Romani azi

Facebook Twitter Email

Regizoarea Brigitte Drodtloff, despre filmul Filtsch. Povestea copilului din Sebes care a unit Europa cu muzica sa

 29 Iun 2015  

Din micuțul Mühlbach, muzica l-a purtat în toată Europa, la Viena, Paris, Londra. I-a impresionat pe cei mai mari compozitori din prima jumătate a secolului XIX – Frédéric Chopin și Franz Liszt. „Doamne, ce copil! Nimeni nu m-a înțeles vreodată atât de bine”, spunea despre el Chopin. „Când acest copil va cânta în turnee, eu pot să închid prăvălia”, zicea Liszt. A devenit rapid unul dintre interpreții preferați ai Reginei Victoria. Existența sa a fost însă, pe cât de intensă, pe atât de scurtă, pentru că, fiind un copil mai sensibil și bolnăvicios, a murit la nici 15 ani.

Acesta este Carl Filtsch (1830-1845), copilul din Sebeș care a unit toată Europa cu muzica sa, acum aproape două secole. Compozițiile lui sunt încă înnebunitoare. Astăzi, un concurs de muzică îi poartă numele, la Sibiu, prezența i-a apărut prin câteva cărți și cam atât. Numele său nu stârnește reacții, așa cum făcea în 1840, de exemplu.

Povestea sa aproape uitată este, însă, pe cale de a redeveni cunoscută, printr-un film artistic. „Filtsch” va fi realizat de Brigitte Drodtloff, o regizoare de origine germană, care a crescut în România, însă acum trăiește la München. Din câte spune ea, va fi un film cu dragoste, cu răzbunare, cu intrigi și va apărea în primăvara-vara lui 2017.

În scurta ei vizită prin Alba, Brigitte Drodtloff, alături de producătoarea Gabriela Suciu de la Elefant Film, și-a făcut timp de un ceai și o poveste în Cetate.

Rep: Am auzit deja de anul trecut că se va face un film despre Carl Filtsch. „În sfârșit”, mi-am spus, dar în același timp mă gândeam că e o nebunie, că nu va fi deloc ușor de făcut…

Brigitte Drodtloff: E o nebunie totală. Am avut la Sebeș o întâlnire formidabilă cu un om care mi-a zis „necunoscutul să-l faci cunoscut”. Acesta e un fel de simbol al filmului nostru.

Filmul este un biopic despre Carl Filtsch. Băiețelul acesta, prin drumurile lui din țară în țară, a unit Europa cu muzica lui, acum aproximativ 180 de ani.

Era al nouălea copil al familiei. Tatăl lui i-a dat lecții, însă întreaga familie era foarte muzicală. Pe vremea aceea, sașii aveau la fiecare a doua casă un pian și învățau patru limbi străine.

Băiatul acesta era însă mai deosebit decât ceilalți. Se așeza la pian și începea să improvizeze, pentru că nu avea răbdare pentru structurile de muzică deja existente. A fost descoperit de soția contelui Banffy, care a vrut neapărat că îi dea o educație extraordinară. A plecat la Viena, însoțit de fratele lui care era cu 17 ani mai în vârstă, și el muzician. Acolo au găsit cei mai buni profesori, și au pornit în toată Europa. El a devenit elevul preferat al lui Chopin. Prin el a ajuns muzica lui Chopin în Anglia, pentru că Chopin nu prea era de acord să îi interpreteze nimeni muzica. A acceptat însă ca băiatul să plece în Londra și să cânte în fața Reginei Victoria. În tot acest timp, singura care își dădea seama că el nu o să reziste cu atâtea concerte în toată Europa, era mama lui, care știa că este un copil firav și sensibil. S-a îmbolnăvit din ce în ce mai rău. Unii spun că și din cauză că a lucrat atât de intens cu Chopin, care era bolnav de tuberculoză. L-au trimis la un moment dat la băi la Veneția, dar prea târziu. Cu două săptămâni înainte de a împlini 15 ani, a murit. Filmul va avea, însă, un final optimist.

Rep: Cum te-ai hotărât să faci filmul? De ce Filtsch?

Brigitte Drodtloff: Am ascultat întâi muzica lui, acum 12 ani. Am fost înnebunită și am început să mă întreb cine e băiatul ăsta. Când am auzit că a murit la 14 ani, eu, ca mamă de doi copii, am spus că nu se poate așa ceva. Am citit foarte mult despre el, a durat destul de mult până mi-am dat seama că se poate face un film artistic. Inițial am vrut să fac un documentar.

Scenariul l-am scris în 2013. Atunci încă nu voiam să fac regie. Pentru o vreme am căutat regizor și apoi am hotărât să îl fac eu. La urma urmei, e meseria mea. Și cred că eu aș interpreta cel mai bine ideile astea. Văd filmul înteg. De fapt filmul m-a găsit pe mine.

Rep: Cum te-ai documentat?

Brigitte Drodtloff: Am citit foarte multe cărți. În primul rând am pornit de la două biografii, una scrisă de Ertl și cealaltă de Peter Szaunig, care a inițiat și concursul de muzică Carl Filtsch care are loc în fiecare an la Sibiu. Am căutat în biografiile lui Chopin, au căutat peste tot ca să găsesc mai multe despre el din alte surse. Am citit toată istoria familiei Banffy, a Reginei Victoria, presa vremii, de la Arhivele din Londra, ca să văd exact ce ecou aveau concertele lui. Am pus totul cap la cap și m-am întrebat ce poți să dai publicului în ziua de azi. Ori faci un documentar, ori faci o chestie care prinde. Scenariul e gata, e în limba română, inițial a fost scris în limba germană, dar filmul îl vom face în engleză, ca să fie mai simplu de lansat în toată lumea. De la început mi-am dat seama că filmul ăsta își caută drumul lui.

Rep: Ați ales niște locații de filmare? Ați selectat actorii?

Brigitte Drodtloff: Actorii încă nu, depinde cum îl facem. Vom lua numai nume mari. Vom avea nevoie să căutăm un copil. De fapt, doi copii. Unul de 5-7 ani și unul de 10 ani. El nu a mai crescut de la 10 ani până la 14. Era un star. Era desenat și toate fetele aveau câte un portret mic de-al lui. Va trebui să căutăm un copil care, în primul rând, cântă la pian formidabil.

Rep: Ați găsit oameni, localnici, care ar putea să vă vorbească despre Carl Filtsch și familia lui?

Brigitte Drodtloff: Da, chiar am găsit un om la Sebeș, a cărui familie se cunoștea cu familia Filtsch și există urmași ai familiei.

Rep: Cam când ar începe filmările și când ar fi premiera?

Brigitte Drodtloff: Am vrea să filmăm vara viitoare. Vom lucra cu o compozitoare din Londra, care va face soundtrack-ul complet al filmului și un director de fotografie și operator principal extraordinar, din Germania, care a luat și Oscar. Și, desigur, cu Edi Schneider. Cel târziu în mai 2017 am vrea să avem premiera. Poate chiar în 28 mai, de ziua lui Carl Filtsch.

Brigitte Drodtloff spune despre ea că a „crescut în televiziune și radio”. A început la 6 ani cu emisiuni de limba germană, la radio-ul de lângă școală. A urmat studiile IATC (actual UNATC) la București, a plecat în Germania, a călătorit în toată lumea. A scris sute de scenarii pentru televiziune, filme și seriale, a regizat piese de teatru în limba germană la Sibiu. Anul trecut a lansat un scurt metraj – Omul – cu Marcel Iureș, care are un succes extraordinar. Filmul a circulat deja în toată lumea, se află în prezent la cel de-al 34-lea festival și i-a adus și un premiu la Festivalul Internațional de Film de la Rochester.

Mai multe informații pot fi găsite pe site-ul filmului Filtsch.

Sursa: abcnews

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Echipa feminină de spadă a României a cucerit medaliile de argint la Jocurile Mondiale Militare de la Mungyeong (Coreea de Sud), vineri, după ce a fost învinsă în finală de Rusia, cu scorul de 36-22.

Simona Pop

România, cu Simona Pop, Simona Gherman, Anca Măroiu și Maria Udrea în echipă, a învins în sferturi Ucraina, cu 45-41, în semifinale a trecut de Italia, cu 45-39, dar a cedat în finala cu Rusia.

Aceasta a fost a șasea medalie pentru delegația României, după ce primele cinci medalii au fost câștigate la atletism, două de argint, prin Valentin Toboc în proba de săritură în lungime și Bianca Răzor în proba de 400 m plat, și trei de bronz, prin Alina Rotaru, la săritura în înălțime și la săritura lungime, și prin Florina Pierdevară, la 1.500 m.

România participă la Mungyeong cu o delegație formată din 20 de sportivi, care concurează la scrimă, tir, judo, orientare, taekwondo și atletism.

AGERPRES (autor: Mihai Țenea, editor: Teodor Ciobanu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Romanian Elizabeta Samara is the new European champion of women’s table tennis; she defeated on Sunday Netherlands’ Jie Li 4-3 (11-6, 9-11, 3-11, 11-7, 12-14, 11-4, 11-4) in the singles final of the European Table Tennis Championships in Ekaterinburg, Russia.

Li was already three-time European teams champion and vice champion this year in Baku both in singles and teams.

Earlier in the afternoon, Samara had settled for the double’s silver, alongside Hungarian Georgina Pota; they lost the final to Melek Hu (Turkey) / Yanfei Shen (Spain) by 4-1 (11-4, 11-7, 11-9, 11-13, 11-4).

The Romanian already had the silver in the national teams’ competition in Ekaterinburg. AGERPRES

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sportivele române au cucerit, miercuri, nu mai puțin de nouă medalii la Campionatele Europene de haltere pentru juniori și tineret de la Klaipeda (Lituania).

Florina Sorina Hulpan
Foto: (c) www.cosr.ro

La junioare, Florina Sorina Hulpan a câștigat două medalii de aur și una de argint la categoria 69 kg. Hulpan a luat aurul la smuls, cu 100 kg, devansându-le pe britanica Rebekah Tiler, 94 kg, și pe rusoaica Ani Sargsian, 93 kg. La aruncat, românca a obținut medalia de bronz, cu 122 kg, aurul a fost adjudecat de Tiler, cu 125 kg, iar bronzul a revenit rusoaicei Sargsian, tot cu 122 kg, aceasta având a avut o greutate corporală mai mare decât a Florinei (68,60 kg, față de 66,75). La total, Hulpan a ocupat prima poziție, cu 222 kg, urmată de Tiler, 219 kg, și Sargsian, 215 kg.

La Under-23, în limitele categoriei 63 kg, România a avut două reprezentante pe podium. Mariana Dumitrache a luat argintul la smuls, cu 83 kg, bronzul la aruncat, cu 103 kg, și tot bronz la total, cu 186 kg. Bianca Ioniță a cucerit bronzul la smuls, cu 83 kg, argintul la aruncat, cu 109 kg, iar la total a luat tot argint, cu 192 kg. Britanica Sarah Davies a luat toate cele trei medalii de aur, cu 88 kg la smuls, 113 kg la aruncat și 201 la total.

Bilanțul României la Klaipeda mai cuprindea o medalie de aur (smuls) și una de argint (total) cucerite de Doru Ilie Stoian (juniori, cat. 77 kg), precum și două medalii de bronz, cucerite de Loredana Heghiș la aruncat și total, în limitele categoriei 58 kg (Under-23). Bilanțul total este până acum de trei medalii de aur, cinci de argint și cinci de bronz.

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Atletele române Florina Pierdevară și Alina Rotaru (ambele de la CSA Steaua) au cucerit medaliile de bronz, joi, la Jocurile Mondiale Militare de la Mungyeong (Coreea de Sud).

Pierdevară a terminat pe locul al treilea în proba de 1.500 m, cu timpul de 4 min 14 sec 94/100. Selah Jepleting Busienei (Kenya) a câștigat aurul, în 4 min 07 sec 58/100, iar italianca Margherita Magnani a luat argintul, cronometrată în 4 min 11 sec 51/100.

Pierdevară fusese aproape de podium și în proba de 800 de m, alergată luni și în care a încheiat pe locul patru.

Rotaru a luat bronzul la săritura în lungime, cu performanța de 6,33 m, fiind devansată în clasament de rusoaica Ekaterina Koneva, 6,39 m, și de belarusa Volga Sudorova, 6,36 m. Aceasta a fost a doua medalie de bronz cucerită de Rotaru la Mungyeong.

Delegația României are până acum un bilanț de cinci medalii, toate câștigate la atletism, două de argint, prin Valentin Toboc în proba de săritură în lungime și Bianca Răzor în proba de 400 m plat, și trei de bronz, prin Alina Rotaru, la săritura în înălțime și la săritura lungime, și prin Florina Pierdevară, la 1.500 m.

România participă la Mungyeong cu o delegație formată din 20 de sportivi, care concurează la scrimă, tir, judo, orientare, taekwondo și atletism.

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Carmen Gabriela Rădulescu s-a născut la 29 ianuarie 1964 în Onești, județul Bacău și a apărut prima oară pe scenă la vârsta de trei ani. A fost pregătită de maestrul Titel Popovici. De la 14 ani a început să participe la diferite festivaluri interjudețene de muzică ușoară din țară.

Sursa foto: Facebook/CarmenRadulescuOfficial

În 1979 a participat la concursul TV ”Steaua fără nume”. După cea ajuns în a treia etapă a concursului acesta s-a întrerupt. În 1983 obține Premiul II la secțiunea Interpretare a Festivalului de la Mamaia, iar un an mai târziu a început colaborarea cu compozitorul Șerban Georgescu, prima piesă fiind ”Speranță dă-mi speranță”, pe versurile poetului Dan Verona.

Tot în 1984 a câștigat Premiul I la Festivalul ”Steaua litoralului” din Constanța și devine angajată a Teatrului ”Fantasio” timp de un an. A participat la concursul ”Melodii ’84” cu piesa ”Hai iubește” (Ion Cristinoiu/Eugen Rotaru). În același an efectuează un turneu în Bulgaria și participă la secțiunea Creație a Festivalului de la Mamaia cu piesa ”Senin” (Edmond Deda/Aurel Storin).

Obține Premiul Tinereții, în 1985, la emisiunea ”Șlăgare în devenire” cu piesa ”Același vis” (Șerban Georgescu). Tot în 1985, piesa ”Muzica te cheamă” (Șerban Georgescu/Dan Verona) obține mențiune la Concursul de muzică de dans de la Costinești. În același an participă la secțiunea Creație a Festivalului de la Mamaia cu piesa ”Drumul spre noi” (Șerban Georgescu/Dan Verona), iar la concursul ”Melodii ’85” participă cu piesele ”Muzica te cheamă” — Premiul Tinereții, ”O floare de astă vară” și ”Același vis” (toate pe muzica lui Șerban Gerogescu și pe versurile lui Dan Verona).

Anul 1986 îi aduce primul disc single apărut la Electrecord — ”Același vis”. La concursul ”Melodii ’86”, piesa ”Nu știu” (Șerban Georgescu/George Țărnea) este distinsă cu titlul de Laureată. În cadrul concursului, Carmen Rădulescu cântă alături de alte vedete ale muzicii ușoare românești, piesa ”Deschideți poarta soarelui” (Anton Șuteu).

În 1987 îi apare la Electrecord albumul ”Muzica te cheamă” și efectuează un turneu de două luni, în Danemarca, împreună cu formația Electric-cord. Urmează o nouă participare la concursul ”Melodii ’87” cu piesa ”O clipă doar” (Șerban Georgescu/George Țărnea).

În 1988 s-a căsătorit cu Sorin Oprea, fiului dirijorului Paraschiv Oprea, iar la 22 ianuarie 1989 s-a născut fiul ei, Sorin.

A participat la secțiunea Creație a Festivalului de la Mamaia, în 1989, cu piesa ”Dorule, măi dorule” (Corneliu Meraru/Dan V. Dumitriu).

O perioadă destul de lungă, Carmen Rădulescu s-a dedicat fiului ei și familiei, aparițiile sale fiind destul de rare.

Împreună cu Irina Loghin
Sursa foto: Facebook/CarmenRadulescuOfficial

În 1993 a revenit cu un nou album — ”Lumina din gând” — urmat de un album de Crăciun — ”Sus la Poarta Raiului — Colinde și cântece de Stea”.

Dintre șlagărele lansate de Carmen Rădulescu amintim: ”Vise uitate”, ”Nu știu”, ”Întoarce-te”, ”Fericirea are ochii tăi”, ”O lume fără noi”, ”Nu-i un vis, e dragostea”, ”Din dragoste, întoarce-te”, ”De-aș uita iubirea ta”, ”Clipe de iubire”.

După 2000 a început colaborarea cu casa de discuri a lui Ovidiu Komornyk, lansând încă două albume — ”Suflet de român” (2003) și ”Poate” (2008).

În ultimii ani a participat la numeroase spectacole și festivaluri în țară, la emisiuni radio și de televiziune. Iubește natura, iubește călătoriile și își respectă mult publicul. Pregătește un nou album, cu cântece macedonești, alături de formația Samarina din Constanța.

Sursa foto: Facebook/CarmenRadulescuOfficial

”În fiecare zi apar momente frumoase, speciale, dacă ai învățat să separi urâtul de frumos și binele de rău! (…) Consider că viața însăși este un miracol, cu tot ceea ce ne este dat să trăim, că vrem sau nu să ni se întâmple!”, mărturisea artista într-un interviu în Jurnalul Național, în februarie 2015.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Jucătoarea română de tenis Simona Halep, numărul doi mondial, a fost nominalizată printre propunerile pentru cea mai frumoasă lovitură a lunii septembrie pe site-ul WTA, cu un schimb de mingi din meciul cu Johanna Konta, de la Wuhan.

Halep a câștigat faza cu un forehand în cross, la scorul de 4-1 în setul decisiv, când britanica avea minge de break. Konta a produs surpriza în meciul din optimile turneului de la Wuhan, câștigând cu 6-3, 3-6, 7-5, după ce Simona a condus cu 5-1 în setul al treilea.

Celelalte nominalizări sunt Ana Ivanovic (la Tokyo), Agnieszka Radwanska (Tokyo), Maria Șarapova (Wuhan) și Johanna Konta (la Wuhan, cu Venus Williams).

Fanii pot vota pe site-ul WTA până joi, iar rezultatele vor fi anunțate vineri.

Simona Halep a câștigat de două ori anul acesta ancheta de cea mai frumoasă lovitură a lunii, în februarie și august, în rest victoria revenind Mariei Șarapova (ianuarie), polonezei Agnieszka Radwanska (martie și mai), germancei Angelique Kerber (aprilie) și sârboaicei Ana Ivanovic (iunie).

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Atletul Valentin Toboc (CSA Steaua) a cucerit medalia de argint în proba de săritură în lungime, marți, la Jocurile Mondiale Militare de la Mungyeong (Coreea de Sud).

Toboc a reușit o săritură de 7,64 m, ratând aurul pentru doar doi centimetri. Rusul Pavel Șalin a ocupat primul loc, cu 7,66 m, în timp ce al treilea a fost chinezul Lu Tianjiem, cu 7,63 m.

Aceasta este a doua medalie obținută de România la această competiție, după bronzul Alinei Rotaru la săritura în înălțime.

România participă la Mungyeong cu o delegație formată din 20 de sportivi, care concurează la scrimă, tir, judo, orientare, taekwondo și atletism.

AGERPRES (autor: Mihai Țenea, editor: Aristotel Bunescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Medicul Dan Mihail Nicolau este șeful Secției de Chirurgie Toracică din cadrul Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie „Leon Daniello” din Cluj-Napoca, secție pe care a construit-o de la zero și care, prin dăruirea și activitatea sa de o viață este acum un punct de reper al medicinei clujene. A pornit la Cluj pe drumul chirurgiei toracice de unul singur, ulterior a format specialiști capabili să-i ducă munca mai departe, a integrat chirurgia toracică națională în Societatea Europeană de profil, a avut brevete medicale, premiere și recorduri în cadrul intervențiilor chirurgicale, cărora le-a pierdut numărul, realizând până în prezent peste 6.000, o cifră ce înseamnă zile, luni sau ani de viață pentru pacienții săi. 

Medicul incriminează „umefita” și „scăunita” specifice unui oraș universitar precum Clujul și, deși este o somitate a chirurgiei toracice, nu și-a pierdut simplitatea, naturalețea, deschiderea față de oameni și de valorile umane. Își povestește viața profesională cu relaxarea și mulțumirea specifice oricărei persoane care, după o viață de muncă, se bucură că nimic nu a fost în zadar, că sacrificiile asumate au dat roade vizibile în viața cetății, au adus plusvaloare unei întregi comunități.

Un medic cu înclinații artistice și sportive

Dan Nicolau s-a născut la Târgu Mureș. La 4 ani și jumătate a ajuns la Cluj împreună cu familia, unde a avut „privilegiul” unei prime locuințe în Piața Muzeului. Școala generală și liceul le-a absolvit la Barițiu, iar în timpul liceului a urmat și Școala Populară de Arte, pentru că visa să îmbrățișeze cariera de dirijor. A învățat să cânte la mai multe instrumente, pian, vioară, oboi și, chiar dacă nu și-a transformat pasiunea în meserie, și acum mai „zdrăngănește” la chitară sau mai cântă uneori la pian.

Chiar dacă avea o înclinație artistică, liceul l-a urmat la secția de real, iar din clasa a V-a a început să practice și atletismul, ca sport de performanță. A fost mai mulți ani campion județean la săritura în înălțime și triplu salt.

Elevului de liceu Dan Nicolau i-a plăcut foarte mult matematica și la Colegiul Național „George Barițiu” a beneficiat de experiența unor profesori deosebiți, o mare parte dintre ei foști universitari exilați în învățământul preuniversitar din motive politice.

Medicina nu a fost prima opțiune a lui Dan Nicolau care, după ce a renunțat la visul de a deveni dirijor, s-a axat pe informatică:

„La Medicină am dat admitere fără să-mi pun problema că voi pica, chiar dacă pe vremea aceea concurența era foarte mare. Am avut o convenție cu părinții că dau la Medicină și că, dacă nu îmi place, mă retrag și dau la Facultatea de Educație Fizică și Sport și mă fac antrenor. Intrarea era fără admitere la anumite categorii și având categorie de performanță eram scutit de admitere.

A început să îmi placă medicina și, probabil, unele discipline cu iz matematic, ca de exemplu biochimia, m-au ajutat să înghit și restul materiilor. Și în facultate am avut profesori deosebiți. La Biochimie era profesorul Bârzu, colaborator al profesorului Palade, căruia i s-a decernat Premiul Nobel. Prin anul I am început chirurgia, m-am lipit acolo la cercuri științifice la Chirurgie II, unde era un cadru didactic foarte mobilizator pentru studenți, profesorul Kaufman, la vremea aceea șef de lucrări. Acolo am început chirurgia și am rămas lipit de chirurgie; făceam gărzi ca student, iar deja în anul IV mă integrasem cu cei de la Urgență la Chirurgie I. La chirurgie era profesorul Nana, care era un zbir, dar pe de altă parte un fachir, doctorul Pereni, Moraru, Anderco… muncind acolo am intrat în echipă.”

Lupta de formare a unei secții performante de Chirurgie Toracică la Cluj

În anul VI de facultate Dan Nicolau a dat concurs de internat, unde a intrat pe locul I pe grupa specialităților de chirurgie. În anul 1978 a fost „racolat” de medicul Radu Deac împreună cu Șerban Brădișteanu, pentru a pleca la Târgu Mureș, la Institutul de Cercetări Medicale, unde a dobândit titlul de chirurg generalist și de cercetător în chirurgie cardiovasculară:

„Am stat în Târgu Mureș vreo 6 ani, până în 1983, și pot să afirm că a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea de tânăr medic în formare, pe toate planurile: și profesional, și ca echipă, ca volum de muncă, erau toate ingredientele acolo; era și ceva de pionierat, echipa era una redutabilă, era competiție între noi, dar pe de altă parte era o echipă foarte legată, care nu permitea atacuri din afară.”

În anul 1983 medicul a revenit la Cluj, la Chirurgie Toracică, unde a rămas până în prezent, construind aproape de la zero o secție ce astăzi poate fi considerată una dintre cele mai performante:

„Când am venit am pornit un program de cercetare privind conservarea plămânului pentru transplant pulmonar și primul succes din această cercetare a fost o valvă biologică cardiacă pe care am și brevetat-o.

La București, la profesorul Coman, am parcurs o perioadă de doi ani de formare pe chirurgie toracică, după cea cardiacă și, revenind la Cluj, am început o muncă, un program foarte amplu și de lung parcurs, care a însemnat inclusiv modernizarea clădirii, partea hotelieră. Am rămas la un moment dat singurul chirurg, fără anestezist, fără nimic, duceam secția singur în spate. Plus chemările nocturne prin diverse secții de chirurgie de urgență, pentru că nu exista pe atunci UPU. Situația aceasta a durat 10 ani, până am reușit să încropesc o trupă de medici în Secția de Chirurgie Toracică.

Au fost perioade foarte grele și înainte de 1989, și după, în ceea ce privește crearea de posturi.  Am avut planuri cu reconstrucția, cu personalul. Eram singur. A fost o perioadă când eram compartiment al unei secții de pneumologie și am dus o luptă de dobândire de identitate, «de câștigare a independenței», ca să ne putem forma ca secție, lucru pe care l-am reușit în 1992. În 1991 am dat primariatul în chirurgie toracică la București și l-am luat cu media 10, primul pe țară.

Din 1992 am devenit șeful secției unde sunt și acum și am reușit să creștem numeric personalul – nu suficient, ci la limita de supraviețuire; am trei colegi mai tineri, medici primari, doi formați de mine integral, unul format în cadrul unui stagiu la Paris. Am reușit de la nici un anestezist să avem acum doi medici, iar ca pondere numerică și diversitate de tipuri de operații s-ar putea să fim pe locul II în țară după Institutul de Pneumoftiziologie «Marius Nasta».”

6.000 de operații de chirurgie toracică

Medicul a participat și la stagiile de schimb de experiență prin inițiative proprii de organizare. În 1991 i-a lămurit pe cei de la Scotland-Romanian MedicAid ca, în loc să aducă „vechituri” în România, să ducă medici în afara țării, pentru schimburi de experiență:

„A funcționat vreo 3 ani acest program prin care cred că au trecut toți profesorii din Cluj care știau limba engleză. Am beneficiat și eu de stagii în Londra, Newcastle, Edinburgh, Berlin. Am avut o aplecare spre chirurgia tuberculozei și am introdus două procedee chirurgicale din care cel puțin unul e folosit și în țară și în străinătate.

Pe chirurgie toracică am vreo 6.000 de operații. Nu le știu exact numărul… la un moment dat le-am numărat, aveam vreo 4.000, dar s-au mai adunat de atunci. Posibil să am cele mai multe operații de decorticare pulmonară, am făcut personal peste 1.000.

Partea cea mai spectaculoasă este, de doi ani, chirurgia metastazelor pulmonare cu laser și aici, prin voia împrejurărilor, sunt singurul din țară care face treaba asta, iar în jurul nostru există vreo două cercuri de țări care nu au dotări și nu practică acest tip de operație.”

Medicul care operează metastaze pulmonare afirmă că în curând pentru această maladie nu va mai fi nevoie de intervenții chirurgicale. În prezent se dezvoltă noi tipuri de terapii, foarte eficiente, care înlocuiesc citostaticele și acționează prin stimularea rezistenței organismului cu ținte pe bază de ADN tumoral:

„Sunt lucruri extrem de dinamice în dezvoltare și oamenii se sperie de această maladie, dar sunt boli mult mai grave decât cancerul; bolile coronariene, de exemplu, care în orice clipă pot fi fatale. Încă nimeni nu știe ce declanșează cancerul, există numai bănuieli”, precizează Dan Nicolau.

„Am fost medicul care a integrat european chirurgia toracică din România”

Din 2001 Dan Nicolau a devenit membru al Societății Europene de Chirurgie Toracică. A fost primul medic român ce a pătruns în această societate și a devenit în anul 2011 regent pentru România (un fel de ambasador al societății). Pe parcursul a doi ani a reușit să integreze toată chirurgia toracică din țară în Societatea Europeană, toți colegii săi chirurgi devenind membri ai acestei societăți. În plus, doctorul Nicolau a realizat o premieră pentru lumea medicală din România:

„Partea de lobby pe care am avut-o noi în Societate cu colegii de la București și Timișoara ne-a ajutat să obținem în 2006 organizarea Congresului Anual al Societății Europene aici, la Cluj, singurul congres ordinar al unei societăți europene sau mondiale care s-a desfășurat în România, din toată istoria medicinei românești, fiindcă societățile acestea au congrese anuale, în fiecare an în altă țară. Când am depus eu candidatura noi am fost în competiție cu Budapesta și cu Roma.

Alături de brevetul de valvă, care rămâne pentru totdeauna, cât există omenirea, pentru că e însemnat în indexul de brevete internaționale, va rămâne și organizarea acestui congres la Cluj. Într-o sută de ani doar o sută de orașe au privilegiul de a organiza un astfel de eveniment, iar pentru mine a fost cea mai mare onoare să fiu președintele unui congres de genul acesta.

Peste ani și peste veacuri nu știu dacă se va vorbi despre mine legat de ce am făcut cu laserul sau cu tuberculoza, dar sigur se va aminti că am fost omul care a integrat european chirurgia toracică din România, plus organizarea congresului la Cluj, în 2006.”

„Să fii cinstit cu meseria: atâta știu, atâta fac!”

După o viață de realizări, acum, când se apropie de pensie, Dan Nicolau se mândrește cu medicii pe care i-a crescut în preajma sa, cu cei 3 colegi ajunși la deplina maturitate profesională, capabili, oricare dintre ei, să îi ducă munca mai departe, să conducă și să coordoneze Secția de Chirurgie Toracică.

„Medicina are un singur principiu”, afirmă Dan Nicolau, „să fii cinstit cu meseria: atâta știu, atâta fac!”. Dascălii săi, care l-au format și ca mentalitate, după cum se destăinuie medicul, l-au ferit de două boli foarte grave, care se manifestă în rândul medicilor din centrele universitare:

„Eu le-am numit umefita și scaunita, două boli cumplit de grave, ce constă în lupta pentru a progresa în UMF ca și cadru universitar; trebuie să aștepți să moară cel din fața ta ca să îi iei locul, și ca să îi iei locul dai din coate și cu cel mai bun prieten al tău, concurent la acea poziție. Și scăunita asta cu șefia, cu a fi director, e o boală gravă.”

Medicul Dan Nicolau nu se ferește și nu se teme să vorbească deschis despre metehnele sistemului. Se simte stăpân pe sine ca profesionist, și astfel imun la problemele pe care expunerea unor realități i le-ar putea crea:

„În momentul în care ești stăpân pe meserie în medicină, mai ales în chirurgie, când ți-ai dobândit un fel de notorietate și o recunoaștere a celor din jur, nu mai ai probleme să spui realitatea. Probleme au cei care ocupă o poziție nepotrivită și neacoperită și atunci devin temători și predispuși la compromisuri.”

Secția de Chirurgie Toracică este singura pe aria a 6 județe și astfel cei 4 medici sunt nevoiți să facă fiecare câte 7-8 gărzi pe lună, un efort deosebit pus în slujba pacienților:

„E mult… 25% dintr-un an stăm de gardă. S-ar putea ca noi să fim medicii cu cele mai multe gărzi. În plus, chirurgia toracelui este o chirurgie foarte grea, cu riscuri mari”, se confesează medicul Dan Nicolau, profesionistul ce, prin activitatea sa, a reușit să pună Clujul pe harta medicinei naționale și europene.

foto: Ziar de Cluj, Facebook Dan Mihail Nicolau

PORTRET scris de Florin Moldovan /

sursa: ziaruldecluj

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Şase dintre cei mai buni tineri matematicieni ai lumii sunt români. Au obţinut o medalie de aur, patru de argint şi una de bronz la Olimpiada Internaţională de Matematică, organizată anul acesta în Thailanda. Ei vor să meargă mai departe la studii în străinătate, pentru că deja au fost admişi la universităţi prestigioase din Statele Unite şi Marea Britanie.

Simona Diaconu este singura fată din lotul olimpic de matematică al României şi, conform rezultatelor, cea mai bună. Anul trecut luase deja medalia de argint la Olimpiadă; acum – a câştigat aurul.

Simona Diaconu, elevă la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti: A fost destul de greu. E, după cum se ştie, cea mai grea competiţie la nivelul liceului. De când eram mică îmi plăceau foarte mult numerele, mă fascinau şi treptat-treptat am vrut să aflu mai mult şi am ajuns la Olimpiadă.

Vasile Diaconu, tatăl Simonei: Cred că orice părinţi ar fi mândri cu asemenea copil. A muncit mult.

Şi nu a fost singura. Alţi cinci liceeni şi-au adjudecat locuri de pe podium: patru medalii de argint şi una de bronz. Ce nu se vede este munca din spatele acestor rezultate. Câte zece ore pe zi.

Marius Bocanu, elev: A fost întinsă pe parcursul mai multor ani, adică din clasa a cincea, a şasea, până în prezent.

Ştefan Spătaru, elev: Cred că mi-a plăcut matematica de mic şi, cumulat cu ideea de competiţie pe care o oferă olimpiada, cred că şi faptul că am avut succes încă de mic, m-a îndreptat spre calea aceasta.

Deocamdată nu ştiu sigur ce profesii vor avea. Dar sunt siguri că studiile universitare le vor face în străinătate. O alegere pe care o încurajează şi profesorii lor.

Radu Gologan, profesorul coordonator al lotului de matematică: Sunt mereu întrebat, că pleacă copiii, Simona pleacă la Princeton, ce se întâmplă? Nu, copiii ăştia când pleacă undeva fac mult mai bine României decât dacă ar sta aici, pentru că în primul rând arată lumii întregi că avem nişte tineri care sunt bine educaţi, care ştiu să performeze extraordinar şi ştiu să ajungă intelectuali de vârf.

Patru dintre olimpici sunt deja admişi la universităţi de prestigiu, precum Princeton, Harvard sau Cambridge. Ceilalţi doi, încă la începutul liceului, vor urma acelaşi drum. Nimeni nu ştie dacă vreunul din ei va reveni în România.

sursa: digi24

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva