Romani celebri – economie

Facebook Twitter Email

Marijana Vasilescu, fostul director de retail al RBS Romania, a preluat luna trecuta conducerea departamentului de marketing al Home Credit Bank din Kazahstan.

Ea a activat in cadrul RBS Romania timp de aproape 4 ani, perioada in care a mai fost director de marketing si comunicare, sefa a diviziei de clienti affluent a bancii si director de retail.

Totodata, in perioada 2006-2008, Marijana Vasilescu a fost director clienti persoane fizice la ABN AMRO Rusia.

Ea a mai lucrat sapte ani in companii din domeniul FMCG, precum Masterfoods Romania sau Unilever South Central Europe.

Britanicii de la RBS au hotarat, in prima jumatate a acestui an, sa-si reorienteze afacerile, prin dezvoltarea in continuarea a segmentului corporate, urmand ca sectorul retail sa fie restructurat.

Sursa: Wall Street

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Forajul în puţul petrolier Bee Eater a confirmat potenţialul perimetrului pe care compania African Petroleum, controlată de Frank Timiş, îl are concesionat de la Guvernul Liberiei.

Frank Timis, la sarbatorirea incheierii contractului
Frank Timis, la sarbatorirea incheierii contractului
Foto: franktimis.com

African Petroleum Coroporation (APC), o companie controlată de omul de afaceri de origine română Frank Timiş, a descoperit un zăcământ de ţiţei în puţul Bee Eater din largul coastelor Liberiei, în zona de vest a Africii. Potrivit directorului APC, Karl Thomson, descoperirea certifică potenţialul enorm a perimetrului Narina 1, mai ales că zăcământul a fost descoperit la o adâncime relativ mică – 4.000 de metri, ceea ce face facilă exploatarea petrolului. Resursele potenţiale de ţiţei din Bee Eater sunt, acum, estimate în jurul a 2,4 miliarde barili.

Forajul a durat 48 de zile din care 21 reprezintă perioada în care utilajul de săpat nu a funcţionat pentru că a avut o defecţiune. Din acest motiv, al doilea puţ nu a mai putut fi forat pentru că perioada de închiriere a platformei care făcea săpăturile expirase. Totuşi, Thomson afirmă că o nouă platformă va fi angajată pentru a săpa un al doilea puţ pentru a certifica că descoperirea este una de amploare.

Pe parcusul acestui an, African Petroleum va începe forajul şi în apele Gambiei, Coastei de Fildeş şi Senegalului unde, deasemenea, are concesionate perimetre petroliere.
„Suntem în discuţii şi cu alte mari companii petroliere din lume în vederea încheierii unui parteneriat privind explorarea perimetrelor petroliere în Coasta de Fileş, Liberia, Gambia şi Senegal. Estimăm că vom încheia cel puţin un parteneriat în primul trimestru al acestui an ceea ce ne va oferi lichidităţile necesare pentru continuarea programului de foraj în 2013 şi 2014” , a precizat directorul companiei.

Un raport intern al companiei din 31 octombrie 2012 arăta că societatea la care Timiş este acţionar avea 170 de milioane de   | ECONOMICA.net

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Dragoş şi Adrian Pavăl au construit de la zero lanţul de magazine Dedeman, afacere evaluată la peste 500 de milioane de euro    FOTO: Capital

Dragoş şi Adrian Pavăl, doi matematicieni plecaţi dintr-o familie modestă din Suceava, au pornit în 1992 cu un butic în Bacău şi au ajuns să domine piaţa magazinelor de bricolaj din România

 Există puţine companii cu capital sută la sută românesc care au reuşit să ţină piept multinaţionalelor venite din Occident, să supravieţuiască şi chiar să câştige bătălia. Dedeman este una dintre ele, o firmă construită de la zero de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, a căror poveste fascinantă a rămas necunoscută până acum.

Plecaţi dintr-un sat din Suceava să studieze matematica la Iaşi, Dragoş şi Adrian au ajuns, după două decenii, să pătrundă în topul celor mai mari companii cu acţionariat românesc, având o cifră de afaceri care depăşeşte 500 de milioane de euro. Fără afaceri cu statul, fără relaţii cu fosta Securitate, fără operaţiuni la limita legii.

Dedeman a apărut în 1992, la Bacău, şi a fost, la început, un butic de 16 metri pătraţi în care se vindeau de la sucuri şi gume de mestecat, până la unghiere şi papuci de casă. Acum sunt 30 de magazine uriaşe, întinse pe zeci de hectare, în marile oraşe ale ţării. Dedeman are 6.000 de angajaţi şi este lider detaşat pe segmentul retailerilor de construcţii şi de amenajări. Da, fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, proveniţi dintr-o familie modestă, cu opt copii, le-au dat o lecţie de business marilor companii occidentale venite să împartă şi să stăpânească piaţa din România. Giganţi precum  Bricostore (Franţa), BauMax (Austria) sau Praktiker, OBI şi Hornbach (toţi trei din Germania) se uită de jos în sus la Dedeman-ul fraţilor Pavăl, care este acolo, în vârf, pentru că a ştiut să fenteze criza prin investiţii inteligente şi să-şi calculeze cu grijă fiecare pas.

UN INFORMATICIAN LA ÎNTREPRINDEREA DE STAT

Dragoş Pavăl (46 de ani), directorul şi acţionarul principal al companiei Dedeman, este cel mai mare dintre cei opt fraţi ai familiei. După şcoala generală, a plecat din satul natal şi, în loc să meargă la liceu în oraşul Fălticeni, la numai 15 kilometri distanţă, el s-a dus tocmai la Iaşi. „Nici azi nu ştiu ce a fost în capul meu de am plecat atât de departe, mai ales că părinţilor le-a fost foarte greu să mă întreţină. Dar poate că aşa a fost să fie, să-mi iau viaţa în mâini de la 14 ani”.

În vacanţe se întorcea la Suceava şi muncea de dimineaţa până seara în gospodăria familiei. Regula tatălui său era că banii de buzunar trebuie câştigaţi muncind. „Părinţii mei sunt oameni simpli, de la ţară. Chiar dacă nu au făcut şcoli înalte, au o înţelepciune a lor. Norocul nostru a fost să avem părinţi înţelepţi, care ne-au educat şi ne-au format astfel încât să înţelegem că fără muncă nu poţi obţine niciodată nimic. Originea modestă n-a fost niciodată o povară, din contră, m-a ajutat enorm”, spune Dragoş Pavăl.

După liceu, a intrat la Facultatea de Matematică din Iaşi. Această facultate avea o secţie de informatică (câţi auziseră de aşa ceva în 1986?) şi băiatul venit de la ţară la informatică s-a înscris. În 1991, când a terminat facultatea, tânărul informatician Dragoş Pavăl a primit repartiţie la o fabrică de confecţii din Bacău. S-a chinuit acolo câteva luni, cu un calculator Felix (mare cât un tractor), care funcţiona cu cartele, până într-o zi, când a văzut un anunţ în ziar: întreprinderea magazinelor de stat căuta un informatician.

„M-a surprins, pentru că pe atunci nu prea se ştia ce e aia. La interviu, directorul mi-a arătat nişte cutii în care erau două calculatoare ambalate şi m-a întrebat dacă ştiu ce să fac cu ele. Aproape un an am lucrat zi şi noapte şi am făcut un soft de contabilitate, în care se introduceau salariile şi toată gestiunea. Lucrând la această întreprindere am văzut ce înseamnă comerţul. Aveam acces la toate cifrele, am văzut cum e cu adaosul comercial, cum se face profit, cât de mare este penuria de produse. Marfa intra şi ieşea din depozite
într-un ritm ameţitor”, îşi aminteşte Dragoş Pavăl.

SOACRA MARGARETA ŞI BRANDUL DEDEMAN

La momentul anului 1992, în România nu dădea nimeni doi bani pe un informatician. Când s-a uitat în softurile pe care le crease, Dragoş Pavăl a văzut că avea cel mai mic salariu dintre toţi angajaţii. Până şi femeia de serviciu câştiga mai bine decât el, căruia abia îi ajungeau banii pentru mâncare şi pentru biletele de tren până la Iaşi, unde îşi lăsase soţia. Atunci s-a hotărât să-şi deschidă un magazin. A împrumutat de la socri o mică sumă de bani şi o Dacie break şi l-a chemat pe fratele său de la Iaşi. Adrian tocmai terminase aceeaşi facultate de matematică şi adunase vreo 10.000 de mărci, cumpărând marfă de la ruşii care veneau în bazarurile din Iaşi şi vânzând-o în târgurile din Craiova cu profit dublu. Aşa au intrat fraţii Pavăl în afaceri.

„Am înfiinţat o firmă şi am închiriat un spaţiu de 16 metri pătraţi, pe care  l-am amenajat noi. Am angajat o vânzătoare, am improvizat nişte tejghele din lemn şi din sticlă şi am început să vindem. Câştigam într-o lună zece salarii pe care le luam la întreprinderea de stat ca informatician. Mergeam în Bucureşti, era un centru comercial numit «Massa», şi căram de acolo cu Dacia socrilor mei diverse produse. Gumă de mestecat, unghiere, tot felul de mărunţişuri. Era o mare penurie de produse şi, fiind vorba de nişte mărunţişuri care, pe atunci, erau foarte căutate. Şi încă din prima lună de activitate am fost informatizaţi. Am cumpărat un calculator şi ţineam gestiunea pe el. Aşa am învăţat ce înseamnă să administrezi o afacere şi cât de important e fiecare detaliu”.

Din acest amestec de improvizaţie şi ordine matematică s-a născut compania Dedeman, ajunsă acum în toate topurile firmelor din România. Inclusiv numele are povestea lui, încropit de Dragoş Pavăl pe un petic de hârtie în faţa ghişeului de la Registrul Comerţului. „Îmi pregătisem nişte denumiri, dar erau deja luate. Cei de la registru mi-au spus să mă gândesc repede la ceva, să-mi pun numele, orice. Nu prea îmi plăcea treaba asta cu numele, dar stând acolo, la coadă, am încercat să compun ceva. Eu – Dragoş, soţia – Denise, fratele meu – Adrian. De-de-an. Nu suna bine. M-am gândit la soacră-mea, Margareta, şi am mai pus şi un M. Aşa a ieşit Dedeman. O vreme mi s-a părut un nume nepotrivit, umblam cu facturile mâzgălite pentru că producătorii cu care lucram îl stâlceau în toate felurile. Mă şi gândeam, «domnule, n-am fost în stare să aleg şi eu un nume ca lumea». Peste ani, mi-am dat seama că e un nume potrivit pentru profilul nostru. Sună bine, nemţeşte, aşa…”.

Lupta cu sistemul: „Aţi licitat prea pătimaş“

În ascensiunea lor, fraţii Pavăl s-au lovit, inevitabil, şi de forţa oamenilor din sistem. La una dintre licitaţii, pentru un spaţiu comercial, li s-a pus în vedere că n-are niciun rost să participe, pentru că oricum nu vor câştiga. Dragoş Pavăl îşi aminteşte zâmbind: „Cu toate avertismentele pe care le-am primit, noi totuşi ne-am înscris. Inconştienţa tinereţii! Am câştigat licitaţia şi cu toate astea nu ne-au declarat câştigători. Motivaţia oficială a fost că «am licitat prea pătimaş», scrisă negru pe alb. Am mers cu ea la ziare, s-au făcut articole în care s-a publicat hârtia cu această motivaţie ridicolă şi, într-un final, ne-au chemat şi ne-au întrebat dacă mai suntem dispuşi să plătim cât am licitat. Am spus că da, vom plăti, şi au fost nevoiţi să ne dea acel spaţiu. Au urmat controale peste controale, dar nu ne-au putut face nimic. Eram curaţi ca lacrima”.

„Pentru noi, criza a fost un mare noroc“

Dragoş Pavăl recunoaşte cu sinceritate că ascensiunea companiei Dedeman n-ar fi fost posibilă fără conjuncturile speciale din anii ’90. „Toţi oamenii de afaceri români care au luat-o de la zero au început în acea perioadă şi au beneficiat de moment. Şi noi la fel. Nu putem spune că dacă ne-am fi născut astăzi am fi dezvoltat aceeaşi afacere. Ne-am născut la timp şi am avut şi noroc de foarte multe ori”.

Norocul a fost că în 1993, la un an după ce Dragoş Pavăl înfiinţase firma Dedeman, statul era presat de comunitatea europeană să înceapă privatizările şi a hotărât să dea mai multe spaţii comerciale în aşa-numita „locaţie de gestiune”. Era un contract prin care preluai de la stat un magazin cu tot cu angajaţi, iar la finalul perioadei puteai deveni proprietar. Dragoş Pavăl rămăsese angajat la întreprinderea magazinelor de stat cu jumătate de normă, iar angajaţii au avut întâietate. A preluat un magazin de mobilă, care s-a dovedit, în scurt timp, o adevărată mină de aur.

Reţeaua hipermarketurilor Dedeman se extinde şi la Galaţi

„Era o criză de mobilă incredibilă, nu exista competiţie şi puteam să pun adaos comercial foarte mare. Conform angajamentului, stocul de marfă trebuia plătit până la finalul anului şi eu am preluat în martie. Am rotit stocul ăla de foarte multe ori şi am făcut un profit imens pentru acele vremuri. Să plătesc stocul la final de an a fost o bagatelă. Practic, marele nostru început ăla a fost. Acolo am făcut un capital incredibil de mare”.

ETERNA ÎNTREBARE: „CARE E URMĂTORUL PAS?“

Cu acest capital, dar mai ales cu credite luate de la bănci, fraţii Pavăl au început să se extindă după un plan simplu şi eficient. În loc să închirieze spaţii comerciale, au preferat să se împrumute şi să le cumpere. Dobânzile la bănci erau mari, dar niciodată mai mari decât inflaţia galopantă din anii ’90, ceea ce făcea creditele mai uşor de achitat.

Când au ajuns la al treilea magazin de mobilă în Bacău, s-au întrebat care e următorul pas. „Al patrulea magazin de mobilă nu mai mergea şi noi voiam să ne extindem. Atunci am început să vindem şi materiale pentru amenajări, instalaţii, diverse lucruri. A început să se contureze profilul de astăzi. Se căutau foarte mult aceste produse, cererea era mult mai mare decât oferta. Am ajuns la trei magazine de mobilă şi cinci de decoraţiuni. Am hotărât să mergem şi în afara oraşului şi am luat legătura cu cei de la Romtelecom să vedem dacă puteam face o reţea internă prin care să vedem stocurile şi să avem un control. Am fost primii care am lucrat online, am ţinut ca totul să fie organizat ca la carte. Am început să construim: la Roman, la Comăneşti, la Iaşi. Am ajuns la vreo 20 de magazine mici în care vindeam mobilă şi materiale pentru amenajări”.

Se întâmpla prin anul 2001. Fraţii Pavăl s-au oprit pentru o clipă în loc şi au făcut bilanţul primului deceniu din istoria Dedeman. Plecaseră cu un angajat şi cu un butic de 16 metri pătraţi, iar acum aveau 245 de oameni şi 20 de magazine care împânziseră oraşele din Moldova. S-au uitat unul la altul, apoi şi-au pus aceeaşi întrebare: „Care e următorul pas?”. Pentru a afla răspunsul, Dragoş Pavăl s-a urcat în maşină şi a plecat într-o călătorie prin ţările dezvoltate din Europa. „Am mers în Italia şi Austria, să văd cum vând ei materiale pentru amenajări.  Intram în magazine, mă uitam, puneam întrebări. Am văzut marile lor magazine de bricolaj şi m-am gândit că atunci când vor veni peste noi, ne vor elimina. Am zis că trebuie să facem ceva ca să ţinem pasul”.

CREDIT DE 1,5 MILIOANE DE EURO FĂRĂ GARANŢIE

Străinii nu s-au lăsat prea mult aşteptaţi. În 2002, francezii de la Bricostore deschideau, la Bucureşti, primul magazin de bricolaj din România. Undeva în Moldova, neştiuţi de nimeni, fraţii Pavăl pregăteau strategia de apărare împotriva „cotropitorilor” străini. Au pus pe hârtie un proiect şi a început să caute finanţare. Era pe vremea când băncile străine pătrundeau în România. După ce se luptaseră ani la rând cu birocraţia draconică a băncilor autohtone, întâlnirea cu olandezii de la ABN-Amro a fost floare la ureche. Batavii au făcut o analiză la sânge, au vizitat compania şi le-au acordat un credit de 1.500.000 de euro fără nicio garanţie!

„Cu aceşti bani am făcut la Suceava un magazin care avea 3.500 de metri pătraţi, un monstru faţă de ceea ce aveam până atunci. Era o hală mare, exact cum sunt acum marile magazine de bricolaj. E funcţional şi astăzi, numai că l-am extins de două ori şi are 10.000 de metri pătraţi. A fost magazinul cu care am învăţat cum se face, dar ne-a fost teribil de greu. Cele mai mari dificultăţi erau cu furnizorii, care nu înţelegeau că trebuie să eticheteze produsele şi să pună cod de bare. Cine punea pe vremea aceea cod de bare la produsele de amenajări? Şi atunci am făcut o muncă titanică. Aveam imprimantele noastre, tipăream şi etichetam noi”, îşi aminteşte Dragoş Pavăl.

Pornind de la Suceava, Dedeman a deschis magazine de bricolaj în toate marile oraşe din Moldova, pe care lanţurile străinilor au ocolit-o la început, preferând Bucureştiul şi alte oraşe mai dezvoltate. Când a sosit momentul intrării în Bucureşti, fraţii Pavăl s-au lovit de preţurile astronomice ale terenurilor. „Luasem un nou credit ca să ne extindem, dar preţurile terenurilor erau aberante şi atunci am mers special în Polonia, să văd ce se întâmplă la ei. E o ţară aflată cu mult înaintea noastră şi am constatat că preţurile erau la mai puţin de jumătate în comparaţie cu România. Şi n-am mai cumpărat, mi-am dat seama că trebuie să se întâmple ceva. A venit criza, preţurile au scăzut şi noi ne-am extins, speculând această perioadă în favoarea noastră. Pentru noi, criza a fost un mare noroc şi ne-a ajutat să câştigăm lupta cu marile lanţuri ale străinilor”.

EPILOG

Suntem în luna decembrie a anului 2012. Dedeman-ul fraţilor Pavăl s-a extins în toate zonele geografice ale ţării şi este lider detaşat pe piaţa magazinelor de bricolaj. Toţi cei opt fraţi Pavăl (şase băieţi şi două fete) lucrează în companie. Dragoş şi Adrian sunt acţionari, ceilalţi ocupă diverse funcţii, „după capacităţile şi abilităţile fiecăruia”. „Părinţii nu ne puteau ţine pe toţi în şcoală, iar fraţii noştri mai mici s-au sacrificat pentru ca eu şi Adrian să putem face o facultate. A fost o datorie morală să-i aducem pe toţi lângă noi”, spune Dragoş Pavăl.

Însă ceea ce citiţi este doar epilogul acestui articol, nu şi al poveştii fraţilor Pavăl. Povestea lor continuă fiindcă pentru ei există întotdeauna următorul pas. Plănuiesc să se extindă în afara ţării, pentru început în Republica Moldova şi, apoi, unde vor mai vedea cu ochii. Să se retragă sau să vândă nu le-a trecut niciodată prin cap. Oferte au avut şi vor mai avea, dar nici nu vor să audă de ele.

Dragoş Pavăl are trei copii, dar spune că ţelul său principal nu este să le lase o moştenire, ci o educaţie. „Fiica mea cea mare are 19 ani şi anul ăsta termină colegiul în Elveţia, iar apoi vrea să-şi continue studiile la Londra. Am un contract cu ea, prin care mi-a promis că după studii se întoarce acasă. E un contract scris, să ştiţi. Sigur, e simbolic, îl putem rupe oricând, dar ea o să-şi ţină cuvântul”. Povestea familiei Pavăl merge mai departe. Şi cine ştie cât şi până unde va mai continua această poveste?

Când am luat credite peste credite, au fost şi momente în care m-am gândit că putem pierde tot. Dar ne-am născut într-o familie săracă. Ce putea să ni se întâmple? Să ne întoarcem de unde am plecat.
Dragoş Pavăl, acţionar principal Dedeman

Noi nu am făcut niciodată afaceri cu statul. Am dat pe un magazin mai mult decât a plătit cineva pe Hotelul Moldova din Bacău, care avea 12 etaje. E treaba lor, pe noi nu ne-au interesat afacerile cu statul.
Dragoş Pavăl, acţionar principal Dedeman

Sursa: adevarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Romanian immigrant Florin Simon named “foreign businessman of the year” in Italy

A Romanian immigrant was named “the foreign businessman of the year” in Italy, during the fourth edition of the MoneyGram Award 2012 festival. A Romanian woman received an award in the entrepreneur innovation section. 

The biggest award of the year was handed to Florin Simion, founder of an import- export company with Romanian specific products. The company has 34 employees and a business figure estimated at 19 million euro, according to the online edition of Il Libero.

MoneyGram gave awards in five categories: economic growth, new jobs, entrepreneurship, young entrepreneurs and social responsibility. Florin Simon was awarded the greatest award for economic growth.

 

 Florin Simon , imigrantul român desemnat “omul de afaceri străin al anului” în Italia

Un imigrant român a fost desemnat “omul de afaceri străin al anului” în Italia, la a patra ediţie a festivalului “MoneyGram Award 2012”, o altă româncă fiind premiată la categoria “inovaţie antreprenorială”.

Premiul cel mare a fost câştigat de omul de afaceri Florin Simon, fondatorul unei companii de import-export al produselor specifice româneşti. Compania are 34 de angajaţi şi, în 2012, o cifră de afaceri estimată la 19 milioane de euro, scrie ziarul Il Libero, în ediţia online.

MoneyGram a acordat premii la cinci categorii: creştere economică, creare de locuri de muncă, inovaţie antreprenorială, tineri antreprenori şi responsabilitate socială.

Florin Simon a obţinut premiul absolut, la categoria creştere economică.

La celelalte categorii au fost premiaţi Sandra Aparecida Gouveia (Brazilia), Anişoara Marin (România), Lishuang Hu (China), Muhammad Ajmal Shahid (Pakistan) şi Elsa Javier (Peru).

Sursa: Bucharest Herald

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

 

Trei tineri români care au urmat cursurile unor universităţi de prestigiu din străinătate precum Sorbona, Vienna sau Washington văd România ca pe un loc în care încă există potenţial pentru dezvoltare de afaceri şi de creştere a standardelor de viaţă.

Paul Dragoş, un tânăr de 22 de ani, absolvent în economie internaţională şi management la Universitatea Bocconi din Milano şi masterand în ultimul an al Vienna University of Economics and Business, spune că după terminarea studiilor plănuieşte să se întoarcă în ţară, considerând că există foarte multe oportunităţi în România, care, în prezent, nu sunt exploatate aşa cum ar trebui. El a plecat în Italia în urmă cu patru ani, când, la îndemnul unui prieten care studia deja la Universitatea Bocconi, a decis să renunţe la ideea de a mai da admitere la ASE şi a aplicat pentru o bursă la facultatea respectivă.

“În România există nişte oportunităţi incredibile, problema este că nu sunt gestionate eficient. Pentru cel care vine în ţară după luni petrecute în afară este foarte uşor să sesizeze şansele. Văd că din cele 20 de miliarde de euro puse la dispoziţia României pentru dezvoltarea de proiecte europene se folosesc doar aproximativ 7% şi atunci observ ce lipseşte, ce trebuie înlocuit, unde pot eu să ajut şi atunci îmi dau seama că pot face ceva în acest sector”, a spus Dragoş, întors în ţară vara aceasta pentru a urma un curs de “Expert accesare fonduri structurale şi de coeziune europene” organizat în cadrul Institutului European din România. Cu toate că la Vienna tinerii beneficiază de programe de consultanţă în carieră şi de facilitarea comunicării acestora direct cu angajatorii, Paul spune că piaţa muncii nu este uşoară şi că marile companii de consultanţă ca McKinsey îşi supun candidaţii la un proces de selecţie foarte riguros, mediul devenind unul foarte competitiv. Chiar şi aşa, acesta spune că va reveni cu siguranţă în România, asta după ce va mai încerca să acumuleze cât mai multă experienţă.

60% dintre studenţii din străinătate vor să vină acasă

Dintre cei aproximativ 50.000 de mii de studenţi români care se duc la studii în străinătate, 60% dintre aceştia ar fi dispuşi să se întoarcă acasă pentru un salariu de sub 1.000 de euro, iar numărul lor este în continuă creştere, potrivit unui studiu realizat de Liga Studenţilor Români din Străinătate.

“Oportunităţile încep să existe şi în România, iar studenţii români vor să se întoarcă acasă. Trebuie să-i primim. Cele mai importante aspecte pe care aceştia le invocau cu privire la posibilitatea de promovare şi creşterea profesională din ţară cred că se atenuează tocmai datorită ecosistemelor noi de implicare civică şi dezvoltare personală care se dezvoltă şi în România. Este îmbucurător să vezi că există tot mai multe organizaţii studenţeşti, programe de internship, oportunităţi de voluntariat sau participare civică pentru tineri. Încă nu avem o tradiţie în acest sens, însă odată cu trecerea timpului, sper, aceste activităţi vor deveni parte integrală din educaţia românească”, a spus Dan Nechita, doctorand al Universităţii George Washington din SUA şi secretar general al LSRS, care a ales să plece din România în urmă cu zece ani. Acesta este de părere că tendinţa tinerilor români de a urma cursurile unor facultăţi din străinătate este cât se poate de normală, având în vedere şansele ce li se oferă acolo pentru a beneficia de o educaţie mai bună.

“Atunci când vrei să devii cercetător, iar lucrarea ta depinde de folosirea unui aparat care costă multe zeci de mii de euro şi în România nu există astfel de dotări, este normal să te orientezi spre o universitate din străinătate care îţi pune la dispoziţie nu unul, ci trei aparate. Dar asta nu înseamnă că cei care pleacă trebuie să uite de responsabilităţile pe care le au în momentul în care decid să facă acest pas”, a spus Nechita. Potrivit acestuia, un tânăr are responsabilitatea de a pleca dacă simte că cele mai bune şanse pentru a învăţa şi a se dezvolta sunt în altă ţară, dar numai dacă o face pentru el şi nu pentru a obţine un job sau pentru că aşa vor părinţii. De asemenea, el mai este de părere şi că cei ce aleg să plece au o mare responsabilitate faţă de ţara lor, de a se întoarce şi de a implementa cele învăţate în sistemul din România.

Dan Nechita spune că gândirea unora dintre cei care pleacă pentru a evada, pentru a fugi sau pentru a se dezice de tot ceea ce înseamnă România este una greşită.

“Nu mi se pare o soluţie să spui un astfel de lucru. În fond, asta este identitatea ta. Eu nu am plecat din ţară ca să fug de tot ceea ce înseamnă ea, ci doar pentru a descoperi. Chiar dacă sunt în SUA de zece ani, acasă pentru mine tot România înseamnă şi plănuiesc să mă întorc în 2015, după ce termin studiile. Există multe lucruri care încep să se mişte aici şi cu toate că încă nu ştiu cu certitudine spre ce mă voi orienta în viitor, iau în calcul domenii ca cel al iniţiativelor civice, afacerilor sau cel de consultanţă “, a adăugat Nechita.

“În România poţi inova”

Legat de România se simte şi Dragoş Preda, absol­vent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Univer­sităţii de la Sorbona, Franţa, care spune că deşi i s-a oferit şansa de a îşi continua studiile de doctorat la aceeaşi facultate, acesta a decis că ţara natală reprezintă o provocare mult mai mare decât un sistem francez în care nu prea se poate veni cu ceva nou.

“Sistemul din România, într-adevăr, nu funcţionează aşa cum ar trebui. Nu avem memorie instituţională, legile se schimbă constant, taxele nu se prea colectează, iar învăţământul nu vine în ajutorul tinerilor. Tocmai pentru asta consider România atât de provocatoare. Este foarte greu să reuşeşti, dar aici poţi veni cu ceva nou, pe când afară rar se mai descoperă lucruri inedite.”

În ciuda caracterizării mediului din România ca fiind un “haos brownian”, în care totul este mai alert, iar oamenii sunt măcinaţi de viteza cu care se întâmplă totul, el spune totuşi că nu poţi să uiţi locul în care te-ai născut.

Dragoş Preda, revenit în ţară în urmă cu aproximativ patru ani şi consilier pe politici de apărare în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, spune că în ceea ce priveşte oportunităţile pe care tinerii le au în România este important ca aceştia să conştientizeze că dacă sunt capabili, pot reuşi indiferent de mediul în care se află sau de instrumentele puse la dispoziţie.

“Nu contează că în România scrii cu un pix chinezesc şi că în Franţa scrii cu un Mont Blanc, cu adevărat important este modul în care o faci”, a explicat el.

 

Ce soluţii propun absolvenţii români din străinătate pentru îmbunătăţirea sistemului educaţional

  • atragerea studenţilor români care au plecat la studii în străinătate în sisteme de conducere ale statului
  • crearea mai multor evenimente şi programe axate pe nevoile studenţilor
  • crearea unui cadru prin care tinerii să amendeze greşelile autorităţilor cu privire la deciziile care îi afectează în mod direct
  • elaborarea de studii de piaţă privind nevoile de pe piaţa muncii şi adaptarea curriculei universitare în funcţie de rezultatele cercetărilor
  • alocarea unor bugete mai mari învăţământului preuniversitar şi acordarea autonomiei celui superior
  • Autor: Corina Mirea
  • Sursa: ZF
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
 
 After almost 20 years, a railway segment that connects Lechinta (Bistrita Nasaud) to Targu Mures was again crossed by a train. A steam train whose engine was made in Poland in 1949 and which will soon carry tourists between Teaca and Raciu.

A businessman from Mures County, Mihail Raspopa, is the one who took over the railway between Targu Mures and Lechinta, which stretches for 90 km. Since May 2011, the businessman has managed to repair only 35 km of the railway, between Teaca (Bistrita Nasaud) and Raciu (Mures), Mediafax reports.

“This was an investment of over five million Euro because the line was badly damaged, it took a lot of time and we needed to rebuild everything that was missing, but now comes the hard part. To be honest, I don’t know what made me start this business. I didn’t like trains before. They began to grow on me and now I’m already obsessed. Dor the time being, we run tests because we want to see if the rail is secure,” Raspopa said.

The businessman also bought a drone to monitor the railway so as to find the thieves who keep on stealing parts of the rail as soon as a segment is completed.

The train engine was made in Poland in 1949 and can pull both freight trains and passenger trains. “It’s a very good engine. It’s more difficult with maintenance because we cannot really find spare parts,” mechanic Iosif Suteu said.

The first official trip with tourists onboard will happen next Saturday. The train will make about two trips a day, especially at the end of the week, Raspopa added.

At the beginning, a trip between Teaca and Raciu will cost 65 lei at most for adults. Children will benefit from a 40% discount while discounts will also apply to pensioners, students and other categories.

The rail line crosses a magnificent looking scenery, which includes the iron bridge over Mures River, the Cenan lakes, the black pine reserve at Sausa, the Moresti archeological dig and many others.

 

“Mocanita de Teaca” a fost redeschisa dupa 20 de ani. Investitie de 5 milioane de euro intr-un tren cu aburi

Dupa aproape douazeci de ani, pe un tronson din linia ferata care leaga Lechinta (Bistrita-Nasaud) de Targu Mures, a circulat din nou trenul. Un tren cu abur a carui locomotiva a fost fabricata in Polonia, in 1949, si care urmeaza sa transporte in curand turisti pe ruta Teaca – Raciu.

Un om de afaceri din judetul Mures, Mihail Raspopa, este cel care a preluat, anul trecut, in concesiune linia ferata care face legatura intre Targu Mures si Lechinta si care se intinde pe 90 de kilometri. Din luna mai a anului 2011 si pana in prezent, barbatul a reusit sa reabiliteze doar 35 de kilometri din aceasta linie ferata, intre localitatile Teaca (Bistrita-Nasaud) si Raciu (Mures), informeaza Mediafax.

“A fost o investitie de peste cinci milioane de euro fiindca linia era extrem de degradata, s-a furat foarte mult si a fost nevoie sa refacem tot ce lipsea, dar de acum urmeaza greul. Sincer sa fiu, nu stiu ce m-a determinat sa ma apuc de aceasta afacere. Nu-mi placeau trenurile inainte. Au inceput sa-mi placa pe parcurs, deja sunt obsedat de ele. Deocamdata facem calatorii de proba fiindca vrem sa testam siguranta liniei. Acum (duminica – n.r.) vrem sa ajungem la Milas (la o distanta de circa 20 de kilometri de Teaca – n.r.) si sambata viitoare pana la Raciu (35 de kilometri). Atat am reusit sa reabilitam pentru inceput. Mai avem nevoie de un an-doi ca sa poata circula trenul in siguranta intre Targu Mures si Lechinta”, a declarat Raspopa.

Munca este cu atat mai ingreunata cu cat, de fiecare data cand se inlocuiesc piese lipsa, acestea sunt furate din nou, motiv pentru care concesionarul liniei a decis sa achizitioneze un aparat de zbor fara pilot, dar cu camere de supraveghere, care va filma orice miscare si il va ajuta sa gaseasca hotii.

“Locomotiva este una fabricata in Polonia, in 1949. A fost cumparata de Caile Ferate Romane si de atunci functioneaza in Romania. Poate sa duca si vagoane de marfa, si de calatori. E o locomotiva foarte buna. Cu intretinerea e mai greu, fiindca nu se prea gasesc piese de schimb. Nu se mai prea fac”, a declarat mecanicul Iosif Suteu.

Prima calatorie oficiala cu turisti va fi abia sambata viitoare.

Un traseu superb

“Trenul va circula in special la sfarsit de saptamana, cu doua curse pe zi, daca e nevoie. Traseul e foarte frumos, e superb si cred ca vor fi oameni interesati destui. Deocamdata, ducem lipsa de vagoane si acum le reconditionam, ca sa zic asa.”, a spus proprietarul trenului Mihail Raspopa.

Pentru inceput, pentru o calatorie intre Teaca si Raciu, un bilet in trenul cu aburi va costa cel mult 65 de lei pentru adulti. Copiii vor beneficia de o reducere de 40%, iar pensionarii, elevii si alte categorii speciale vor plati si ei mai putin.

Linia ingusta Targu Mures – Lechinta are 90 de kilometri lungime si traverseaza noua localitati – sapte din judetul Mures si doua din Bistrita-Nasaud. Linia a fost data in exploatare in anul 1914 pentru transport mixt, de persoane si de marfa.

Pe traseul trenului, turistii pot admira podul de fier de peste raul Mures denumit “podul celor trei poduri” pentru ca este alcatuit din trei asemenea lucrari, lacurile Cenan, populate cu specii autohtone de crap si caras, amplasate in mijlocul unei naturi salbatice cu flora si fauna specifice baltilor din Campia Transilvaniei, un veritabil “paradis al pescarilor”, dar si rezervatia de pin negru de la Sausa.

Tot pe traseul trenului se afla situl arheologic de la Moresti, care adaposteste un castru roman construit prin 122 d.H ., rezervatia cinegetica de la Santioana, bogata in vanat mic, livezile de cires de la Paunet, terenul de vanatoare din Dealul Oroiului, Dealul Bandului si multe altele.

Sourse: Bucharest Herald

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O idee propagata destul de puternic în societatea româneasca de astazi este ca, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirma ca toate aceste prilejuri de mândrie nationala tin doar de domeniul trecutului, ca România de astazi ar fi… o “tara bolnava”, fara civilizatie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu “codasa Europei”.

Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe români “la locul lor” (si departându-i de traditia si sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc “Atotputernicii Lumii”, Iluminati sau francmasoni, vom oferi si o serie de realizari ale geniului românesc ale ultimilor ani:

• Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata întreaga Biblioteca a Academiei Române, iar informatiile ar putea rezista… 5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor “Bruxelles Europa”, iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârsit formalitatile…

• Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premiera mondiala, un aparat care purifica aerul în spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind “ca în salina sau pe litoralul marin”. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…

• Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, în ian.2001)

• România a câstigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, în 16.11.2000 (107 – 75 cu SUA în finala).

• Hackerii români sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. “Distractia” (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa îsi dovedeasca … valoarea) celor “5 magnifici de la Rasarit” a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti… Printre site urile “sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

• La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia româna s-a mai întors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru – inventia “Biomer”), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala în promovarea inventiilor.

• Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si în Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si în conducerea acestei unitati.

• Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

• La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii români au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati, Arad, Vâlcea si Constanta. Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada… Fireste, el a fost “racolat” imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…

• Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe în colaborare cu NASA.

• Nicu Mincu din comuna Ivesti (Galati) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii…

• România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenta. De exemplu, la “Microsoft”, a doua limba vorbita este româna, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot români…

• Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA (Manhattan/New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa înfiinteze în România primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica în fitness pentru adulti…

• Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decât calculatorul (înmultiri, împartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer…

• Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pâna la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind în fapt “instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala în lucru mecanic”. “S-ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia în lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari…

• Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme “Hewlett Packard”. Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit “performanta” de a fi somer în România…

• Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, în câtiva ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat când a îndraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica… de 4 ori greutatea sa în aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor… “din mila”!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima inventie valoreaza miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru ca atât chinezii cât si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul român ignora în continuare o inventie, într adevar de miliarde…

• Anonim nascut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumina. Prietenul sau, Albert Einstein l-a avertizat: “Esti un visator. Cine crezi ca o sa-ti permita sa distrugi întreaga industrie farmaceutica si sa revolutionezi medicina?” Mai târziu, Elena Ceausescu i-a propus, prin intermediari, s- i cedeze inventia… Pâna la urma, avea sa ajunga prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte inventii românesti “pierdute” în strainatate …

• În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pâna acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice… Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vânduta de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fara biela (vânduta Japoniei si folosita în celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).

• Justin Capra este un inventator celebru al României, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii în care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani… În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani în care “semidoctii savanti” l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din România si au lansat o în fabricatia de serie… În 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pamânt la… Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata în 1962 de Wendell Moore (“specializat” deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau… Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, “Soleta”, care consuma … 0,5l/100 km si al unei motorete unica în lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încarcare).

• Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! “Cazul Rusetel”, este elocvent pentru geniul românesc dar si pentru “talentul” cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 si a fost brevetat în … ianuarie 2001. Pâna atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la “Mercedes” (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei… Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe “cazanul Traian Vuia”, inventie folosita înca la locomotivele Diesel electrice pentru încalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre si navale, în locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.

În lume, mai exista doua brevete în domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. “Motorul Rusetel” foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi îmbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, încântat: “reusita ar fi un miracol, si cred ca în asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel”.

Sursa: http://ro.altermedia.info

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

„Asteptam o renastere a interesului statului pentru producatorii de valoare din Romania”

Armax Gaz, lider national in producerea de aparatura si echipamente destinate industriei de petrol si gaze, este o companie moderna cu capital integral privat si cu o traditie de peste 85 de ani in domeniul tratarii, reglarii si masurarii gazelor naturale. Despre activitatea companiei, strategia de dezvoltare si proiectele de viitor am stat de vorba cu Presedintele Mircea Simion Vescan.

Petroleum Industry Review: Domnule Presedinte, cum si-a castigat compania pe care o conduceti pozitia de lider national in productia de echipamente pentru industria de petrol si gaze?

Mircea Simion Vescan: Am preluat compania in anul 2000 si am alipit 11 ani frumosi si curajosi celor 75 de ani de traditie si experienta. Prin bune practici manageriale Armax Gaz a devenit lider national in productia echipamentelor pentru industria gaziera si petroliera.

Preluarea am facut-o intr-un moment de impas al companiei si am reusit, impreuna cu intreaga echipa manageriala sa readuc notiunea de profit in mentalitatea colectivului Armax Gaz. Am devenit o companie performanta si eficienta, iar acest aspect a atras investitorii. Armax Gaz si-a castigat si pastrat locul in topul actiunilor cu cel mai mare indice de lichiditate pe piata Rasdaq a BVB.

Ne-am castigat respectul industriei energetice din Romania prin munca intensa si prin calitate. Am investit in cercetare-dezvoltare, in dotarile si capacitatile tehnologice si mai ales in oameni. Ne-am format o echipa cu care in 2010 am ajuns sa cucerim si piete externe precum Turcia, iar in 2011 ne-am dezvoltat reteaua de reprezentanti ai Armax Gaz in alte patru tari. Avem ganduri si proiecte indraznete, deci nu ne vom opri aici.

 

PIR: Care sunt atuurile Armax Gaz ca jucator important in industria energetica din Romania?

M.S.V.: Armax Gaz este singurul furnizor complet din tara si se numara printre putinii de peste hotare care ofera „proiecte la cheie” pentru echipamentele de gaz si petrol: proiectare, executie, punere in functiune, intretinere/mentenanta si traininguri cu utilizatorii finali. Avantajul oferit clientilor care aleg aceste solutii integrate se traduce prin siguranta si fiabilitate.

In plus, Armax Gaz este singurul producator din SE Europei de statii de uscare gaze si proprietarul mai multor brevete de inventii care au marcat progresul echipamentelor destinate industriei gaziere si petroliere. Armax Gaz este un purtator de imagine pentru industria energetica din Romania, reusind sa dovedeasca peste hotare ca o companie energetica 100% romaneasca face performanta si poate intrece companii straine.

In plus, am lansat din pozitia de Presedinte al Consiliului de Administratie Armax Gaz si din pozitia de Presedinte al Federatiei de Petrol, Gaze si Energie mai multe propuneri legislative care sa duca la revitalizarea sectorului energetic romanesc. Cea mai importanta este aceea ca Romania sa isi fructifice potentialul de stocare gaze naturale in contextul unei Europe care nu are multe posibilitati in acest sens. Din pacate, pentru ca astfel de propuneri sa fie puse in practica, avem nevoie de sustinere guvernamentala, iar institutiile statului sunt un mecanism care se misca contraproductiv… Revin la o discutie mai veche si amintesc de sistemul SCADA al industriei gaziere romanesti care a fost atribuit unui consortiu 100% strain in dauna unui consortiu majoritar romanesc la o oferta de pret cu 3 milioane de Euro mai mare.

PIR: Cum estimati evolutia pietei gazelor naturale, pe plan national si in regiune, in lumina ultimelor declaratii ale Consilierului economic al Ambasadei Rusiei la Bucuresti referitoare la interesul manifestat de Gazprom fata de Romgaz?

M.S.V.: Piata gazelor este clar ca se va dezvolta in toata regiunea Europei de Est datorita reglementarilor UE cu privire la liberalizarea acesteia care vizeaza: cresterea calitatii serviciilor si produselor, scaderea pretului si cresterea securitatii aprovizionarii, extinderea pietelor fiind efectul natural. Va exista un nod care sa functioneze ca o bursa specializata in gaze naturale, aducand laolalta producatorii si consumatorii din Nordul Europei si Rusia, la finalizarea unuia dintre proiectele Nabucco sau Southstream sau chiar a ambelor (?).

In Romania liberalizarea pietei nu poate avea loc pana cand nu vor exista mai multi agenti furnizori de gaze naturale in afara de OMV Petrom si Romgaz, care detin practic monopolul. Alternativa o reprezinta Gazpromul sau tari ca Turkmenistanul sau Kazahstanul.

Tara noastra are un as in maneca daca ne raportam la piata regionala: detinem la ora actuala cea mai mare capacitate de inmagazinare a gazelor naturale, in zacaminte epuizate, pe care o putem oferi Comunitatii Europene. Acest aspect prezinta un interes deosebit pentru Federatia Rusa, care este cel mai mare producator de gaze naturale din lume si care, de ani de zile, doreste sa devina partener cu Romania prin Romgaz, pentru transformarea acestor zacaminte depletate in spatii de stocare a gazului. Am amintit aceste aspecte si in interviurile anterioare. Armax Gaz este interesat de atragerea investitorilor rusi, eventual alaturi de un sprijin guvernamental din partea Romaniei, pentru a duce la indeplinire acest proiect.

Din pacate nu au aparut schimbari care sa favorizeze pozitia Romaniei pe piata rusa, chiar din contra. Situatia se datoreaza faptului ca nu s-a initiat nicio masura care sa produca efecte. Participarea Armax Gaz la masa rotunda „Romania-Media-Rusia” a atras atentia participantilor asupra importantei domeniilor industriale, de business to business, in reluarea unor legaturi economice – odata impuse intre tarile CAER, dar deteriorate de diversele contexte socio-politice din ultimele doua decenii. Armax Gaz are sanse reale de vanzare a echipamentelor pentru industria gazeifera si cea petroliera, dar recunoastem ca piata din Rusia nu este una foarte usor de abordat.

Recomandam, in continuare, deschiderea unei reprezentante comerciale in sediul ambasadei Romaniei din Moscova, unde exista o cladire cu patru niveluri, de peste 6.000 mp si unde activeaza trei atasati comerciali, prost platiti, care nu fac absolut nimic pentru promovarea producatorilor romani pe piata rusa. Noi, Armax Gaz, ne oferim, in numele Federatiei de Petrol, Gaze si Energie (FedePEG), sa finantam in proportie de 100% deschiderea acestei activitati cat mai urgent, la Moscova. Pentru aceasta, avem nevoie de acordul Guvernului Romaniei.

PIR: Cum estimati evolutia industriei romanesti de echipamente oil&gas pe piata regionala si la nivel UE?

M.S.V.: Romania poate fi, in special in spatiul fostei piete CAER, principalul furnizor de echipamente in domeniul oil&gas. Pentru aceasta, trebuie sa recuperam tot ceea ce am pierdut dupa Revolutie. In mod cert exista perspective bune pentru viitor si ar putea reprezenta si solutia prin care Romania sa inregistreze o crestere economica semnificativa.

Armax Gaz se poate compara din punct de vedere calitativ cu marii producatori europeni de echipamente oil&gas si chiar sa ii intreaca in raportul calitate-pret-termene de livrare. Daca ne-am bucura si de sustinerea statului (proiecte mari de investitii guvernamentale), progresul ar fi mult mai evident.

PIR: Din 2010 Armax Gaz a intrat pe piata de profil din Turcia. Care este strategia dvs. de abordare a pietei externe si care sunt urmatoarele zone vizate?

M.S.V.: Promovam calitatea deosebita a echipamentelor gas&oil produse de Armax Gaz si faptul ca avem echipamente si instalatii pe care le putem oferi in regim „lucrare la cheie”. Avem avantajul raportului deosebit calitate-pret-termene de livrare, pe care niciun competitor al nostru nu-l poate realiza in acest moment in aceleasi conditii de concurenta.

Armax Gaz are deja reprezentanti oficiali in Turcia, India, Bangladesh si Arabia Saudita, suntem in tratative pentru Oman, Kazahstan si Libia si aceasta lista nu se va opri aici.

 

Asteptam o renastere a interesului statului roman pentru producatorii de valoare pe care-i are Romania, inclusiv fata de Armax Gaz, si o deschidere mai mare in special fata de societatile din zona estica: Rusia, Ucraina si tarile din jurul Marii Caspice: Kazahstan, Turkmenistan, Azerbaidjan, etc.

PIR: Care sunt planurile de dezvoltare ale Armax Gaz in viitorul apropiat si ce obiective va propuneti sa atingeti?

M.S.V.: Consideram ca potentialul real de crestere al Armax Gaz s-a manifestat doar in parte, din cauza recesiunii economice care a afectat, chiar daca in mai mica masura, si sectorul energetic din Romania. Totusi, avand in vedere succesul pe care l-am demonstrat pana acum, avem incredere ca in perioada urmatoare Armax Gaz isi va confirma evolutia ascendenta, dovedindu-se o solutie viabila si in viitor pentru industria gazeifera.

In plan intern, am finalizat cu succes la sfarsitul anului 2010 prima parte din proiectul de dezvoltare tehnologica, in valoare de 2 milioane de euro. Strategia de dezvoltare a Armax Gaz pentru perioada curenta presupune concentrarea, cu precadere, pe consolidarea proceselor tehnologice si comerciale. Ma refer aici la finalizarea unor noi hale de productie, lucrari in valoare de inca 2 milioane de euro, jumatate din finantare fiind asigurata prin accesarea de fonduri europene; proiectele de cercetare-dezvoltare a aparaturii pneumatice si a statiilor de uscare a gazelor pe care le producem si modernizarea departamentelor comerciale.

In plan extern, ne concetram eforturile in continuare pentru cucerirea pietelor internationale si consolidarea pozitiei noastre pe pietele existente. Obiectivul este acela de a participa (la) si a castiga in mod constant licitatiile internationale ce vizeaza proiecte la cheie.

PIR: In afara activitatii de manager in sfera energetica, sustineti diverse proiecte si actiuni culturale. Cum se imbina aceste laturi ale personalitatii dvs.?

M.S.V.: Proiectele culturale in care m-am implicat si politica mea de management au un numitor comun: sunt o forma de a sustine valorile romanesti. Am mentionat cu fiecare ocazie ca Romania are un potential extraordinar in domeniul energetic si ca sustinerea business-urilor romanesti cu adevarat valoroase este o necesitate. Aceeasi teorie se aplica si in cazul artei si culturii autohtone: Romania se bucura de oameni si opere de arta valoroase. Trebuie doar un strop de bunavointa sa descoperi valorile si sa le sustii.

Sunt implicat activ si in doua proiecte ce vizeaza sportul romanesc. Ma refer aici la sustinerea echipei de fotbal Gaz Metan Medias, cu o traditie de peste cinci ani si la un proiect nou, de mare anvergura, in care ne-am implicat ca partener: sprijinim lotul de sportivi romani care participa la Jocurile Mondiale Universitare de Vara, la Shenzhen in China (12-23 august 2011).

Pe de alta parte, proiectul meu de suflet este „Asociatia Muntele Athos, Schitul Prodromu”, care vizeaza dezvoltarea culturii religioase. Datorita legaturii stranse dintre asociatie si calugarii de pe muntele sfant, cu ocazia marii sarbatori de Sfanta Maria (8 septembrie 2011) urmeaza sa aducem in tara moastele Sfantului Ioan Botezatorul, ale Sfantului evanghelist Matei, ale Sfantului Stefan si ale Sfintei Mucenite Varvara. Acestea vor fi scoase spre inchinare in orasele: Medias, Bazna, Sibiu, Brasov si Cluj, inspre invierea sufleteasca a romanilor.

Sursa: http://www.petroleumreview.ro de Lavinia Iancu

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva