Search

Produse romanesti recunoscute international

Facebook Twitter Email

Cinci universități din România se numără printre cele mai bune instituții de învățământ superior din Europa și Asia Centrală, într-un top 100 lansat joi de către QS Quacquarelli Symonds, editorul QS World University Rankings.

 
Universitatea din București, Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Alexandru Ioan Cuza din Iași, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași și Universitatea de Vest din Timișoara au intrat în top 100 cele mai bune instituții de învățământ superior din țările în curs de dezvoltare din Europa și Asia Centrală.

De altfel, Universitatea de Vest din Timișoara se numără printre cele mai bune 50. Metodologia utilizată pentru evaluarea universităților din această regiune a fost alcătuită de QS Global Academic Advisory Board și de experți din regiune.

Criteriile au fost selectate astfel încât să reflecte aspectele relevante ale vieții și activităților universităților din această regiune. Astfel, s-a ținut cont de: reputația academică – 30%; reputația angajatorului – 20%; corp universitar/studenți – 15%; corp universitar internațional – 2.50%; studenți internaționali – 2.50%; angajați cu doctorat – 5%; impact online – 10%; lucrări per cadru universitar – 10%; citări per lucrare – 5%.

„Universitatea de Vest din Timișoara este o prezență continuă în topurile internaționale ocupând poziții cu adevărat onorabile în rândul celor mai bune instituții de educație și cercetare de pe plan mondial. Competiția nu mai este una internă, ci ne comparăm cu universități de renume de peste graniță. Aceste reușite se datorează și faptului că ne dorim mereu să fim mai buni, mai performanți, mai competitivi”, a spus Rectorul Universității, prof. univ. dr. Marilen Pirtea.

Regiunea luată în considerare în acest nou clasament constă în următoarele 30 de țări: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Georgia, Ungaria, Kazahstan, Kosovo, Kârgâzstan, Letonia, Lituania, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Taidjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan.

În procesul de elaborare a acestui clasament pilot 100 s-a intrat în contact cu 368 de universități din cele 30 de țări menționate mai sus.

Printre statele din Europa Centrală, pe primele locuri se află Cehia și Ungaria, urmate îndeaproape de România, care are 5 universități în Top 100. Slovacia figurează pentru prima dată în clasamentele QS cu o universitate în Top 50 și una în Top 100.

sursa: digi

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Produs unic în lume. Brânza care nu se strică, creată special pentru război, obţinută într-o fabrică din Satu Mare

Această brânză este extrem de nutritivă, astfel că 100 de grame consumate ţin de foame o întreagă zi. Într-o mică fabrică din comuna Odoreu, judeţul Satu Mare, se produce un aliment unic în lume, gândit special pentru perioadele de război. Este vorba despre brânza care nu are termen de valabilitate şi care poate fi păstrată la temperaturi foarte ridicate

 Un interprinzător din Satu Mare produce, într-o fabrică situată la 15 km de Satu Mare, în comuna Odoreu, un produs unic în lume, extrem de nutritiv, gândit special pentru perioade de război. Gabriel Iuga prepară, în fabrica a cărui proprietar este, brânză care nu are termen de valabilitate şi care poate fi păstrată la temperaturi de peste 25 de grade Celsius.

“Ce facem noi aici nu seamănă nici pe departe cu ceea ce se produce în momentul de faţă pe piaţă. Mereu le spun oamenilor: toate brânzeturile care au sub un an şi jumătate de maturare şi sunt puse pe piaţă intră în categoria alimentelor de risc la boli foarte grave”, spune Iuga.

Brânza care se produce în fabrica de la Odoreu din 2009 este un încă produs încă experimental, care nu are termen de valabilitate, adică poate fi consumat la câteva decenii după ce a ieşit de pe porţile fabricii.

De menţionat este că acest aliment extrem de nutritiv, unic oriunde în lume, este realizat pentru a servi drept o provizie în caz de calamitate sau război, pentru a cărui finalizare sunt necesari nu mai puţin de cinci ani.

Proprietarul fabricii Naturlact, Gabriel Iuga, este cel care a descoperit reţeta. Procedura care trebuie urmată pentru a obţine acest produs este îndelungat.

Gabriel Iuga explică că laptele este adus la o stare a purităţii foarte înaltă, cu o valoarea de 200.000 de colonii formatoare bacteriene/ml de lapte, în comparaţie cu producţia clasică de brânzeturi care începe de la 18, 20 de milioane de astfel de colonii.

“E o procedură extrem de lungă care durează aproximativ nouă luni, plus procesul de maturare. La finalul procedeului brânza devine foarte tare pe dinafară şi va avea o carcasă de circa 10 mm care poate fi păstrată până la 25 de grade celsius”, explică Gabriel Iuga.

Acest produs care, speră inteprinzătorul, va marca istoria, este realizat în cantităţi mici, un lot, o dată pe săptămână. Apoi este dus într-o cămăruţă, special amenajată pentru procesul de maturare a brânzei, unde temperatura nu este mai mare de şase grade Celsius.

Se ţine cinci ani până când poate fi consumată.  Această brânză este extrem de nutritivă, astfel că 100 de grame consumate ţin de foame o întreagă zi.

După încheierea procesului de maturare şi finisare, brânza ajunge să coste 430-440 de lei/kg. Costurile de realizarea a fabricii de la Odoreu s-au ridicat la aproape două milioane de euro, bani europeni.

Zer preparat odinioară pentru Casa Regală

 La fel ca şi brânza minune, în fabrica de la Odoreu se realizează un alt produs care reprezintă un aliment-medicament cu rezultate remarcabile în dietele de slăbit.  Zerul obţinut în fabrică se face după o reţetă foarte veche, de sute de ani.

Gabriel Iuga a moştenit reţeta de la bunica sa “baba doroftoaie” Nastasia Runcar, cea care prepara acest zer odinioară pentru Casa Regală a României. Gabriel Iuga explică că zerul fabricat de ei este un produs obţinut la viteze foarte mari, proces în urma căruia structura moleculară a acestuia se dezbină. Dintr-o componentă se obţine brânza, iar din celalaltă zerul, acel lapte fără conţinutul alb, fără cazeină. Etapele parcurse fac ca toate componentele nutritive să rămână în zer.

“Este un proces total diferit celui clasic, în care toate substanţele trec în brânză iar zerul este aproape o apă chioară, puţin colorată. Zerul făcut de noi este de două ori mai dulce ca laptele de pe piaţă şi are extrem de multe proprietăţi vindecătoare, în aproape orice afecţiune”, a declarat Gabriel Iuga, proprietarul Naturlact.

Produs care tratează diferite afecţiuni Potrivit omului de afaceri, foarte multe persoane au trecut pragul fabricii şi cunosc zerul fabricat aici. Circa 97% din cei care au şi consumat acest zer după un program bine stabilit au avut rezultate îmbucurătoare. Cele mai spectaculoase rezultate însă au fost cele care-i vizează pe copiii până în cinci ani care se confruntau de diferite disfuncţii digestive dar nu numai.

“Astăzi este cea de-a 11-a zi în care nu am consumat nimic înafară de alimentul minune, zerul din lapte de vacă. Mă simt excelent. Îl recomand cu căldura în curele de detoxifiere, precum şi în tratatea diferitelor boli. Are aportul suficient de vitamine, încât nu provoacă foamea, ci din contra, saţietate maximă”, spune una dintre clientele care consumă zerul de la Naturlact într-un program bine stabilit.

Un alt caz concret este al bucureşteanului Sorin Petre care, timp de doi, stătea mai mult prin spitale decât acasă, iar doctorii nu reuşeau să-i pună un diagnostic. Problema era că nu putea să mânânce abia deloc şi toată ziua vomita.

“După ce doi ani am stat mai mult prin spitale şi nimeni nu-mi spunea ce am m-am hotărât să apelez la altceva. Am auzit de zerul care se face la fabrica Naturlact, după care l-am contactat pe domnul Iuga. El mi-a recomandat un program care prevedea ca timp de trei luni să nu consum altceva în afară de zer, plus un covrig pe zi. După această perioadă nu am mai avut nicio problemă”, ne-a declarat bucureşteanul Sorin Petre.

Produse care ţin “vie” fabrica

Din gama de lactate produsă la Odoreu fac parte şi alte tipuri de lactate care ajung pe rafturile magazinelor din ţară. Produsele pe care companie le produce sunt 100% naturale, obţinute prin fermentarea naturală a laptelui nepasteurizat şi pasteurizat, omogenizat şi ultrafiltrat, laptele, materie primă, provenind din fermele proprii. Gabriel Iuga explică că laptele, de exemplu, îşi păstrează identitatea din ugerul vacii şi are de până la 50 de ori mai puţini germeni, decât orice alt lapte netratat termic şi este singurul aliment viu pe care omul îl poate consuma în mod natural.

Toţi banii pe care proprietarul Naturlact îi încasează din comercializarea acestor produse se investesc în procesul ce vizează realizarea acestui produs unic, brânza pentru vreme de război.

Pasionat de “o altfel de artă a vindecării”

Povestea fabricii de la Odoreu din care ies aceste produse minune începe prin anii 2009 când o grupare economică din ţările arabe solicitau un parteneriat pentru producerea unor brânzeturi puţin mai speciale pentru condiţiile lor climaterice.

Gabriel Iuga explică că în specificaţiile tehnice ale acestora era prevăzută posibilitatea păstrării acestor brânzeturi fără frigider, la temperature mai înalte. “O variantă care m-a inspirat a fost una veche, cea romană, pentru că exista această tentă de producere a brânzeturilor şi la romani”, povesteşte Gabriel Iuga.

Deşi s-au arătat interesaţi de realizarea unor astfel de produse, din cauza costurilor de producţie arabii au rămas în stand by. Însă Iuga a continuat cu această afacere, fiind pasionat de tot ceea ce înseamnă vindecare cu produse din natură.

De mic copil s-a arătat interesat de proprietăţile vindecătoare ale pantelor şi a tehnicilor de meditaţie laya. Azi el practică acest gen de meditaţii, prin intermediul cărora află care sunt cauzele ce duc la declanşarea unei boli şi poate, prin acest fel, să propună o schemă de tratament cu acest produse bio, pentru fiecare persoană în parte.

Studiul efectelor biologice

Profesorul Ioan Mărcuş de la USAMV a realizat în cadrul disciplinei de fiziopatologie un studiu al efectelor biologice ale zerului produs de Naturlact. Studiul a fost efectuat pe 20 de şobolani şi a constat în administrarea extractului proteic din lapte de vacă timp de cinci luni.

Ca o concluzie generală, profesorul Ioan Mărcuş susţine că nu există indicii care să sugereze prezenţa unor efecte secundare adverse generate de consumul exclusiv de zer la animalele din loturile experimentale comparativ cu loturile de control, şi respectiv cu datele din literatura de specialitate.

De asemenea, se poate concluziona că la animalele care au consumat exclusiv zer, intervalul de apariţie al tumorilor este semnificativ mai mare (dublu), rata de creştere tumorală este mai redusă iar volumul tumoral final este mai mic comparativ cu lotul de control.

“Este greu de spus în acest moment dacă aceste efecte biologice sunt rezultatul proprietăţilor intrinseci pe care le are extractul proteic studiat, sau ele sunt rezultatul restricţiei calorice implicite care rezultă din consumul exclusiv de zer, cu eliminarea completă din alimentaţia animalelor a oricărei alte surse de glucide, lipide, proteine. Pentru asta ar trebui identificat posibilul mecanism de acţiune al unor compuşi din compoziţia extractului proteic asupra funcţiei şi metabolismului celulei normale şi tumorale, ceea ce înseamnă, în primul rând, o continuare a studiului în cadrul unui proiect de cercetare finanţat din fonduri private sau guvernamentale, şi desfăşurarea lui pe un număr mai mare de animale, şi într-o perioadă mai îndelungată de timp”, explică profesorul Mărcuş.

de Cristina Cîcău
Sursa: adevarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

mca.jpg

MCA Grup, cel mai mare producator de usi sectionale si rulouri exterioare din Balcani, exporta 30% din productie, avand ca obiectiv pentru urmatorii cinci ani sa atinga un nivel 75% din afaceri la export.

Intre 18 si 21 noiembrie, MCA participa pentru a doua oara la Targul Equip’ Baie Paris, intensificandu-si astfel activitatea in Franta, cea mai mare piata de usi de garaj din Europa, cu un volum anual de 300.000 de unitati.

Equip’ Baie se afla in 2014 la cea de-a 14-a editie, desfasurandu-se odata la doi ani, si reuneste 320 de expozanti din domeniul solutiilor de inchidere a spatiilor (usi, ferestre, rulouri si produse destinate protectiei solare).

Potential. Franta, o piata de 300.000 de unitati pe an

Tinuturile Europei de Vest sunt foarte atractive pentru profesionistii din domeniul usilor sectionale, numai Franta cumuleaza un volum anual al vanzarilor de aproximativ 300.000 de unitati, cu 30% mai ridicat comparativ cu piata germana, spre exemplu.

MCA exporta in Franta din 2012, prin intermediul unei retele de dealeri, iar eforturile de extindere continua de la an la an, una din directiile strategice fiind participarea la targuri de profil. in prezent, compania se concentreaza pe intarirea pozitiei pe piata, prin intemeierea unei echipe de vanzari cu radacini francofone.

“Exportul reprezinta o piata mare, dar foarte competitiva. Putem spune ca se observa un declin al pietei din Europa de Vest, insa pentru noi mai este mult loc de crestere, deoarece exista cerere pentru produse calitative, la preturi corecte, ceea ce corespunde ofertei MCA. Am mai expus la Equip Baie si in 2012, iar acum participam pentru a doua oara la acest eveniment pentru a ne intari pozitia si pentru a ne prezenta atat distribuitorilor francezi, cat si celor din tarile francofone, precum cei din Africa. Ne pregatim deja de cateva luni si pentru expozitia internationala R+T, de la Stuttgart, ce va avea loc in februarie 2015”, a declarat Ciprian Oprea, CEO al MCA Grup.

Potrivit estimarilor interne, pana la finele anului 2014, MCA va comercializa in Franta aproximativ 1.000 de usi sectionale si 3.000 de rulouri de aluminiu.

Ce preferinte au francezii

Cel mai bine vandut produs al brandului MCA in Franta este usa sectionala Optima, cu arcuri de torsiune si motor din gama superioara. in general, comenzile vin pentru dimensiuni customizate pentru fiecare caz constructiv in parte. Se poarta panouri netede in culori precum gri antracit, alb si negru sau din gama RAL.

Compania tinteste sa ajunga la o cifra de afaceri de 5 milioane de euro anual in aceasta zona de export.

In 2013 MCA Grup Romania a realizat o cifra de afaceri de 8,2 milioane de euro, mentinandu-se la un nivel similar cu anul anterior. Pentru finele anului curent, MCA tinteste un avans al afacerilor de pana la 10%.

Producatorul roman cu o experienta de 16 ani exporta regulat in opt state europene, respectiv Belgia, Franta, Austria, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova si Italia.

Fabrica de la Jilava are o capacitate de productie de 10.000 unitati anual si o retea de distributie proprie de 1.200 de dealeri (nivel national si international, cumulat). Oferta de produse este imbunatatita si extinsa cu servicii de montaj, consultanta tehnica si service specializat. In prezent, 30% din productia MCA merge la export.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Varza murată românească ajunge de acum şi pe mesele danezilor. Este varza lui Aurel Ştefănesc, un agricultor din Timiş care, de şase ani, se ocupă de această afacere din ce în ce mai prosperă. A început cu doar câţiva clienţi, iar acum a ajuns să colaboreze cu numeroase restaurante şi, mai nou, a ajuns pe piaţa din Danemarca.

Într-un an bun, Aurel Ştefănesc reuşeşte să scoată de pe un hectar şi jumătate de pământ aproape 20 de tone de varză. Spune că nu şi-a propus neapărat să îşi vândă marfa în străinătate, dar, pentru că în România primeşte 40 de bani pe kilogram şi abia îşi acoperă cheltuielile, a luat în calcul şi această variantă.

Fiul lui, Aurel, deşi a terminat facultatatea de construcţii, vrea să continue afacerea de familie.

Lipsa subvenţiilor şi importurile necontrolate i-au descurajat pe mulţi agricultori să mai cultive varză.

De câţiva ani, familia Ştefănesc cultivă varză Beverly Hills, un soi preferat de cumpărători pentru că e mai mare şi mai rezistent. Acum se gândesc să îşi dezvolte afacerea şi să vândă murăturile în pungi vidate. Spun că au învăţat să se adapteze, altfel ar fi îngroşat rândurile agricultorilor care îşi vând marfa pe marginea drumului.

Sursa:tvr

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Palinca de caise de la Sfantu Gheorghe, medaliata de aur la un concurs european

Un sortiment de palinca de caise, produs intr-o distilerie mica din Sfantu Gheorghe, a castigat o medalie de aur la unul din cele mai prestigioase concursuri din Europa, la care au fost prezentate si testate aproximativ 1.700 de mostre din 11 tari.

Cei doi asociati ai distileriei de palinca “Potio Nobilis” din Sfantu Gheorghe, Fustos Imre si Dezso Tibor, au declarat, marti, ca la editia din acest an a concursului “Destillata” de la Viena societatea din Sfantu Gheorghe a obtinut sapte medalii, din care una de aur pentru sortimentul de palinca de caise.

“Anul trecut nu am avut curajul sa mergem pana la Viena, dar anul acesta am zis ca trebuie sa incercam. «Destillata» este unul din cele mai prestigioase concursuri de profil din Europa, iar participarea noastra a avut ca rezultat sapte medalii obtinute pentru produsele noastre, respectiv o medalie de aur, patru de argint si doua de bronz. Medalia de aur am obtinut-o pentru palinca de caise. Sunt singurele medalii pentru Romania, am fost singurii participanti din tara”, a subliniat Fustos, citat de Mediafax.

palinca, tuica

Sursa foto: Mediafax Foto

El a precizat ca la acest concurs participa, in general, produse medaliate la concursuri de amploare mai mica, la editia din acest an fiind prezentate aproximativ 1.700 de mostre din unsprezece tari. Oamenii de afaceri covasneni au mentionat ca la acest concurs, care a avut loc in luna martie, se acorda si un calificativ pentru firma, iar pe baza produselor prezentate si a rezultatelor obtinute au primit calificativul de “cea mai buna calitate”.

“Este un concurs cotat de cei din bransa aceasta ca unul foarte prestigios. Este o confirmare pentru noi ca suntem pe drumul cel bun si ne apropiem de elita producatorilor de palinca. Sper ca va conta si pe piata acest lucru, pentru ca si pentru consumatori rezultatele de la concursuri sunt o confirmare specializata a faptului ca produsul este bun”, au spus Fustos si Dezso.

Cei doi oameni de afaceri din Sfantu Gheorghe au inceput aceasta activitate in urma cu doi ani, iar in prezent ei produc 15 sortimente, intre care palinca din afine, zmeura, pere padurete, soc, mere, pere, caise, struguri sau prune.

Sursa foto: Caise in pom/Shutterstock.com

Sursa: wall street

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Fragrant, colorful and famous, the “Frumosul de Voinesti” (Beautiful of Voinesti) is a Romanian apple variety developed 50 years ago at the Voinesti Fruit Tree Growing Station in Dambovita county.

Photo credit: (c) Ioan ROSCA / AGERPRES ARCHIVE

The Voinesti inhabitants boast of this variety and of the fact there are foreigners, especially Hungarian and Polish people, expressing interest in this variety.

Although the “Frumosul de Voinesti” is appreciated and famous, the locals often complain that it’s a difficult apple to grow, which is why many of them have opted for disease-resistant varieties.

”It is a medium to large fruit, bearing red stripes over a yellow background. It’s a tasty and fragrant fruit. It ripens in early September. Unfortunately it is very sensitive, especially to scab, which is the biggest problem in apple plantations that is why this variety became less popular. For the same reason, the locals gave up growing this variety. It is a scab-sensitive variety, it is necessary to apply a large number of treatments, which are expensive, financially speaking, it’s no longer cost effective,” Director of the Voinesti Fruit Tree Growing Research and Development Station, Daniel Comanescu said.

Neither the station cultivates the Frumosul de Voinesti anymore, it can be found only in the variety collection. The Voinesti tree growing unit includes a collection of over 70 apple varieties, being Romania’s most important genetic base for fruit varieties.

”Frumosul de Voinesti is no longer used either in our plantations, because there is no interest, it’s not cost—effective. And because of climate change, the scab spreads widely due to humidity. Given the high rainfall amounts this year, believe me, tress are very affected. There are a few who remained nostalgic, me included, I still have about 100 apple trees of this variety, I like them a lot, these apples are really flavoured and tasty. I don’t believe the name Frumosul de Voinesti was registered with the Romanian State Office for Inventions and Trademarks. The station deals with big financial problems, so we cannot do much about it. We were not able either to register the apple varieties developed by the tree growing station after 2000,” Comanescu also said.

He argues that many fruit growers have replaced the Frumosul de Voinesti with new disease-resistant varieties.

”It was replaced by the locals with new varieties, such as Florina, Golden, Real, which are developed at the same station, Remar, other Golden varieties. The Ionatan variety is also near extinction, because it’s a difficult to grow variety,” says Comanescu.

To promote the Frumosul de Voinesti and their organic apple juices, each year the locals organize the Apple Fair in the autumn. They put up for sale fruit varieties, cars and agricultural equipment, organic apple juices and traditional products.

The local producers tried to promote the Frumosul de Voinesti in partnership with a retail chain interested in selling the apple varieties grown in the region. Talks have so far concluded with no clear outcome.

The Voinesti fruit growers are known for their products in the big agri-food markets across the country. They sell their apples especially in markets from Targoviste, Bucharest and Brasov.

Photo credit: (c) Ioan ROSCA / AGERPRES ARCHIVE

Fruit growing made Voinesti stand out for decades, especially apple cultivation. Almost every household in Voinesti includes an apple orchard.

Last year, the Voinesti fruit tree growing station got an ownership title for a 91 ha area. When founded, the area stretched over 580 ha, but a large part of the land was returned to its rightful owners.

More than 60 years ago, when it was founded, the Voinesti fruit tree growing station covered an area of about 580 hectares, but in 2000 a large part of the land was given back to the former landowners. Last year, the property title of the Station was drawn up for an area of 91 ha. AGERPRES

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Preparați, la origine, numai din carne de oaie, condimentați din belșug cu ardei iute și puțin usturoi, cârnații de Pleșcoi sunt un produs tradițional, specific pentru întreaga vale a Buzăului. Pe 1 aprilie 2014, Direcția Agricolă Județeană Buzău împreună cu Asociația pentru Protejarea Cârnaților de Pleșcoi a demarat acțiunea de protejare a mărcii tradiționale ‘cârnații de Pleșcoi’, în vederea obținerii atestatului Indicația Geografică Protejată(IGP).

Foto: (c) Dorin IVAN / AGERPRES FOTO

Localitatea Pleșcoi, menționată pentru prima dată într-un document emis de voievodul Vlad Călugărul la 24 aprilie 1484 în cetatea de scaun Târgoviștei sub numele de Plăcicoi, satul care va păstra, va conserva și va folosi rețeta celor mai vestiți cârnați din zona Buzăului, este una din cele mai vechi localități în Țara Românească, cu peste 528 de ani de existență atestată documentar. Vechimea este principalul argument al păstrării secretului cârnaților de Pleșcoi, susține istoricul Marius Constantinescu.

Mai târziu, după secolul XVII, acest produs se realizează aproape exclusiv în satul Pleșcoi (azi înglobat în comuna Berca), de la care și-au luat numele și renumele actual. Numiți inițial cârnați de Buzău, prepararea lor (din carne de oaie) a fast legată de numărul mare de oi ce pășteau pe dealurile și pe pășunile din Munții Buzăului. Produsul era realizat mai în fiecare casă, se păstrau afumați și uscați și, împreună cu carnea sărată și afumată, cunoscută astăzi sub numele de pastramă, erau, pentru localnici, unele dintre principalele produse ce constituiau rezerva de hrană conservată, care nu se altera.

‘Acești cârnați au apărut în vremuri foarte vechi, în orice caz mai vechi de 2000 — 2500 de ani. Cu ce erau condimentați în acele timpuri, este greu de precizat, dar, cu siguranță, se foloseau condimente adunate din flora zonei — usturoi, cimbru, busuioc, măcriș, pur, mărar, hrean, semințe de mac’, a mai explicat Marius Constantinescu.

Istoricul buzoian consideră că acești cârnații erau deja bine cunoscuți în secolele XIII-XIV și mai ales după întemeierea Țării Românești sub Basarab I (1324-1352), fiind vânduți în Târgul Drăgaica zis și Târgul dintre țări, ce se desfășura timp de două săptămâni, între 10 și 24 iunie, înainte de nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, la poalele Penteleului, din 1778, la Buzău.

‘În târgul Drăgaica veneau cu pește pescarii din bălțile Dunării, veneau cu cereale cei din Bărăganul plin de grâne, delenii cu vinuri alese, muntenii cu renumita țuică de Buzău, alții cu brânzeturi gustoase, veneau cizmarii, croitorii, cojocarii și alți negustori și meseriași de-și vindeau lucrurile confecționate, veneau țărăncile cu pânzeturi de casa ori maicile cu mohairuri, veneau grădinarii cu zarzavaturi. Nu lipseau nici pleșcoienii (s.n.) cu pastrama lor renumită și nici tarafurile de lăutari din Buzău ori din Cândești(…)’, consemnează o sursă a timpului.

La rândul său, Cristina Partal, președintele filialei Buzău a ANTREC, înclină către o altă explicație.

‘Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca urmare a războaielor ruso — turce care au devastat Peninsula Balcanică, mulți locuitori bulgari și sârbi au trecut Dunărea și s-au așezat în zona Buzăului, unde au creat cunoscutele sârbării. Ei au adus și au implantat aici cultivarea legumelor, contribuind la dezoltarea economică a zonei. Între legumele cultivate de sârbi se afla și ardeiul iute, mult folosit de aceștia în hrana zilnică și în conservarea alimentelor. Unii sârbi s-au așezat și în zona Berca-Pleșcoi, ei au introdus ardeiul iute în condimentarea cârnaților locali, contribuind astfel la definitivarea gustului acestora, precum și la apariția salamului local — babicul, preparat din carne de vită și de porc, de asemenea puternic condimentat. Cu timpul, acești cârnați au ajuns să fie cunoscuți drept cârnați de Pleșcoi, sub această denumire erau vânduți și consumați nu numai în timpul Drăgăicii, ci și de-a lungul anului, fiind unul din deliciile vestitelor crâșme din Buzău și din toată zona’, spune președintele ANTREC Buzău.

Cristina Partal deține rețeta originară a cârnaților: ‘După ce carnea de oaie este curățată de pe oase, într-un ceaun, se fierb oasele și cu zeama rezultată, călduță, se frământă carnea tocată, cu usturoi, cimbru și ardei iute tocat. Compoziția se lasă să stea 1-2 ore, după care se face o ultimă condimentare. Cu această compoziție vor fi umplute mațele de oaie. Cârnații vor fi uscați și afumați, iar aceștia vor putea fi serviți atât cruzi, cât și prăjiți’.

La rândul său, publicistul Viorel Frâncu, autorul mai multor lucrări despre istoria locală, crede că ‘acești cârnați sunt o invenție haiducească’.

‘Haiducii aveau nevoie de provizii bine conservate mai multe săptămâni la rând, iar pleșcoii sunt ideali pentru aventurierii care n-au casă sau masă’, a mai spus Viorel Frâncu.

Pe data de 1 aprilie 2014, Direcția Agricolă Județeană Buzău împreună cu Asociația pentru Protejarea Cârnaților de Pleșcoi a demarat acțiunea de protejare a mărcii tradiționale ‘cârnații de Pleșcoi’, în vederea obținerii atestatului Indicația Geografică Protejată (IGP).

‘Cârnații de Pleșcoi vor deveni prima marcă tradițională din județul Buzău reatestată conform noilor reglementări europene. Zona Berca, patria cârnaților de Pleșcoi, și comunele limitrofe vor avea un brand cu mențiunea I.G.P. cu care vor putea intra pe piața europeană, iar documentația va fi trimisă la Bruxelles’, au declarat oficialii Direcției Agricole Județene Buzău.

Aceștia au salutat inițiativa prin care materia primă pentru mărcile tradiționale va trebui să fie produsă doar în zonă.

‘Până în prezent, oricine putea să producă vestiții cârnați de Pleșcoi, chiar dacă aducea materie primă din orice colț al lumii. Conform noilor norme europene, cum de altfel este și normal, materia primă trebuie să provină din zonă, ceea ce va contribui la stimularea investițiilor și a ocupațiilor tradiționale’, a declarat Marian Grigoraș, fost director al DAJ Buzău.

AGERPRES/(A — autor: Dorin Ivan, editor: Diana Dumitru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Când spui Satu Mare printre primele lucruri care îți vin în minte este pălinca. Dacă în trecutul recent unii priveau cu amuzament sau cu ironie preocuparea și munca localnicilor de a-și pregăti o licoare magică ce să-i ajute să treacă peste greutăți sau să-i facă să se simtă și mai bine în momentele fericite ale vieții, astăzi subiectul este abordat cu seriozitate maximă, făcându-se studii, scriindu-se cărți despre palincă și investindu-se sume serioase în crearea unor branduri naționale. Ca să simtă cu adevărat spiritul locului, orice turist trebuie să deguste un păhărel de pălincă adevărată.

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES ARHIVĂ

Se știe că pălinca se fabrică din cele mai vechi timpuri, metoda preparării s-a transmis din generația în generație ca un ritual, însă doar din secolul al XVI-lea apare în documentele oficiale din Satu Mare. Astăzi, procedeul producerii pălincii este unul cunoscut de specialiști până în cele mai mici detalii, fiind scrise mai multe cărți. Una dintre acestea este ‘Producerea băuturilor alcoolice tradiționale în Țara Pălincii’ coordonată de prov. univ. dr. Nicolai Pomohaci, în care doctorul în oenologie Ioan Cioltean descrie metodele folosite de producătorii din Satu Mare. De asemenea, directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare., Felician Pop, a încercat să afle secretele pălincii, dar să și explice rolul licorii în comunitățile din județ, scriind Povestea Pălincii.
Aflăm astfel că specialiștii sunt de părere că în Țara Oașului sunt cei mai buni pruni pentru pălincă, datorită poziției geografice și condițiilor pedoclimatice. Felician Pop susține că în mod obligatoriu românii trebuie să se definească prin produsul tradițional pălincă, așa cum rușii au vodca, grecii au ouzo, iar scoțienii whiskey.

Pălinca ‘Zetea de Transilvania’, produsă în Medieșu Aurit de către actualul primar al comunei, Silviu Zetea, ce a învățat tainele pălincii de la tatăl său, a obținut numeroase distincții pe plan național și internațional, chiar și medalia de argint de la Concursul Mondial de la Bruxelles din 2001. Prin urmare, Zetea a început să producă o gamă de lux, foarte des întâlnită la nivel de ambasade sau protocoale de nivel înalt.

În județul Satu Mare sunt aproape 5.000 de hectare de plantații de prun, mai mult decât celelalte specii de pomi împreună, din soiuri precum peneghei, albuțe, căiești, marghite sau coucine. Una din cele mai renumite, mai ales în perioada comunistă, era ‘pălinca de Turț’, obținută prin dubla distilare a prunelor peneghei având o tărie de 50 de grade. La începutul anilor 2000, Județul Satu Mare nu a reușit să țină pasul cu dezvoltarea piețelor, cu noutățile din marketing, și din cauza lipsei unor reglementări legislative s-a ajuns ca pălinca de Turț să fie produsă în Maramureș. Pur și simplu unii producători din județul vecin au profitat de brandul construit la nivel național în vechiul regim de către micii producători din Turț. Și-au înregistrat numele și au vândut ‘pălincă de Turț’ pe bani frumoși.

Pălinca din Țara Oașului are câteva caracteristici inconfundabile, este tare, dură și are o aromă aparte. Orice consumator știe că trebuie gustată cu măsură. Nu se știe nici astăzi cum s-a ajuns ca omul să distileze fructe pentru a obține această licoare. Autorul Poveștii Pălincii crede că distilarea ar fi fost inventată de călugării de la începutul Evului Mediu pentru obținerea de elixiruri și poțiuni în scop medicinal și că probabil alambicurile sunt creația neobosiților alchimiști în căutarea unor instalații care să le producă aur.

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES ARHIVĂ

Cea mai bună și cea mai recunoscută este pălinca de prune, însă în ultimii ani se fabrică pălincă dintr-un mare sortiment de fructe. Foarte mare succes are pe plan local pălinca de pere pădurețe, care este însă și foarte rar întâlnită. Se mai face în cantități mici pălincă de gutui, vișine, piersici, caise, cireșe, mere, soc, măceșe, sau în ultima perioadă pălincă cu nuci.

Totuși, cea mai bună este pălinca de prune, asta deoarece, susțin specialiștii, condițiile pedoclimatice din județ conferă acestor fructe o savoare deosebită bazată pe o bogată compoziție în vitamine necesare organismului. ‘Calitatea pălincii este determinată în primul rând de calitatea prunelor. Solul din această zonă, ariditatea lui, pantele mai mult sau mai puțin însorite și umiditatea au un important efect asupra prunelor, de unde rezultă pălinca. O teorie spune că pălinca din această zonă este cea mai bună din lume, datorită condițiilor pedoclimatice și a soiurilor arhaice. Nordul țării este limita nordică în care crește prunul. Fructele se culeg la 100 de zile, când s-au copt integral. Astfel, se obține o pălincă având un timbru original, o anumită savoare și culoare ce nu se pot întâlni în altă parte”, spunea Felician Pop.

Calitatea fructelor nu este însă suficientă pentru un produs de calitate. Este nevoie de o distilare după metoda tradițională făcută de un specialist care știe cum și cu ce lemne se fierb prunele. În pălincile tradiționale unitatea de măsură a tăriei este numărul mărgelelor de pe marginea paharului. “În micile pălincii nu prea există posibilitatea determinării exacte a tăriei, a cantității de apă ce se adăugă în timpul fierberii. Pălincaroșii știu că atunci când după ce agită pălinca într-un pahar, iar mărgelele sunt multe, mărunte, se învârt și se deplasează spre margine, procesul de fierbere se apropie de final. Mărgelele trebuie să reziste cel puțin un minut într-un pahar agitat”, a mai arătat autorul Poveștii Pălincii.

De remarcat este faptul că în zonele rurale pălinca a avut și are în continuare un caracter ritualic, având un important rol în socializare, în viața comunității locale. Acest aspect este mult mai accentuat în Țara Oașului, unde viața întregii comunități este marcată de consumul de pălincă. Se servește atât la botezuri, cununii, zile de naștere, sărbători cât și la înmormântări. De asemenea, se servește la efectuarea unei tranzacții, la finalizarea unor lucrări în gospodărie, sau sunt serviți zilierii. În mod obligatoriu, pe lângă mâncare, muncitorii din Oaș trebuie să primească și un pahar de pălincă.

Din comunitățile locale lucrurile se văd puțin diferit, însă și aici părerile sunt împărțite. În general bărbații o consumă ca pe un lucru firesc, normal, dar femeile o blamează în general, deoarece consumată în exces a dus de multe ori la tragedii, la destrămarea unor familii, la crearea de dependență. “Pălinca are un caracter ritualic în Țara Oașului, spre deosebire de alte zone unde consumul de alcool este blamat. Menirea pălincii nu este să se transforme într-un viciu, printr-un pahar de pălincă se consfințea o târguială. Se bea în pahare mici pentru a sublinia rolul ei de esență, și acum există obiceiul ca bărbații să bea pe rând din același pahar, primul care servește este chiar gazda. Toată lumea consuma pălincă, dar cu măsură, iar cei care ajungeau victime ale consumului excesiv ajungeau ținta ironiei colective”, a mai punctat Felician Pop.

Dincolo de problemele vieții cotidiene, a tot ceea ce se spune despre consumul de alcool, scriitorul consideră că din când în când merită gustat un păhărel de pălincă adevărată deoarece mai are o calitate importantă: ‘dezleagă limbile și patimile’. “Oamenii se simt în general bine când au pălincă pe masă, sunt veseli. Băut cu știință și cu rost, un pahar de pălincă face parte din micile bucurii ale vieții”, susține Felician Pop.

Nici femeile din zonă nu se fereau de gustatul pălincii. În cultura populară s-au transmis și țâpurituri ale femeilor de la clacă, ironizându-se între ele când n-au știut să se oprească: ‘Pălincuță de cireșe/ Îmbătat-ai jupânese/ Și femei de cele alese’.

AGERPRES/(AS — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Marius Frățilă)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Vinul este artă, fie că este într-o ediție limitată, fie că reprezintă tot ceea ce are mai bun o cramă la un moment dat, îți deschide o lume aparte, exprimă și se exprimă prin fiecare picătură, încălzește spiritul și sufletul deopotrivă, întocmai ca produsele Casei de Vinuri Cotnari.

Foto: (c) ADRIAN CUBA/ AGERPRES FLUX

Casa de Vinuri Cotnari este un proiect început în anul 2007, prin înființarea de noi plantații, cu soiuri precum Busuioacă de Bohotin și Fetească Neagră. Istoric vorbind, podgoria era cunoscută ca având aceleași soiuri de struguri cultivate încă dinainte cât și după atacul filoxerei, respectiv Grasă de Cotnari, Tămâioasă Românească, Fetească Albă, Frâncușă. Prin înființarea noilor plantații s-a păstrat și se duce mai departe tradiția soiurilor românești de viță de vie, iar în România puțini producători de vinuri s-ar putea mândri cu acest lucru.

Creșterea consumului de vin roșu, rose și mai ales cererea din ce în ce mai mare de vinuri albe seci și demiseci de calitate, urmare a apariției vinurilor din “Lumea Nouă”, deschiderea granițelor după 1990, evoluția segmentului HoReCa (acronimul pentru industria ospitalității: Hoteluri, Restaurante, Catering) sunt doar câteva dintre motivele ce au determinat apariția pe piața românească a Casei de Vinuri Cotnari.

Apariția unui număr important de magazine specializate, prezentarea vinurilor cu ocazia diferitelor evenimente ce promovează arta, cultura și civilizația vinului cu o tradiție și o cultură milenară, însoțind omul alături de dezvoltarea și progresul său continuu, toate aceste direcții au condus treptat la educarea și rafinarea consumatorilor.

Foto: (c) ADRIAN CUBA/ AGERPRES FLUX

Casa de Vinuri Cotnari este un proiect distinct, fondatorii fiind acționarii de la SC Cotnari SA, cu sediu și echipă de vânzări proprie. S-a mers pe încrederea acordată copiilor acestora, în primul rând a unui oenolog tânăr, George Măluțan, care la cei 27 ani ai săi a fost distins în 2008 cu titlul de oenologul anului, un tânăr de perspectivă și cu pregătire solidă, dar mai ales pasiune și dragoste pentru vie, demonstrată prin vinurile de calitate realizate; a unui jurist, a unui director de plantații, a unui șef de distribuție.

În prezent, la Casa de Vinuri Cotnari sunt în exploatare 350 hectare plantate cu vie, din care 100 de hectare cu soiul Fetească Neagră, câte 75 de hectare cu Busuioacă de Bohotin și Tămâioasă Românească și câte 50 de hectare Grasă de Cotnari și Fetească Albă.

Dedicate exclusiv segmentului HoReCa, adresat unui public tânăr, cu venituri mari și cunoștințe ridicate despre vinuri, produsele premium pun accentul pe calitate. Cele două game de vinuri ale Casei Cotnari, Domenii și Colocviu, sunt prezentate într-un concept modern, cu elemente de noutate și mai ales cu mesajul clar către cultură și artă.

Foto: (c) ADRIAN CUBA/ AGERPRES FLUX

Istoria, arta, știința și inovația se regăsesc în proiectul Casei de Vinuri Cotnari cu elemente care fac trimitere directă către cultură și civilizație, regăsite pe etichetele gamei Colocviu, gamă ce se remarcă prin simboluri puternice.

Roma — care sugerează tehnologia avansată, inovația (prin investițiile în tehnologiile de ultimă generație regăsite la Casa de Vinuri Cotnari); Athena — cu Partenonul, recunoscută ca leagăn al politicii și filosofiei, ce subliniază noua filosofie pe care se bazează proiectul Casei de Vinuri Cotnari, respectiv schimbarea de politică din podgoria Cotnari cu accentul pus pe calitate, orientarea vânzărilor către segmentul HoReCa, cu vinuri premium și super premium; Moscova — reprezentată grafic prin Catedrala Sfântul Vasile din Piața Roșie, considerată capitala artelor, arta fiind cea care definește cel mai bine elitele; Paris — cu Turnul Eiffel, orașul luminilor, una dintre cele mai cosmopolite și romantice destinații ale îndrăgostiților de pretutindeni.

În mai puțin de un an de la momentul lansării vinurilor sale, Casa Cotnari a obținut numeroase medalii la concursurile de profil, primind astfel o binemeritată recunoaștere națională și internațională: Colocviu, la Roma, a obținut cu Tămăioasă Românească Premiile de Excelență Vinul.ro în noiembrie 2012, International Wine Contest Bucharest în iunie 2012, Strugurele de Aur — Alba Iulia în septembrie 2012, Vinalies Internationales Paris în martie 2013, International Wine Contest Chișinău în februarie 2012, International Wine Contest Bucharest în iunie 2014. De asemenea, s-au obținut premii cu Cotnari Domenii — Busuioacă de Bohotin, la International Wine Contest Chișinău în februarie 2012, International Wine Contest Chișinău în februarie 2011, Budapesta — Vinagora 2011, Berliner Wein Trophy—Berlin 2013, International Wine Contest Bucharest în iunie 2014.

Foto: (c) ADRIAN CUBA/ AGERPRES FLUX
Foto: (c) ADRIAN CUBA/ AGERPRES FLUX

Noul producător de vinuri premium din podgoria Cotnari urmărește realizarea unui proiect unicat prin includerea în circuitul turistic a Castelului Vlădoianu, unde se află sediul firmei viniviticole.

Construit în anul 1901 de boierul Vlădoianu, fost guvernator al Băncii Naționale, căsătorit cu Ralița Balș, descendentă a boierului Balș, castelul de la Cârjoaia a fost proiectat de un arhitect italian și ridicat cu materiale aduse din Italia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Castelul Vlădoianu a fost folosit de ruși ca spital. Între anii 1945 și 1950 în castel a funcționat un orfelinat, după care a fost preluat de CAP apoi de IAS Cotnari. În anul 2000 a fost retrocedat moștenitorilor de drept, de la care a fost cumpărat doi ani mai târziu.

În spatele castelului se află beciul unde guvernatorul Vlădoianu producea și stoca vinurile obținute de pe cele aproximativ 50 de hectare de vie pe care le administra. Beciul, adânc de 15 metri, înalt de șase metri și lung de 30 de metri, putea adăposti 100.000 de litri de vin. În toamna anului 2013, cei de la Casa de Vinuri Cotnari au vinificat pentru prima dată la Crama Vlădoianu soiul Fetească Neagră, urmare a unei prime investiții de aproximativ un milion de euro dintr-un proiect de investiție estimat la 2,5 milioane de euro. O cramă nouă, construită pe amplasamentul vechii crame, dotată cu tehnologie de ultimă generație unde se vor obține vinurile roșii premium și super premium.

AGERPRES / (A, AS — autor: Daniela Malache, foto: Adrian Cuba, editor: Ștefan Gabrea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O localitate clujeană cu numai 1.100 de locuitori, Sâncraiu, a ajuns să fie cunoscută pe aproape toate continentele și circa 15.000 de turiști vin aici anual, unii doar ca să învețe cântecele și dansurile populare ale zonei.

Foto: (c) panoramio.com

Evenimentul central vizat de turiști e un festival internațional de cântece și dansuri populare, organizată anual, pe parcursul unei săptămâni, la fiecare început de august.

Primarul comunei Sâncraiu, Andrei Poka, a declarat pentru AGERPRES, că în acest an tabăra a ajuns la a 24-a ediție și că au fost peste 450 de participanți, inclusiv din Japonia, Mexic, Canada și mai multe țări europene.

‘La ediția din acest an, a 24-a, au fost 450 de participanți plus mai mulți participanți din microregiune, Asociația localităților Sf. Ștefan din Bazinul Carpatic. Au fost musafiri din Japonia, Mexic, Canada, Argentina, țările vest europene și Ungaria. Din afara României și a Ungariei, străini au fost circa 150. Stau o săptămână. Nu stau, că învață cântece, dansuri. Sunt cursuri cu acte în regulă. Festivalul de cântece și dansuri populare maghiare se desfășoară pe diferite grupe de vârstă, avansați, începători etc, cei care învață pe instrumente muzicale, se predau cântece etc.

E în prima săptămână din august și se încheie cu o gală. Szep Gyula, directorul Operei Maghiare, care are rădăcini de aici, a făcut la început o tabără, iar acum sunt instructori renumiți și această tabără a ajuns la ediția 24. Nu trebuie făcut reclamă că își face singură’, se mândrește primarul cu evenimentul internațional organizat de comuna sa.

Akiko și Shinichiro Tanaka au zburat cu avionul circa 9.000 de kilometri, tocmai din Tokyo, numai pentru a ajunge la Sâncraiu, la ediția de anul trecut, ca să învețe dansurile populare. La 54 de ani, Shinichiro Tanaka are o afacere proprie în Tokyo și a venit împreună cu soția sa, Akiko Tanaka, dar și cu câțiva prieteni. S-a arătat încântat de ceea ce a învățat la Sâncraiu.

‘Sunt pentru a doua oară în România. Primul meu contact cu dansul unguresc a fost în 1978, când domnul Timar Șandor, fostul director al ansamblului folcloric din Ungaria, a venit în Japonia și de atunci eu învăț și particip la lecții de dans unguresc. Este unul din cele mai frumoase dansuri. Are conținut profund spiritual, nu doar forma dansului, dar include și motivare, și cultură, vine din inimă. De asta este dificil, dar foarte frumos’, spunea Shinichiro Tanaka.

O japoneză, Junko Yoshida, este programator medical, și din 2003, când a fost prima dată în România, face în continuare dansuri ungurești în Japonia, alături de încă 12 japonezi, câți sunt într-o trupă de dans.

Un alt participant, Nicholas Kerekes, argentinian cu rădăcini în Cluj, a venit și de mai departe, de la 12.000 de kilometri, din Buenos Aires, ca să învețe și el să cânte la contrabas melodiile populare ale zonei folclorice Călata.

‘Sunt pentru a patra oară în România — 2002, 2005, 2009, 2013. De fiecare dată îmi vizitez un prieten bun de aici din Sâncraiu. În 2005 am venit pentru prima dată cu grupul de dans unguresc, în Transilvania. Acum 15 ani am luat prima dată contact cu dansul unguresc. M-am născut în Argentina, dar bunicii mei sunt maghiari, au plecat în Argentina după al doilea război mondial. Unul dintre bunici este născut în Cluj, celălalt este născut în Ungaria. Ei m-au învățat să vorbesc maghiara, m-au învățat totul despre cultura maghiară.

Familia mea face parte dintr-o comunitate de 30-40 de familii maghiare sau cu descendenți maghiari. Locul unde ne întâlnim și dansăm, povestim, este ca a doua noastră casă. Avem un grup de folk unguresc, cântăm la instrumente, în fiecare sâmbătă avem un fel de școală în maghiară. În Argentina, în jur de 10.000 de nume ungurești se găsesc în cartea de telefon’, spunea, anul trecut, Nicholas Kerekes.

Printre particpanții străini care vin în fiecare an sunt juriști, medici, ingineri, studenți, profesori, unii de chiar peste 60 de ani, și în vacanță aleg, cu tot costul de chiar câteva mii de euro numai pentru drum, să vină din diferite colțuri ale lumii până la Sâncraiu, doar ca să învețe dansul și cântecul popular al zonei.

Foto: (c) welcometoromania.ro

Programul zilnic de repetiții începe la ora 9 cu dansuri sau, după caz, interpretare la instrumente populare. Atelierul ține până la ora 12, iar de la 12 la 13 se învață cântecul popular. După pauza de masă urmează alte repetiții, între 16-18, iar de la ora 19, la ‘casa jocului popular’, fiecare pune în practică ce a învățat până atunci, în cadrul unei petreceri care ține până la miezul nopții. Nu atunci se încheie însă distracția, ci, în funcție de puterea și disponibilitatea fiecăruia, la orele târzii ale nopții, într-o crâșmă, pentru ca în următoarea dimineață la ora 9.00 toți să fie apți pentru o nouă zi plină de repetiții.

Primarul Andrei Poka explică, pentru AGERPRES, că de la tabăra inițială, ajunsă acum la a 24-a ediție, a început să se dezvolte și agroturismul în localitate. În prezent, în Sâncraiu există 46 de pensiuni cu acte în regulă, clasificate de Ministerul Turismului. Iar capacitatea de cazare a celor 46 de pensiuni se ridică la peste 300 de locuri.

‘Tot de la tabără a crescut și s-a dezvoltat agroturismul. Cei care vin la tabără o parte vin cu corturi, dar mulți se cazează la internatul școlii, la cele 46 de pensiuni clasificate de Ministrul Turismului. De aici a început agroturismul și dezvoltarea rețelei de pensiuni agroturistice’, spune Andrei Poka.

Pe parcurs, pe lângă festivalul de dansuri și cântece populare, au fost inițiate și alte evenimente pentru atragerea turiștilor, astfel încât să existe activitate și venituri pe tot parcursul anului. Așa s-a ajuns la circa 15.000 de turiști anual, iar Sâncraiu a ajuns pe primul loc între comunele clujene în ceea ce privește turismul.

‘Tot timpul anului se face agroturism în zonă, avem și o agenție de turism, proprietarul agenției merge la diverse târguri naționale și internaționale, de unde aduce musafiri, pe care apoi îi împarte la cei care sunt în asociația pensiunilor, cele 46 clasificate de minister. Deci, în tot cursul anului facem agroturism, cu diverse ocazii pe care le avem. Avem tabără de creație, Festivalul strugurilor, Festivalul măceșelor, zilele comunei, apoi avem peisajele turistice în imediata apropiere — Cascada Răchițele, acumularea de la Fântânele, Muntele Vlădeasa, bisericile monument istoric, atât ortodoxe, cât și reformate. Trebuie create condiții și program turiștilor. Cel mai mult facem însă turism de tranzit, pentru că noi ne situăm cumva între Budapesta și Secuime, la mijloc de drum. Deci vin, se cazează cu demipensiune și pleacă mai departe. Același lucru când vin înapoi.

Dar asta nu înseamnă că nu avem și turiști care vin pentru o săptămână, inclusiv turiști din Letonia, Estonia, Finlanda, Franța etc. Interesul nostru este ca turistul să stea cât mai mult la noi, că atunci cheltuie banii la noi. Anual avem undeva la 15.000 de turiști’, explică, pentru AGERPRES, ca un agent de turism, primarul Poka.

Turismul a devenit o importantă ramură a economiei locale, dar primarul spune că nu atât veniturile care revin administrației sunt importante, cât veniturile pe care le realizează localnicii.

‘Fiecare pensiune plătește la stat impozitul și statul ne virează nouă cotă parte. E puțin pentru primărie. Dar turismul este o ramură a economiei locale și mergem pe principiul ‘dacă nu curge, picură’. E mai puțin pentru administrație, mai mult e pentru familiile de aici. Pentru noi e mai multă bătaie de cap, pentru că trebuie să avem curățenie, confort, iluminat public, siguranță și tot restul’, spune primarul.

Sâncraiu e acum o localitate de nivel european și numai din 2010, de când a devenit primar Andrei Poka, au fost atrase circa 7 milioane de euro din fonduri europene și echivalentul în lei a altor 5-6 milioane de euro din fonduri guvernamentale. De altfel, Sâncraiu este la mai multe capitole în topul comunelor clujene.

‘Nu numai pentru turism, ci și pentru confortul oamenilor din cele cinci sate aparținătoare comunei am reușit, și din fonduri europene, și guvernamentale, construirea rețelelor de apă, respectiv de canalizare, cu stație de epurare în toate cele cinci sate, asfaltarea a două drumuri comunale de 18 km, construirea unei baze sportive, construirea unei săli de sport, acum a unui internat cu sală de mese și cu o investiție de aproximativ un milion de euro. Acum sunt în derulare modernizările infrastructurii forestiere și agricole prin asfaltarea unui drum forestier și pietruim niște drumuri de câmp. Deci, turistul are toate condițiile de confort. Din punct de vedere al turismului, suntem pe primul loc în județ între comune. Dar nu numai al turismului, că avem și diplomă de cea mai bine gospodărită comună din județul Cluj, și de cea mai curată comună. Suntem, cu acte în regulă, în mai multe privințe pe primul loc în județ’, se mândrește, îndreptățit, primarul.

Dar și locuitorii comunei încearcă să se ridice la nivelul așteptărilor turiștilor, mai ales că pentru mulți agroturismul este principala sau unica sursă de venit.

‘Mulți s-au orientat spre agroturism. Mai avem o fabrică de peleți, mai avem o fabrică de mobilă, mulți sunt tâmplari, zidari, dulgheri, au ateliere mici. Dar acum și turismul a devenit o ramură a economiei locale și pe principiul pașilor mărunți fiecare încearcă să mai construiască, să mai lipească o casă, să le mai dichisească pe cele existente cu băi separate la fiecare cameră etc’, mai spune Andrei Poka.

El a adăugat că proiectele sale nu se opresc aici și că în continuare va încerca să atragă cât mai mulți bani, mai ales din fonduri europene.

‘Mai avem un proiect pe turism, pe POR, axa V, ‘O vacanță plină de tradiție și folclor în ținutul meșteșugarilor’, de 200.000 de euro, prin care vrem să promovăm zona. E o asociație de dezvoltare intercomunitară, împreună cu Izvorul Crișului și Almașu, prin care facem pliante, site-uri, dvd-uri etc și diferite organizări de evenimente. Acum, noi avem toată infrastructura, apă, canal, ulițe asfaltate, șanțuri betonate, trotuare amenajate, bază sportivă, sală de sport, cantină, avem toate dotările. Avem flori pe stâlpi în toate satele aparținătoare, parcuri amenajate etc. Ne străduim să fim la standarde europene’, conchide Andrei Poka.

AGERPRES / (A — autor: Marius Septimiu Avram, editor: Marius Frățilă)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva