ROMANIA

Straini in Romania

Povestea de iubire dintre o româncă şi un francez, care a dus la o superbă afacere în Transilvania. Casa de pe Deal, un business cu puţini bani şi mult suflet

February 23rd, 2016 |

Povestea de iubire dintre o româncă şi un francez, care a dus la o superbă afacere în Transilvania. Casa de pe Deal, un business cu puţini bani şi mult suflet

Într-o casă veche din localitatea Saschiz, judeţul Mureş, doi tineri, el francez, ea româncă, au pus pe picioare o mică afacere de familie care îmbină armonios dragostea lor pentru natură, produsele naturale şi agroturismul.

Anca Dalmasso (34 de ani) l-a cunoscut pe Charlie (32 de ani) în 2005, la Sibiu, unde Anca studia turismul iar Charlie, venit în România cu o bursă Erasmus, studia biologia. S-au îndrăgostit şi, cu un an înainte să-şi termin studiile, s-au gândit ce vor face după ce vor absolvi. Anca este de loc din Saschiz, moştenise de la bunici o căsuţă şi ceva teren iar decizia a fost, spune ea, destul de simplă.

Mai multe detalii pe adevarul

Articol din Romani celebri - social, Romania azi, Straini in Romania |

Comments Closed

Omul care a călătorit în toate cele 198 de țări de pe Pământ: Vizitați România!

February 21st, 2016 |

Gunnars Garfors este un norvegian care a călătorit în 198 de țări. Performanța este una extraordinară, mai ales că nordicul are doar 37 de ani.

Întrebat de Business Insider care este țara în care i-a plăcut cel mai mult, Garfors s-a eschivat și a spus că preferă să aleagă 12 state din care s-a întors cu cele mai frumoase amintiri. Prima dintre destinațiile recomandate este România.

„Transilvania – cunoscută mai ales pentru castelele sale, munți și, desigur, Dracula – te va uimi. Să nu uităm însă de petrecerile din capitala București. Iar românii chiar știu să facă bere”, își amintește călătorul scandinav.

O altă recomandare a lui Gunnar Garfors este Madagascar, stat insular african. „Este clar că francezii au „vizitat” aceste locuri (referire la dominația franceză asupra Madagascarului, încheiată abia în 1960 – n.r.). Mâncarea din Antananarivo este una de clasă mondială, până la primirea notei. Vei avea impresia că au uitat să treacă mare parte din produsele pe care le-ai comandat”, spune el, uluit de prețurile mici din restaurante.

Sursa: greatnews

Articol din Straini in Romania |

Comments Closed

Un spaniol îndrăgostit de România

February 21st, 2016 |

Un spaniol îndrăgostit de România

„Din nenumărate motive iubesc România și mereu va fi în sufletul meu. Nu trece o zi fără să mă gândesc la ceva în legătură cu România – ori mă gândesc la un prieten de acolo, ori la când voi merge din nou. Port această țară în sufletul meu”. Nu este o mărturisire a vreunuia dintre milioanele de români care și-au luat viața în mâini și au plecat în toate zările. Este confesiunea lui Agustin Montero Martínez, un spaniol din Igualada (Barcelona).

„Interesul meu pentru România începe la anul 2004, până atunci ce știam despre România era ce văzusem prin televiziune, despre Ceaușescu, Nadia Comăneci și, bineînțeles, despre legenda lui Vlad Țepeș, Dracula. A fost în luna iulie 2004 când am fost prima oară în România. Cu o lună înainte de a merge am citit un pic și am căutat prin internet ceva detalii despre România, am căutat informație despre Vlad Țepeș, despre Transilvania”, ne-a scris Agustin, pe Facebook, într-o română corectă, doar unele prepoziții și forme ale unor cuvinte arătând că încă este un învățăcel al limbii noastre.

Cluj-Napoca, Sighișoara, „un oraș atât de frumos, un oraș medieval, curat”, Bran, „cu un peisaj ca o povestea, un vis, tot era verde”, Sinaia, cu castelul Peleș, cetatea din Râșnov, Zărnești, Tulcea, Constanța l-au făcut să se îndrăgostească de România. „Când am ajuns la Barcelona și am văzut poze făcute acolo am povestit cu niște prietenii români stabiliți aici, am simțit bucurie din cauza tot ce am văzut acolo, cum am fost primit de oamenii, dar și tristețe din cauză că mă simțeam departe de România. În momentul ăla mi-am dat seama că România mereu va fi în sufletul meu”, mărturisește.

În 2006 a revenit în țara noastră, de data aceasta vizitându-și un prieten din Baia Mare. Vizitând Cimitirul Vesel de la Săpânța, Sighetul Marmației, mănăstirea Bârsana, apoi Bucovina, cu mănăstirile Voroneț, Humor, Putna, Sucevița, Moldovița, Arbore, și apoi cu municipiul Suceava a învățat „un pic despre tradiții din România, mâncarea, istoria”.

„Bucovina a rămas în sufletul meu și din momentul ăla am simțit că religia ortodoxă este religia unde mi-am găsit liniște sufletească de care aveam nevoie. În luna septembrie 2013 și după mult timp de mers la biserica ortodoxă aici, în Spania, am trecut la religia ortodoxă, cu ajutorul preotului Daniel Cucu, de la biserica ortodoxă română din Villarrobledo, Albacete”, spune.

Cum a fost parcursul învățării limbii române? În 2006 a început să înțeleagă româna, să înceapă să știe să scrie „cuvinte ușoare”. „Vorbind cu prieteni mei români aici, în Spania, ei m-au ajutat mult să înțeleg și să învăț încet cu încet românește. În 2010 am fost de două ori în România, apoi în 2011 am fost de cinci ori în România și acolo am început să vorbesc puțin mai bine și să scriu un pic mai bine. În 2012, în august, și în decembrie 2014 am fost din nou. Până în ziua de azi am fost de zece ori în România și mereu aștept să ajungă ziua care voi merge din nou”, zice.

Relaționându-se atât de mult cu românii era o mare probabilitate de a-și găsi și o fată dragă între noi.

„Mia, de fapt Mariana Nicoleta, este viitoarea mea mireasă. Ne-am cunoscut pe 15 august 2013, la biserica ortodoxă din Villarrobledo. După slujbă s-a făcut o masă la un restaurant pentru cei care au dorit să petreacă această zi împreună cu familia și prieteni. A fost acolo unde un prieten mi-a făcut cunoștință cu Mia. De atunci am început să vorbim, ne-am îndrăgostit și așa a început povestea noastră”, spune.

Pe 19 iulie Agustin și Mia vor face nuntă, „în stil tradițional românesc, la biserica din Prundu Bârgăului, unde ne vom îmbrăca în costum tradițional. A fost dorința mea personală să mă însor în România, și dacă bunul Dumnezeu îmi dă sănătate voi îndeplini visul meu”, mărturisește.

A ținut să îi transmită Miei și prin intermediul nostru „că este o persoană minunată, cu un suflet atât de mare. Lângă ea am găsit fericirea și stabilitatea de care toți avem nevoie în viața asta pentru a construi o familia creștină. Am învățat multe lucruri bune de la ea și sper să avem o viață fericită împreună și să construim o familia fericită”.

Anul trecut a petrecut primul lui Crăciun în țara noastră, alături de Mia și de părinții ei. „Am petrecut sărbători de iarnă în Prundu Bârgăului, Bistrița Năsăud. Îmi plac foarte mult tradiții românești. Am fost cu vecini și prieteni din sat la tăierea porcului, am observat cât de important a fost pe vremuri și încă în ziua de azi pentru români această tradiție. A fost foarte frumos și emoționant când au venit copii și au cântat colinde, este o muzică care ne transmite tradiții de la moșii, strămoșii, un obiceiu care nu trebuie uitat. Am vizitat Colibița, Pasul Tihuța, mănăstirea Piatra Fântânele. Bistrița mi-a dat impresia de a fi o zonă foarte tradițională, oamenii, primitori, și unde sper să îmi petrec multe zile din viața mea de acum înainte”, ne-a scris.

În martie anul trecut Agustin a creat pe Facebook grupul Spanioli îndrăgostiți de România, apoi Bistrițeni de Pretutindeni și Iubești România, „unde avem scopul de a arăta România așa cum este, pentru c-am observat că din ce în ce suntem mai mulți care iubim România și care suntem interesați de a arăta adevărul despre România, și nu ce se vorbește și arată prin TV aici, în Spania, că numa’ despre aspecte negative se vorbește. Am prieteni spanioli care merg în România și când se întorc au o părerea foarte bună despre România și zic că e o țară frumoasă, că nu este ceea ce se vede prin TV”.

Mărturisește că „mă afectează foarte mult când aud spanioli vorbind rău despre România sau români. De multe ori m-am confruntat cu ei și cu educație i-am întrebat ce știu ei despre România, dacă au fost și au văzut cum este, dacă au cunoștințe din România, de ce vorbesc și judecă fără să cunoască despre ceea ce vorbesc? Îi întreb dacă știu cine este Henri Coandă, Dr. Păunescu, dacă știu că primul oraș care a avut curent electric în Europa a fost Timișoara, dacă știu ceva despre poporul român, de unde provine limba română”. „Consider că poporul român este un popor respectuos, de fiecare dată când am fost acolo am simțit respectul care aici, din păcate, nu mai găsesc. M-au primit cu suflet deschis și mi-au oferit tot ce au, m-au respectat și nu au vorbit nimic rău despre poporul spaniol, au dat dovadă de un respect mai rar de găsit în ziua de azi. Români, sunteți un popor luptător, din cauza situația economică în România mulți români au plecat la străinătate să își caute un viitor mai bun. Doar că eu de multe ori mă întreb dacă există un viitor mai bun afară din România… Acum depinde ce înțelege fiecare despre un viitor mai bun… Este foarte dureros să te îndepărtezi de familia în căutare de un viitor mai bun, de asta consider că sunteți un popor luptător, oamenii muncitori care se pricep în orice domeniu de lucru mult mai bine decât spanioli și oamenii care de multe ori lucrează acolo unde nu vor să lucrezi alți. Din cauza asta meritați un respect enorm. Am speranța că situația economică se va schimba și mulți români plecați la străinătate se vor reîntoarce acasă”, a adăugat.

Mărturisesc că acum ceva vreme, când l-am descoperit pe Agustin pe Facebook, nu am fost sigură că scrie singur toate lucrurile frumoase pe care le citim despre țara noastră pe paginile grupurilor create de el. Dar am avut prilejul să vorbim și la telefon și m-am convins că vorbește o limbă română dulce și destul de corectă.

„Dacă vă face plăcere să aflați mai mult despre interesul meu și dragostea mea către România puteți căuta prin YouTube un interviu, Agustin Montero, un spaniol îndrăgostit de România. Cei care doriți, mă găsiți pe Facebook, mereu veți găsi un prieten cu care o să puteți discuta orice despre România și sper să mă ajutați să mai învăț despre țara voastră și istoria, cultura. M-aș simți onorat de a cunoaște mai mulți prieteni interesați de a discuta despre România”, a transmis

Sursa: noiinspania

Articol din Straini in Romania |

Comments Closed

Oraşul tău / Constanţa Cum au ajuns nişte americani nebuni după tradiţiile noastre să-şi facă Taraful Usturoi, cu care să cucerească SUA: „Vă vine să credeţi că nu-s români?”

February 21st, 2016 |

Cum au ajuns nişte americani nebuni după tradiţiile noastre să-şi facă Taraful Usturoi, cu care să cucerească SUA: „Vă vine să credeţi că nu-s români?”

Patru muzicieni americani îndrăgostiţi de România au înfiinţat Garlic Band, adică Taraful Usturoi. Cu un ţambal, o vioară, un acordeon şi un contrabas, lăutarii din Garlic Band (adică Taraful Usturoi) încing scenele din Statele Unite ale Americii şi pun pe jar publicul, indiferent de originea spectatorilor. Doi dintre muzicieni au învăţat limba română special pentru a înţelege mai bine folclorul nostru tradiţional.

Un taraf care cântă muzică populară românească face senzaţie peste Ocean. Cu un ţambal, o vioară, un acordeon şi un contrabas, lăutarii din Garlic Band (adică Taraful Usturoi) încing scenele din Statele Unite ale Americii şi pun pe jar publicul, indiferent de originea spectatorilor. Căluşarii, Geamparalele din Măcin şi Brâul din Muntenia sunt doar câteva exemple din repertoriul tarafului. Că muzica românească are darul de a ridica asistenţa în picioare nu miră cunoscătorii. Ceea ce uimeşte, însă, este că lăutarii din Taraful Usturoi sunt toţi – fără excepţie – americani get-beget. Miamon Miller, Cory Beers, Joshua Kaufman şi Simeon Pillich sunt muzicienii îndrăgostiţi de folclorul nostru tradiţional, pe care îl cântă cu România cu gând.

Mai multe detalii pe adevarul

Articol din Straini in Romania |

Comments Closed

Francezul care face harta mestesugurilor traditionale din Romania. “Asta este valoarea cea mai faina”

February 6th, 2016 |

Crescut si educat in vest, s-a intors acasa, ca sa-si cunoasca originile. Si n-a mai vrut sa plece. Se simte dator sa salveze arhitectura satelor romanesti si mestesugul traditional aflat pe cale de disparitie.

Pierre Bortnowski – dupa revista Forbes unul dintre primii 30 de tineri intreprinzatori ai Romaniei cu performante iesite din comun: e arhitect – pasionat de case romanesti cu istorie si neobosit in restaurarea lor. “Asta e valoarea cea mai faina a Romaniei!”, spune el.

Nascut dintr-un tata fugit in Franta, in vremuri comuniste, a ajuns in Romania abia in studentie, cu bursa. Nu vorbea o boaba romaneste, dar voia sa-si cunoasca originile. S-a indragostit de aceasta lume si n-a mai plecat. Impreuna cu colegi si prieteni voluntari s-a pus pe treaba: organizeaza tabere – santier pentru studentii arhitecti. Sute de oameni au invatat impreuna cu el cum se imbina materialele de constructie si ce inseamna mestesugul – vechi sau nou!

“Daca nu intelegi ce inseamna realizarea desenului tau, n-ai nici o sansa sa faci un desen care va avea sanse sa fie realizat cum trebuie! Cand te formezi ca profesionist, trebuie sa te duci sa cauti ce ai nevoie, trebuie sa fii active, sa fii proactiv, sa nu astepti!”

Vrea sa aduca pe santiere si profesorii: “Sa vina sa-si murdareasca putin mainile, sa se reconecteze cu realitatea”.

A recuperat de la stat cula olteneasca a strabunicului, deposedat de comunisti. Cu un grup de voluntari de la fundatia ProPatrimonio, a peticit alte cule vechi, care stateau sa se darame fiindca proprietarii n-au bani sa restaureze. Cula de la Curtisoara e azi muzeu viu: copiii din sat sunt invitati la ateliere de arta. Dar planul adevarat lui Pierre este sa-i ajute pe localnici sa-si pastreze propria mostenire.

A relevat si cartografiat intreaga asezare, fiindca a observat cat de bine a fost gandita de stramosi – cu gradini orientate spre soare, cu case ferrite de vantul aspru al iernii. Voia chiar sa-i ajute pe tarani sa le renoveze si sa le adauge confortul modern. Putini au inteles ce vrea olteanul cu accent parizian si multi vor sa continue sa inalte constructii moderne, prea mari pentru nevoile lor.

Dar Pierre e optimist. De cand a participat la Campania stirilor PRO TV “salveaza Romania frumoasa!” a primit sute de mesaje de la oameni care vor sa-si restaureze propriile case batranesti. Vrea sa-i ajute pe toti. Cu sfaturi, proiecte si mai ales specialisti. Face si o harta a acestor specialisti, gratie careia oricine va putea gasi pe internet mesteri buni pe care Pierre ii cunoaste. Gandeste pe termen lung: daca cererea creste, batranii mestesugari isi vor lua ucenici.

Francezii au stiut dintotdeauna ca mereu va fi nevoie de mesteri priceputi sa salveze patrimoniul architectural. Fabien Monestin e fierar si a venit la noi sa invete mestesugul traditional, la Tibanesti. S-a indragostit de limba romana si de satele moldovenesti. Viseaza sa se mute acolo intr-o zi, sa fie si el pe harta mestesugarilor facuta de Pierre. Deocamdata isi castiga painea restaurand portile vechi ale Bucurestilor.

Si in Bucuresti, Pierre e active: protesteaza fata de demolarea massiva si fara cap a patrimoniului. S-a implicat in salvarea Halei Matache. A iesit in strada, la proteste, a crezut ca aa convins autoritatile ca istoria merita salvata. Le cere bucurestenilor sa fie mai constienti de valoarea micului Paris si sa indrazneasca sa-l apere de autoritati, care actioneaza adesea ca in vremuri comuniste.

Agentul platit sa pazeasca molozul ne someaza sa plecam, ca n-avem autorizatie de filmare. “E spatiu public. Suntem in oras, in orasul nostru”, spune Pierre. “E o chestie de masa critica! Se zice ca cu 800 de oameni poti sa schimbi lumea si eu cred in chestia asta. Si de exemplu, la nivel de vot national, mi se pare ca a aparut o masa critica de oameni care au decis ca vor altceva”

Stie ca Romania nu se va schimba peste noapte, ci in pasi mici. E fericit ca sunt tot mai multi ca el. E convins ca impreuna vor reusi sa salveze de la disparitie mestesugul traditional, sa opreasca distrugerea partimoniului romanesc, si sa-l si puna in valoare.

Sursa: Pro TV

Articol din Romani azi, Romani celebri - social, Romani celebri - toti, Straini in Romania |

Comments Closed

Francois Saint Paul: Dorim dezvoltarea unei cooperări pe termen lung Paris-București privind dezvoltarea urbană

February 2nd, 2016 |

Ambasadorul Republicii Franceze în România, Francois Saint Paul, prezent luni la lucrările Atelierului de lucru București-Paris 2016, a subliniat importanța colaborării dintre cele două orașe, pe termen lung, în ceea ce privește dezvoltarea urbană.

Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO

“Acest seminar este foarte important, pentru că suntem convinși că este necesară dezvoltarea relațiilor între Paris și București, fiind interesant un schimb de experiență în domeniul planificării urbane. La Paris avem o anumită experiență, iar specialiștii care participă la acest seminar sunt foarte cunoscuți în Franța. (…) Dorim dezvoltarea unei cooperări pe termen lung, pentru că dacă se vorbește despre planificarea urbană trebuie să gândim mereu în perspectivă”, a precizat el.

Mai multe detalii pe agerpres

Articol din Straini in Romania |

Comments Closed

Fotografii ale salinei Turda, realizate de celebrul fotograf Richard John Seymour

January 30th, 2016 |

Celebrul fotograful britanic Richard John Seymour, deținător al mai multor premii pentru fotografie, a vizitat recent salina Turda în cadrul unui proiect de fotografiere a celor mai spectaculoase peisaje antropice, conform unui material publicat de site-ul thespaces.com și preluat și de CNN.

Salina Turda este prezentată drept “o atracție turistică neobișnuită” ce este vizitată anual de mii de turiști care coboară în fosta mină de sare pentru a juca mini-golf, bowling sau pentru a se plimba cu barca pe lacul din interior, dar și de persoane cu afecțiuni ale sistemului respirator.

Mai multe detalii pe agerpres

Articol din Straini in Romania |

Comments Closed

Peter Hurley, irlandezul care cinstește tradiția românească

January 22nd, 2016 |

Civilizaţia înseamnă păstrarea identităţii naţionale. Este ceea ce face, în fiecare zi, irlandezul Peter Hurley. A venit în România, în urmă cu 20 de ani, la propunerea unui prieten, și a rămas aici.

A fost fascinat de obiceiurile noastre, de firea oamenilor. A investit toţi banii pe care-i avea în festivalul de tradiţii la Săpânţa, „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.

Dintr-un motiv cât se poate de simplu. Peter Hurley crede în România civilizată, în valorile străvechi ale acestei ţări. Până acum a investit aproximativ 160.000 de euro în proiectul „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.

„Este un om tare deosebit şi mi-aş dori ca toţi românii să fie că străinul Peter”, spune Maria Zapca, ţesătoare din Săpânţa.

Dorinţa lui este să ţină viu satul românesc şi tradiţiile acestor locuri. Crede că România este deosebită pentru că păstrează stilul de viaţă pe care bunicii lui îl aveau în Irlanda, pe când el era doar un copil.

„Irlanda este o ţară străveche, noi am cam pierdut cultura, civilizaţia noastră ţărănească, străveche, adevărată, autentică. În România, aceleaşi tradiţii de care noi ne amintim le găseşti încă vii şi asta e foarte special şi interesant despre România. Asta e comoara, cred eu, pe care o are România”, afirmă Peter Hurley.

A venit și nu a vrut să mai plece

Peter a venit pentru prima dată în România la începutul anilor ’90, la numai 25 de ani. Irlandezul s-a îndrăgostit de această ţară și n-a mai vrut să plece, s-a mutat aici.

„M-a lovit ca un tren ceva care am văzut p-aici. Nu ştiam ce era atunci, era un feeling, era un ceva şi-am zis: băi, asta e total diferit de ce avem noi în ţara noastră. Despre asta era vorba”, explică irlandezul.

O vizită în Maramureş, în anul 2003, i-a schimbat complet viaţa. Acolo a învăţat ce înseamnă traiul la ţară. L-au impresionat obiceiurile, dar mai ales căldură şi înţelepciunea bunicilor. A renunţat la muncă lui bine plătită în publicitate şi a început să se dedice promovării valorilor româneşti.

„Cu cât te mai duci spre oraş de la ţară, cu cât te duci mai spre vest, oamenii sunt din ce în ce mai dezrădăcinaţi, aşa pot să zic, şi această dezrădăcinare aduce la o pierdere de legătură cu realitatea, într-un fel”, este de părere Peter Hurley.

Peter a pus toată energia lui şi toţi banii pe care îi avea că să facă cunoscute tradiţiile româneşti. Oamenii din Săpânţa, oameni simpli, cu credinţă în Dumnezeu, spun că datorită lui folclorul din zonă a devenit cunoscut şi apreciat de străini.

Un drum de 650 de kilometri

Pe 26 noiembrie 2012, Peter Hurley a plecat de la Săpânţa, pe jos, până la Bucureşti, 650 de kilometri. A fost felul lui de a atrage atenţia asupra oamenilor de la ţară.

„A fost, într-adevăr, un pelerinaj, aş putea să zic, a fost ceva ce am făcut singur pe drum. Nu cred că poate să fie făcut cu altcineva, că de mai multe ori îţi vine gândul: de ce fac asta, n-ar fi bine să renunţ? E o nebunie”, spune irlandezul.

Peter a mers pe jos 30 de kilometri în fiecare zi, cu un rucsac de 10 kilograme în spate, fără să cumpere hrană şi fără să plătească vreo cazare. S-a bazat în totalitate pe ospitalitatea românilor.

„Unde aveam o cunoştinţă sunam cu o oră înainte, să văd dacă persoană e acasă. Și asta era bine, unde nu am avut cunoştinţă , băteam la uşa la 11 noaptea cu orice vreme afară, de obicei, nasol că era decembrie”, povestește organizatorul festivalului „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.

La un moment dat, într-o noapte, s-a gândit să renunțe. „Eram ud fleaşcă, foarte obosit şi am zis că nu mai pot, am vrut să renunţ şi, în momentul ăla s-a deschis o portiţă şi m-a ajutat. Eu am plecat pe drumul asta că să-mi dovedesc mie dacă merită cumva să continui să fac lucrurile pe care le fac”, explică irlandezul

„Oamenii sunt dispuşi şi deschişi să te înţeleagă, să te accepte şi să te ajute aproape necondiţionat. Eu cred foarte mult în această ţară, eu cred în tineretul din România”, adaugă acesta.

România care nu se găsește la televizor

România lui Peter Hurley este un loc al tradiției, al oamenilor gospodari, care țin la valorile lor. Pentru toate astea, irlandezul face tot ce-i stă în putință, pe cont propriu, fără să aștepte nimic de la ceilalți.

„Bunicul nostru a murit, noi doar amintim de el prin poveşti, prin alte lucruri. Bunicul vostru, dacă putem să zicem aşa, este încă în viaţă, poate nu are mulţi ani de trăit, poate în unele zone e paralizat, mut, poate nu prea mai vorbeşte, dar e acolo şi-i bate inima. Devine cel puţin o responsabilitate socială, naţională să-i dai bunicului cât mai mult respect”, susține Peter Hurley.

„Că să-ţi păstrezi tradiţia este o cinste, este o mândrie, ne reprezintă ceea ce suntem, tradiţia noastră românească, nu trebuie să ne fie ruşine cu ea”, spune și țesătoarea Maria Zapca.

„Asta nu e o Românie care se găseşte pe televizor, sub nicio formă, nu e o Românie care să se promoveze pe media, dar e România adevărată, din câte văd eu”, apreciază organizatorul festivalului „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.

Astăzi, Peter Hurley nu mai are niciun ban, iar apartamentul l-a pus deja garanţie pentru un împrumut la bancă. Asta pentru că vrea să organizeze în continuare festivalul de la Săpânţa.

Pentru el, adevărata bogăţie înseamnă valori şi modele autentice, pe care cu toţii le vom moşteni. Inima lui bate româneşte şi se mândreşte cu asta.

Sursa: digi24

Peter Hurley - irlandezul din România

Articol din Straini in Romania, Sustinatori Valori Romanesti |

Comments Closed

Cum se vede Polonia prin ochii Monikăi, o tânără poloneză din România: Polonezii au simțit nevoia ca la putere să fie cineva care să aibă grijă de interesele lor, mai mult decât de interesele Europei

January 15th, 2016 |

Când vine vorba despre țările din Răsărit, despre Europa noastră, mai mereu avem în față ca exemplu și reper, Polonia. Prima amintire despre această țară o am din școala generală, atunci când o profesoară de istorie ne-a explicat despre “nebunia” polonezilor, care s-au decis să lupte atât împotriva naziștilor germani, cât și a comuniștilor sovietici, atunci când aceste două imperii le-au invadat simultan țara. “Nebunia” polonezilor era atât de mare, zicea doamna, incât polonezii au luptat chiar și cu cavaleria împotriva asaltului inamic. Chestia asta mi-a rămas în cap, mai ales prin contrast cu cedarea jenantă pe care a făcut-o România, în 1940, când s-a retras fără un foc de armă din Basarabia și din fața bicicletelor maghiare din Ardeal.

Acea primă impresie a fost atât de puternică, încât chiar și când am aflat ca polonezii s-au băgat în viața țărilor române, i-am privit cu o oarece bunăvoință. În orice caz, cu mai multă simpatie decât i-am tratat pe toți ceilalți care au căutat “pământ și apă” pe la noi.

Acum, Polonia apare iarăși pe primele pagini ale presei din România și de aiurea. Unii îi critică pentru că au votat “contra curentului” și au adus la putere o formațiune tradiționalistă, conservatoare. O altă “nebunie” poloneză.

Nici nu se putea un moment mai potrivit pentru o discuție cu și despre urmașii lui Sobieski. Ușor de zis, greu de făcut: nu știu limba și în afară de două contacte mai vechi din presă, nu știam niciun polonez. Mare mi-a fost bucuria când am aflat că în București este o tânără doamnă care m-ar putea ajuta. În românește. Este specializată în consiliere de carieră și antreprenoriat, și de când e în țară a lucrat pentru două multinaționale. Aceasta este povestea Monikăi, căci Polonia, ca și România, e la feminin.

Cum ai ajuns în România?

Am venit pentru soțul meu aici, să fim împreună. Povestea despre cum ne-am întâlnit și cunoscut, este lungă și complicată. La scurt timp după ce am ajuns in Romania, ne-am căsătorit. Avem mai mult de cinci ani de când suntem căsătoriți.

Mulți înainte! Vorbesti foarte bine românește..

Mulțumesc mult.

După anii aștia, cum ți se pare poporul român, cum ți se par românii?

Cel mai ușor ar fi să vorbesc despre diferențe. Fiecare om este unic în felul său, unii sunt mai deschiși, alții sunt mai închiși. Dar la modul general, în comparație cu polonezii, românii sunt mai deschiși și calzi. Polonezii au alt stil de a fi ospitalieri. De exemplu: să luăm modul de salut. În România, oamenii se pupă mai des! În Polonia, doar cei apropiați se pupă. In Romania, oamenii se pupă mai des și cu mai multe persoane. Nu spun că este bine sau rău, ci doar că este altfel. Mi-a fost greu să mă obișnuiesc, pentru că oameni aproape necunoscuți mă pupau și am fost un pic șocată (râde). Dar după 5-6 ani, m-am obișnuit și mi se pare un gest frumos.

Cu cine ți se pare că semănăm din punctul ăsta de vedere? Cu balcanicii, cu italienii…?

Greu de spus. Am fost în Italia de câteva ori și am avut impresia că italienii nu sunt sinceri, spre deosebire de români, care mi se par oameni inimoși și cu credință fierbinte. Cel puțin cei pe care i-am cunoscut eu. Știu mulți oameni deosebiți, care au trăiri spirituale si sunt foarte prietenoși. Aceștia sunt românii pe care i-am cunoscut eu. Nu știu cum să spun cum mi se pare un român de rând, altfel decât prin prietenii mei și cunoștințele mele. Deși ei nu sunt tocmai oameni de rând, pentru mine reprezintă imaginea românului de rând.

Poate ai observat între prieteni, poate ai văzut în jur: românii îi admiră pe polonezi. Eu nu știu pe cineva care să spună un cuvânt rău despre acest popor. În schimb, foarte mulți români au o părere proastă despre ei înșiși. Tu te-ai adaptat aici, cum îți explici faptul că nu reușim să avem o părere bună despre noi înșine?

Am auzit opinii bune despre Polonia și am observat reacții pozitive în general. Oamenii au reacționat bine când au auzit că sunt poloneză. Însă, am văzut in mediul facebook un comentariu din partea unei persoane căreia îi place să găsească lucruri negative acolo unde nu le vede nimeni (râde). Spunea că polonezii sunt plictisitori. Poate se referă la faptul că ies mai puțin…Românii se distrează mai mult, ies la terasă. Dar le permite și vremea: verile sunt mai lungi aici. În Polonia, verile sunt scurte, oamenii nu au această posibilitate. Dar sunt și mai reci, este adevărat. Apoi, trebuie să admit că pentru mine a fost o surpriză faptul că Polonia este admirată aici. Deși îmi iubesc țara, dar admirația despre care am aflat, chiar și în ultima vreme, este mult mai mult decât aș fi așteptat.

Când vine vorba despre români, sincer, nu înțeleg de ce au o părere atât de negativă despre ei. Cred că situația politică și economică în România este de mulți confundată cu starea nației și calitățile poporului.

Dar în Polonia, oamenii ce părere au despre țara lor? Acolo sunt la fel de mulți oameni care vorbesc de rău țara, precum sunt unii care vorbesc urât despre România aici?

Nu, nu…Doar la începutul anilor ’90, când după schimbarea sistemului a fost greu pentru multi sa se regăsească în capitalism, sau în jurul anului 2000, când la putere a fost un partid de stânga. Mulți oameni au fost nemulțumiți. În 2004, Polonia a intrat în UE si treptat s-au deschis piețele muncii. Atunci, mulți au plecat din cauza nivelului de trai scăzut. Acum situația economică este mai bună, fără comparație, și mulți se întorc! Mereu se vor găsi oameni nemulțumiți, oriunde s-ar afla. În general, oamenii țin la tradiție, respectă imnul și steagul Poloniei, au un cult pentru eroii și cei care au contribuit la identitatea țării. La fel și pentru Biserică. De șase ani nu mai sunt acolo, și nu mai sunt chiar la curent, dar știu că polonezii erau puțin nemulțumiți de relația cu Vaticanul. Cert este că lucrurile nu mai sunt la fel precum erau pe vremea când Papă a fost Ioan Paul al II-lea și apoi Benedict al XVI-lea.

Poate-l simt pe Papa Francisc mai “libertin” în ale credinței…

Intr-adevăr, nu este la fel de conservator. Are o gândire mai deschisă spre compromis. Dar în Biserică, unde trebuie păstrate dogmele credinței și păzite aceleași porunci, nu e chiar așa bine văzută. Oamenii nu prea înțeleg de ce se discută și ce se discută la Vatican, precum și unele declarații ale Papei…

Înțeleg. Revenind un pic la discuția despre România și Polonia, poate ai observat că la noi există o mentalitate de a te raporta mai întâi la personalitățile și cultura venită din străinătate. Polonezii nu se tem că vor fi considerați retrograzi dacă se raportează la ei înșiși?

Nu.

Chiar și acum, ai observat că unii politicieni de la Bruxelles acuză că nu ar mai fi democrație și libertate în Polonia. Oamenii resimt treaba asta sau cred că sunt doar discursuri politicianiste? S-a schimbat ceva în realitate?

În politică sunt foarte multe manipulări. Din păcate, foarte mulți cad în plasa acestor manipulări. Vuiește media precum Euronews, CNN, etc despre așa numitele proteste din stradă…dar în realitate este o mână de oameni! Ei pot fi chiar și plătiți să scandeze împotriva Guvernului, așa cum a fost și-n alte țări…

Ca-n Ungaria? Și acolo l-au contestat pe Orban…

Nu stiu, în Ungaria politica e mai spre extrema dreaptă. Se vorbește despre discriminări etnice…Nu se compară! În Polonia, naționalismul este creștin. În fiecare țară se găsesc oameni xenofobi, rasiști. Oameni care au probleme cu ei și urăsc pe alții. În Polonia este o mână de oameni care face multă gălăgie și apoi apar știri în presa din Occident, cum că “naționaliștii au fost în număr mare și au făcut și au dres”…Dar n-au legătură cu naționaliștii creștini. Sunt foarte multe manipulări. Cert este ca oamenii nu sunt fericiți de ceea ce se întâmplă cu refugiații. S-au speriat pentru că numărul lor a depășit…

Limitele firești…

Da, da. Limitele normale. Este ceva mult peste așteptări. După atentatele teroriste din ultimul timp, oamenii au dreptul să se teamă de valul de refugiați. Acum văd că se scot anumite lucruri din context și se manipulează. Partidul care este acum la putere, PiS (Partidul Lege și Justiție -n.n), nu are de-a face cu extremismul. Faptul că ei apără tradițiile și moralitatea creștină nu înseamnă că sunt extremiști. Politicienii europeni îi critică pentru că interesele lor nu se pupă cu cele ale Poloniei. Ei vor globalizare…

Să conducă mai multe țări fără a fi aleși..

Exact. Totul să fie centralizat, puterea guvernelor naționale să fie cât mai slăbită. Guvernul anterior, al Platformei Civice (PO) a fost mereu pro-european, deschis spre UE. Acum unul din liderii acelui partid, Donald Tusk (fostul prim ministru), are o funcție foarte importantă în UE. Ceea ce înseamnă ceva: nu a ajuns întâmplător acolo. PO se obișnuise cu privilegiul de a conduce țara și acum le este greu să renunțe.

Polonia este o țară mai aproape de Vestul Europei, geografic, decât România. Cred că orice polonez se simte și european. De ce oamenii au fost nemulțumiți de fosta putere, pro-europeană și liberală?

Polonezii in general nu sunt înclinați spre compromis și în UE s-au făcut multe compromisuri în defavoarea poporului polonez. Oamenii au simțit nevoia ca la putere să fie cineva care să aibă grijă de interesele țării mai mult decât de interesele Europei. Au dorit ca pe primul loc să fie Polonia și apoi Europa. Sigur că și Europa este importantă, trebuie sa colaborăm, nu putem fi o Coree de Nord, să ne izolăm. Dar interesele țării trebuie să fie pe primul loc, bineînțeles cu respectarea legilor internaționale. Ceea ce are loc acum. Eu nu văd nicio încălcare a legislației internaționale în Polonia.

Polonezii vor ca Polonia sa fie pe primul loc. De ce crezi că politicienilor români le este teamă să afirme România pe primul loc, restul pe urmă?

Of…e destul de complicat. În primul rând, în România nu s-a făcut lustrația. Cei care au fost la putere, din 1990 încoace, sunt legați mai mult sau mai puțin de vechea Securitate. Acum avem guvernul tehnocraților, care sunt oameni cu legături strânse cu Bruxelles-ul, iar aceasta nu face decât să adâncească starea de care vorbeai. Acum, guvernul României este maxim european, ca să zic așa. Sunt oameni de-acolo, specialiști în domeniile lor, care au lucrat pentru UE.

Polonezii ar accepta un astfel de guvern?

Cred că ar fi mare nemulțumire în popor. Așa cred eu. Polonezii sunt mai eurosceptici. De ce sunt românii așa pro-europeni? Cred că a fost o manipulare pregătită de decenii. Întâi comunismul a adus scădere drastica a nivelului de trai si o teamă de a vorbi. Oamenii au învățat că trebuie să-și păstreze pentru ei opiniile politice. Elita României a fost exterminată și, in cel mai bun caz, alungată. Și în Polonia a fost teroare politică, dar nu se compară cu ce a fost aici.

Încet-încet, am văzut că oamenii încep să ridice vocea. Copiii celor care au fost adulți tineri la revoluție, oamenii între 20 și 40 de ani, au altă perspectivă, pentru că nu au fost terorizați ca părinții lor.

În România, revoluția a fost furată. Ion Iliescu și FSN-ul condus de el nu au dorit niciodată binele poporului. Pentru că nu a existat o lustrație, cei mai mari vinovați, trădătorii de țară, nu au fost pedepsiți. Este vorba nu numai de comunism și revolutie, dar si despre mineriade.

Deci, oamenii au simțit că nu există alternativă…asta zici…?

S-a umplut paharul amărăciunii si oamenii au înțeles, ca daca ei nu fac ceva, nu face nimeni. Poporul poate face mai mult decât crede…Mișcările de stradă, de exemplu. Cei care dețin puterea s-au folosit în noiembrie 2015 de trezirea conștiintei civice a românilor și prin intermediul unor ONG-uri și lobby-uri au aruncat cu pietre în Biserica Ortodoxa și au răsturnat guvernul. Mafia locală a fost înlocuită cu cea europeană. Până la urmă, la putere sunt oameni care in niciun caz nu pun pe primul loc binele țării! Nu poate fi schimbare profundă până nu se va face lustrația. Măcar parțial. Nu e suficient să fie pedepsiți doar cei care au furat banii statului. Trebuie să fie pedepsit în primul rând Ion Iliescu, care acum trăiește liniștit și a făcut un mare, mare rău…

Dar în Polonia cum s-au petrecut lucrurile? Cum a fost lustrația?

Oamenii care au avut legătura cu partidul comunist nu au mai avut puterea reală. Foștii comuniști nu au mai avut funcții cheie în țară. De exemplu, Jaruzelski, cel care a impus legea marțială în țară, a fost judecat. Persoanele care au făcut rău în comunism, au fost judecate și Iliescu mi se pare mult mai rău ca Jaruzelski. Se vorbea de deschiderea unui dosar împotriva lui, dar apoi s-a pus perdeaua de fum de la Colectiv și nu s-a mai auzit nimic. Aștept să văd ce urmează…

Nu cred că o să apucăm vreo condamnare a lui Ion Iliescu. În altă ordine de idei, ai auzit de campania asta de strângere de semnături pentru protejarea familiei?

Da.

Ai auzit și reacția unei părți a presei și unele persoane care vorbesc foarte mult, condamnă implicarea Bisericii Ortodoxe în viața statului. În Polonia cum se petrec lucrurile? Ce face Biserica Catolică?

Da, Biserica se implică în viața publica, deși este criticată, ca peste tot. Biserica trăiește într-o stare continuă de persecuție, de crucificare. Așa a fost mereu și așa va fi până în ultima zi. Acolo se vorbește în biserici despre probleme morale. Ce ține de morală nu ține doar de politicieni, ci și de Biserică. Pentru că baza acestor principii este creștină când vorbim de țări precum Polonia și România. Atunci Biserica nu se implică în politică, se implică în apărarea moralității creștine.

În Polonia se face religie în școli?

Da, se face. Guvernul anterior, liberal, a avut un proiect de a scoate religia din școli, dar foarte mulți oameni au protestat și s-a renunțat la el.

E obligatorie sau facultativă?

Nu, nu e obligatorie. Dacă părinții nu vor religie pentru copil, atunci trebuie să depună o cerere.

Păi așa era la noi înainte de a fi declarat că e neconstituțional…!

Așa-i. Dacă e prima oră, atunci copilul poate veni mai târziu, dacă este ultima din orar, poate sa plece mai devreme. Dacă este la mijloc, atunci există o sală unde se duce pentru a face diferite activități cu un profesor. Nu stă degeaba, face temele, se joacă.

Sar de la una la alta. Polonezii au antipatii speciale? Știi că e o anumită relație încordată a noastră cu ungurii sau rușii…

Nu cred că există corespondent în Polonia pentru relația pe care o au românii cu ungurii. Dar în România există o minoritate maghiară numeroasă, fac unele probleme, cum a fost cazul de 1 decembrie 2015. Este ceva care provoacă sentimente negative. În Polonia se vorbește mereu de faptul că vecinii ne-au fost dușmani și trebuie să învățăm limba inamicului. Acum Rusia are relații tensionate…cu aproape toată lumea. Este o stare de alertă: atât cei din vest, cât și cei din est se pot întoarce împotriva noastră. Am învățat asta din istorie. Polonia, timp de 123 de ani, a fost divizată, in perioada 1795-1918, de către Rusia, Prusia si Austria. După cel de-al doilea război mondial a fost frica de nemți, apoi a fost amenințarea sovietică. Până în 1989 a existat acest control…am fost ca și România, stat satelit al URSS.

Cred că acum situația este mult mai complexă: nu mai este atât de clar cine ne este dușmanul și cine nu.

Deci polonezii și-au dat seama că oricine se poate alia cu oricine, dacă are interesul ăsta.

Nu chiar oricine, dar cel puțin țările importante de lângă, ca Germania și Rusia. Rusia nu este departe, iar țările din fosta URSS au graniță comuna. În Rusia este o mică aparență de democrație, dar Putin este precum un nou țar. Acum de exemplu, Putin apără Biserică. Este destul de ciudat, nu m-am așteptat la asta.

Poate că Putin urmează credința poporului său…

Rusia a fost cea mai ateizată țară din Europa: bolșevicii au demolat majoritatea bisericilor si au fost omorâti foarte mulți preoți. Acum învie Biserica în Rusia, ceea ce e foarte frumos. Dar este un semn de întrebare, privind acțiunile Rusiei, care nu prea se pupă cu ideile creștine. Eu aș spune că trebuie să fim vigilenți, să urmărim cum evoluează situația în Rusia. Nu mai e clar cine ne este dușman, cine ne este aliat. Prea multe dezamăgiri a avut Polonia din partea mai multor țări. Am învățat să ne descurcăm singuri, dar nu e vorba de izolare… sau de autosuficiență, cum a încercat într-un fel și Nicolae Ceaușescu.

Apropo de Ceaușescu, ce știai de România înainte de a veni aici?

Sincer, nu prea mult! Am știut că-i o țară din sud-estul Europei, că este pe malul Dunarii si Mării Negre, in copilărie am vazut un documentar despre Delta Dunării si atunci mi-am propus sa o vizitez la un moment dat…câte ceva despre personalitățile mai importante: Nicolae Ceaușescu și Nadia Comăneci, bineînțeles. Am știut despre Dracula și legendele despre el, pentru ca erau difuzate desene animate pe tema asta. Nu prea am știut mult despre tradiții sau obiceiurile românești. Dar am știut cum sună limba română…

Chiar, cum ți se pare limba noastră?

Cum mi se pare? Mi se pare o limbă foarte frumoasă…o iubesc! Este o îmbinare foarte reușită între limba latină și slavonă. Are foarte multe cuvinte de origine slavă, ceea ce mă ajută să înțeleg mai ușor, pentru ca sună apropiat de cuvinte din limba poloneză.

Dacă la început vorbeam despre deosebirile dintre polonezi și români, poți să-mi zici dacă ai observat și ceva asemănări?

Asemănări…Ospitalitatea, unele feluri de mâncare – sarmalele seamănă cu ce avem în Polonia, castraveții murați sunt apreciați și aici și acolo, unele obiceiuri și tradiții, mai ales la țară. În zona Carpaților există un obicei care seamănă cu obiceiul valah în care băieții vin cu capra sau cu ursul. Ceva asemănător are loc și în regiunea de unde vin eu, culmea, la 500 de km departe de munți. În general, aici văd că oamenii sunt atașați de Biserică, se cântă colindele vechi. In Polonia în zona carpatică, se merge cu colindul, încă o dovadă a legăturilor între păstorii vlahi și gorali (locuitorii Carpaților polonezi).

Că veni vorba: ai fost în biserici ortodoxe? Cum ți se pare atmosfera bisericii noastre față de cea de acasă?

Am fost și mi se pare extraordinar. În multe privințe, prefer Biserica Ortodoxă pentru că a păstrat tradițiile neschimbate din primele secole ale creștinismului. Sfântul Ioan Gură de Aur a scris Liturghia în secolul IV, dacă nu mă înșel. Îmi place cum sună cântările bizantine, este o atmosferă cu totul deosebită.

Ce părere ai de chestia asta mai recentă, în care tot ce se întâmplă rău în România este vina, mai mult sau mai puțin, a Patriarhului?

Cred că se caută un țap ispășitor, pentru că se dorește lovirea în Biserică. Eu cred că Patriarhul are alte atribuții decât lupta politică. Când comentează, nu este bine, când nu comentează, nici atunci nu este bine (referitor la ce s-a petrecut in Clubul Colectiv, spre exemplu). Exact ce spuneam înainte! Biserica are obligația să apere tot ce ține de moralitatea oamenilor, dar nu trebuie să se implice exagerat în politică. Sunt foarte multe lucruri murdare în politică. Mi-aș dori să aibă păreri mai ferme despre anumite probleme. Eu aș aștepta să spună ceva mai mult despre avort. Să spună deschis. Până acum nu am auzit ceva, oficial, către poporul român care tratează problema avortului.

A vorbit și în 2015 și în anii trecuți. Dar presa întoarce împotriva lui declarațiile de genul ăsta: ba că vrea să ia drepturile femeilor, ba că nu știu ce…Exact ce vorbeam înainte.

Ai dreptate, dar până la urmă, fiecare om trebuie sa înțeleagă, ca răspunde pentru sufletul lui. Toate ne sunt îngăduite dar nu toate ne sunt de folos. Fiecare trebuie să decidă dacă vrea sa omoare un copil în pântece, dar trebuie să știe că o decizie de a avorta are efecte foarte negative și psihice și fizice. Din păcate, mulți nu știu asta. Până la urmă, fiecare va răspunde pentru ce a făcut. Nu va fi judecat de noi, ci de Dumnezeu. Dar Patriarhul, ca și lider al Bisericii, are răspunderea asta: să spună oamenilor ce este bun și ce nu este bun, conform învățăturii Bisericii.

Sper că nu te superi, dar acum mi-am amintit ce voiam să te întreb încă de la început: cum au reacționat părinții când le-ai spus că te muți în România?

Tata nu prea a reacționat. Era în stare de șoc (râde). Nu cred că și-a dat seama ce se întâmplă. Mama a fost tristă, pentru că m-a avut aproape toată viața. Înainte de a pleca în România, nu mă despărțisem de mama mai mult de două săptămâni. I-a fost teamă că o să-mi fie greu, că nu o să mă adaptez, că voi fi departe de familie. Într-adevăr, nu a fost ușor. Nici mamei mele nu îi este ușor, dar cred că s-a obișnuit cu ideea că ne vedem de câteva ori pe an și merge cu Dumnezeu înainte.

DE MIHAI ȘOMĂNESCU /

Sursa: activenews

Articol din Straini in Romania |

Comments Closed

PRINTUL JAPONIEI LA STANA IN COMARNIC

December 20th, 2015 |

Articol din Straini in Romania |

Comments Closed