Despite investment conditions being seen rather negatively, the overall picture is positive and Romania is still a viable option for German investors. Thus, according to a press release, participants in the Conjecture Questionnaire for Eastern and Central Europe conducted by the Romanian and German Chamber of Commerce and Industry (AHK Romania) were satisfied with the location of the investment. 83% of participants would choose Romania again as place of investment, even though the percentage was lower compared to last year (2012: 89%).
“This shows that, despite problems, business people’s expectations are being met, so committing to Romania is worth it”, Sebastian Metz, General Manager of AHK Romania stated. According to the conjecture questionnaire, the most appealing investment location in Eastern and Central Europe is Poland, followed by the Czech Republic. Before this year, the Czech Republic had been dominating the ranking since 2006. Companies criticised Romania, sometimes very harshly, but German investors said they would not renounce this place of investment. Our country has dropped one place in the eye of investors, compared to last year and is currently 11th among 20 countries that participated in the questionnaire.
The trade volume between Romania and Germany was reported at approximately EUR 18 billion last year, according to AHK Romania data. At the end of last year, Germany was third in foreign investments, with 19.000 German share capital companies, the equivalent of EUR 4.43 billion.
“We hope that the current government, that owns parliamentary majority, will meet these challenges from a pragmatic, sustainable and consistent standpoint”, the General Manager of AHK Romania stated. Expectations concerning the situation of companies for this year are mostly positive. Even if the number of positive evaluations has decreased compared to last year (2013: 36%, 2012: 42%), half of the companies estimate that the situation will improve this year (2012: 46%). Over one third of the participants in the questionnaire want to invest more and hire personnel, while only 14% are thinking of personnel reductions, which proves that German investors are contributing to investments and creating job opportunities. Approximately 30% are expecting an improvement in the opportunities for every branch and only 19% expect the situation to worsen in their branch. Last year, only 17% of participants believed the situation in their branch would improve, while 15% believed it would worsen.
Companies included available human resources among the most important investment criteria. Labour market conditions ranked high among the investment selection criteria and these include a combination of costs, qualifications and productivity, in addition to reduced workforce costs. According to the majority, the costs and productivity ratio is good, which offers German companies a reason to be active in Romania. According to the questionnaire, a lot of catching up must be done in the field of professional training. The personnel usually meet company requirements and the business environment is considered to be satisfactory, but the political and economic framework conditions were seen negatively by German companies. 27% of the companies are extremely dissatisfied with access to financing sources (2012: 19%). The infrastructure is another topic on which 52% of participants stated they were dissatisfied (2012: 32%).
Most companies want the euro currency to be introduced in Romania (52%), but the percentage has decreased considerably compared to previous years. In 2009, over 80% of the participating companies believed it was necessary to switch to euro currency.

Sources: Nine O’Clock

Una dintre preocupările potenţialilor investitori, dar şi pentru firmele germane deja prezente în România, este de câţiva ani disponibilitatea forţei de muncă calificate şi, legat de aceasta, formarea profesională. După 1989, România nu a investit aproape deloc în formarea profesională, iar investitorii germani au atras adeseori atenţia că sistemul românesc de învăţământ are o mare lacună prin lipsa sistemului formare profesională la nivelul preuniversitar, semnalează AHK.

Prin Ordonanţa nr. 3168/2012 pentru aprobarea metodologiei de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional de doi ani s-a creat o bază legală pe care se poate construi mai departe. Este vorba despre formarea profesională orientată spre practică, pentru a corespunde cererii de pe piaţa locală în strânsă colaborare cu mediul economic şi cu instituţiile statului. Scopul este de a sigura disponibilitatea forţei de muncă calificate şi, în acelaşi timp, de a oferi tinerilor o perspectivă mai bună pe piaţa muncii.

‘România îşi poate asigura, prin construirea unui asemenea sistem, un avantaj ca amplasament investiţional, astfel ca firmele să aibă la dispoziţie personal bine calificat’, se arată în Raportul de Conjunctură 2013 al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană

Potrivit Raportului, mai sunt multe de făcut, mai ales în ceea ce priveşte infrastructura, sistemul de impozitare, accesul la fonduri structurale, sistemul de învăţământ, transparenţa la licitaţiile publice, predictibilitatea, corupţia.

Astfel, 27% dintre companiile germane chestionate sunt foarte nemulţumite de accesul la finanţare (în 2012, ponderea acestora era de 19%). În legătură cu infrastructura, 52% din respondenţii la chestionarul AHK România s-au declarat foarte nemulţumiţi (în 2012: 32%).

Gradul de mulţumire al companiilor germane a înregistrat un regres şi referitor la transparenţa licitaţiilor publice, predictibilitatea politicilor economice, corupţie, stabilitate socială şi politică.

‘Majoritatea firmelor germane prezente în România ar alege tot România ca amplasament investiţional, ţara noastră rămâne deci atractivă pentru firmele germane. Dar mai sunt multe de făcut, pentru a face acest amplasament investiţional şi mai atractiv, pentru că, în cazul mai multor factori, evaluarea ţării, mai ales în comparaţie cu celelalte state din Europa Centrală şi de Est, evoluţia nu a fost mulţumitoare. Sperăm ca actualul Guvern, care deţine majoritatea parlamentară, să rezolve provocările în mod pragmatic, durabil şi consecvent’, a declarat directorul general al AHK România, Sebastian Metz.

Referindu-se la amplasamentul investiţional, 83% dintre cei chestionaţi au afirmat că ar opta din nou pentru România, dar cu un an în urmă cei care ar fi făcut aceeaşi alegere aveau o pondere de 89%.

‘Acest lucru arată că, în ciuda unor probleme, aşteptările oamenilor de afaceri sunt îndeplinite, astfel că angajamentul lor în România este de succes şi merită’, a comentat Sebastian Metz.

Aşteptările companiilor pentru anul în curs sunt în majoritate pozitive. Chiar dacă numărul celor care apreciază situaţia lor ca fiind bună a scăzut faţă de anul trecut (2013: 36%, 2012: 42%), jumătate dintre companii estimează că situaţia în 2013 se va îmbunătăţi (2012: 46%).

Peste o treime dintre cei chestionaţi doresc să investească mai mult şi să angajeze personal, doar 14% se gândesc la o reducere de personal, ceea ce dovedeşte că investitorii germani vor contribui la realizarea de investiţii şi crearea de locuri de muncă.

În ceea ce priveşte perspectivele fiecărei branşe pentru 2013, circa 30% se aşteaptă la o îmbunătăţire a situaţiei, doar 19% văd o înrăutăţire a situaţiei din branşa lor. Anul trecut doar 17% dintre cei intervievaţi au fost de părere că situaţia din branşa lor se va îmbunătăţi, în timp ce 15% considerau că situaţia se va înrăutăţi.

Cele mai multe firme (52%) doresc introducerea monedei euro în România, dar ponderea acestora a scăzut mult faţă de anii trecuţi. În 2009 peste 80% dintre firmele participante la chestionar vedeau necesară trecerea la moneda unică europeană.

Cel mai atractiv amplasament investiţional din regiunea Europa Centrală şi de Est este, conform, chestionarului de conjunctură din acest an, Polonia, care a surclasat Cehia, lider al clasamentului din 2006 încoace. Pentru România, firmele au dat răspunsuri cu precădere critice, uneori chiar foarte critice, dar investitorii germani nu ar renunţa la acest amplasament investiţional. România a coborât un loc în ochii investitorilor faţă de anul trecut, aflându-se în prezent pe locul 11 din 20 de ţări participante la chestionar.

Chestionarul de conjunctură a fost efectuat pentru a opta oară de către Camerele de Comerţ bilaterale din 16 ţări din ECE şi furnizează informaţii complete pentru potenţiali investitori, dar şi pentru politicile economice.

Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană a chestionat 153 de firme, iar răspunsurile oferă o privire de ansamblu generală despre experienţele şi aşteptările firmelor germane în România. Majoritatea firmelor chestionate provine din servicii (43%) şi industria prelucrătoare (23%), urmate de comerţ (20%), construcţii (10%), alimentarea cu energie şi apă (4%).

Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană, înfiinţată în septembrie 2002, numără în prezent circa 530 de firme membre şi este cea mai mare cameră de comerţ bilaterală din România. AHK România susţine firmele germane la intrarea lor pe piaţa românească şi, în egală măsură, este partener pentru companiile româneşti interesate de piaţa germană.

Sursa: economica 

Rezervele totale de lignit din Oltenia ar valora, după preţurile actuale, circa 400 de miliarde de euro, însă doar o treime din rezerve pot fi valorificate profitabil

Rezervele geologice de lignit disponibile la Compania Lignitului Oltenia, integrată înComplexul Energetic Oltenia, sunt estimate la circa 20 de miliarde de tone ceea ce, considerând un preţ actual al tonei de circa 20 de euro, ar însemna rezervele totale evaluate la circa 400 de miliarde de euro. În realitate, însă, exploatabilă ar fi maxim o treime din cantitatea amintită, după cum precizează Ion Petroniu, director de Dezvoltare la CEO. Ceea ce plasează zăcământul din Oltenia la o valoare de circa 130 de miliarde de euro. Aceasta este, însă, o apreciere bazată pe preţurile actuale ale lignitului. Este foarte greu de estimat cu cât se va modifica preţul cărbunelui în următorii ani ori decenii.

„Din total rezervă geologică, doar spre 30% este exploatabilă. Sunt zăcăminte de suprafaţă, mai uşor de exploatat, deci mai ieftine, şi sunt cele de adâncime care sunt greu de exploatat, scumpe, nu are sens să le exploatezi. Tendinţa, pe termen mediu, este de scumpire a tonei de lignit pentru că şi MWh produs în termocentralele pe cărbune devine, în timp, mai scump”, ne-a explicat Petroniu.
În fiecare an, dintr-un consum mediu la nivel naţional de 50-60 de TWh, circa 20 TWh vin din termocentralele pe cărbune. Odată cu avansul surselor de energie „verzi”, ponderea termocentralelor în total producţie scade. Totuşi, odată ce subvenţionarea energiei regenerabile va înceta, energia termo va fi din nou la mare căutare, cu efect direct şi asupra preţului lignitului, arată oficialul CEO.

În prezent, termocentralele pe cărbune sunt într-o situaţie ingrată. Preţul energiei a scăzut cu circa 20-30% faţă de anul trecut din cauza intrării masive pe piaţă a energiei „verzi” ieftine, astfel că sunt puse în situaţia de a vinde aproape de preţul de producţie. „Salvarea” termocentralelor vine din livrările pe piaţa reglementată unde statul, prin Agenţia de Reglementare în Energie, a impus un preţ de achiziţie al energiei termo care să acopere costurile de producţie şi să lase şi o marjă de profit.

Minele de huilă din Valea Jiului şi cele de lignit din Oltenia alimentează termocentralele reunite în Complexul Energetic Hunedoara şi Complexul Energetic Oltenia. Împreună, cele două complexuri reprezintă cel mai mare producător de electricitate din România şi principalul factor de echilibru al sistemului atunci când e secetă, nu bate vântul sau se întrerupe din funcţionare unul din cele două reactoare ale Centralei Nucleare de la Cernavodă, cum s-a tot întâmplat în ultimul an.

România exploatează lignit din 1957. De atunci, circa 1 miliarde de tone au fost scoase din pământ pentru a fi arse în termocentrale.
Lignitul este un cărbune natural de calitate inferioară care este folosit drept combustibil sub formă de brichete. Are o putere calorifică superioară mai mică decât a huilei.

Complexul Energetic Oltenia exploatează circa 32 de milioane de tone de lignit anual. În prezent, este în discuţii cu mai multe companii germane care ar vrea să cumpere circa 2,5 milioane de tone de lignit, însă aceste discuţii nu au duc însă la niciun rezultat.

Autor: | Florin Cojocaru | ECONOMICA.net

Potrivit unui comunicat transmis, marţi, în alocuţiunile lor, cei doi reprezentanţi guvernamentali au subliniat faptul că producţiile cinematografice ale celor două ţări sunt dintre cele mai apreciate în lume şi că documentul semnat deschide calea unor reale oportunităţi în domeniu.

În aceeaşi zi, au fost vizionate filmele: “Lampa cu Căciulă”, regia Radu Jude, România şi “Aya”, regia Oded Binnun şi Mihal Brezis, Israel, apreciate de invitaţi.

Biroul de presă al Ministerului Culturii a informat, joia trecută, într-un comunicat , că Acordul privind coproducţiile cinematografice între Guvernul României şi Guvernul Statului Israel consolidează cadrul juridic de colaborare culturală între cele două ţări, reprezentat de Programul de colaborare culturală, educaţională şi ştiinţifică între guvernele celor două ţări, creându-se astfel premisele specifice necesare cooperării în domeniul cinematografiei.

Potrivit sursei citate, Acordul îşi propune creşterea numărului coproducţiilor realizate de industriile cinematografice din România şi Statul Israel, intensificarea schimburilor culturale bilaterale, contribuind astfel la consolidarea relaţiilor de prietenie între cele două popoare.

Semnarea Acordului semnifică un pas important, îndeosebi în contextul legăturilor apropiate între producătorii de film din România şi Statul Israel în ultimii 20 de ani şi a participării constante a producţiilor cinematografice din cele două ţări la festivalurile naţionale şi internaţionale de film.

Revitalizarea cinematografiei din România şi Statul Israel din ultimii ani a primit recunoaştere internaţională prin intermediul nominalizărilor şi premiilor obţinute în cadrul festivalurilor de film din întreaga lume, mai preciza comunicatul Biroului de presă al Ministerului Culturii.(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Sursa: Financiarul

Echipa masculină de sabie a României a obţinut, sâmbătă seară, medalia de argint la Campionatele Mondiale de scrimă de la Budapesta, după ce a fost învinsă în finală de Rusia, scor 45-38.

România câştigase aurul mondial în această probă în 2009 (Antalya), în vreme ce Rusia s-a impus la ultimele două ediţii ale Mondialelor (Paris 2010 şi Catania 2011).

România a trecut în şaisprezecimi de Australia, cu scorul de 45-15, în optimi a învins Polonia cu 45-37, în sferturile de finală au dispus de echipa gazdă, Ungaria, la diferenţă de o singură tuşă, 45-44, iar în semifinale au învins formaţia Belarus, la fel de dramatic, cu 45-44.

Pentru delegaţia României este a doua medalie la Mondialele de la Budapesta, după bronzul cucerit în proba individuală de sabie. Duminică va avea loc concursul feminin de spadă pe echipe, unde România poate spera la o medalie.

Evoluţia scorului a fost următoarea:

    Veniamin Reşetnikov – Tiberiu Dolniceanu 1-5

    Nikolai Kovalev – Alin Badea 9-10

    Alexei Iakimenko – Ciprian Gălăţanu 15-11

    Veniamin Reşetnikov – Alin Badea 20-14

    Alexei Iakimenko – Tiberiu Dolniceanu 25-17

    Nikolai Kovalev – Iulian Teodosiu 30-24

    Alexei Iakimenko – Alin Badea 35-29

    Veniamin Reşetnikov – Iulian Teodosiu 40-33

    Nikolai Kovalev – Tiberiu Dolniceanu 45-38

Sursa: Bucharest Herald

Scădere drastică a producţiei 

Conform datelor statistice, înainte de 1989 producţia anuală de minereuri neenergetice depăşea 20 de milioane de tone, ca la numai opt ani după revoluţie producţia să scadă la jumătate. Ceea ce a urmat arată adevăratul dezinteres al clasei politice: în 2007, anul aderării României la UE, producţia a ajuns la doar 50.000 de tone de minereu metalifer. Şi la cărbune s-au înregistrat scăderi semnificative, însă mare parte din energia electrică produsă în România se bazează încă pe această resursă. În prima jumătate a acestui an însă companiile miniere de stat au fost nevoite să reducă programul de lucru al ortacilor, întrucât nu a mai existat cerere pentru energia produsă de complexurile energetice din Oltenia, din cauza preţurilor de producţie mult mai ridicate decât la unităţile care folosesc alte resurse energetice.

Când vine vorba de resurse, în ultima strategie a industriei miniere pentru perioada 2012-2035 se menţionează că resursele de lignit (circa 3.300 mil. tone) şi huilă (peste 600 mil. tone) ne ajung pentru câteva sute de ani, mai exact aproape 500, la lignit, şi aproape 100 de ani, la huilă, în situaţia în care, în 2011, producţia de lignit a fost de aproape 33,3 mil. tone, iar la huilă – de 2,12 mil. tone. Însă puterea calorifică scăzută şi lipsa unor tehnologii moderne pun în pericol exploatarea celor două resurse importante ale României.

În cazul minereurilor polimetalice, termenele de epuizare sunt relativ îndelungate. Aceste minereuri sunt dispersate în 145 de zăcăminte, cu 28 mil. tone rezerve posibil de exploatat, 25 de perimetre având licenţe de exploatare, dar sunt în prezent închise sau în procedură de închidere. În subsolul României se mai regăsesc 760 de milioane de tone de minereuri auro-argentifere, conform estimărilor specialiştilor. Atât la minereurile polimetalice, cât şi la cele auro-argentifere, în anul 2011 producţia a fost zero. Dacă în cazul minereurilor polimetalice cauzele neexploatării au fost menţionate mai sus, în cazul minereurilor auro-argentifere trebuie amintit faptul că România nu a produs nici măcar un gram în ultimii ani din cauza tărăgănării proiectului de la Roşia Montană (jud. Alba) sau de la Certej (jud. Hunedoara).

Alt minereu care a reintrat în interesul investitorilor străini este cel cuprifer. Reprezentanţii ministerului estimează resursele de cupru la 443 milioane de tone, producţia în 2011 fiind de puţin peste 31.000 de concentrat cupros. În primăvara anului trecut, procesul de privatizare al companiei de stat Cuprumin a eşuat, iar acum autorităţile încearcă o nouă privatizare la care speră să atragă investitori de prestigiu, aşa cum a menţionat şi ministrul Economiei, Varujan Vosganian, prezent la conferinţa organizată, săptămâna trecută, de Capital, cu tema „Industria extractivă, o posibilă soluţie de relansare a economiei româneşti“.

Autor: Ciprian Mailat 

sursa: Capital