au invatat toate tainele Pamantului si Cerului, pe care l-au pus sa le scrie, sa le lase mostenire omenirii.
Impreunarea mesagerilor cu pamantencele
Cercurile de piatra de la Avebury sunt mai vechi decat cele de la Stonehenge
Enoh a lasat marturie scrisa ca mesagerii lui Dumnezeu pe Pamant erau 200 si aveau 18 sefi, iar cel care ii conducea pe toti se numea Samiza. Citam cateva paragrafe din traducerea lui Kernbach : “1. Cand oamenii s-au inmultit in acele zile, au inceput ca fiicele lor sa se nasca gratioase si frumoase; 2. Si cand ingerii, copiii cerului, le-au vazut, ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei dintre cele ale oamenilor si sa avem copii cu ele; 3. Atunci Samiza, seful lor, le-a spus: eu ma tem mult ca voi nu va veti atinge scopul; 4. Si daca asa veti face, ma tem ca eu voi suporta singur pedeapsa crimei voastre; 5. Insa ei au jurat ca n-or sa renunte; 6. Si s-au jurat intre ei cu blesteme reciproce (…) 10. Si ei si-au ales fiecare cite o femeie si s-au apropiat si au trait cu ele si ei le-au invatat magia, toate incantarile si proprietatile radacinilor si ale arborilor; 11. Si aceste femei au ramas grele si au nascut uriasi”. Mai departe, se povesteste cum mesagerii lui Dumnezeu i-au invatat pe fiii lor toate tainele Cerului si Pamantului, ”iar acest fapt s-a aflat in Ceruri si ei si-au patat renumele”, aducand asupra lor si a progeniturilor mania divina.
Invatatura pentru oameni
Se poate presupune ca Enoh era fiul unui ”mesager”, astfel s-ar explica de ce s-a bucurat de simpatia lor si mai ales de ce era atat de longeviv. ”Mesagerii” l-au luat in calatorii timp de 200 de ani, unele spatiale, atat de departe, incat “Pamantul nici nu se mai vedea si domnea un intuneric deplin” ( “Cartea lui Enoh”, dupa V. Kernbach ). L-au dus si intr-un tinut indepartat, unde Uriel si ceilalti s-au straduit sa-l faca sa priceapa cum se construieste ”computerul” astronomic, cercetat in detaliu de britanicii Lomas si Knight. Apoi, l-au pus sa scrie – in 366 de manuscrise, cate unul pe an – tot ce-i aratasera si-l invatasera, apoi l-au mai lasat un an printre ai lui, sa-i instruiasca in citirea operei, dupa care l-au luat cu ei.
Locul secret unde a fost instruit Enoh
Enoh a fost dus de ingeri intr-un loc secret, unde ingerul Uriel i-a aratat un ”aparat” cu care se putea masura ”traseele astrilor si legile lor”, precum si „ce se intampla in toti anii din lume pana cand se va termina noua creatie”. Refacand aparatul lui Uriel, dupa ”Cartea lui Enoh”, Knight si Lomas si-au dat seama ca acesta corespunde megalitilor de la Stonehenge si au concluzionat ca acolo, in Campia Salisbury, isi avusesera observatorul ingerii si acolo fusese dus Enoh. Cum Enoh era un patriarh antediluvian, ori Stonehenge este mai vechi decat spun istoricii (3.000 – 1.600 i.C), ori nu acolo a fost dus! Insa cei doi britanici mai pierd din vedere un element de localizare din povestirea patriarhului: „ la vest, se ridica un munte mare si impunator, de cremene”! Ceea ce nu se afla la Stonehenge! Mai interesant decat locatia initierii este insa ”computerul” reconstituit de ei si inclus in cartea lor ”Aparatul lui Uriel”. Acesta arata exact ca… sanctuarul de la Sarmisegetuza, mai precis, ”calendarul solar”, cu tot cu observatia orientarii lui pe directia N-S si E-V si cu calcularea aproape moderna a anului! Paul Lazar Tonciulescu, in “Impactul Romei asupra dacilor”, scria ca ”dacii cunosteau si foloseau un calendar solar considerat cel mai precis din antichitate. Anul dacic avea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna. Calendarul dacic de la Sarmisegetuza permitea numararea zilelor unui an cu ajutorul unor stalpi dispusi in forma de cerc, asa cum le-a iesit lui Knight si Lomas. Insa, complexul megalitic de la Stonehenge avea o eroare fata de „aparatul lui Uriel”: anul iesea cu 366 de zile! Deci, modelul trebuia cautat la alta latitudine! Spre deosebire de ”anul megalitic”, anul dacic era uimitor de precis, mai degraba acesta parand a fi inspirat din ”aparatul lui Uriel”.
Cunostintele astronomice si astrologice ale dacilor
Sanctuarul de la Gobekli Tepe, Turcia, este cel mai vechi sanctuar solar, cu 7000 de ani mai vechi decat Stonehenge
Iordanes, care i-a cunoscut pe daci prin sec.VI e.n., consemna ca: „ in timpul marelui preot Deceneu, dacii stiau teoria celor 12 semne zodiacale, cum creste si scade orbita Lunii, cu cat globul de aur al Soarelui intrece globul pamantesc, sub ce nume si sub ce semne cele 346 de stele trec de la rasarit la apus, eclipsele, rotatia cerului, regulile prestabilite ale astrelor…”. Adica, exact ce il invatase ingerul Uriel si pe Enoh. Nicolae Popa, autorul unei analize comparative asupra complexului de la Sarmisegetuza si de Stonehenge, a observat ca aliniamentele celor doua sanctuare sunt similare. Axul care sectioneaza vatra de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale din punct de vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori 34 de pozitii. Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la Sarmisegetuza, prezinta un numar identic de pozitii: 21. Dispunerea pe grupuri a pozitiilor lespezilor ce sustin stalpii este identica. Nicolae Popa considera ca ambele monumente tin de aceeasi traditie cultural-religioasa a unor populatii neolitice si au servit atat la masurarea timpului, cat si pentru o destinatie ritualica. Constructia de la Sarmisegetuza ar dovedi in plus, fata de cea de la Stonehenge, un grad inalt de perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii timpului. Modelul ”computerului ceresc” pe care ingerul Uriel i l-a aratat lui Enoh se regaseste in toate sanctuarele dacilor. Poate in muntii Daciei a avut loc initierea patriarhului antediluvian. In plus, sanctuarele circulare sunt atribuite de istorici getilor si masagetilor. De catre istoricii straini, ca cei autohtoni nu le atribuie nimic, decat, poate, ”branza”, ”miel”, ”ied”… Sanctuarele circulare abunda pe teritoriul Romaniei, la Adamclisi, Sarmisegetuza, Cetatuia, Racos- 3 sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 2005), de la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc! Acest sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai complex decat cel de la Sarmisegetuza.
Bun loc, la paralela 45!
„Aparatele ingerilor” de pe teritoriul Marii Britanii si Irlandei au fost durate in piatra, ca ele sa ramana in picioare pentru posteritate. Ale dacilor erau mai „flexibile”, cu stalpi de lemn pentru elementele variabile ale ”computerului” si din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia ca preotii daci stapaneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare „ cu stalpi, portaluri si ferestre”. I-a ajutat la calcule si „locul bun” pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formula de calcul astronomic se simplifica pentru ca tangenta si cotangenta de latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc. Cu alte cuvinte, nu-si scranteau mintea in calcule! De aceea si ”calea in dar” era atat de precisa, in timp ce altii, avand acelasi model astronomic, nu reuseau sa ajunga la precizia ”anului dacic”.
Predictii astrologice
Sanctuarul de la Stonehenge are aceleasi elemente constitutive ca cel de la Sarmisegetuza, numai ca este mult mai masiv
Asa cum au observat astronomii britanici legat de complexul de la Stonehenge, atat Sanctuarul Mare de la Sarmisegetuza, cat si celelalte descoperite pana in prezent, nu numai ca au o orientare exacta Nord-Sud si respectiv Est-Vest, ci sunt astfel aliniate, incat razele Soarelui care rasare il strabat de la un capat la celalalt doar intr-o singura zi pe an, pe 22 decembrie, atunci cand declinatia Soarelui este maxima si incepe iarna astronomica. La acea data, pe intreg globul unde se celebrau cultele Soarelui si al Lunii, aveau loc ceremonii ale focului, ca Soarele sa nu ”inghete” sau sa dispara. Cu acest prilej se faceau si prorociri generale. S-a observat la sanctuarele dacice pozitionarea ”nodurilor Lunare”, puncte care au mare insemnatate pentru astrologi. Includerea lor in ”aparatele” lui Uriel se justifica prin faptul ca ”mesagerii” i-au invatat pe fiii lor si cum sa prevada ”ce se intampla in toti anii”, sub aspect zodiacal. Toti astrologii care se respecta tin cont de ”nodurile Lunare”, pentru ca Nodul Sud arata bagajul interior cu care ne nastem, iar Nodul Nord este calea pe care omul o are de parcurs. Din perspectiva geocentrica, Nodurile Lunare rezulta direct din miscarile Lunii si Soarelui in jurul Pamantului, care influenteaza dimensiunea spirituala a vietii. Soarele simbolizeaza Spiritul, masculinitatea, actiunea. Luna este exponenta Sufletului, feminitatii, receptivitatii.
Multumesc autorului, eroina mea: Adina Mutar
Sursa: enational
Turneu Taxi în Elveția
February 16th, 2015 |
Trimis de Cosmin la Joi, 02/12/2015 – 22:55
Sâmbătă, 7 martie 2015, de la ora 19:00
Bâtiment des Forces Motrices
Place des Volontaires 2
1204 Geneva
Program
Defilare de modă
Intermezzo: Mezzosoprana Ioana Gheighiș, studentă la Conservatoriul din Geneva
Concert Taxi
Parking Seujet
Parking Finances
Ușile se deschid la ora 18:30
Duminică, 8 martie 2015, de la ora 17:00
Kantonsschule Alpenquai
Alpenquai 46–50
6005 Lucerna
Program
Defilare de modă
Intermezzo: Andrea Pântece, actriță
Concert Taxi
Parking Eiszentrum
Parking Segelclub Tribschenhorn
Ușile se deschid la ora 16:30
Trupa Taxi a fost înființată în 1999, în București. Primul cântec de succes al trupei succes a fost “Criogenia salvează România”, care a adus fani chiar și printre membrii clasei politice române. Taxi a reprezentat în 2000 România la Eurovision cu cântecul Luna și a obținut locul 17. Deși a fost cea mai bună clasare a României de până atunci, membrii trupei nu au fost mulțumiți și au compus un cântec ironic la adresa acestui concurs, pe care l-au numit E.B.U. – European Broadcasting Union.
Au urmat hiturile “Doi zero zero zero”, “Jumătatea mea”, “Comunitaru’” (melodie care făcea referire la câinii vagabonzi adunați în perioada respectivă de pe străzile Bucureștiului și ulterior eutanasiați), “Americanofonia” (cântec despre abundența expresiilor americane intrare în limba română), “Aici sunt banii Dumneavoastră”, “Noi cu cine votăm”, “Domnule Fost” sau “Situația din Țară”.
Unul dintre cele de mai succes albume, “Cele două cuvinte”, este construit în jurul unui single, cu același nume, cu un videoclip inedit, în care 26 de bărbați celebri din România se luptă cu greutatea rostirii a două cuvinte. Cele două cuvinte au avut un asemenea succes, încât melodia a fost tradusă în mai multe limbi, înregistrată și cântată de artiști din Moldova, Polonia și chiar Suedia. Pornind de la această melodie s-a născut și proiectul Those three words (thosethreewords-project.com), prin care oricine își poate înregistra propria versiune a cântecului și îl poate trimite apoi persoanei iubite
Piesele din concertele din Geneva și Lucerna fac parte dintr-un album aniversar intitulat “Taxi-15 ani”. La finalul fiecărui concert va avea loc o sesiune de autografe și fotografii.
Biletele pot fi cumpărate online (Geneva Lucerna) sau printr-un email la organizatori.
Informații suplimentare se pot solicita telefonic la numărul 076 688 04 04 sau prin email.
2% din banii obținuți prin vânzarea biletelor vor fi donați unei scop umanitar din România, în colaborare cu Asociația Trélex-Roumanie.
Organizatoare: Iulia Popescu, Ileana Regly și Elena Drăghicescu. Event FB Geneva Event FB Lucerna
Biserica de lemn din Stoilești, adusă pe ape din Maramureș până în Oltenia
February 7th, 2015 |
Județul Vâlcea, Athos-ul românesc cum mai este cunoscut, este renumit prin marile ctitorii ecleziastice al căror șir este deschis în secolul al XIV de Mănăstirea Cozia, devenită prototip pentru bisericile mănăstirești construite în veacurile următoare în Țara Românească, atingând punctul culminant prin Hurezi, chintesență a stilului brâncovenesc, primul stil autohton ce a adus arta și arhitectura românească în dialogul universal al valorilor culturale, fapt consemnat ca atare de înscrierea ei pe lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Mondial.
Foto: (c) Liviu POPESCU / AGERPRES
Dar din cele aproape 300 de biserici de patrimoniu din județul Vâlcea, o însemnătate aparte revine celor 88 de biserici de lemn, mici bijuterii arhitecturale, care au înfruntat vitregiile timpului și au rămas dovadă a credinței oamenilor locului.
Multe dintre actualele biserici de lemn nu se află pe locul inițial. Majoritatea însă se regăsesc pe o culme de deal sau într-un loc ferit, acestea fiind “totemul” satului românesc din secolele XV — XVIII.
O astfel de biserică se găsește și în comuna Stoilești, o așezare care numără nu mai puțin de 4000 de suflete. “Comuna Stoilești nu este la drumul mare, comuna Stoilești mângâie coamele dealurilor moi care despart Vâlcea de Argeș și Olt, Stoileștiul fiind locul de refugiu deasupra Oltului, aici venind în vremuri de restriște cei de jos din Galicea sau Olanu, în caz de invazie”, spune primarul Florin Ionescu.
Foto: (c) Liviu POPESCU / AGERPRES
Așa și este, de jos de la Olt drumul urcă aproape 10 km pe serpentine și prin pădure până se ajunge la Stoilești. De aici de pe platoul Stoileștiului se vede departe Oltul, coama estică a Munților Căpățânii și sus, în dreapta muntele dacilor, Cozia. În spate Costeștiul este deja Argeșul și un pic mai la sud județul Olt. Dar comuna are ceva mai scump aici, are două biserici de preț, două bijuterii de lemn care au povestea lor.
“Prima dintre ele, biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, nu este din partea locului. Are alt lemn. Un lemn care vine de la sute și sute de kilometri depărtare din Țara Maramureșului. Este lemn sfânt ca și cel din care sunt făcute bisericile de acolo”, spune preotul Vasile Cristea.
Taina stă în modul cum a fost adusă. Se spune că în secret, un mic boier din partea locului, pe numele său Duminică Pleșa a tocmit în secret meșteri maramureșeni pentru a face o biserică cu “lemn sfânt” de dincolo de Baia Mare. Numai că problema era la transport. Cum puteai să păcălești autoritățile imperiale că transporți în caravană o biserică, într-un imperiu în care la acea oră, mijlocul secolului al XVIII-lea, religia ortodoxă nu era bine văzută.
Foto: (c) Liviu POPESCU / AGERPRES
“Și uite așa s-a găsit soluția. Lemnele deja croite pe dimensiuni pentru biserică au fost transportate pe ape. De sus de la Maramureș, biserica a venit pe Someș, pe Mureș și a ajuns la Sibiu, la vama de la Turnu, pe Olt. Aici lemnele au fost lăsate pe apă și au ajuns aici, după ce au trecut pe Valea Oltului la Topolog unde căruțașii tocmiți de Duminică au încărcat lemnele și le-au adus în inima comunei. Biserica se spune că a fost ridicată foarte repede, meșterii maramureșeni au tăiat cum trebuie lemnele”, a mai adăugat preotul Cristea care slujește aici jumătate din sărbătorile anului.
Biserica a fost reabilitată în anul independenței României, 1878, și apoi în 1883 și din nou în 1923. “Din păcatele autoritățile comuniste nu au mai acordat atenție acestor bijuterii de lemn iar preoții care slujeau s-au descurcat cum au putut. Părintele Tudosie deși a cerut să fie înlocuită șița originală cu o alta tratată nu a primit niciun răspuns și atunci împreună cu sătenii, în 1967, au pus mână de la mână și au făcut un acoperiș de tablă pentru ca apa să nu mai pătrundă în interior deoarece înăuntru deja pictura se degradase și mai era și Icoana Mântuitorului, care are 75 pe 52 ca dimensiuni, este din anul 1875 și care se puteau distruge complet”, a menționat preotul.
Dar Biserica Sf. Ierarh Nicolae nu este singura “venetică” din Stoilești. Ea mai are o ”soră”, tot din secolul al XVIII-lea, în satul Stănești.
“Este vorba despre biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, adusă de această dată din Moldova de un fiu al satului, pe nume Lascu Ostroveanu, iubitor de credință care a cumpărat din nordul Moldovei lemn sfânt pentru biserică. Lemnele însă aici au venit pe uscat. Și azi această mândră bijuterie strălucește ca dovadă că Dumnezeu a binecuvântat mult comunitatea din Stoilești”, conchide preotul Vasile Cristea.
Cele 2 biserici românești aduse din Transilvania și Moldova cu mult înaintea unirii s-au alăturat bisericilor existente din Stoilești, înfăptuind poate mai repede cu o sută de ani, o unire în credință a celor trei regiuni istorice ale României.
AGERPRES/(AS—autor: Liviu Popescu, editor: Adrian Drăguț)
Muzeul Țăranului Român împlinește 25 de ani de la reînființare
February 5th, 2015 |
Muzeul Țăranului Român (MȚR) împlinește, joi, 25 de ani de la reînființare, iar în ziua aniversară, între orele 10,00 și 18,00, intrarea este liberă, informează un comunicat al instituției transmis AGERPRES.
Foto: (c) ALEX TUDOR/AGERPRES ARHIVĂ
În 1990, ministrul Culturii Andrei Pleșu l-a numit la conducerea Muzeului de la Șosea pe pictorul Horia Bernea, cel care timp de 10 ani, împreună cu echipa sa, va reașeza colecția înstrăinată în anii comunismului și va face “să renască un muzeu centenar”, după cum își amintește Irina Nicolau, citată în comunicat.
În anul 1996, reprezentanții muzeului au primit Premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Până în prezent, Muzeul Țăranului Român este singurul din țară care deține această distincție în patrimoniul său.
“Prin expozițiile temporare și colecțiile sale vechi, dar și recente, prin târgurile sale deja tradiționale și promovarea ‘produselor țăranului român’, prin activitățile sale cu copiii, prin diversitatea acțiunilor sale culturale (lansări de carte și dezbateri, concerte și filme, colocvii și seri culturale etc.), Muzeul Național al Țăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate”, se arată în comunicat.
În zilele de 5, 6 și 7 februarie, publicul beneficiază de ghidaje gratuite la orele 11,00 și 15,00. Muzeul se va sărbători pe tot parcursul anului cu expoziții, concerte, târguri cu meșteri și ateliere de creativitate pentru copii.
AGERPRES/(AS)
Ioan T. Morar și Andrei Oișteanu, printre autorii români prezenți la Târgul Internațional de Carte de la Ierusalim
February 4th, 2015 |
Ioan T. Morar și Andrei Oișteanu se numără printre autorii români ce vor fi prezenți la Târgul Internațional de Carte de la Ierusalim, care se desfășoară între 8 și 12 februarie, informează un comunicat al ICR Tel Aviv transmis marți AGERPRES.
Andrei Oișteanu
Foto: (c) GRIGORE POPESCU/ AGERPRES ARHIVA
Evenimentul va avea loc în Complexul HaTachana HaRishona. Standul României este organizat de Ministerul Culturii, la ediția din acest an fiind prezente următoarele edituri: Adenium, Cartea Românească, Casa de Pariuri Literare, Casa Radio, Corint, Curtea Veche, Editura Muzeelor Literare, Gama, Gramar, HAC!, Hasefer, Humanitas, Humanitas Fiction, House of Guides, Editura Institutului Cultural Român, Editura Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, Institutul European, Editura Familia, Max Blecher, Editura Militară, Monitorul Oficial, Nemira, Niculescu, Orizonturi, Polirom, RAO, Teopiticot, Tracus Arte, Trei, Vivaldi, Vremea.
Invitații ediției 2015 sunt: Bogdan Hrib, Ioan T. Morar, Horia Gârbea și Sorina Chiper, alături de autorii israelieni de origine română Riri Sylvia Manor, Moshe Idel, Raphael Vago și Costel Safirman (cu sprijinul ICR) și Andrei Oișteanu, Adrian Cioflâncă, Cătălin Mihuleac, Carmen Gavrilă și Alexandru Florian, alături de autorii israelieni de origine română Shani Boianjiu, Zoltan Terner, Moshe Idel, G. Mosari, Țesu Solomovici, Adrian Graunfels, Bianca Marcovici și Dafna Schoenwald (cu susținerea Ministerului Culturii).
De asemenea, Centrul Național al Cărții — ICR București va fi reprezentat de Bogdan Popescu, director, iar Editura Hasefer va fi reprezentată de Alexandru Marinescu, director și redactor șef la Realitatea Evreiască.
Desfășurat pentru prima oară în 1963, Târgul Internațional de Carte de la Ierusalim are loc o dată la doi ani și atrage zeci de mii de vizitatori, tema ediției din acest an fiind “Cărți vizuale”. La ediția 2015, care se va desfășura într-un spațiu nou — Complexul HaTachana HaRishona, Premiul Ierusalim îi va fi acordat scriitorului albanez Ismail Kadare.
Programul românesc din cadrul Târgului internațional de Carte de la Ierusalim se va axa pe două tipuri de evenimente: cafenea literară și lansări de carte.
AGERPRES/(AS — autor: Oana Ghiță, editor: Florin Marin)
Rețetele antice ale lui Apicius, gătite de un jurnalist la Festivalul Roman de la Călugăreni
February 3rd, 2015 |
Un jurnalist din Târgu Mureș, Botond Gaspar, a ajuns cunoscut după ce a reușit să gătească o serie de rețete romane inspirate din lucrarea ‘De re coquinaria’, aparținând lui Apicius, la ultimele două ediții ale Festivalului Roman de la Călugăreni.
Foto: (c) Dorina Matiș / AGERPRES
Colecția de rețete romane după care s-a inspirat jurnalistul a fost atribuită lui Marcus Gavius Apicius, un gurmand roman și un iubitor de mâncăruri de lux din acele timpuri și a fost realizată, după cum susțin specialiștii, undeva în secolul 1 după Hristos, în timpul domniei lui Tiberius.
‘Există o singură carte care provine din Roma Antică, care se numește ‘De re coquinaria’, adică ‘Despre bucate’ sau ‘Despre bucătărie’. Eu am ajuns în posesia rețetelor de la colegii de la Muzeul Județean Mureș, care organizează Festivalul Roman de la Călugăreni, care va avea anul acesta a treia ediție. Ei au făcut rost de un exemplar pe care l-au scanat și acum există în PDF o variantă care a fost tradusă în limba maghiară. Nu este o carte de rețete cu care suntem obișnuiți astăzi, ci este mai degrabă o ‘adunătură’ de ingrediente ale lui Apicius. Acesta a fost un mare gurmand, era ambițios, avea bani pentru a face aceste mâncăruri și gătea pentru mulți prieteni. Avea ambiția de a cunoaște și de a crea mâncăruri și voia să demonstreze că gătitul e ceva ieșit din comun, nu ceva banal cum se credea pe atunci. La vremea respectivă gătitul era considerat ceva ușor, banal, în sensul că romanii considerau că oricine o poate face. Apicius însă a încercat să facă din gastronomie o adevărată artă. Cartea propriu-zisă nu conține rețete concrete, iar rețetele după care am gătit și noi la Festivalul Roman au fost realizate și descrise după prezentările lui Apicius de către traducătorii maghiari ai cărții’, a declarat, pentru AGERPRES, Botond Gaspar.
În carte, jurnalistul-bucătar a găsit mai multe rețete cum ar fi Pulpă de porc prăjit cu miere de salcâm, Ruladă de carne a la Apicius, Cârnați tocați, Miel călit, Vițel fiert, Carne tocată a la Matius, Friptură de vițel, Friptură de porc mistreț, Sos pentru vânat, Cârnăciori, Purcel a la Vitellius, Ficat de porc, Pui umplut, Salată Cattabia Apiciana, Pui a la Frontinus. De asemenea, au fost descoperite și rețete mai puțin obișnuite, cum ar fi cele din carne de struț, file de ton, prepeliță, scoică de fluviu, pește prăjit, ciorbă de pește, rac, caracatiță, sos pentru șalău fiert, ciuperci la rotisor, sparanghel, Mazăre a la Vitellius, ciorbă de potroace cu caise, sufleu de pere, omletă dulce cu lapte, cremă de ouă, curmale cu miere și dulceață.
În ciuda specialităților descoperite, rețetele după care s-a gătit la Festivalul Roman de la Călugăreni s-au dorit a fi mai apropiate de moda gastronomică de astăzi, așa că s-a încercat “Ciorba rapidă”, deși era considerată o mâncare pentru săraci.
‘Spre exemplu ‘Ciorba rapidă’, pe care am preparat-o la Festivalul Roman de la Călugăreni la edițiile din 2013 și 2014, care deși în Imperiul Roman nu era considerată o mâncare propriu-zisă, fiindcă era doar pentru oamenii săraci, a avut un mare succes în rândul turiștilor care au luat parte la manifestare. Pentru ‘Ciorba rapidă romană’ avem nevoie de ingrediente: piept de pui, morcovi, pătrunjel, ceapă, piper, țelină, sare, foi de dafin măcinate și ouă. Se pune la fiert pieptul de pui cu legumele și piperul, iar când carnea este gata, o scoatem, o desfacem de pe oase și o tăiem bucățele. În supă se pun foi de dafin măcinat, ulei, sare, legumele se presează sau se fac piure (acum putem face și cu blenderul), se amestecă cu supa și cu bucățelele de carne și se fierbe. Când ciorba este gata, punem un gălbenuș de ouă în farfurie, iar ciorba se toarnă peste acesta. Noi nu am putut să punem oul crud în farfurie, dat fiind faptul că la Festivalul Roman de la Călugăreni aștepta mută lume la coadă, noi am bătut ouăle și le-am turnat în ciorbă. Am trișat un pic, dar am păstrat tot ce ține cea această rețetă’, a explicat Botond Gaspar.
O altă rețetă la care a contribuit la Festivalul Roman de la Călugăreni a fost ‘Linte cu castane’, iar pentru cei interesați și dornici să o prepare acasă Gaspar a prezentat și gramajele descrise de traductorii rețetelor lui Apicius: 250 grame linte, 250 grame castane, piper, chimion, coriandru, mentă, o lingură de oțet, o lingură de miere, ulei, așa-zisul liquamen, care era în loc de sare, și bicarbonat de sodiu.
‘Lintea se pune la înmuiat peste noapte, după care se pune la fiert în apă sărată. Într-o altă oală se fierb castanele curățate. Între timp preparăm amestecul de condimente din piper măcinat, chimion, coriandru, mentă, la care se adaugă oțet, miere, liquamen. Amestecul obținut astfel se toarnă peste castanele fierte și presate și se amestecă cu lintea înmuiată, de două-trei ori o întoarcem în uleiul încins și mâncarea e bună de servit. Lintea, alături de fasole boabe era o mâncare hipercalorică. După cum am spus, omul de rând mânca pâine cu ceapă și cu caș, dar pentru oaste, pentru militari nu era suficient. De aceea se preparau mâncărurile bogate în calorii, pentru că ostașii trebuiau să aibă energie să călărească și să mărșăluiască. Atunci mâncau foarte multe fasole și linte, care se preparau foarte ușor, conțin foarte mult fier și putea fi transportată pe distanțe lungi pentru că nu se strica’, a spus acesta.
Botond Gaspar a spus că soldații mâncau de obicei linte sau fasole, castane și alte mirodenii, un pic de carne — dacă aveau de unde — și, evident, beau vin.
În plus, la ediția a III-a a Festivalului Roman de la Călugăreni, care va avea loc în luna august, Gaspar Botond va prepara o nouă rețetă de-a lui Apicius, ‘Salată de fasole a la Baea’, care poate fi preparată acasă de oricine. ‘Avem nevoie de 500 grame fasole verde, țelină, o bucată praz, 0,05 litri vin alb, 2-3 linguri de ulei, citronadă, pastă de sardine sau garum — dar noi avem deja sare și putem să o folosim — și o lingură mică de chimion. Fasolea verde se taie în bucățele de 2-3 centimetri, și se călește în apă sărată până se înmoaie. Când este gata, se lasă la răcit și se stropește cu dressing făcut din oțet, citronadă, ulei, vin alb, sare, în care se pun bucățele mici de praz și de țelină. Acesta se toarnă peste fasole. Salata poate fi servită atât rece cât și caldă’, a afirmat jurnalistul.
Acesta a precizat că bucătăria romană folosea des ingrediente care astăzi nu sunt atât de des folosite, cum ar fi chimionul sau coriandrul, mierea cu carne, care se folosește mai mult prin restaurante, mai puțin acasă.
‘De asta am încercat să alegem rețete care să nu fie foarte departe de gustul de astăzi, că poate atunci rămâneam noi cu mâncarea și nu asta a fost ideea, ci oamenii să vină să guste. Nefiind foarte departe de ceea ce mâncăm astăzi, a prins la public. La Festivalul Roman de la Călugăreni am mai preparat și diferite creme, foarte populară a fost crema de brânză cu usturoi, care s-a servit pe chifle fierbinți făcute în cuptor cu lemne’, a mai spus acesta.
Potrivit ziaristului, pe vremea romanilor nu exista gastronomia așa cum o cunoaștem azi și de obicei mâncărurile se preparau la foc deschis, în aer liber, pe plită sau grătar ori în ceaun.
‘Mâncarea de bază era formată din păsat (puls sau polenta, cum se numeau) și pulmentum (un fel de mămăligă din legume). Carnea se mânca numai la întruniri, la așa-zisele epulum sau convivium, unde se servea pasăre, porc, pește de mare și de râu. Vită se mânca mai puțin, mai degrabă vițel. Pâinea era preparată cu dospeală (plămădeală) care cu timpul a luat locul polentei. Omul de rând mânca pâine nedospită din tărâțe și cozonac ieftin (farsul). Cele mai răspândite cereale au fost grâul, secara, meiul, orzul și ovăzul, cele mai răspândite legume — varza, morcov, salată, sfeclă, ceapă, castraveți, bostan, sparanghel. Încă nu se cunoșteau cartoful, porumbul, iar orezul era o delicatesă foarte scumpă și rară. Cele mai răspândite fructe erau nucile, piersicile, strugurii, merele, castanele. Bucătăria antică romană nu este identică cu gastronomia actuală italiană, pentru că nu existau preparate cu tomate sau paste, care sunt acum ingredientele principale’, a povestit bucătarul.
Studiind bucătăria de pe vremea Imperiului Roman, Botond Gaspar susține că romanii foloseau foarte multe condimente. Astfel, în loc de sare, care era costisitoare, se folosea sosul de pește numit garum, iar prin condimentare se încerca contracararea gustului de pește. Garum sau zeama sărată care era folosită la gătit era obținută prin fierberea peștelui de mare. Mai mult, spune ziaristul, în acele vremuri mâncarea gătită se servea numai o dată pe zi, în rest se mâncau legume și fructe crude, iar alimentele principale erau pâine, ceapă, caș, ceea ce era suficient pentru cei care trăiau în clima mediteraneană.
‘Obiceiurile s-au schimbat în secolul I înainte de Hristos și a devenit ceva mai apropiat de mesele zilei din timpul nostru, cu micul dejun (ientaculum), cina (vespera) și prânzul (caena). În limba română cina-caena a devenit masa de seară. Micul dejun se servea între orele 7,00 și 9,00, era lejer și consta din mâncare rece, prânzul (devenit prandium) între 11,00 și 15,00 și era format din mâncare caldă, iar masa principală cina (caena), după muncă și îmbăiere. Locul este interesant, inițial se mânca în atrium, șezând într-o rână. În timpul Imperiului Roman se mânca în sufragerie sau triclinium, unde se sta rezemat pe cotul stâng, culcat pe jumătate, se mânca numai cu mâna dreaptă (…) Se poate mânca cum mâncau romanii, dar nutriționiștii spun că nu e foarte sănătos să stai culcat în timpul mesei pe un cot și să mănânci numai cu mâna dreaptă. Bineînțeles, trebuie păstrate aceste noi științe’, a mai afirmat Gaspar.
Bucătarul a spus că prețuiește foarte mult cele scrise de Apicius, iar acesta poate fi considerat unul dintre părinții gastronomiei mondiale.
AGERPRES / (A — autor: Dorina Matiș, editor: Marius Frățilă)
Ateliere educative pentru copii la Muzeul Național de Istorie a României
February 3rd, 2015 |
Muzeul Național de Istorie a României desfășoară, în perioada 4 februarie – 6 martie, o serie de ateliere educative și de creație, care vor avea loc în fiecare zi de miercuri și vineri, începând cu ora 11,00, informează un comunicat al Secției Relații cu Publicul a MNIR, transmis luni AGERPRES.
Foto: (c) Lucian TUDOSE / AGERPRES ARHIVĂ
Potrivit sursei citate, sub genericul “Atelierele primăverii” vor fi organizate două tipuri de acțiuni: “Mărțișorul creponat”, în perioada 4 — 27 februarie, și “Mărțișorul micilor orfevrieri”, în perioada 11 februarie — 6 martie.
Cele două ateliere sunt destinate copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani care doresc să creeze propriile mărțișoare din hârtie creponată sau material FIMO, pe care să le poarte sau să le ofere ca simbol al primăverii.
Atelierul “Mărțișorul creponat” se desfășoară în zilele de 4, 6, 13, 18, 20 și 27 februarie, costul unui bilet de participare fiind de 14 lei, în timp ce atelierul “Mărțișorul micilor orfevrieri” are loc în zilele de 11 și 25 februarie, respectiv 4 și 6 martie, costul unui bilet de participare fiind de 15 lei.
Înscrierile se fac cu cel puțin două zile înainte de data în care va avea loc atelierul, telefonic, la numărul 021.315.82.07/interior 1008, sau prin e-mail, la adresa pr.mnir@gmail.com. Pentru desfășurarea în condiții optime a atelierelor, numărul de participanți este cuprins între 10 (minim) și 20 (maxim) de persoane.
În cadrul atelierelor, participanții se vor bucura de o vizită ghidată gratuită, la alegere, într-una dintre expozițiile permanente “Tezaur Istori” sau “Copia Columnei lui Traian”, mai informează MNIR.
AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Florin Marin)