Romani celebri – social

Facebook Twitter Email

Crescut si educat in vest, s-a intors acasa, ca sa-si cunoasca originile. Si n-a mai vrut sa plece. Se simte dator sa salveze arhitectura satelor romanesti si mestesugul traditional aflat pe cale de disparitie.

Pierre Bortnowski – dupa revista Forbes unul dintre primii 30 de tineri intreprinzatori ai Romaniei cu performante iesite din comun: e arhitect – pasionat de case romanesti cu istorie si neobosit in restaurarea lor. “Asta e valoarea cea mai faina a Romaniei!”, spune el.

Nascut dintr-un tata fugit in Franta, in vremuri comuniste, a ajuns in Romania abia in studentie, cu bursa. Nu vorbea o boaba romaneste, dar voia sa-si cunoasca originile. S-a indragostit de aceasta lume si n-a mai plecat. Impreuna cu colegi si prieteni voluntari s-a pus pe treaba: organizeaza tabere – santier pentru studentii arhitecti. Sute de oameni au invatat impreuna cu el cum se imbina materialele de constructie si ce inseamna mestesugul – vechi sau nou!

“Daca nu intelegi ce inseamna realizarea desenului tau, n-ai nici o sansa sa faci un desen care va avea sanse sa fie realizat cum trebuie! Cand te formezi ca profesionist, trebuie sa te duci sa cauti ce ai nevoie, trebuie sa fii active, sa fii proactiv, sa nu astepti!”

Vrea sa aduca pe santiere si profesorii: “Sa vina sa-si murdareasca putin mainile, sa se reconecteze cu realitatea”.

A recuperat de la stat cula olteneasca a strabunicului, deposedat de comunisti. Cu un grup de voluntari de la fundatia ProPatrimonio, a peticit alte cule vechi, care stateau sa se darame fiindca proprietarii n-au bani sa restaureze. Cula de la Curtisoara e azi muzeu viu: copiii din sat sunt invitati la ateliere de arta. Dar planul adevarat lui Pierre este sa-i ajute pe localnici sa-si pastreze propria mostenire.

A relevat si cartografiat intreaga asezare, fiindca a observat cat de bine a fost gandita de stramosi – cu gradini orientate spre soare, cu case ferrite de vantul aspru al iernii. Voia chiar sa-i ajute pe tarani sa le renoveze si sa le adauge confortul modern. Putini au inteles ce vrea olteanul cu accent parizian si multi vor sa continue sa inalte constructii moderne, prea mari pentru nevoile lor.

Dar Pierre e optimist. De cand a participat la Campania stirilor PRO TV “salveaza Romania frumoasa!” a primit sute de mesaje de la oameni care vor sa-si restaureze propriile case batranesti. Vrea sa-i ajute pe toti. Cu sfaturi, proiecte si mai ales specialisti. Face si o harta a acestor specialisti, gratie careia oricine va putea gasi pe internet mesteri buni pe care Pierre ii cunoaste. Gandeste pe termen lung: daca cererea creste, batranii mestesugari isi vor lua ucenici.

Francezii au stiut dintotdeauna ca mereu va fi nevoie de mesteri priceputi sa salveze patrimoniul architectural. Fabien Monestin e fierar si a venit la noi sa invete mestesugul traditional, la Tibanesti. S-a indragostit de limba romana si de satele moldovenesti. Viseaza sa se mute acolo intr-o zi, sa fie si el pe harta mestesugarilor facuta de Pierre. Deocamdata isi castiga painea restaurand portile vechi ale Bucurestilor.

Si in Bucuresti, Pierre e active: protesteaza fata de demolarea massiva si fara cap a patrimoniului. S-a implicat in salvarea Halei Matache. A iesit in strada, la proteste, a crezut ca aa convins autoritatile ca istoria merita salvata. Le cere bucurestenilor sa fie mai constienti de valoarea micului Paris si sa indrazneasca sa-l apere de autoritati, care actioneaza adesea ca in vremuri comuniste.

Agentul platit sa pazeasca molozul ne someaza sa plecam, ca n-avem autorizatie de filmare. “E spatiu public. Suntem in oras, in orasul nostru”, spune Pierre. “E o chestie de masa critica! Se zice ca cu 800 de oameni poti sa schimbi lumea si eu cred in chestia asta. Si de exemplu, la nivel de vot national, mi se pare ca a aparut o masa critica de oameni care au decis ca vor altceva”

Stie ca Romania nu se va schimba peste noapte, ci in pasi mici. E fericit ca sunt tot mai multi ca el. E convins ca impreuna vor reusi sa salveze de la disparitie mestesugul traditional, sa opreasca distrugerea partimoniului romanesc, si sa-l si puna in valoare.

Sursa: Pro TV

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Pe lângă faptul că este cântăreț de muzică folk, crescător de păsări și practică jurnalismul, cel mai mare hobby al unui tânăr de 25 de ani este colecționarea de mașini vechi, în special bătrânele Dacii.

În curtea casei sale, de la marginea municipiului Satu Mare, se plimbă liniștiți în libertate doi păuni și zeci de porumbei albi, printre două Dacii vechi și o bătrână Volga rusească. În ciuda vârstelor înaintate, toate mașinile pornesc la prima cheie și sunt mândria lui George Negrea, coordonatorul clubului Drum Bun România.

Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Un sătmărean aduce lumină în viaţa nevăzătorilor cu ajutorul câinilor-ghizi

 

Un sătmărean ajută persoanele cu deficienţe de vedere, prin intermediul câinilor-ghizi. Nu este simplu ceea ce face, iar investiţia pentru a pregăti un astfel de câine poate ajuge şi la 10.000 de euro.

Pasiunea lui Zoltan Szabo (37 de ani) pentru câini a început încă din adolescenţă, însă odată ce a devenit dresor şi-a dorit să facă mai mult, astfel a început să pregătească primii câini ghizi din ţară. A început cu dresajul la vârsta de 15 ani, când a primit primul câine, Liza, un ciobănesc german. „Cu Liza am început activitatea de dresaj canin, însă, din păcate, la vremea respectivă nu prea erau şcoli de specialitate la Satu Mare, aşadar am fost nevoit să fiu autodidact”, spune Zoltan.

Citeste mai mult: adev.ro/o1kkr2

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Violeta Bîrla a câştigat deja un “Oscar”, în lupta cu destinul, vrea unul pentru ceea ce face

Povestea Violetei, atunci când viata bate filmul
Povestea Violetei, atunci când viata bate filmul

Dragostea pentru cinematografie şi-a descoperit-o de la vârsta de şapte ani şi a luptat pentru pasiunea ei. Chiar dacă, aşa cum spuneam mai sus, viaţa nu a fost deloc uşoară pentru copila Violeta.

Abandonată la orfelinat la vârsta de trei ani, Violeta a trăit cei mai frumoşi ani ai vieţii, cei ai copilăriei, cu obrajii aproape mai tot timpul stropiţi de lacrimi. După ce o abandonase în casa de copii, tatăl s-a întors să o ia acasă, dar aici a realizat că era mai greu decât printre străini.

S-a reîntors la orfelinat, animată însă de aceeaşi dorinţă: de a deveni actriţă. Chiar dacă pentru acest lucru, atunci când era “acasă”, tatăl ei o bătea spunându-i “să îşi bage minţile în cap”.

La vârsta de 18 ani, când a trebuit să părăsească orfelinatul, a decis să lupte pentru visul ei. Nu i-a fost uşor, spune, privind acum înapoi, dar a avut  tot timpul doar direcţia “înainte”. Iar destinul i-a fost favorabil, pentru că acum Violeta Bîrla este actor şi regizor la Roma, unde a regizat deja trei producţii cinematografice.

Fiecare peliculă are ca temă principală  poveşti ale copiilor abandonaţi. Violeta a simţit mereu lipsa unei familii şi s-a decis să pună aceste sentiment, aceste emoţii în cadre filmate. ” Voi ajuta copiii în lume , copiii bătuţi de soartă, aşa cum am fost si eu, voi incerca să aduc zâmbetul pe chipul lor… evident, şi cu mare regret spun asta … un singur om nu poate schimba viaţa a milioanelor de copiii care suferă, dar măcar voi lupta pentru a sensibiliza prin filmele mele cât mai mulţi oameni. Cu siguranţă, cine incearcă să rănească un copil nevinovat se va gandi la ceea ce fac eu de fiecare dată “, spune Violeta.

Visează la un Oscar, semn că nu se mulţumeşte cu ceea ce a obţinut până acum.

“Mi-am promis mie că voi ajunge la Oscar,  voi face atâtea lucruri minunate şi că voi străluci pe cer ca un luceafăr… adică nu mă va vedea doar ţara mea natală şi ţara adoptivă, ci întreaga lume”

Şi, după cum a reuşit până acum, se pare că acest lucru nu este deloc imposibil. Felicitări şi succes, Violeta!

autor: petre cojocaru

Sursa: blastingnews

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

V-ati gandit vreodata cum ati putea construi o casa perfect functionala cu mai putin de 5.000 de euro? Ei bine un roman, inventiv pasionat de speologie si-a facut, una inspirandu-se din perioada neolitica.

  • A folosit numai piatra, lemn si lut, iar cea mai mare parte a locuintei se afla sub pamant. Incitati de proiect, cativa prieteni arhitecti l-au ajutat sa o cladeasca.

De cum pasesti in curtea lui Cristian Lascu, in satul Cojesti, din judetul Calarasi, te intrebi daca locuinta lui este reala sau de jucarie. “Mi-au facut-o prietenii, m-au ajutat consatenii. S-a facut structura de rezistenta, acoperisul, in cateva saptamani”, povesteste proprietarul.

Cristian Lascu e speolog si a colaborat inclusiv cu celebrul oceanograf Jacques-Yves Cousteau. Viata lui sunt pesterile care l-au inspirat si atunci cand si-a facut locuinta pe trei niveluri – sub pamint.

casa Cojesti Calarasi Cucuteni

Are structura din trunchiuri rotunde de salcam, fundatie pe placi de piatra, pereti din chirpici, acoperis din paie si nuiele, podea de pamant si bolovani. Pentru exterior a folosit cazeina, obtinuta dintr-un amestec de var cu branza. Atat in interior cat si in exterior decoratiunile aduc cu motivele din cultura Cucuteni, veche de mii de ani si vestita in toata Europa.

Coliba pare desprinsa din cartile de istorie si arata mai degraba ca un muzeu decat o locuinta. Cu toate acestea este perfect functionala. Proprietarul si-a dorit o oaza de liniste in mijlocul naturii. Dupa ce i-au inteles dorinta inedita, vecinii l-au ajutat Florica Ceaurul, i-a construit soba, hornul si l-a ajutat la finisaje. “Aici a fost facuta cu o idee, am mai pus o idee, am pus paie si era asa cand le-am dat cu ipsos uite cum au iesit”, spune el, mandru.

Cristian s-a inspirat dupa ce a vazut o casa asemanatoare in Marea Britanie. La noi are, de altfel, concurenta. O locuinta din Timis, construita din lut este deja intr-un top al celor mai interesante 10 din lume. Si in alte zone ale tarii au inceput sa fie construite case, doar din materiale naturale, cum e de pilda si aceasta locuinta din apropiere de Bucuresti construita din chirpici.

Sursa: protv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Stanga, dreapta si iar stanga. Cu miscare din bazin. Pare usor. E miscarea pe care primarul din comuna Pestera incearca sa ma invete. Nu ma tenteaza, asa ca ne mutam la alt aparat. Avem de unde alege.

Este un spatiu pentru relaxarea si intretinerea fizica a localnicilor din Pestera, comuna cu cel mai mic buget din judetul Constanta. Teoretic, cea mai saraca. In fata primariei, edilul Valentin Vrabie se plimba multumit prin parcul care arata ca o imagine de pe felicitarile de Craciun venite din Austria. Tot ce s-a construit in acest sat s-a facut din fondurile primariei.

In 2008, cand a venit la primarie, Valentin Vrabie a filmat tot satul. “Era plin de balarii si cucuta” isi aminteste. Acum scoala a fost reparata si modernizata iar langa s-a mai construit una. Tot ce s-a facut aici, s-a facut din banii primariei, din taxe si impozite locale. Nu din bani de la guvern sau din alte fonduri.

Renovarea scolii a costat in jur de 300 de mii de euro. Toti elevii au tablete primite de ziua copilului de la primarie, din bugetul local. Asa ca sunt acum mult mai aproape de informatie.

Am nimerit in Pestera exact in ziua in care se montau instalatiile pentru sarbatorile de Craciun. Primarul Vrabie era in birou. Este independent si aproape tot consiliul local n-are culoare politica. Singurul care face parte dintr-un partid politic este domnul Gheorghe, contracandidatul primarului in alegeri. Dar si el tot pe Valenti Vrabie l-a votat.

Bugetul primariei este undeva la 1 milion 7 sute, 17 miliarde de lei vechi. Dupa ce dau la o parte salarii si toate alea raman 100.000 de euro bani de investitii. Si din acesti bani realizam in regie proprie toate lucrarile. Alimentari cu apa, pietruiri de drumuri, curatenia”, explica edilul.

Apa in toata comuna s-a tras tot din bugetul propriu. Pe cand firmele din domeniu au cerut pentru lucrari mai bine 300 de mii de euro, primaria a cheltuit doar 60 de mii, cu muncitori din sat.

De departe insa, cea mai mare investitie la Pestera se face in copii. ”Multi din mediul rural neavand posibilitatea, se pierd valori, bogatii ale Romaniei”, spune primarul. “Investitia in educatie e riscanta. Nu se vede si in general primarii fac electoral lucrul asta. Faci un drum si gata. Degeaba a facut drumul ala daca pe el merg oameni needucati. Investind in educatie, trebuie sa ai rabadare 6-7 ani. La mine abia acum au inceput sa se vada rezultatele.

In total peste 200 de copii pleaca la liceu in fiecare dimineata din Pestera. Primaria le plateste transportul. “Cred cu desavarsire ca educatia e sansa Romaniei. Dar cand te uiti in mediul rural ca e 70 la suta abandonul scolar, se pare ca suntem in pericol”, spune primarul.

In scoala generala sunt 460 de copii. Familiile care au cel putin 2 copii beneficiaza de ajutor de la primarie la inceput de an. Bani pentru haine si rechizite. Iar tinerii care merg la facultate au cazarea si trasportul asigurate de primarie. Asa se face in Pestera abandonul scolar este zero. Inainte ca primaria sa sustina studiile, in comuna erau au fost 3 studenti in mai bine de doua decenii. Dupa ce a inceput aceasta politica, sunt 21.

Si la capitolul asistati social si si somaj, Pestera sta bine. Din 2008 si pana azi, numarul lor a scazut de la 320 la 21.

Fosta ferma a fost refacuta acum de investitorii pe care primarul i-a ademenit in sat. Acum, in Pestera sunt 11 ferme mari in care muncesc aproape toti localnicii. A fost plantata si perdea forestiera iar rezultatele, spune primarul, au fost “fantastice”. De atunci nu s-au mai cheltuit bani pe deszapezire. Fost padurar in tinerete, Valentin Vrabie e pe cale acum sa inconjoare satul cu perdele forestiere.

Pentru copii din scoala a cumparat biciclete. 460. Asa se face ca tot satul e impanzit acum de pustii care dau la pedale. Daca stai sa te gandesti, pana la urma tot ce face Valentin Vrabie intra in atributiile unui primar. Ca doar de aceea sunt alesi primarii in functie. Sa munceasca pentru comunitate. La Pestera, insa, edilul Vrabie a demonstrat insa ca daca vrei, te agiti si iti pasa poti gasi solutii care sa scoata comunitatea din noroi si maracini, le dai oamenilor speranta si sansa sa traiasca un pic mai bine iar copiilor un viitor.

Sursa: Pro TV
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Autor: Bogdan Iancu

Astăzi, peste o mie de elevi învaţă în acest colegiu

Astăzi, peste o mie de elevi învaţă în acest colegiu
Clădirea în care acum funcţionează un renumit liceu din Arad (“Moise Nicoară”) a fost construită după planul arhitectului Jozsef Diescher din Pesta între 1869-1873 parţial din fondurile fundaţiei „Bibici”. Văduva magnatului Iacob Bibici a donat întreaga sa avere pentru sprijinirea învăţământului arădean, în urmă cu aproximativ 150 de ani.

Încă de la începuturi, şcoala avea să fie una renumită, lucru valabil şi de-a lungul istoriei indifferent de numele primit de unitatea şcolară.

Clădirea cu un etaj de stil eclectic are o faţadă principală purtând elementele stulului neoclasic, un hol impozant cu trepte din marmură şi o sală festivă cu o bogată ornamentaţie.

Gimnaziul regal superior şi-a deschis porţile în 1873, adunând intelectualii de seamă din oraş şi judeţ. Printre profesorii de seamă ai şcolii se numărau istoricul academician Sándor Márki, lingvistul academician Ioan Goldiş, autorul unui vocabular latin-maghiar, János Burián, istoricul literar D. Panaitescu-Perpessicius, poetul-redactor Al. T. Stamatiad, Ascaniu Crişan, Iulian Toader. Liceul a avut o valoroasă bibliotecă cu cărţi franceze din sec. XVIII. şi o colecţie arheologica, donate bibliotecii şi muzeului. În parcul din faţa şcolii au fost dezvelite busturile eminentului pedagog Moise Nicoară (1785-1862) şi prozatorului român Ioan Slavici (1848-1925), fost elev al şcolii.

Începuturile liceului „Moise Nicoară” coincid cu cele ale primei şcoli elementare din Arad, înfiinţată în 1707 de călugărul de origine bavareză Camil Nöffrich. Şcoala s-a dezvoltat an de an, în 1762 devenind gimnaziu, iar 15 ani mai târziu, în 1777, Gimnaziu regal.

Şcoala funcţiona în încăperile modeste ale unei improvizate şcoli primare. În condiţiile în care populaţia şcolară creştea, se impunea construirea unui nou local. Folosind pentru început o parte din fondurile Fundaţiei Margareta Bibits, la care s-a adăugat apoi o contribuţie substanţială a statului, s-a construit între anii 1869 – 1873 actualul edificiu şcolar.

Operă a arhitectului Jozef Diecher din Budapesta, clădirea este zidită în stil renaissance şi se compune din două părti: clădirea principală cu etaj şi corpul scund, în partea de apus, unde se află şi sala de sport. Sunt impresionante intrarea principală, scările principale şi sala festivă, în care predomină elementele în stil baroc. Clădirea a intrat în proprietatea statului în 1895, iar din 1934 a fost preluată de statul român.

În toamna anului 1919 instituţia şcolară găzduită de actuala clădire devine Liceul „Moise Nicoară”, primul liceu de băieţi din Arad, liceu românesc, care şi-a propus să formeze oameni de înaltă ţinută morală şi profesională.

Reforma învăţământului din 1948 a marcat începutul generalizării învăţământului. Fostul liceu „Moise Nicoară” este denumit Şcoala Medie nr. 1 din Arad, iar în 1957 primeşte numele de „Ioan Slavici”, iar în anul 1965 i se acordă titulatura de liceu. Se revine la vechiul nume „Moise Nicoară” în 1991, iar, începând cu anul şcolar 2000 – 2001, se va numi Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, continuând prin rezultatele deosebite obţinute de elevii săi aceeaşi tradiţie de şcoală de elită, punct de referinţă în învăţământul preuniversitar, recunoscut atât în plan local, naţional cât şi internaţional.

Cine este Moise Nicoară?

Moise Nicoară a fost un iluminist reprezentant al Şcolii Ardelene şi a mişcării culturale româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Împreună cu Dimitrie Ţichindeal şi Samuil Vulcan, Moise Nicoară a fost fondatorul Preparandiei româneşti din Arad (1812), prima şcoală pregătitoare de învăţători pentru şcolile româneşti din Banat şi Crişana.

S-a remarcat şi ca om de înaltă cultură, elaborând scrieri istorice, filologice, geografice, medicale, agronomice, matematice, traduceri din autori clasici. Ca poet, a fost autor al celor dintâi fabule din literatura română.

Sursa: adevarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Carles Puigdemont şi Marcela Topor

Marcela Topor, soţia noului şef al guvernului regional catalan, Carles Puigdemont, este jurnalistă la Catalonia Today, un ziar de limbă engleză înfiinţat chiar de soţul acesteia

Marcela Topor a devenit prima doamnă a Cataloniei, duminică 10 ianuarie 2015, după ce soţul acesteia, Carles Puigdemont, care până acum era primar al oraşului Girona a fost investit în funcţia de preşedinte al guvernului catalán (Generalitat). Soţul româncei a fost propus în această funcţie de fostul preşedinte de guvern, Artur Mas, după ce partidul acestuia, Convergéncia Democrática de Cataluña a ajuns la un acord cu formaţiunile Junt pel Sí (Împreună pentru Da) şi Candidaturii Unității Populare (CUP) în vederea formării unui guvern regional şi evitarea altor alegeri care le-ar fi putut aduce separatiştilor pierderea majorităţii.

 

Marcela Topor, care a putut fi zărită la tribuna Parlamentului cu prilejul discursului de investitură a soţului său, este gazda programului “Catalan Conections”, difuzat de Catalonia Today, un ziar de limbă engleză înfiinţat de însuşi soţul acesteia. În cadrul acestui program, în fiecare miercuri, românca intervievează într-o engleză perfectă diferiţi străini care trăiesc în Catalonia.

Cei doi s-au căsătorit după ritul ortodox la Iaşi şi au împreună două fetiţe, una de 7 ani şi alta de 9 ani, botezate ortodox în Parohia Ortodoxă Română Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul şi Sf. Ierarh Grigore Palama din Girona.

Marcela Topor împărtăşeşte ideile politice separatiste ale soţului ei. De altfel, la finalul anului trecut, românca a publicat un editorial în care semnala “victoria blocului separatist în Parlamentul catalan ca fiind unul dintre momentele cheie ale lui 2015” şi în care saluta “începerea procesului de creare a statului catalan, în ciuda unui guvern spaniol decis să frustreze ambiţiile catalane”.

Cine este Carles Puigdemont

Carles Puigdemont, cel de-al 130-lea preşedinte al Generalitat, născut în urmă cu 53 de ani în Amer, un sat situat la aproximativ 100 de kilometri vest de oraşul Girona, este un politician cu sentimente catalane profunde care, cel mai probabil, va urma politica dusă de Artur Mas, fiind un adept al separării Catolniei de Spania.

Fiul unui cunoscut cofetar din localitatea sa natală, Puigdemont a ales o cale cu totul diferită de cea a tatălui său, orientându-se spre jurnalism, însă de tânăr a simţit o atracţie specială spre politică. De altfel, încă de tânăr s-a implicat în activităţile Tineretului Naţionalist Catalan.

O perioadă a lucrat la ziarul “El Punt”, unde a fost redactor şef al ediţiei din Girona, studiind în paralel Filologia Catalană. În anul 1999 a înfiinţat Agenţia Catalană de Ştiri (ACN), până în anul 2002 fiind primul director al acestui mediu de presă.

După o perioadă de doi ani în care a ocupat postul de director al Casei de Cultură din Girona, în anul 2004 a înfiinţat “Catalonia Today, un ziar în limba engleză, condus de soţia acestuia, Marcela Topor.

Pasul definitiv spre politică l-a dat în anul 2006, când a ajuns deputat în Parlamentul Cataloniei

În anul 2007, mai mult printr-o circumstanţă imprevizibilă provocată de retragerea avocatului Carles Mascort, şi-a prezentat candidatura la postul de primar al oraşului Girona, pe listele CIU, însă fără succes. Patru ani mai târziu, avea să devină edilul oraşului catalán, pentru ca în 2015 să fie ales în slujbă pentru încă un mandat. În toţi aceşti ani Puigdemont a pus mult accent pe cultură şi pe promovarea turistică a oraşului Girona.

Anul trecut a devenit preşedinte al Associació de Municipis per la Independència (Asociaţiei Municipiilor care militează în favoarea Independenţei Cataloniei), ascensiune care i-a deschis acest orizont spre ocuparea postului de preşedinte al Cataloniei.

Carles Puigdemont, "gazda" lui Joan Laporta în România (Foto: Gazetasv.ro)Carles Puigdemont, „gazda” lui Joan Laporta în România

Pe lângă catalană şi spaniolă, Carles Puigdemont vorbeşte bine engleza şi franceza şi se descurcă bine în limba română, atât datorită relaţiei de căsnicie cu Marcela Topor cât şi a nenumăratelor contacte cu diferiţi politicieni şi jurnalişti români, dar şi a vizitelor pe care din 1998 încoace le-a făcut în România în diferite ocazii, una dintre ele alături de celebrul Joan Laporta, fostul preşedinte al clubului FC Barcelona.

Premierul Mariano Rajoy nu pare să fie încântat de numirea lui Puigdemont

Fostul şef al guvernului regional din Catalonia, separatistul Artur Mas, a anunțat sâmbătă că renunță la un nou mandat, pentru a permite formarea unui nou executiv condus de forțele separatiste care militează pentru dezlipirea Cataloniei del Spania.

La sfârşitul lunii septembrie, separatiștii au câștigat majoritatea absolută de 72 de locuri din cele 135 ale parlamentului regional, cu 47,74% din voturi. Din luna noiembrie, aceştia au adoptat o rezoluție prin care se proclama iniţierea procesului de secesiune și nesupunerea față de instituțiile statului spaniol, însă lor a eşuat din pricina faptului că cei 62 de deputați ai coaliției Junts pel si (Împreună pentru Da), Candidatura Unității Populare (CUP).

Premierul Mariano Rajoy nu pare să fie încântat de numirea lui Puigdemont în funcţia de preşedinte al Generalitat. „Este o ilegalitate deja constatată”, şi-a început discursul şeful executivului spaniol în faţa camerelor reunite de la Madrid. Acesta afirmă că discursul de investitură a lui Puigdemonteste o „copie” a celui purtat de Artur Mas şi a declaraţiei Parlamentului catalan din data de 9 noiembrie care de fapt a şi fost anulată pe 2 decembrie de către Tribunalul Constituţional.

 Sursa: romaniaexpres.com/

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Bistriţeanca Iulia Dragu trăieşte pentru a face bine FOTO: Bianca Sara

De ani buni, Iulia Ionela Dragu trăieşte pentru a face bine. Implicată în numeroase campanii umanitare, femeia de 41 de ani din Bistriţa a implementat recent în oraşul natal un sistem de donaţii care ar putea ajunge să funcţioneze în toată România.

Are 41 de ani şi este ca argintul viu. Telefonul îi sună fără încetare, iar când primeşte o veste bună, care înseamnă de regulă că vreuna dintre persoanele pe care le sprijină are parte de ajutorul de care poate depinde viaţa sa, sare la propriu de pe scaun de bucurie.

Mai multe detalii pe adevarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Autor: Sabina Ghiorghe

Ionel Pascu, românul cu 8 clase care dă lecţii de omenie

Ionel Pascu, românul cu 8 clase care dă lecţii de omenie
Omenia nu se învaţă în facultate, este lecţia pe care o dă Ionel Pascu (35 ani), un cioban cu opt clase care a lăsat turma de mioare a familiei pentru a-şi face o viaţă mai bună în Austria
Pentru un roman stabilit în Austria de aproximativ 11 ani întoarcerea în ţară nu e doar prilej să-şi viziteze familia, ci şi o ocazie de a aduce bucurie în casele nevoiaşilor. Urmând exemplul altor naţii, românul umple remorca cu lucruri donate de austrieci şi vine în ţară pentru a le împărţi familiilor nevoiaşe. De la Arad până în oraşul natal, Bârlad, judeţul Vaslui, opreşte acolo unde vede case cu mulţi copii ori bătrâni singuri şi le oferă cadouri.

Ionel Pascu (35 ani) a plecat din Bârlad în urmă cu 11 ani. S-a stabilit într-un orăşel din Austria alături de soţie şi băieţelul lor Toni (9 ani). Cu banii puşi deoparte şi-a ridicat o afacere prosperă în oraşul natal (Complex Camp) pe care o administrează unul din fraţii săi. Locuieşte în Imst Solden (Austria), în munţii Alpi, la graniţa cu Elveţia, Germania şi Italia şi are în plan să-şi ridice propria casă cu o mică pensiune turistică unde să poată caza români. A decis să rămână definitiv printre nordici, dar nu a uitat greutăţile conaţionalilor.

Până la împlinirea visului munceşte în construcţii, la tăiat betoane. Are mâinile crăpate dar tot nu renunţă la munca brută deşi ar putea să-şi găsească un job mai puţin solicitant.

La începutul acestui an “Adevărul”  a prezentat pe larg povestea baciului Ionel care dă lecţii de omenie românilor. Acesta a continuat actele de caritate şi în preajma Crăciunului a venit încărcat cu pachete. “Câteva saltele le voi duce la o familie săracă din Botoşani. Un prieten mi-a vorbit despre ei, au mulţi copii şi nu au pe ce să doarmă”.

O bună parte din lucrurile aduse sau cumpărate de el au fost oferite în cadrul unei campanii umanitare desfăşurate alături de club Off road Bârlad în comuna Coroieşti.

Ionel Pascu munceşte de la 13 ani. Părinţii lui aveau încă dinainte de 1989 o turmă cu 500 de oi. Înainte să aibă vârsta buletinului mergea la arat pământul cu tractorul. Toate terenurile din jurul Bârladului au fost arate de el înainte să împlinească majoratul şi munca i-a intrat în sânge.
Ionel a adus primele ajutoare în ţară în urmă cu trei ani, în preajma Crăciunului, impresionat fiind de un copil pe care la văzut la televizor. Acesta îşi dorea să-i aducă Moşul o bucată de pâine. Şi-a încărcat remorca maşinii cu tot felul de lucruri, parte adunate de la austrieci, parte din lucrurile care nu-i mai trebuiau copilului. După ce a trecut graniţa în ţară s-a oprit în toate localităţile unde a văzut familii nevoiaşe cu copii şi le-a împărţit darurile.

„Nu dau niciodată bani. Am dat bani pentru o biserică şi după prima sută de euro, preotul mi-a mai cerut. Şi tot aşa până a ajuns să fugă pe stradă după mine. Banii pot fi cheltuiţi aiurea, când vreau să ajut, ofer bunuri, ştiu ca vor fi folosite”, a explicat Ionel.

Sursa: adevarul

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva