O producţie marca Bollywood, “Să ne bucurăm de viaţă”, se filmează în România (Imagine: Lucian Muntean/Mediafax Foto)

“După Salman Khan, o nouă producţie marca Bollywood se toarnă în România. J.P. Dutta, autorul celui mai de succes film de război indian, este producătorul filmului care îi are în rolurile principale pe Nidhi Dutta şi Sodhi Ajit Ahmed”, se spune în comunicat.

Filmările se desfăşoară în Bucureşti şi Braşov, pe parcursul a trei săptămâni. “Filmările au început în data de 28 iulie şi se desfăşoară până în data de 15 august”, a declarat pentru MEDIAFAX directorul de producţie Iana Opran.

Aceasta a precizat că, în Bucureşti, filmările vor avea loc în mai multe spaţii, între care Aeroportul Otopeni, Centrul Vechi, restaurantul Carul cu Bere şi parcul Herăstrău.

Potrivit Ianei Opran, regizorul Binoy Gandhi a ales România pentru filmarea acestei pelicule atât “pentru frumuseţea şi unicitatea locaţiilor oferite, precum şi datorită profesionalismului echipelor de filmare româneşti”. “Un alt factor important au fost şi preţurile competitive”, a spus Iana Opran.

Ea a mai spus că Family Film este firma de producţie românească a peliculei “Să ne bucurăm de viaţă”, precizând că din distribuţia filmului fac parte doar actori indieni.

“Regizorul şi directorul de imagine sunt indieni, restul echipei tehnice şi de producţie este locală. Filmul are în distribuţie actori debutanţi indieni şi ca atare bugetul nu este unul foarte mare, dar, pentru noi, ca şi casă de producţie din România, oferă ocazia de a promova România în industria cinematografică din India, precum şi pe plan turistic, la un nivel înalt”, a mai spus Iana Opran.

Ea a mai spus că mulţumeşte Centrului Naţional al Cinematografiei, Primăriei Municipiului Bucuresti şi reprezentanţilor spaţiilor de filmare, pentru că i-au ajutat să poată prezenta România publicului indian.

Potrivit site-ului bollywoodtrade.com, filmul “Jee Bhar Ke Jee Lee” prezintă aventurile a trei prieteni, care fac totul pentru a fi fericiţi.

Family Film a produs şi lungmetrajul “Condamnat la viaţă”, cu actorul Gérard Depardieu în rolul principal.

de Madalina Cerban – Mediafax Sursa: mediafax

Foto: (c) Luisiana BÎGEA / AGERPRES FOTO

Iată însă că din vara anului viitor incursiunile submerse la situri arheologice de pe platoul continental dobrogean al Mării Neagre, atât cât se întinde el pe litoralul românesc și bulgăresc, vor fi accesibile turiștilor, iubitorii de mare și istorie, grație proiectului HERAS — ‘Moștenirea arheologică submarină din partea de vest a Mării Negre’, inițiat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină (GeoEcoMar) în colaborare cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Clubul de Scufundări Subacvatice Respiro, Muzeul de Istorie Cavarna și Institutul de Oceanologie din Varna, prin Programul de Cooperare Transfrontalieră România — Bulgaria 2007-2013 și finanțat cu peste 1, 4 milioane de euro.

Coordonatorul proiectului HERAS, conf. dr. Glicherie Caraivan, mărturisește că asistăm, de fapt, la încununarea visului de la începutul anilor ’60, al pionierului arheologiei subacvatice în România, comandorului Constantin Scarlat, cel căruia îi datorăm și prima hartă a reliefului submarin și a resurselor platoului continental al Mării Negre. ‘HERAS este un proiect interdisciplinar geo-arheologic prin care se vor studia siturile arheologice din bazinul de vest al Mării Negre ce urmează a fi introduse în patrimoniul cultural. În fapt, obiectivul principal îl reprezintă indentificarea unor ținte localizate până acum din observațiile primare, chiar empirice, ale unor martori precum pescarii spre exemplu, întocmirea hărților și promovarea ulterioară a acestora ca obiective de interes patrimonial subacvatic, ce vor fi oferite celor care caută turismul de aventură, scufundătorilor. Vizitarea acestor situri poate avea atât scop științific, cât și de agrement, de palmares — pentru unii dintre scufundători sau de vizualizare a obiectivelor de patrimoniu’, spune Glicherie Caraivan.

Harta incursiunilor submerse la situri arheologice de pe platoul continental dobrogean al Marii Neagre, atât cât se întinde el pe litoralul românesc și bulgăresc, ce vor fi accesibile turiștilor, iubitorilor de mare și istorie, grație proiectului HERAS — ‘Moștenirea arheologică submarină din partea de vest a Mării Negre’
Foto: (c) DAN MIHAESCU/ AGERPRES FLUX

Cea mai mare a proiectului constă în derularea campaniilor de teren, ceea ce incumbă cam 90% din munca specialiștilor români și bulgari. Și ca să înțelegem mai bine ce înseamnă această muncă, să facem referință doar la faptul că opinia generală a arheologilor și cercetătorilor marini, până la lansarea acestui demers, era că patrimoniul cultural submers este cunoscut, localizat și cercetat în procent de maxim 5%, în zona litoralului româno-bulgar.

La rândul său, dr. Constantin Chera, cercetător al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie, din Constanța opinează că în prima etapă, munca echipei HERAS, de culegere a informațiilor, de catagrafiere și cartografiere, a început din zonele cele mai nordice ale litoralului românesc, acolo unde se știe că au fost așezări omenești din cele mai vechi timpuri. ‘Și este cazul Cetății Histria — unde există un veritabil oraș imers, la Corbu-pe plajă, unde investigațiile magnetometrice și electrometrice ne indică continuitatea siturilor pe linia țărmului, la Năvodari, pe Insula Ostrov de pe Lacul Tașaul unde este o așezare inundată ce datează din preistorie, la Tomis — cartiere ale cetății ce se află sub nivelul mării, ca și la Callatis, la Tuzla, 23 August, la Eforie și dincolo de frontieră, începând de la Durankulak unde se află prima așezare umană, din lume, construită din piatră, de către oameni’ — subliniază Chera. Dar cât de mult vor fi extinse cercetările pe platoul continental al Mării Negre? ‘Până la izobata de 40 de metri, adică până unde pot ajunge scafandri autonomi experimentați. Facem investigații electromagnetice și de magnetografie cu aparatură de geofizică, cu sonar lateral, ROV și chiar un submarin — utilizat de colegii bulgari. Pornim de la circa 1000 de posibile ținte semnalate de pescari ca așa zise ?agățători’ — acestea fiind primele indicii că în zonele respective există potențiale obiecte de interes pentru arheologia submarină, epave de nave, avioane sau zone antice de locuire. Apoi mai sunt și zonele cavernicole, mai puține pe teritoriul românesc, mai multe la bulgari care pot fi de interes pentru pasionații de scufundări, și acestea reprezentând premise pentru un turism de aventură’ — a conchis dr. Glicherie Caraivan.

Și pentru că cercetătorii sunt de regulă oameni chibzuiți și principalul comandament al muncii lor este punerea în valoare a comorilor de patrimoniu și mai ales prezervarea siturilor identificate, proiectul HERAS are și o importantă componentă de formare a ghizilor ce vor fi autorizați să lucreze cu viitoarea ‘hartă a comorilor’ submarine care este întocmită acum. ‘În România sunt în evidențele oficiale cam vreo 20 de cluburi de scufundători și pentru că magia comorilor subacvatice naște întotdeauna pasiuni — uneori chiar periculoase, am gândit acest proiect și cu o latură formativă și astfel pregătim și atestăm scufundători care vor avea acces la harta siturilor de patrimoniu imers și care vor fi singurii autorizați să asiste amatorii de turism de aventură la imersiunile de la situri. Ei parcurg un instructaj de arheologie submarină, de legislație de patrimoniu național protejat și aprofundează un ghid de bune practici astfel că după susținerea examenului de atestare vor fi singurii ce vor avea responsabilitatea vizitării acestor obiective, alături de cei care practică turismul subacvatic, de agrement’, a explicat Caraivan.

Intenția autorităților este ca la final, Proiectul HERAS — ‘Moștenirea arheologică submarină din partea de vest a Mării Negre’ să poată fi interconectat unui circuit de agrement turistic pe litoralul Mării Negre ce combină evenimente sau obiective de relevanță culturală, religioasă, folclorică, festivaluri, situri arheologice terestre sau muzee din România și Bulgaria, inclusiv realizarea unei expoziții permanente cu descoperiri arheologice, artefacte și metode de investigare obținute în urma derulării acestui proiect.

Acest lucru îl reliefează, de altfel, și președintele Societății de Scufundări Subacvatice RESPIRO, Mircea Popa, care opinează că cea mai importantă latură a acestui proiect rezidă în conservarea, restaurarea, catalogarea artefactelor și analizarea rezultatelor de către specialiști, datele obținute urmând a fi prezentate în publicațiile științifice și informative precum și în expoziții tematice organizate cu materialul colectat de la fiecare sit arheologic (de exemplu zona Tomis) sau de la mai multe situri arheologice în funcție de o temă specifică, cum ar fi rutele maritime comerciale din bazinul Mării Negre, spre exemplu.

‘HERAS este un proiect comun între oamenii de știință români și bulgari, în care ne propunem să investigăm platoul de vest a Marii Negre de la Dunăre până la Capul Kaliakra. Obiectivele proiectului sunt de a descoperi, conserva și promova patrimoniul arheologic subacvatic din această regiune. Zeci, poate sute de epave și situri arheologice așteaptă să fie explorate. Pornind de la siturile din perioada elenă și romană și până la epavele moderne, această zona nu a fost niciodată explorată într-o manieră științifică și exhaustivă. Ca mod de abordare a problematicii, etica proiectului HERAS constă în analizarea arhivelor și a documentelor vechi, în scopul de a determina locații probabile ale vestigiilor arheologice. În acest scop folosim tehnologii nonintruzive pentru cartarea siturilor iar lucrările arheologice se realizează la cele mai înalte standarde, folosind baze de date specifice, inventariere arheologică, desene, cartografiere, fotografiere, filmare și analiză fotogrametrică’, a declarat, pentru AGERPRES, Mircea Popa.

AGERPRES/ (AS — autor: Dan Mihăescu, editor: Adrian Drăguț)

Foto: (c) CORNEL CEPARIU/AGERPRES ARHIVĂ

Într-un spectacol de sunet, culoare și mișcare, ”ursul” și ursarii dansează într-un ritm frenetic pe ulițele satelor și pe străzile orașelor din zonă.
Obiceiul este unic în România. Rădăcinile sale, spun cercetători în etnografie și istorici băcăuani, se află, cel mai probabil, în cultul geto-dac al ursului și puterii pe care o insuflă acesta.
Cetele au un număr variabil de piei de urs, între șase și 24, cărora li se alătură irozi, mascați și toboșari. Spectacolul începe cu o chemare a ursului, continuând, în ritmul sacadat al tobelor, cu bătaia, moartea, reînvierea animalului, apoi hora ursului și, în final, dansul irozilor. Pentru fiecare etapă, toboșarii bat ritmul diferit, completând acustic atât desfășurarea de culoare, dar și incantațiile dresorului.

Foto: (c) CORNEL CEPARIU/AGERPRES ARHIVĂ

Pregătirea unui viitor ”urs” începe de la 6-7 ani însă doar tinerii care împlinesc 18 ani sunt acceptați în ceata mare ca să poarte blana ursului.
Includerea în jocul cetei îmbrăcate în blănuri de urs adult presupune un lung antrenament, început cu aproximativ trei luni înainte de reprezentațiile din timpul sărbătorilor de iarnă.
Foto: (c) CORNEL CEPARIU/AGERPRES ARHIVĂ

În funcție de experiență, dar și de numărul de piei de urs pe care le deține, în unele cete chiar șapte asemenea blănuri, este desemnat ”căpitanul cetei” sau ”ursarul șef” cum mai este denumit.
Regizor al spectacolului, de el depinde sincronizarea tobelor în timpul jocului, pantomima irozilor și mai ales coregrafia dansului ritualic al urșilor și mascaților care întregesc ceata. Tot el este cel care desemnează purtătorii blănurilor, dar alege și oamenii care compun alaiul: toboșari, mascați, irozi, precum și ursarii ajutori. De asemenea, el dă tonul și ritmul tobelor.
Cel mai reprezentativ asemenea spectacol, incluzând chiar și câte 30 de cete de ursari se desfășoară în ajun de An Nou în centrul orașului Dărmănești, locul unde obiceiul este cel mai bine păstrat. Cetele de ursari pornesc cu doar câteva ore înaintea pragului dintre ani pe artera principală a localității, în fața primarului, a oficialităților locale și a miilor de participanți la sărbătoare.

Foto: (c) CORNEL CEPARIU/AGERPRES ARHIVĂ

Evenimentul reprezintă un ”unicat în peisajul etno-folcloric românesc, atât prin dimensiuni, specific, cât și prin varietatea programelor prezentate”, a declarat, pentru AGERPRES, Florin Zăncescu, directorul Centrului Județean pentru Valorificarea Creației Populare și Patrimoniului Național.
În perioada interbelică, povestesc bătrânii ”căpitani” din Dărmănești, cetele plecau dimineața de la Palatul Știrbey, după care erau primiți de prințesa Marina. Traseul actual al alaiului include artera principală a localității, care pornește din zona drumului național Onești—Comănești, trece prin centrul orașului, și se ”stinge” tot la o periferie a urbei, în zona fostei rafinării.
Foto: (c) CORNEL CEPARIU/AGERPRES ARHIVĂ

 În alai, mai întâi vin cetele de ”urși” mici, pentru a încălzi publicul spectator, făcându-le loc mai apoi cetelor de ”urși” mari, care pot avea în componență un număr total de până la 300 de participanți. 

Fiecare ceată este deschisă de un grup de mascați care joacă pe sunetele unei singure tobe. Ei încearcă să satirizeze și ridiculizeze societatea prezentă, apelând la o coregrafie caraghioasă. Cu mare tam-tam mascații poartă și numele cetei.
”Urșii” din cete au blănuri frumoase, în cvasitotalitate din jupuirea unor exemplare care au crescut în pădurile bogate în vânat din zonă. Blănurile sunt împodobite cu șiraguri de canafi mari și roșii. Cel ce joacă ursul, bărbați în special, dar în ultimii ani au apărut în ceata de ursari și femei, trebuie să fie un om puternic, căci pielea cântărește și peste 50 de kg.
”Urșii”, cu boturile larg deschise oferind imaginea unor dinți fioroși, vin mormăind, târându-se ori încercând să sperie lumea. Însă sunt stăpâniți de ursari, cam trei pentru fiecare purtător de blană, care îi trag aprig de lanț și îi amenință cu bâtele.

Foto: (c) CORNEL CEPARIU/AGERPRES ARHIVĂ

Ursarii sunt în spectacol personaje fără mască. Ținând în mână bâte cu ținte de fier, ei îndeamnă ”urșii” să danseze într-un ritm din ce în ce mai alert, în concordanță cu vibrația tobelor.
Originalitatea cetei este dată de irozi, care vin în urma toboșarilor, aliniați pe două rânduri. Aceștia, băieți și fete, în general adolescenți, sunt îmbrăcați strălucitor cu fuste lungi plisate, au barete cu fir aurit legate în diagonală peste ie ori peste bluzele de un alb imaculat, coifuri cu panglicuțe din hârtie colorată, un detaliu important fiind sabia.
Foto: (c) CORNEL CEPARIU/AGERPRES ARHIVĂ

Pe scenă, în fața oficialităților, ”urșii” se ridică în două picioare și joacă în ritmul alert al tobei ajutorului de căpitan, etalându-și forța și vitalitatea în toată splendoarea. Purtătorul celei mai frumoase blăni de urs, ridicat de ursari, își continuă dansul deasupra capetelor celor prezenți. O ceată poate interpreta până la 12 dansuri diferite.

Jocul Ursului reprezintă o mare sărbătoare pentru oamenii de pe Valea Trotușului. ”Păstrătorii tradițiilor populare de iarnă se prezintă, în ciuda înnoirilor și tentațiilor vremii, parcă mai autentici și mai pregătiți ca oricând. Iar acest fapt se reflectă și în entuziamul spectatorilor, mulțumiți că vor încheia, în acest fel tonic, un an greu, cu speranțe pentru mai bine în cel viitor”, spune Petre Vase, coregraful ansamblului folcloric ”Busuiocul” din Bacău, care a preluat în repertoriul său acest dans ancestral.
La finele anului 2013 s-au aflat la Dărmănești specialiști care, după ce au urmărit evoluția celor 30 de cete de urși și au efectuat cercetări în câteva localități din zona băcăuană a Văii Trotușului, discutând cu oamenii locului despre acest obicei tradițional, urmează să decidă dacă vor susține ca ”Jocul urșilor”, tradiție specifică zonei de munte din județul Bacău, să fie inclus în patrimoniul UNESCO.

Foto: (c) CORNEL CEPARIU/AGERPRES ARHIVĂ

Cetele de călăreți, capre, căiuți, ori membri în ”Ceata lui Jianu”, precum și alte spectacole de teatru popular în care apar mascați, dansatori, urători, stârnesc curiozitatea și aplauzele a mai bine de 10.000 de turiști români, venind din străinătate ori locuitori din zonă care urmăresc, în satele de pe Valea Trotușului, derulările unor alaiuri colorate și entuziaste.

AGERPRES/(AS — autor: Cornel Cepariu, editor: Adrian Drăguț)

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES ARHIVA

Data de 29 iulie a fost proclamată, în conformitate cu Legea nr. 99/1998, Ziua Imnului Național al României — ”Deșteaptă-te române!”, simbol al unității Revoluției Române de la 1848.

La 29 iulie 1848, ‘Deșteaptă-te române!’ a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic ”Un răsunet” de Andrei Mureșanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului ”Foaie pentru minte, inimă și literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Conținutul profund patriotic și național al poeziei a fost de natură să însuflețească numeroasele adunări ale militanților pașoptiști, pentru drepturi naționale, mai ales din Transilvania, Nicolae Bălcescu numind acest imn ”o adevărată Marsilieză românească”.

Imnul a fost intonat în timpul Războiului de Independență, în Primul Război Mondial și la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în al Doilea Război Mondial.

”Deșteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Brașov din 15 noiembrie 1987 și în timpul Revoluției din decembrie 1989.

Imediat după Revoluția din decembrie 1989, ”Deșteaptă-te române!” a fost ales Imn Național al României, fiind consacrat prin Constituția din 1991. Conform Constituției României, Imnul Național este considerat simbol național, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Evenimentul cultural intitulat ‘Târgul European al Castelelor’ este programat în perioada 1-3 mai 2015, iar organizatorii au lansat deja primele invitații de participare la această manifestare pentru muzeele, castelele, palatele și cetățile din Europa. În cadrul târgului, expozanții își vor putea face cunoscută oferta și își vor putea prezenta principalele elemente de atracție turistică și istorică pentru vizitatori.

‘Castelul Corvinilor, locul în care va fi găzduit acest eveniment, este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România, aflându-se printre primele castele de poveste din Europa, aspect care conferă acestui eveniment un anumit prestigiu. Acest prestigiu va fi consolidat în timp prin popularitatea pe care o va căpăta datorită expozanților care doresc să ni se alăture și a numărului de vizitatori’, a declarat miercuri directorul Muzeului Castelului Corvinilor Hunedoara, Costin Tinca.

 ‘Târgul European al Castelelor’ se bucură deja de confirmarea prezenței a șapte participanți, cum sunt Palatul Godollo și Castelul Rakoczi din Ungaria, Castelul La Mota din Spania, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Național Peleș, Muzeul Țării Făgărașului—Cetatea Făgăraș și Muzeul Județean Argeș-Cetatea Poenari.

 Lista participanților rămâne deschisă, muzeele, palatele, castelele și cetățile interesate de acest prim eveniment având posibilitatea să afle mai multe informații adresându-se Muzeului Castelul Corvinilor Hunedoara.

Târgul ar urma să aibă loc în primăvara fiecărui an.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Diana Dumitru

Foto: (c) DORINA MATIS/ AGERPRES ARHIVA

La paradă au participat Ordinul Cavalerilor de Mediaș, Ordinul Cavalerilor Lup din Târgu Mureș, Ordinul Cavalerilor ArtGotica Sibiu, Ordinul Cavalerilor Cerb din Sighișoara, Scutierii de Muhlbach din Sebeș, Cavalerii Străjerii Moldovei, Cavalerii Templului Sacru, Cavalerii Saint Bernard din Târgu Mureș. Acestora li s-au alăturat formațiile de muzică medievală Bucium, Cimpoierii din Transilvania, Lupus Dacus, Huniadi Cantores, Nomen est Omen, Turverii, Terra Alba, CVA Domini, Trupa Schema, Esemble Forfaitz (Croația), Toboșarul Cetății Sighișoarei și formația de dans medieval Trupa Nosa.

Parada a pornit din Orașul de Jos, a traversat zona centrală, după care a ajuns în Cetatea Medievală unde a fost urmărită de câteva mii de persoane.

Toți comandanții ordinelor cavalerești au pecetluit apoi prin jurământ, în Piața Mare a Cetății, hrisoavele de bună pace, prin care s-au angajat să își aducă aportul la reușita spectacolului pe parcursul celor trei zile ale manifestării.

Pe lângă demonstrațiile de cavalerism și de îndemânare a stegarilor, spectacolul vedetă al primei zile este duelul menestrelilor la care participă opt formații de muzică medievală, care, la final, interpretează o melodie comună.

Directorul artistic al Festivalului Sighișoara Medievală, Liviu Pancu, a declarat vineri că la reușita acestei ediții participă aproximativ 400 de artiști și personal tehnic.

AGERPRES/(A — autor: Dorina Matiș, editor: Ștefan Gabrea)

Macheta dinozaurului se află luni la Tulcea. În cursul după-amiezii va ajunge la Constanța unde va face un scurt popas la sediul INCD GeoEcoMar. Sauropodul va putea fi admirat lângă nava Mare Nigrum, nava de cercetări marine a INCD GeoEcoMar, din portul Constanța.

Fondurile pentru întoarcerea acasă a lui Magyarosaurus au fost donate în cadrul proiectului Kikstarter “A Transylvanian dinosaur needs a râde home” al sculptorului Brian Cooley, proiect sponsorizat de 134 de persoane din Europa și America, inclusiv România. Consultant științific pentru acest exponat a fost dr. Zoltan Csiki-Sava de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București.

Evenimentul este organizat în cadrul proiectului Muzeul Dinozaurilor din Transilvania, realizat de Asociația GeoD pentru promovarea geodiversității, Asociația Geomedia și Cooley & Co. Ltd. din Canada, având ca parteneri Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului (administrat de Universitatea din București), INCD GeoEcoMar și Societatea Geologică a României.

Muzeul Dinozaurilor din Transilvania își propune interpretarea uneia dintre cele mai interesante faune de dinozauri din lume — fauna dinozaurilor pitici care au trăit în urmă cu 70 de milioane de ani din “Insula Hațeg” — și dezvoltarea unor programe educative legate de patrimoniul geologic, se mai arată în comunicatul citat.

AGERPRES/(AS — autor: Petronius Craiu, editor: Mihai Simionescu)

În cadrul festivalului vor avea loc:

1. SEARĂ ROMÂNEASCĂ  LA KARLSRUHE – VINERI 11 IULIE, ORA 19, KLUBHAUS (STADION), ADENAUERRING 17

cu formatiile din Vâlcea și din Gorj.

ELENA BURCUȘ – 17 ani, poeta si interpreta de muzica usoara si populara (Maria Tănase)

TATIANA MĂRCOIANU – solistă, muzică populara, muzică de petrecere

DUMITRU MIUȚĂ – solist, muzică populara, muzică de petrecere

MARCEL BRATU – acordeon

MĂRIA MĂDĂLINA

PATRU PERECHI DE DANSATORI – dansuri populare românesti

CĂRBUNEȘTI, GORJ:

LUCIANA ENE – solista, muzica populara

LUIZA CIUDIN – solista, muzica populara

SILVIA GĂMAN – solista, muzica usoară

GIONI PIȚIGOI -vioara

LAURENȚIU PĂNOIU – orga

IONUȚ POPESCU -chitara

2. MASĂ ROTUNDĂ: INTERFERENȚE CULTURALE ÎN SPAȚIUL CENTRAL-SUD-EST-EUROPEAN SI PREZENTARE DE CĂRȚI, RECITARE DE POEZII

SÂMBĂTĂ, 12 IULIE, ORA 14.30, BÜRGERHAUS EMMERTSGRUND,  Forum 1, Heidelberg

CU PERSONALITĂȚI ALE CULTURII DIN VÂLCEA:

3. SPECTACOLUL DE GALĂ, LA HEIDELBERG, SÂMBĂTĂ, 12 IULIE, ORA 17, BÜRGERHAUS EMMERTSGRUND,  Forum 1, Heidelberg

CU TOATE FORMAȚIILE PARTICIPANTE

DIN ROMÂNIA – MUZICĂ ȘI DANSURI POPULARE ROMÂNEȘTI:

MOȘTENITORII DIN CHERELUȘ, JUD. ARAD

ANTON PANN, RÂMNICU VÂLCEA

CĂRBUNEȘTI, GORJ

DIN GERMANIA:

REZEDA, FRANKFURT – dansuri ungurești și românești, din Ungaria și din Transilvania

MALVEN DER UKRAINE, HEIDELBERG  – dansuri ukrainene

LUDO MLADO, HEIDELBERG – dansuri bulgărești

PROMOROACA, MANNHEIM – muzică românească, folclor

 GRUPA DE DANSURI DE LA HEIDELBERG (WELTHAUS) – dansuri ungurești

4. DEPUNERE DE FLORI LA STATUIA (BUST) LUI ALEXANDRU IOAN CUZA – STADTGARTEN HEIDELBERG

                  Friedrich-Ebert-Anlage 2 – peste drum de hotelul Europäischer Hof, unde a decedat Domnitorul Unirii

DUMINICA, 13 IULIE, ORA 11  – MOMENT MUZICAL (muzică populară românească)

Participă formațiile din România

5. SEARĂ ROMÂNEASCĂ LA LUDWIGSHAFEN, LA ”PETRI HEIL”, Raschigstr. 2 – în aer liber, la malul lacului

DUMINICĂ, 13 IULIE, ORA 17

Participă grupurile din Vâlcea și din Gorj (v. mai sus)

– Bucătărie românească