Search

Romani celebri – social

Facebook Twitter Email

ovidiu ivancu

De 15 ani predă limba română, dintre care patru în capitala Indiei, New Delhi. De aproape un an îi învață să vorbească românește pe locuitorii din regiunea găgăuză. Jumătate dintre studenții săi sunt profesori la Universitatea de Stat din Comrat. Este istoria pe scurt a lui Ovidiu Ivancu, dascălul dedicat vocației sale, dar și primul profesor de peste Prut, acreditat să predea la Comrat. Acolo unde Ovidiu Ivancu este un „apostol la limbii române”, se arată într-un material postat de radiochișinău. md

Venirea la Comrat a fost pentru profesorul Ovidiu Ivancu o provocare, știa că este o zonă unde se vorbește puțin limba română. „Am încercat să vin cu foarte puține prejudecăți, am încercat să nu am niciun fel de idee preconcepută în legătură cu Găgăuzia și în legătura cu mediul în care voi preda. Și am pornit de la premisa că a preda limba română înseamnă în același timp și un proces de acomodare cu realitatea culturii găgăuze”, a mărturisit Ovidiu Ivancu.

„Însă mediul de aici aș spune că mă surprinde în mod plăcut prin această diversitate etnică și, cumva, poate că asta e de apreciat. În Găgăuzia au găsit soluții pentru a conviețui împreună, fără tensiuni majore, familii mixte, familii de bulgari, de moldoveni”, a constatat Ovidiu Ivancu. Venit la Comrat, ca un misionar al limbii române, profesorul Ovidiu Ivancu povestește cu plăcere despre studenții săi, care provin din familii mixte și care cunosc câte două sau trei limbi străine. „Limba română, folosindu-se aici destul de rar și la un nivel minimal, unele cuvinte au aici un alt sens decât cel din limba română. Însă de fiecare dată când au apărut astfel de situații, am discutat și am explicat ceea ce înseamnă în limba română cuvântul sau expresia respectivă. Ei discută foarte mult la cursuri iar atunci când nu înțeleg ceva le permit să discute și în limbile lor de bază. Pot să vorbească în găgăuză sau în rusă atunci când nu înțeleg un anumit cuvânt. În felul acesta putem să avem o anumită comunicare fluentă.” Își încurajează studenții să vorbească în limba română și să nu aștepte neapărat până când vor vorbi corect. „Nu este suficient să asculți pe cineva vorbindu-ți în limba română, nu este suficient ca cineva să te învețe lucruri ce țin de gramatică, de literatură, de cultură în general. Trebuie să ai abilitatea de a vorbi în limba română. Și chiar dacă ei vorbesc cu anumite greșeli, încerc să-i încurajez să vorbească în limba română”, a precizat Ovidiu Ivancu. El susține că în munca pe care o face cu dedicație e important să ai răbdare, pentru că roadele se văd mai târziu.

„În general, în meseria aceasta de profesor, roadele se văd foarte târziu. Trebuie ca generațiile să crească, ca studenții de astăzi să-și ocupe locul în societate. Și abia în momentul în care unul dintre ei va fi avocat, altul profesor, altul politician, atunci se poate vorbi despre roadele muncii de profesor. Este o muncă ce dă roade în timp și trebuie foarte multă răbdare pentru a culege roadele respective”, a mărturisit Ovidiu Ivancu. Cursurile de limbă română sunt organizate de primul lectorat deschis în Republica Moldova de Guvernul României.

Sursa: proalba

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Deşertul care ameninţă 100.000 de hec­tare de teren în sudul Olteniei bate în retragere. De trei ani, plantări succesive au făcut ca aproape 4.000 de hectare de teren degradat să fie acum acoperite cu păduri. S-a ocupat Dan Popescu, un ingi-ner silvic care a ştiut să strângă în jurul său locuitorii satelor din apro­pierea de­şertului, pe primarii acestora, dar şi au­to­ri­tăţile centrale şi locale.

O arată datele Agenţiei Europene pentru Mediu: din cauza încălzirii globale şi a defrişărilor masive, tot sudul României se deşertifică. Deocamdată, afectate grav sunt aproximativ 100.000 de hectare de teren din Olt, Dolj şi Mehedinţi.

Fenomenul se extinde cu rapiditate, astfel încât modelele realizate de experţii europeni arată că, până în anul 2035, întreaga parte de sud a Româ­ni­ei, de la Drobeta Turnu-Severin la Ga­laţi, se va transforma în deşert. Copiii europeni studiază la geo­gra­fie despre felul cum se deşertifică Ro­mâ­nia şi despre cauzele care au dus la această si­tuaţie gravă.

În România se ştie foarte pu­ţin despre pericolul care pân­deş­te so­lu­r­i­le din partea de sud a ţării. Ca în toate do­me­niile, guvernanţii s-au ocupat şi nu prea. Există o strategie naţio­na­lă, există şi bani pentru stoparea feno­me­nului (până acum bugetul a fost asigurat de Ministe­rul Agriculturii, acum bani mai sunt doar la Ministerul Mediului).

Documentele ara­tă că în toată România sunt circa două milioane de hectare de terenuri degrada­te, iar în situaţia cea mai gravă se află 100.000 de hectare din cele trei judeţe din Oltenia, unde nisipurile au pus deja stăpânire.

Împădurirea este soluţia cea mai la îndemână, avantajele ei fiind rapide şi incontestabile. “Problema cu aceste împăduriri este că în momentul de faţă, în România, nu prea mai ai unde să îm­pădureşti. ­Terenuri degradate se mai află, ici şi colo, la Agenţia Domeniilor Statului.

Cheia rezolvării problemei se află la proprietari, la oamenii obişnuiţi proprietari de terenuri. Asta a fost ideea mea şi pe baza ei am realizat proiectul împăduri­rilor din Sahara Olteniei”, îşi începe povestea inginerul silvic Dan Popescu.

“UNIREA TERENURILOR”
La jumătatea anilor 2000, după o lungă carieră la “stat”, olteanul a decis să re­nun­ţe la postul pe care îl avea şi să se dedice unei afaceri private, încercându-şi noro­cul pe cont propriu. A găsit imediat “piaţă de desfacere” pentru puieţii pe care îi cul­tiva: terenurile deşertificate. A început în 2006, iar acum sunt aproape 4.000 de hectare de pădure care cresc văzând cu ochii, aducând ploaia în zonă şi “înfrân­gând” nisipul.

“Sunt 100.000 de hectare în partea de sud a Olteniei care au nevoie de îngrijire imediată. Am început să pros­pec­tez lucrurile, am luat legătura cu mai mulţi primari din zonele afectate şi le-am propus să lucrăm împreună la acest proiect care, iată, după ce a fost pus în practică, ne aduce tuturor o multitudine de beneficii. Ideea a fost de a-i convinge pe oameni să îşi «unească» terenurile, astfel încât să obţinem parcele suficient de mari pentru a deveni păduri”, po­ves­teşte Dan Popescu.

La început circumspecţi, primarii olteni au început să creadă apoi din ce în ce mai mult în ideea ingi­ne­rului silvic. După aceea a urmat pasul cel mai important: convingerea oamenilor. “Cum să le ceri oamenilor să-ţi dea pământul? Chiar dacă era numai nisip şi nu creştea nimic acolo, ei tot nu voiau, cre­deau că vrem să facem o nouă colectivizare”, îşi aduce aminte Ion Spiridon, primarul comunei Urzica (Olt), unul dintre primii susţinători ai proiec­tu­lui de reîmpădurire. A mers împreună cu Dan Popescu la fiecare familie în par­te, le-a vorbit şi la biserică, a insistat chiar şi la serbările care se organizau în sat. Oame­nii au început să fie de acord unul câte unul, în faţa promisiunii că pe te­re­nul lor, acum plin de nisip, vor avea în câţiva ani o pădure pe care o vor putea exploata.

Aceleaşi demersuri urmate de rezultate încurajatoare şi la Mârşani şi Daneţi, în judeţul Dolj. În toamna lui 2006 s-a trecut la împădurirea cu salcâmi, plopi şi alte specii puţin pretenţioase. Aşa se face că după o lună încheiată de muncă, în Urzica s-au plantat 188 de hectare, la Mârşani alte 431 de hectare, iar la Daneţi alte 450 de hectare. Încurajaţi de rezultatele foarte bune, operaţiunile au continuat, astfel că în 2008 s-au împădurit 2.422 de hectare în Olt şi Dolj.

În cifre, asta înseamnă că în următorii 20 de ani vor fi absorbite câte 10 tone de dioxid de carbon/hectar în fiecare an. Acumularea totală de CO2 (gaz cu efect de seră, res­pon­sabil pentru schimbările clima­tice) este de 240.000 de tone pentru urmă­toa­rele două decenii. Din punct de vedere al masei lemnoase obţinute, se estimează că producţia totală pentru perimetrele existente va fi de 230.100 de metri cubi de lemn, adică 95 de metri cubi pe fiecare hectar.

Din această producţie, proprie­ta­rii pădurii vor putea folosi lemnul şi pentru foc. Estimările arată că fiecare familie consumă în fiecare an pentru încălzirea locuinţei şi gătit circa 5 metri cubi de lemn. Asta înseamnă că populaţia va consuma doar 35.900 de metri cubi de lemn pentru foc, restul până la 230.000 de me­tri cubi putând fi folosit pentru alte acti­vităţi industriale.

În momentul de faţă, s-au indentificat 4.316 de hectare de teren degradabil perimetre ce pot fi plantate. Dintre acestea, aproximativ 800 de hectare au documentaţia întocmită şi aşteaptă banii pentru a putea fi împădurite. Proiectele întocmite de primării au fost până acum finanţate dintr-un fond al Ministerului Agriculturii, care însă nu mai poate fi accesat. Doar Ministerul Mediului mai pune la dispoziţie bani pentru împăduriri atât prin fonduri de la buget, cât şi prin fonduri structurale.
Bogdan Iuraşcu/Jurnalul NaţionaOmul care a adus ploaia în Sahara Olteniei

ASOCIAŢIA ASOCIAŢIILOR
Asociaţiile Mârşani, Urzica, Daneţii şi Celaru au format o asociaţie-mamă, de­nu­mită “Renaşterea Pădurii”. “Oamenii care lucrează la stat şi ar trebui să apere pă­du­rea, s-o îngrijească, nu-şi fac treaba cum trebuie. Este o bătaie de joc şi acest lucru mă supără foarte tare. Noi, prin aceste asociaţii, am reuşit să remediem această situaţie şi nu ne vom opri aici”, spune Alexandru Dunoiu, de la asociaţia de proprietari din Mârşani. Mai trebuie spus că toată campania de împă­du­riri nu a beneficiat de participarea vreunei ve­de­te sau a vreunui politician. O cam­panie similară, mediatizată excesiv de un post tv a dus la plantarea a doar 30 de hectare de pădure.

Sursa: jurnalul 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O româncă a fost aleasă viceprimar al Berlinului

Românca Ramona Pop, reprezentanta Partidului Verde din Berlin, a fost aleasă în 8 decembrie 2016 unul dintre cei doi viceprimari ai capitalei Germaniei. De fapt numele rolului este de primar, adică Bürgermeister, însă este echivalentul vice-primarului; primarul este Regierender Bürgermeister, adică primar guvernator.

Ramona Popa a militat în campania electorală pentru modernizarea grădinițelor și școlilor, care trebuie restaurate, și pe care vrea să le aducă într-un stadiu adecvat de funcționare. De asemenea Pop a spus că mai dorește să introducă mai multe trenuri S-Bahn în rețeaua de transport în comun.

Ramona Popa a intrat în Parlament la 24 de ani fiind cea mai tânără membră de atunci.

Ramona Pop s-a născut la Timișoara în anul  1977 și a emigrat în Germania, împreună cu familia ei, în 1988. A absolvit liceul la Munster și s-a specializat în studii politice la Institutul Otto Suhr din cadrul Universității FU Berlin.

În 1997 s-a înscris în partidul Die Grunen, iar din 2006 a ajuns membru în Parlamentul regional din Berlin. Din 2012 este copreședinte al fracțiunii din Camera Deputaților.

Sursa: activenews.ro

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Credinta poate salva destine zdrobite, iar puterea rugaciunii aduce speranta. Este crezul unui preot de la o manastire din judetul Suceava, care a reusit sa salveze tineri cazuti in patima drogurilor si a alcoolului.

Fara a avea studii de medicina sau psihologie, parintele Mihail a ajutat zeci de suflete sa revina la viata. A inceput sa faca asta dupa ce a vazut cu ochii lui moartea de zeci de ori in Afganistan, unde a fost preot militar.

Parintele Mihail are 62 de ani si slujeste din 2006 la Manastirea Podul Cosnei. Cand s-a intors din Afganistan, a inteles ca mai are o ultima misiune: in urma cu doi ani a inceput sa adune de pe strazile din Bacau tineri cu probleme grave, legate de alcool si droguri. Zece fete si baieti au fost adusi la manastire.

Mihail Negrea, preot: “Am avut pentru dezintoxicare, probleme cu etnobotanice, injectabile si alcool. I-am sustinut moral, a contat mult. Drept dovada, din zece, toti zece au renuntat. Eu speram macar unul, daca au fost toti, bucuria e si mai mare“.

Initial a adus patru copii, pentru ca parintii lor nu ii mai puteau tine in frau. Apoi au venit alti sase, unii in stadii foarte grave, aproape irecuperabili, dupa cum spuneau psihologii. Nu a fost insa usor. Unii reintrau in sevraj, dar parintele Mihail era mereu langa ei si ii imbarbata. Se ruga zi si noapte pentru sufletele lor.

Mihail Negrea, preot: “Te uiti la el, la ochii lui si stii si in scriptura scrie ochii sunt fereasta sufletului.. Te-ai uitat in ochii lui si stii ca are nevoie de un ajutor“.

Terapia preotului Mihail este bazata pe rugaciune, mediatie si munca. Tinerii aveau un program strict: tineau post si nu aveau voie sa primeasca rude sau prieteni. Lucrau cot la cot cu calugarii, invatau tainele scripturii si se rugau neincetat. Parintele Mihail nu are studii in domeniu insa spune ca armele lui sunt credinta si iubirea.

Mihail Negrea, preot: “Cum ajung copiii razvratiti sa se schimbe? Printr-o supraveghere, o educatie, nu spartana, ci familiara, sa te simta ca esti parintele lui, fratele lui mai mare, care ii vrei intr-adevar binele si atunci usor-usor se modeleaza si ei ca si lutul“.

Lucia Butcure, psiholog: “Atat drogurile, cat si alcoolul si tutunul, atrag dupa sine dependenta psihica si apoi cea fizica. Acestea pot fi contracarate prin credinta in Dumnezeu. Numai prin vindecarea fizica, prin acel tratament pe care il primeste tanarul, nu avem o vindecare completa“.

Oile ratacite de turma revin periodic la manastire ca sa multumeasca. Din nefericire, acest program s-a oprit din lipsa de spatiu. Acum parintele vrea sa construiasca o cladire speciala pentru cei cu astfel probleme. Daca primii au reusit, spune el, si altii vor putea.

Sursa: protv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Preotul Gheorghe Loghinoaia, de la Mănăstirea Bogdănești, are grijă zilnic de peste 130 de suflete. Acesta a construit un cămin de bătrâni, unde are grijă ca vârstnicii să aibă unde să doarmă și ce să mănânce. Părintele Loghinoaia nu primește niciun fel de sprijin de la autorități. „Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Loghinoaia  

 preot bogdanesti 1

La 15 kilometri distanță de municipiul Fălti­ceni se află comuna Bogdănești. Aici, voievodul Bogdan I (1359 – 1365) a construit mănăstirea Bogdana, schitul Bogdănești sau Bogoslovul, pentru a servi drept biserică domnească.

Lăcașul de cult, construit din lemn, a fost distrus de tătari în anul 1510. Cu sprijinul lui Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, călugării au reușit să refacă mănăstirea, însă la doar câțiva ani distanță, în 1542, domnitorul Petru Rareș mută așeză­mântul, întemeind Mănăstirea Râșca. Con­form documentelor istorice, între 1528 – 1573, Mănăstirea Bogdănești a fost schit de călugări, iar între 1630 – 1745 schit de maici.

În anul 1994, așezământul de la Bogdănești a prins viață din nou. Preotul Gheorghe Loghi­noaia, ajutat de localnici, a rezidit mănăstirea, după ce cu un an înainte a marcat vechiul lăcaș de rugăciune prin înălțarea unei troițe. Astfel, a fost zidită biserica, turnul clopotniță, chiliile și a fost săpată o fântână adâncă de 20 de metri.

Preotul Gheorghe Loghinoaia a înființat în jurul bisericii Așezământul creștin filantropic „Acoperământul Maicii Domnului”. Aici își găsesc adăpost și hrană aproape 140 de persoane fără posibilități materiale de întreținere.

„Mănăstirea Bogdănești a fost întemeiată de la început numai cu scop filantropic pentru ajutorul bătrânilor rămași fără locuință, abandonați de propria familie sau a persoanelor nevoiașe ajunse în pragul disperării. Începând din anul 2005, în internatul mănăstirii locuiesc zilnic aproximativ 125 de persoane de felul acesta, între care un număr de 26 de persoane sunt în amară suferință la pat și primesc îngrijire adecvată”, a explicat preotul Gheorghe Loghinoaia.

Acesta a ținut să precizeze că singura sursă de aprovizionare pentru cele necesare, bani pentru hrană și medicamente, este ușa altarului, unde banul sau dania omului milostiv, după cum spune preotul Loghinoaia, se împarte celor mai săraci.

„Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Loghinoaia.

Părintele de la Bogdă­nești încearcă să ajute cât mai multă lume. Princi­palul sprijin al preotului sunt oamenii care vin din toate colțurile țării încărcați cu alimente și medicamente necesare bătrânilor, mulți dintre ei bolnavi, țintuiți la pat. Atunci când părintele intră în cămin, toți bătrânii, cât sunt ei de bolnavi, vor să-l atingă pe cel care îi îngrijește, încercând să-și arate recunoștința.

Camerele în care locuiesc bătrânii sunt curate, pline de lumină, iar de pe noptiere nu lipsesc icoa­nele. Multe dintre persoa­nele care locuiesc în așe­zământul de la Mănăstirea Bogdănești sunt abandonate de copii ori nu au copii care să aibă grijă de ei. Un bătrân născut fără vedere se numără printre persoanele de care preotul Gheorghe Loghinoaia are grijă.

„Nu pot să îmi exprim în cuvinte mulțumirea față de părintele Loghinoaia. Are grijă de noi, ne-a oferit un acoperiș deasupra capului, mâncare, medicamente, tot ce avem nevoie pen­tru a avea o bătrâ­nețe liniștită. Dacă nu era el, eu nu știu dacă acum mai eram în viață, nu am pe ni­meni să mă îngrijească”, a povestit bărbatul.

Preotul Gheorghe Loghinoaia nu refuză să ajute nicio persoană care îi cere trece pragul. Printre cei de care are grijă se numără și Radu Bălosu, un tânăr care locuiește deja de opt ani de zile la mănăstire. Acesta are grijă de pangar, fiind mulțumit că îl poate ajuta în acest fel pe părinte. Radu este tocmai din București, însă o bună perioadă de timp a stat prin orfelinatele din Siret și Gura Humorului, unde nu a dus-o tocmai bine, însă la Bogdănești și-a găsit liniștea și se simte aici ca și acasă. Radu vinde de toate, candele, icoane, lumânări, acatiste și chiar are un slogan.

„Dacă ai cumpărat o lumânare, o icoană, o carte de suflet, o candelă, ai ajutat căminul de bătrâni de la Mănăstirea Bogdănești”, așa sună îndemnul lui Radu pentru toți vizitatorii mănăstirii.

Bucureșteanul îi este recunoscător părintelui pentru că, după experiențele neplăcute trăite prin orfelinatele din țară, simte și el că a găsit un loc unde este iubit și apreciat pentru ceea ce face.

„Părintele Gheorghe este extrem de bun cu toată lumea. Eu îi mulțumesc că m-a primit la mănăstire, pentru că cine știe ce se alegea de capul meu. Majoritatea copiilor din orfelinate au o viață grea, iar după ce împlinesc 18 ani și nu mai sunt acceptați în centre de plasament, viața devine mult mai dificilă. Aici, la Bogdănești, mă simt foarte bine și totul i se datorează preotului Gheorghe Loghinoaia”, a mai spus Radu Bălosu.

Nemulțumirea cea mare a părintelui este aceea că statul nu îi sprijină în niciun fel pe cei amărâți. Părintele este conștient că nu poate ajuta chiar pe toată lumea, însă ar vrea să vadă mai multă implicare din partea statului, să-i ajute într-un fel sau altul pe cei necăjiți și bolnavi.

 preot bogdanesti 4

„ El știa ai cui sunt, nu tot statul este responsabil pentru ei? Noroc de oamenii buni care îi ajută pe cei mai năpăstuiți de soartă. Noi, aici,la cămin avem grijă de bătrâni doar cu sprijinul venit de la persoane cu inimă mare, care se gândesc la acești bătrâni amărâți și bolnavi”, mărturisește părintele Loghinoaia. (Dănuț ZUZEAC)

Sursa: obiectivsuceava

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

roman-papa

Nicolae Comșa este un român de 43 de ani originar din Făgăraș care a avut parte de un moment neașteptat în timp ce lucra ca voluntar la o casă de copii din Italia. Românul a avut surpriza de a se întâlni personal cu Papa Francesco, să dea mâna cu el și să schimbe câteva vorbe.

Totul a fost pe neașteptate, când românul se afla la o casă de copii din Roma, acolo unde executase voluntar niște lucrări de construcție, informează gazetaromânească.com.

Iată ce scrie Nicolae Comșa pe facebook:

“Acum o pot spune. Nu am povestit niciodată şi nimănui despre asta întrucât nu era nici etic şi nici moral să o fac. Acum toate ziarele şi televiziunile vorbesc, aşa că nu mai este secret.

Pentu că cei care mă urmăresc şi ca să înţeleagă corect, trebuie să ştie că am o firma ( www.euro-construct.it). La această firmă suntem doi asociaţi. Eu şi un italian, cu care mă înţeleg perfect, ne ştim din 1993.

La margine Romei există o Casa Familia (un fel de casă de copii) care a fost înfiinţată cu câţiva zeci de ani în urmă din donaţii. Nu am povestit despre ei întrucât sunt copii şi nu este moral să vorbeşti despre viaţă privată a clienţilor tăi, cu atât mai mult dacă sunt copii.

În ultimii an, jucătorii de fotbal, oamenii de afaceri sau politicienii, nu mai donau mai nimic, din cauza crizei spun ei. Lesne de înţeles că nu era uşor nici pentru directorul de acolo să întreţină o astfel de structură cu atâtea suflete fără un venit. Aşa încât, totul începuse să se ducă încet de râpă .

Pe la începutul anului a venit un control ASL (instituţie a statului italian) şi din cauza neregulilor la instalaţiile electrice, trebuiau să închidă structura sau să o pună la punct şi să aducă certificatul de conformitate al firmei care a făcut lucrările de reabilitare.

14805490_1696654943983413_1154807046_n 

Cu bani puţini, aproape fără şi cu riscul de a avea un accident cu atâţia copii care se joacă lângă ţine în timp ce faci lucrările la instalaţia electrică, nimeni nu vroia să rişte . Noi avem slavă Domnului lucrări, dar avem şi copii. Ne-am consultat şi am zis că totuşi, chiar dacă nu avem câştig, mai înainte de toate avem şi noi copii. Aşa că am început lucrările.

Copiii au început să ne iubească. Curioşi stăteau chiar lângă noi. Le făceam cadou bucăţi de fire electrice colorate cu care fetiţele îşi făceau coroniţe. Am mai dus şi hăinuţe de acasă de la copii noştri. Oamenii ne-au dat chiar şi un avans la această lucrare, întrucât TVA trebuie plătită la cumpărarea materialelor. Cumperi 22% şi facturezi cu 10%, nişte proceduri mai complicate, dar mă rog. Încet încet am pus la punct câteva case. În total sunt opt.

Ieri în timp ce munceam, un copil a venit şi a spus că vine Papa. Iniţial credeam că vine tatăl sau să îl vadă. Nu era aşa, era chiar Papa de la Roma. Am adunat toate uneltele şi firele din casă iar un alt copil a fugit să cumpere nistre prăjituri şi câteva sticle de suc.

A venit pe ascuns, ne-a luat prin surprindere. Câteva gărzi de corp, un cardinal şi două personalităţi importante (nu dau nume). Să nu se înţeleagă greşit. Nu a venit pentu noi acolo, a venit pentu copii şi cum bănuiesc pentru a atrage atenţia celor care pot ajută. Ne-am pus toţi la masă, am băut suc şi am mâncat prăjituri cu copiii. A vorbit şi cu noi, ne-a dat binecuvântarea lui şi după vreo jumătate de ora de poveşti cu copiii a plecat. L-am aplaudat bineînţeles la plecare şi noi şi copiii. Dacă a venit, instinctiv mă gândesc că acea structura va fi preluată de Vatican.

Mă bucur pentu ei, sincer sunt aspecte ale vieţii prin care noi slavă Domnului nu am trecut şi nici nu doresc nimănui să treacă. Ieri un prieten italian spunea: dacă a venit Papa la tine, este că şi cum ai făcut 13 la totocalccio. Atunci când ajuţi instinctiv, cred că şi Dumnezeu instinctiv te ajută. La final cred că dacă suntem un pic mai buni, nu avem nimic de pierdut.”

„Noi românii suntem un popor credincios. Pentru credinţă ne-am dat şi viaţă, fapte consemnate şi în istorie. Statutul Papei de la Roma îl cunoaştem cu toţii. Acest Papa în mod special este iubit de toată lumea. Când te trezeşti cu binele la uşa, ce poţi să spui?

-Bine ai venit! Evident că răspunsul este cel pe care mi-l doream.
– Fii binecuvântat!

În interiorul acestor cuvine s-a simţit universalitatea creştinătăţii. Acum întâlnesc oameni pe stradă care mă ating, îmi strâng mâna îmi zâmbesc şi îmi pun întrebări. La ei există acest obicei, că atunci un om este binecuvântat de Papa să îl atingi, căci binele se transmite de la unul la altul. În timpul liturghie catolice, există un moment în care toţi oamenii îşi strâng mâna schimbând un semn de pace”, a mai spus romanul.

Sursa: stireazilei

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Un criminalist român este unul dintre cei mai buni portretişti din Europa. Portretele robot realizate de poliţistul bihorean au ajutat la identificarea şi prinderea a sute de infractori, dar şi la găsirea unor copii dispăruţi în urmă cu mult timp. E singurul poliţist român specializat în tehnicile ilustrării îmbătrânirii faciale. Dacă n-ar fi fost talentul lui Florin Lăzău, o tânără care trăieşte în Italia n-ar fi avut nicio şansă să-şi regăsească familia, la 20 de ani după ce fata a fost dată dispărută.

Sursa: digi24

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Ovidiu Slătineanu, preşedintele Asociaţiei Neokoolt, susţine că România ar putea fi mai bine reprezentată de Cultura Cucuteni, „originea Europei”, decât de brandul lansat de Ministerul Turismului în urmă cu patru ani.

Absolvent al liceului de Artă Victor Brauner din Piatra Neamţ, Ovidiu Slătineanu (31 de ani), nu este specializat în istorie sau arheologie, dar a dezvoltat în ultimii ani o pasiune pentru studiul Culturii Cucuteni. În 2010 a înfiinţat Asociaţia non-guvernamentală Neokoolt având ca scop principal schimbarea modului superficial al majorităţii de a se raporta la cultură şi la moştenirea noastră ca neam.
Unul din proiectele recente lansate de Ovidiu Slătineanu şi de membrii asociaţiei este cel de rebranding de ţară, de conştientizare a valorii autentice pe care o are Cultura Cucuteni şi care poate aduce beneficii imaginii României, dacă este promovată aşa cum trebuie.
Mai mute detalii pe adevarul
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Corneliu Chisu, un sătmărean de 65 de ani, este singurul deputat de origine română din Parlamentul Canadei. El s-a aflat săptămâna aceasta la Satu Mare pentru a încerca să stabilească relații între firmele sătmărene și mediul de afaceri din Canada. Corneliu Chișu a vizitat mai multe companii sătmărene, cărora le-a promis sprijin pentru a intra pe piața canadiană.

Plecat de 38 de ani din România, deputatul canadian a ținut să viziteze fabrica Unio din Satu Mare, singurul ”brand” pe care și-l amintea de pe vremea când locuia în Satu Mare.

Corneliu Chișu a afirmat că va încerca să sprijine Unio să intre în relații cu companii miniere din Canada. Parlamentarul canadian s-a declarat surprins de lipsa sprijinului din partea autorităților pentru companiile din industrie, în condițiile în care în Canada există un interes major pentru a dezvolta în continuare industria.

Corneliu Chişu este originar din Satu Mare și s-a stabilit în Canada în anul 1981. A absolvit Institutul Politehnic Bucureşti în 1971, iar în perioada 1972-1976 a fost asistent la aceeaşi instituţie. Căsătorit cu o ita­lian­că, Corneliu Chişu părăseşte România în 1976, stabilindu-se mai întâi în Italia, de unde va emigra în Canada, în 1981.

Stabilit la Toronto, Corneliu Chişu lucrează la Delegaţia Comercială a Italiei, unde consiliază firmele italiene care vor să intre pe piaţa canadiană. Între 1985 şi 1988 face un masterat în inginerie la University of Toronto, după care activează timp de 19 ani ca ofiţer-inginer în cadrul forţelor armate canadiene. Participă la misiunile din Bosnia şi Afganistan şi primeşte mai multe distincţii, printre care Canadian Forces Decoration şi Commemorative Medal for the Golden Jubilee of Her Majesty Queen Elizabeth

II.

„Ca orice ardelean, tata s-a căsătorit cu o unguroaică”

Motivele plecării din România sunt „diverse”, însă se pierd undeva în memorie şi devin evazive. Cuvinte precum „morală”, „etică”, „legislaţie”, „toleranţă”, „rezistenţă” creionează cumva scena părăsirii ţării în 1976.

„Tatăl meu a fost secretarul general al mişcării de rezistenţă din Ardealul de Nord. Ca şi orice ardelean, s-a căsătorit cu o unguroaică. Deci, românul cu… o contradicţie. Deci, contradicţiile sunt la ordinea zilei în Ardeal”, a spus Chişu, râzând, evocând astfel frânturi de amintiri.

„Întâi a fost Italia”

Epopeea plecării spre Canada a avut o escală: Italia. Chişu ne mărturiseşte că s-a căsătorit cu o italiancă, fiica unui general italian, ceea ce a făcut ca prezenţa sa în România să fie privită cu circumspecţie.

„În 1986 am venit în ţară pentru câteva ore, la mormântul părinţilor”.

Chişu spune că a anticipat Revoluţia română, având în vedere situaţia internaţională existentă la acea vreme şi situaţia din ţară, care nu putea să mai continue pentru multă vreme.

„În 1986 am venit numai pentru câteva ore la Satu Mare, în oraşul meu natal, să vizitez mormântul părinţilor. Numai câteva ore, dar a fost o situaţie de şoc pe care am întâlnit-o. Am zis că nu va mai dura prea mult această situaţie”, ne spune Chişu.

„România a avut o dezvoltare exponenţială”

Deputatul canadian priveşte cu ochi buni evoluţia României plecând de la momentul 1989 şi consideră că societatea românească s-a apropiat de civilizaţia occidentală.

„Situaţia este înspre foarte bine. România a avut o dezvoltare exponenţială. Ceea ce văd azi în Bucureşti, unde am terminat facultatea, sau peste tot în România – oraşul meu natal nu l-am recunoscut aproape datorită construcţiilor, evoluţiilor şi apropierii cât mai rapide de civilizaţia occidentală”.

„În campanie am cheltuit 88.812 dolari, asta a fost limita”

Chişu vorbeşte dezinvolt, dar cu un pronunţat simţ al lucrului bine făcut, despre campania electorală foarte grea pe care a dus-o în Canada, în condiţii de vreme vitregă, fiind ninsoare, peste care s-au suprapus sărbătorile de Paşti.

„Există un sistem extrem de riguros în felul în care e finanţată campania. Fiecare constituent poate să contribuie la nivel federal cu 1.100 de dolari. Asta e limita contribuţiei pe care o poate face fiecare, individual. La nivel de companii sunt complet interzise contribuţiile politice din partea acestora. Ai o limită în circumscripţia ta electorală de câţi bani poţi să cheltuieşti în campanie. Limita în circumscripţia mea electorală a fost de 88.812 dolari”, ne-a mărturisit Chişu. „Am scris un cec de zece cenţi în plus, ca donaţie. Nu a fost acceptat”

Deputatul canadian de origine română ne-a spus că şi el, personal, a contribuit cu 1.100 dolari pentru campania sa, la care a mai adăugat zece cenţi, deşi ştia că aceştia nu vor fi acceptaţi.

„Am scris un cec de zece cenţi pe care l-am întors pentru că nu putea să fie acceptată ca o donaţie şi aveai o problemă dacă încălcai legea electorală”, ne-a spus Chişu.

„Mesajul în campanie trebuie să fie precis şi inteligibil”

El a vorbit detaliat despre cât este de greu să duci o campanie electorală în Canada. Campania, în afară de lipitul afişelor, care este treaba voluntarilor, constă în a da telefoane alegătorilor şi în a merge din uşă în uşă, cu un mesaj „precis şi inteligibil”.

„Trebuie să-ţi asiguri voluntarii, care te ajută să-ţi pui afişele. Trebuie să dai telefoane să convingi electoratul să te voteze pe tine şi nu pe altul. Baţi la uşi, te duci din uşă în uşă şi ai cât mai mult contact cu constituenţii. A nins în campanie, dar trebuia să fii cu zâmbetul pe buze, trebuia să spui care este politica şi platforma partidului şi ce poţi să oferi constituenţilor. E foarte important, nu poţi să stai la fiecare uşă mult timp, trebuie să ai un mesaj precis şi inteligibil”, a spus Chişu.

„Nu există mită electorală”

Corneliu Chișu a explicat că, în sistemul electoral canadian, unele persoane donează pentru că ele cred în partidul respectiv, dar nu cer altceva în schimb, ulterior.

„Crezi într-o anumită doctrină, donezi bani ca partidul să fie ales. Nu există mită electorală. Nu cunosc cum e situaţia în România, dar nu există mită electorală în Canada, cel puţin în alegerile federale”, a subliniat Chişu.

„Biciul face prezenţa în Parlamentul canadian”

El a precizat că în Legisaltivul canadian există parlamentari care lipsesc, dar motivele sunt împărtăşite şi sunt mai mult sau mai puţin justificate. Potrivit lui Chişu, există o persoană care se numeşte „whip” (biciul – n.r.) care ţine prezenţa.

„Când am fost în Parlament, m-am trezit că după 62 de ani din nou sunt în şcoala elementară, cu o bancă, cu un scaun, cu un pupitru, cum era în şcoală. Acest whip se uită, ţine prezenţa, se uită dacă eşti prezent. Avem o anumită ordine, nu trebuie să fie toată lumea, avem un ordin de serviciu, adică un anumit număr de parlamentari trebuie să fie în sală tot timpul. În timpul dezbaterii din timpul zilei este un anumit număr de parlamentari care sunt de serviciu şi oficiul whip-ului circulă, ţine prezenţa”, a spus Chişu, care a arătat că, dacă un parlamentar absentează, acest lucru este transmis premierului şi respectivul nu mai are posibilitatea de a fi promovat şef al unei comisii, asistent parlamentar sau ministru.

Mai mult, Chişu ne-a mărturisit că, în calitate de parlamentar canadian, trebuie ca, în timpul sesiunii parlamentare, să ceară oficiului whip-ului acordul pentru a lipsi de la sesiune, iar în timpul concediului trebuie să informeze whip-ul despre locul în care va merge pentru a putea fi contactat acolo în caz de urgenţă.

„Ce înseamnă traseişti? Nu am înţeles!”

„Nu avem traseiști în Canada. Rar se întâmplă ca un membru al partidului să treacă de cealaltă parte, extrem de rar. Nu cunosc ca cineva care a trecut dintr-un partid în altul să fie vreodată revotat în Parlament. Alegătorul te alege pe o platformă a partidului respectiv. În momentul în care treci la alt partid, nu mai poţi fi reales”, a spus Chişu.

El a menţionat că atitudinea alegătorului vine din simţul civic care are tradiţii în sistemul de fondare a Canadei, la baza căreia stau două naţiuni – engleză şi franceză.

„Ca parlamentar, lucrez de la opt dimineaţa până la şapte seara”

Chişu a descris şi o zi din viaţa sa de parlamentar: dezbateri, cuvântări, elaborarea de legi, comisii, circumscripţia electorală, toate acestea culminând cu o viaţă personală deschisă precum o carte.

„În fiecare zi am activitate de la opt dimineaţa până la ora şapte seara. Trebuie să participi la dezbateri, la cuvântări, în elaboarea de legi, moţiuni. Este foarte stresant şi pentru că trebuie să participi la comisii, care se intersectează cu sesiunea. În fiecare lună ai o săptămână în care poţi să te duci să lucrezi în circumscripţia electorală, dar sâmbăta şi duminica trebuie să participi la evenimente din comunitate. Viaţa personală este deschisă: afacerile tale personale, finanţare, salariu, absolut tot se cunoaşte”, a spus Chişu.

Sursa: voceatransilvaniei

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Arta fericirii este un magazin de dezvoltare personală, cu subiecte axate pe cele patru direcţii de  acţiune pentru echilibru şi dezvoltare individuală: fizic, emoţional, mental şi spiritual. Dezvoltarea personală holistică este un subiect de actualitate al acestui secol, în care oamenii încearcă din ce în ce mai mult să se detaşeze de stresul zilnic şi de limitările şi restricţiile materiale.

Este motivul pentru care zilnic, de la ora 13.20, Mirela Vaşadi stă de vorbă cu personalităţi importante ale vieţii publice, oameni care au reuşit să transforme în artă, propria lor existenţă.

„Dacă, după un sezon, vom reuşi să avem în noi măcar un dram de fericire în plus, atunci înseamnă că demersul nostru îşi va fi atins scopul. Nu-i uşor să fii fericit, dar fiecare dintre noi, cei care suntem implicaţi în acest proiect, am descoperit că nu e nici atât de greu pe cât ar părea”, adaugă co-producătorul emisiunii, Alexandra Tiniche.
Fiecare zi este dedicată discuţiilor pe un plan de dezvoltare: lunea este abordată dezvoltarea fizică, marţi se vorbeşte despre aspectele din plan moţional, miercuri despre cele din plan mental, joi sunt discutate subiectele din plan spiritual,  iar vinerea este ziua unei abordări holistice, cu accent pe problemele fundamentale care ne afectează viaţa: sărăcia, corupţia, boala, stresul, depresia.
„Să te cunoşti, să vrei în permanenţă să fii mai bun şi să şi lupţi pentru asta, să iubeşti, să fii iubit, să vezi mereu şi ce e dincolo de tine, să călătoreşti, să ştii să-ţi spui povestea, să asculţi, să înveţi, să înţelegi, să indrăzneşti, să descoperi şi să te descoperi, să reinventezi totul, să nu te temi să o iei de la capăt, să fii în echilibru cu tine şi cu ceilalţi… Cam asta înseamnă, pentru noi, drumul spre a cunoaşte ARTA FERICIRII şi cam asta ne dorim să vă transmitem şi vouă. Fiţi alături de noi în fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 13:20, pe TVR 2!”, continuă Diana Dumitru, co-producătorul emisiunii.
Vizionati emsiune AICI
Sursa: tvrplus
Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva