Search

Hunedoara

Facebook Twitter Email

Ulpia Traiana Sarmizegetusa este unul dintre monumentele istorice foarte importante ale României la care turiștii pot ajunge cu ușurință. Ruinele orașului, pe numele său complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, se află la 40 de kilometri de fosta capitală a Daciei, Sarmizegetusa Regia. Locul este încărcat de istorie, iar în ultimii ani numărul turiștilor care vizitează Ulpia Traiana a crescut foarte mult.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARHIVĂ

Amplasată într-o zonă de aproape șes, pe drumul național care face legătura între orașele Hațeg și Caransebeș, fosta capitală a Daciei Romane se deschide călătorului chiar de la intrarea în comuna hunedoreană Sarmizegetusa. Zidurile cetății se pot observa din drum, iar turistul care oprește pentru a vedea cetatea are la dispoziție o parcare chiar în fața porții de intrare în incinta monumentului istoric.

Colonia Dacica Sarmizegetusa este apreciată de istorici ca fiind cea mai veche așezare urbană din Dacia Romană și cel mai mare centru cultural și religios. Nu se știe cu exactitate data la care a fost întemeiat orașul care a beneficiat, încă de la început, de o situație fruntașă în cadrul provinciei.

Se cunoaște că pe una dintre monedele din bronz emise la Roma, un sesterț, este redat ritualul religios de fondare a coloniei romane. Pe aversul monedei se poate observa chipul împăratului Traian, iar pe revers este prezent un personaj uman care trage o brazdă de pământ în interiorul căreia se vor ridica zidurile de incintă.

“La Sarmizegetusa guvernatorul D. Terentius Scaurianus trebuie să fi fost cel care, în numele împăratului, îmbrăcat în cinctus gabinius (toga cu acoperământ pentru cap), va mâna plugul ce va marca limitele viitorului oraș, lăsând nearate zonele unde se vor poziționa porțile coloniei. Ar fi fost interesant ca acest lucru să se fi întâmplat imediat după încheierea războiului, însă acest important funcționar și-a desfășurat magistratura cândva între 107-112, dar nu se știe exact când a început-o și când a terminat-o. Prin urmare, datarea exactă a acestui important moment din viața orașului rămâne, încă, o enigmă neelucidată”, afirmă doctorul în arheologie Gică Băeștean, șeful secției Muzeul Sarmizegetusa, parte a Muzeului Civilizației Dacice și Romane (MCDR) Deva.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARHIVĂ

Cu o suprafață de circa 34 de hectare între ziduri și cu alte 60-80 de hectare în afara acestora, Ulpia Traiana se înscrie între orașele de dimensiune medie ale Imperiului Roman. Populația care locuia în acest areal se cifra la aproape 20.000 de oameni. Orașul dispunea însă și de un teritoriu în care se dezvoltau activități agricole sau așezări de rang inferior, cum au fost Germisara (actuala Geoagiu-Băi) sau Aquae (Călan Băi).

Vizitarea monumentului istoric începe cu amfiteatrul care captează imediat atenția turiștilor. Construcția este una de mari dimensiuni și putea primi în tribunele din piatră circa 6.000 de persoane. Aici se desfășurau spectacole cu lupte de gladiatori, dramă sau sport, iar spectatorii își ocupau locurile într-o ordine foarte strictă. Pe băncile de piatră din primele rânduri se așezau aristocrații orașului, apoi cei din ordinul equestru, oamenii de afaceri, iar ultimele rânduri erau rezervate pentru oamenii de rând și femei.

În zona amfiteatrului se mai află templul dedicat lui Aesculap și Hygia, zeii protectori ai medicinei. Mai sunt și alte temple, între care cel al zeiței Nemesis, care proteja și norocul, mai ales că gladiatorii aveau nevoie de așa ceva în timpul luptelor. Între templele de la intrare și zidurile orașului propriu-zis se poate observa un fragment dintr-un drum imperial, care, odinioară, era o rută importantă de circulație de la Vest spre Est.

La intrarea în oraș se află una dintre cele mai importante clădiri, palatul procuratorului financiar al provinciei, un personaj foarte important. Acesta era un fel de ministru de finanțate care se ocupa de strângerea taxelor și impozitelor, doar că avea o contribuție mai importantă în partea armatei.

Ajungem în forul coloniei Dacica Sarmizegetusa, centrul în care se intersectau drumurile principale, partea de nord a intrării fiind mărginită de câte o fântână publică. Curtea forumului era placată cu blocuri de marmură, iar de acolo se trecea în basilica, o clădire de domina prin înălțimea sa întreg ansamblul arhitectonic. Din acest spațiu se putea intra în curia, locul în care decurionii discutau problemele importante ale orașului, prezidați de doi primari.

“În zona forului se găseau și taberna, magazine. Înainte ca forul să fi îndeplinit funcții politice, administrative, era locul unde cetățeanul roman se ducea să schimbe produse. Astfel avem știință de forum boarium (piața de animale), forum piscatorium (piața de pește), forum oleatorium (piața pentru uleiuri). Sistemul de canalizare, blocurile de piatră, tuburile ceramice și conductele de plumb ne îndreptățesc să înscriem metropola Daciei alături de marile orașe ale Imperiului Roman, care au însemnat etaloane și standarde de urbanism și civilizație la cel mai înalt nivel”, menționează specialistul consultat Gică Băeștean.

Un moment important în progresul săpăturilor arheologice de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa în reprezintă vizita regelui Carol al II-lea, în anul 1934. Însoțit de fiul său, Mihai, cei doi vor semna în cartea de oaspeți a muzeului. Regele Mihai a revenit în 1935 la Ulpia Traiana, alături de colegii săi de școală, pentru ca ultima vizită pe care o face aici să fie în anul 1997, alături de regina Ana.

De-a lungul timpului, însă, între personalitățile care au ajuns la Sarmizegetusa s-au numărat poetul Lucian Blaga, sculptorul Constantin Brâncuși sau istoricul Nicolae Iorga.

Este important ca vizitatorii să treacă și pragul muzeului de la Sarmizegetusa, obiectiv situat chiar peste drum de monumentul istoric.

“Noua expoziție de bază se dorește o îmbinare între vechi și nou, între trecut și prezent. Pe lângă piesele originale descoperite în timpul cercetărilor am încercat, prin intermediul arheologiei experimentale, să oferim vizitatorului o imagine a cum trebuie să fi arătat acestea în urmă cu aproape 2.000 de ani”, spune dr. Gică Băeștean.

În prima sală a muzeului sunt prezentate începuturile Sarmizegetusei, cu soldați din Legiunea III Flavia Felix, piese originale de echipament și reconstituiri ale acestora. Se mai pot vedea gladiatori și o machetă a amfiteatrului. În cea de a doua sală sunt prezentate câteva fragmente de statui imperiale, din bronz aurit, care împodobeau forul orașului, dar și tăblițe cerate pe care se putea scrie cu ajutorul unui styllus din fier sau bronz. Vizitatorii mai pot vedea instalații folosite de romani, inclusiv fragmente din țevi de plumb folosite pentru aducțiunea apei sau modelul de încălzire centrală utilizat în locuințe. Muzeul mai prezintă piese folosite în agricultură, comerț și jocurile care practicau în capitala Daciei Romane.

În ultimii ani, numărul turiștilor care au vizitat Ulpia Traiana Sarmizegetusa este în creștere. De aceea, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, de care aparține acest obiectiv, are în plan realizarea unui proiect extrem de ambițios, de refacere a amfiteatrului roman de la intrare.

“În urmă cu un an, sprijiniți de Consiliul Județean Hunedoara, am reușit să întocmim primul studiu de fezabilitate la care au participat cei mai importanți specialiști în arheologie și arhitectură. Documentația care a rezultat în acest proiect este extrem de complexă și foarte bine argumentată științific. Suma necesară pentru restaurarea și reconstrucția amfiteatrului la dimensiunile pe care le-a avut acum 2.000 de ani se ridică la cinci milioane de euro, ceea ce nu este mult pentru un astfel de proiect. Acum suntem în etapa în care am reușit să trecem de toate comisiile de specialitate din cadrul Ministerului Culturii, iar acum documentația se află depusă la ADR Vest pentru finanțare”, declară managerul MCDR Deva, Liliana Țolaș.

Se așteaptă definitivarea capitolelor bugetare și apoi încadrarea acestui proiect pe una dintre axele de finanțare europene, în vederea obținerii de fonduri nerambursabile.

“Punerea în practică a acestui proiect ar duce la o dezvoltare a Țării Hațegului. Numărul de turiști la Ulpia Traiana Sarmizegetusa aproape că a ‘explodat’ în ultimii doi ani. Anul acesta mizăm pe 100.000 de turiști. Oamenii sunt din ce în ce mai interesați de acest monument istoric, unde avem specialiști foarte buni care oferă informații vizitatorilor la un nivel academic, în câteva limbi de circulație europeană”, a completat managerul MCDR Deva.

Monumentul este inclus în proiectul european “Ruta împăraților romani”, ceea ce aduce multă vizibilitate acestui obiectiv turistic, inclusiv peste hotare.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Ștefan Gabrea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Chiar dacă nu a fost canonizat, credincioșii îl numesc “Sfântul Ardealului” și străbat sute de kilometri pentru a ajunge la mormântul său din cimitirul Mănăstirii Prislop, din județul Hunedoara. Părintele Arsenie Boca este cel care aduce la Mănăstirea Prislop, din Munții Retezat, sute de credincioși aflați în căutarea unei alinări a sufletului.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES FOTO

Locul în care se află mănăstirea este unul cu o încărcătură aparte, purtând cu el eforturile celor care și-au dedicat viața bisericii și amprenta fostului Ieromonah Arsenie Boca.

Mănăstirea Prislop are o istorie care străbate șase secole de evenimente, cu zile bune și mai puțin bune, dar cu o statornicie dată de îndârjirea muntelui și a credinței adevărate. Ridicată într-o poiană din Munții Retezat, la câteva zeci de kilometri de orașul Hațeg, mănăstirea este astăzi loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși din toată țara. Aici vin oameni care își caută liniștea interioară, semeni doborâți de necazuri în așteptarea unor zile mai bune, dar cei mai mulți pelerini sunt români care doresc să se închine la mormântul părintelui Arsenie Boca, sfântul lor nesfințit.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES FOTO

Nu este greu să ajungi la Mănăstirea Prislop pentru că drumul îți arată cursul său începând cu municipiul Hunedoara, prin Silvașu de Jos sau pe a doua variantă, din orașul Hațeg. Șoseaua, relativ îngustă, urcă până în apropierea mănăstirii, acompaniată fiind de tarabele de flori pe care le poți întâlni pe marginea drumului imediat după ieșirea din Silvașu de Jos.

Un spațiu larg, cu multă lumină, înconjurat de dealuri cu brazi, se deschide în fața călătorului chiar în fața mănăstirii. Parcăm cu grijă și trecem pe sub poarta de intrare, nu înainte de a ne pregăti așa cum trebuie, pentru că trebuie să știm că accesul în perimetrul lăcașului de cult este posibil doar dacă suntem îmbrăcați așa cum se cuvine pentru un asemenea loc: bărbații în pantalon lung, iar femeile în fustă.

În poienița din fața bisericii este multă lume pentru că pe timp de vară numărul credincioșilor care urcă la mănăstirea Prislop este mare. Oamenii vorbesc în șoaptă, iar în mâini poartă buchete de flori pe care le vor depune, mai târziu, la mormântul părintelui Arsenie Boca, din cimitirul mănăstirii.

În stânga bisericii se vede clopotnița din piatră și lemn ridicată de părintele Arsenie Boca, iar puțin mai încolo altarul în aer liber. Ridicat relativ recent, acest altar are ca scop principal să găzduiască slujbele din zilele de sărbătoare, în special vara, atunci când la Mănăstirea Prislop vin foarte mulți oameni, iar biserica mică, devine neîncăpătoare.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES FOTO

Documentele mănăstirii ne spun că a fost ctitorită de Sfântul Nicodim, cunoscut pentru faptul că a îndrumat și reorganizat monahismul românesc din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Peste ani, aici o găsim pe Domnița Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab din București. Domnița a auzit de puterile vindecătoare ale unui izvor de lângă mănăstire și s-a făcut bine după ce a băut din apa acestuia. În semn de recunoștință, între anii 1564-1580, Zamfira a restaurat biserica mănăstirii și a refăcut pictura în frescă de acolo. De aceea, Domnița Zamfira este considerată, în istoria mănăstirii, ca fiind cel de-al doilea ctitor de la Prislop. Tot aici își are și mormântul.

Mănăstirea Prislop a trecut însă și prin momente extrem de grele. Incendiată în anul 1762 din ordinul generalului Burlow, pentru a-i pedepsi astfel pe călugării ortodocși care nu au vrut să treacă la greco-catolicism, biserica a avut mult de suferit. Chiar dacă pictura i-a fost distrusă de flăcări, s-au păstrat totuși opt scene din “Acatistul Maicii Domnului” în registrul superior al pronaosului, iar afară se mai poate vedea icoana hramului Sfântul Ioan Evanghelistul și fragmente din “Judecata de Apoi”.

În toamna anului 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, ia decizia să refacă mănăstirea, care a redevenit ortodoxă, așa cum fusese vreme de trei sute cincizeci de ani. Ieromonahul Arsenie Boca este cel ales de către Mitropolitul Nicolae să readucă această mănăstire la viață. Era 25 noiembrie 1948, iar părintele Arsenie Boca primea dificila misiune să restaureze mănăstirea aflată într-o stare jalnică. Din lipsa călugărilor, mănăstirea a fost transformată în mănăstire de maici cu viață de obște.

Foto: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES FOTO

Împreună cu prima stareță a mănăstirii Prislop, Maica stavroforă Zamfira Constantinescu, părintele Arsenie Boca și-a început munca pentru care fusese trimis acolo. A consolidat dealul de lângă biserică plantând brazi și pini decorativi, iar după patru ani a fost ridicată clopotnița din lemn și piatră.

Începute în anul 1955, lucrările de restaurare a bisericii s-au întins pe mai mulți ani, timp în care a fost realizat un iconostas nou și mobilierul necesar. Au fost reparați pereții exteriori, acoperișul, s-a tencuit naosul și altarul, iar pardoseala a fost schimbată. S-au construit două case noi și s-a introdus curentul electric. Cinci icoane lucrate de părintele Arsenie Boca, considerat al treilea ctitor al mănăstirii, împodobesc iconostasul bisericii.

Eforturile făcute la mica bisericuță din Retezat nu au fost văzute cu ochi buni, iar conducerea statului a decis că mănăstirea trebuie să dispară. Prin urmare, în anul 1960 clădirile de la Prislop primesc o altă destinație și se transformă într-un cămin de bătrâni.

Abia în anul 1976, Mănăstirea Prislop revine la ceea ce a fost, măicuțele de aici continuând eforturile de înfrumusețare a locurilor și de păstrare a obiectelor cu valoare religioasă.

Mănăstirea Prislop are mai multe zile speciale, într-un an. Pe lângă cele două hramuri: 8 mai — Sfântul Ioan Evanghelistul, 14 septembrie — Ziua Crucii, la mănăstire se mai prăznuiesc 13 septembrie — Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie — ziua de pomenire a părintelui Arsenie Boca și 26 decembrie — Sfântul Nicodim. În aceste zile numărul credincioșilor care vin în pelerinaj depășește zece mii, spun autoritățile.

În aceste condiții, întrebarea firească este dacă ar mai fi nevoie de o nouă biserică la Mănăstirea Prislop. Un răspuns ferm este dificil de formulat, deoarece trebuie ținut cont atât de numărul mare de credincioși care vin în pelerinaj la mănăstire, cât și de planurile pe care le-a făcut părintele Arsenie Boca.

În vara acestui an, maica stareță Pavelida Munteanu a avut bunăvoința de a sta de vorbă cu noi, atât cât i-a îngăduit timpul. În opinia sa, la Prislop se poate ridica o nouă biserică, dar trebuie să se țină cont și de conceptul de ansamblu pe care l-a avut părintele Arsenie Boca atunci când a gândit orânduirea locului. Important este, aprecia maica stareță, ca oamenii să vină la mănăstire cu gândul de a-și corecta greșelile, să se reculeagă și să iubească frumosul pentru că, așa cum spunea părintele: “Frumosul este Dumnezeu”.

“Oamenii trebuie să vină aici cu dorința de a-și schimba viața, din răutate spre bine. Să ne punem de acord cu voia lui Dumnezeu. Părintele Arsenie Boca ne cerea să ne corectăm viața înspre bine. Acesta trebuie să fie scopul celor care vin aici, de a cunoaște adevărata cale a întâlnirii cu Domnul Hristos. Părăsirea faptelor rele și îndreptarea vieții după voia lui Dumnezeu. Acesta este cel mai bun lucru”, este cuvântul de învățătură al maicii starețe Pavelida Munteanu.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Castelul Corvinilor din municipiul Hunedoara reprezintă unul dintre cele mai importante monumente istorice din România, turiștii care l-au vizitat apreciind că acesta se poate înscrie între primele cinci destinații turistice din țara noastră.

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Considerat ca unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România, castelul impresionează prin felul în care s-a păstrat peste secole, acest lucru fiind demonstrat de numărul crescut de vizitatori care-i calcă pragul în fiecare an.

Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara, pe o stâncă la baza căreia curge pârâul Zlaști. Construcția este impunătoare și poate fi observată de la distanță, accesul spre castel fiind posibil pe un drum care ocolește zona industrială a fostului combinat siderurgic din Hunedoara.

Monumentul istoric este prevăzut cu turnuri, bastioane și un donjon, iar acoperișurile înalte sunt acoperite cu țiglă. Considerat ca fiind una dintre cele mai mari proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara, castelul a cunoscut importante transformări. Ultimul turn de apărare, Turnul Neboisa (turnul “nu te teme”) și Galeria castelului s-au păstrat neschimbate încă din timpul lui Ioan de Hunedoara. Aripa Neboisa a castelului a fost deschisă pentru vizitatori abia în acest an, întregind astfel circuitul destinat turiștilor.

Cei care vizitează castelul vor dori să vadă, cu siguranță, și Turnul Capistrano, al cărui nume a fost dat după cel al unui vestit călugăr de la curtea castelului, dar și Sala cavalerilor, o încăpere mare folosită pentru recepții. Lista este completată de Turnul Buzduganelor, Bastionul Alb și Sala Dietei.

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

În curtea castelului, alături de capela ce a fost construită de Ioan de Hunedoara, se află o fântână despre care legenda spune că ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, în schimbul libertății. Se spune că după 15 ani, atunci când au dat de apă, la aproape 30 de metri adâncime, turcii ar fi cerut stăpânilor să se țină de cuvânt, însă au fost refuzați. Supărați, prizonierii au scris un text pe zidul din apropierea fântânii care, pentru turiști este tradus sub forma: “Apă ai, inimă n-ai”. Realitatea este însă cu totul alta, specialiștii descifrând textul în traducerea: “Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”. Caracterele scrise în limba arabă sunt datate în secolul al XV-lea.

În ultimii ani, castelul este vizitat de un număr din ce în ce mai mare de turiști, inclusiv din străinătate. Pentru ei, la castel au fost efectuate mai multe investiții, unele care țin de tehnologia avansată și de gadget-urile lumii moderne. Anul trecut, la Castelul Corvinilor a fost inaugurată prima vizită prin tehnologie wirelles, un sistem complex oferind acum turiștilor posibilitatea de a primi explicații în mai multe limbi străini, chiar pe telefonul mobil. Deoarece “a prins” foarte mult, în special la grupurile mici de turiști, ideea a fost dezvoltată și acum vizitarea castelului se poate face și ajutat de o tabletă ce se închiriază de la poarta de acces contra-cost.

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Cele două forme de ghidaj al turiștilor sunt preferate de grupurile mici, mai ales că informațiile sunt oferite pe măsură ce oamenii ajung într-un anumit loc al castelului. Eficiența sa este dovedită, în condițiile în care cel puțin 300 de turiști apelează la această formă de comunicare, în fiecare lună.

“În 2013 Castelul Corvinilor a fost vizitat de peste 250.000 de turiști, ceea ce reprezintă un maxim al ultimilor ani. Numărul turiștilor este în creștere și în acest an, luna august înregistrând un record absolut de vizitatori la castel. Au fost 61.000 de persoane care au trecut pragul castelului, iar pe 16 august am avut un alt record, de 3.200 de vizitatori într-o singură zi”, spune directorul Muzeului Castelul Corvinilor, Costin Tinca.

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Datele statistice arată că aproape 80% dintre turiștii care vin la castelul din Hunedoara sunt români, însă pe lista vizitatorilor se înscriu foarte mulți oaspeți din Ungaria, Polonia, Austria, Cehia și Slovacia. Despre castel au avut cuvinte de laudă și turiști din Germania, Austria, Italia, Spania, Lituania și Ucraina.

“Mi-a rămas în minte replica unui turist italian, arhitect de profesie, care a lucrat și la restaurarea unor clădiri din Veneția. Atunci când a intrat în curte, primul lucru pe care l-a spus a fost că nu-și putea imagina că mai există un castel medieval atât de bine conservat. Apoi a adăugat că acest castel pare să fie o fotografie prelucrată în Photoshop”, își amintește Costin Tinca.

De altfel, reacțiile favorabile ale turiștilor care apreciază felul în care castelul a rămas în picioare după atâtea secole și expozițiile deschise în incinta acestuia, s-au reflectat și în recunoașterea acestuia pe plan internațional.

Cunoscutul portal turistic TripAdvisor l-a inclus între primele cinci destinații de vacanță din România, poziția ocupată fiind datorată voturilor favorabile primite din partea turiștilor care au vizitat acest monument istoric. O dată cu această nominalizare, castelul a primit din partea TripAdvisor un certificat de excelență pe anul 2014, fapt ce îl plasează automat pe harta atracțiilor turistice din România și din lume.

Dincolo de itinerariile turistice, Castelul Corvinilor este locul în care se desfășoară o serie de manifestări culturale de amploare, cel mai cunoscut eveniment fiind Festivalul de operă în aer liber “Opera Nights”. Timp de cinci zile, în luna iulie, curtea interioară a castelului se transformă într-o sală de spectacol cu o acustică aparte, în care răsună arii din cele mai cunoscute opere ale lumii.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARHIVĂ

Tot la castel au fost filmate diverse producții cinematografice, începând cu filmele artistice, continuând cu cele documentare și anumite spoturi publicitare. Filme care au ca personaje principale pe Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Alexandru Lăpușneanu, Francois Villon, Marthin Luther, Henric al VIII-lea, sunt doar câteva repere în care apare castelul din Hunedoara.

Castelul Corvinilor se află acum într-un proces de reabilitare a acoperișului, distrus în ultimii ani de ploi și furtuni. Reparațiile trebuiau să fie făcute pentru că altfel apa s-ar fi infiltrat și ar fi putut distruge pereții monumentului istoric. Munca la acest proiect este extrem de migăloasă, deoarece țiglele trebuie așezate “în solzi”, iar în cazul turnurilor este nevoie ca din fiecare să fie decupată o bucată de circa un centimetru. Procedura este absolut necesară pentru ca țiglele să se așeze corect, pe o anumită curbură determinată de forma circulară a acoperișurilor.

Castelul are și mai multe legende, iar una dintre ele este legată de blazonul familiei Corvinilor, un corb care ține în cioc un inel din aur. Se spune că Ioan de Hunedoara era fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasă femeie din Țara Hațegului, Elisabeta. Pentru a o feri de necinste, regele i l-a dat de soț pe Voicu, unul dintre cavalerii săi, dăruindu-i un inel pentru copilul nenăscut, pentru ca acesta să fie recunoscut când va fi mare și va merge la curtea regală. În timpul unei călătorii, familia lui Voicu a uitat inelul pe un ștergar ce fusese așternut pentru prânz. Atras de strălucirea inelului, un corb l-a luat de lângă merinde și a încercat să zboare de acolo. Copilul Ioan de Hunedoara l-a văzut, a tras cu arcul în pasăre și a recuperat inelul.

Povestea a impresionat la curtea regală, iar de atunci blazonul familiei hunedorenilor a rămas corbul cu un inel de aur în cioc.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Un tunel în lungime de 54 de metri, pe interiorul căruia sunt pictați 365 de sfinți din calendarul ortodox, pentru fiecare zi din an, reprezintă una dintre atracțiile stațiunii montane Straja, din Valea Jiului.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARHIVĂ

Cunoscută pentru calitatea pârtiilor de schi, stațiunea Straja este un loc plin de surprize pentru călătorul care alege să urce în Masivul Vâlcan, pe drumul județean care pleacă din Lupeni și ajunge la altitudinea de 1.440 de metri.

O cruce din metal, ctitorită de Exploatarea Minieră Lupeni și ridicată de creștinul Emil Părău în anul 1996, veghează asupra ținutului. Comparabilă cu cea din Caraiman, crucea din Straja are o înălțime de 18,6 metri și o anvergură de 9 metri, fiind situată pe un mic deal, în imediata apropiere a unui schit din lemn construit în același an.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARHIVĂ

Bisericuța din lemn poartă hramul Sfinților Apostoli Constantin și Elena și a devenit, alături de cruce și un calendar pictat, unul dintre simbolurile stațiunii, mai ales că este foarte frumoasă. Aici este locul unde se organizează slujbe la sărbătorile de peste an, cel mai mare eveniment fiind legat de Vinerea Mare, atunci când este depusă crucea din lemn de paltin ce este purtată pe umeri de credincioși cale de peste 10 kilometri, pe Drumul Crucii, de la Lupeni, la Straja.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARHIVĂ

Ninsorile mari din timpul iernii, viscolul care suflă cu putere și troienește zăpada, dădeau însă suficient de furcă celor care se ocupau de bisericuța din lemn și care și-au dorit ca oamenii să poată ajunge oricând la acest lăcaș de rugăciune. Așa s-a înfiripat ideea construirii unei tunel care să facă legătura între drumul principal din stațiunea Straja și bisericuța din lemn. Lucrările de construcție ale tunelului s-au încheiat în anul 2006, iar ceea ce a rezultat din mâinile meșterilor a luat forma unui calendar special, unic în România.

“În Straja este foarte multă zăpadă și tot timpul se ajungea destul de greu la schit. De aceea, am zis să facem acest tunel până la schitul Straja. Și ca să dăinuiască în veci, l-am făcut din beton. După aceea, în timp ce mă uitam la un calendar ortodox, am zis că noi, ortodocșii, avem în fiecare zi câte un sfânt. Așa mi-a venit ideea ca în acest tunel să pictăm tot calendarul ortodox, de fapt, să fie un calendar ortodox în imagini”, spune Emil Părău, cel care a finanțat integral construcția schitului și a tunelului.

A durat aproape doi ani până când pictura interioară a fost gata. Calendarul ortodox pictat pe interiorul tunelului începe cu data de 1 septembrie, urmând astfel cutuma anului bisericesc. Lunile anului ocupă partea stângă a tunelului, de la intrare spre curtea interioară a bisericii, iar pe tavan sunt pictate scene din Vechiul și Noul Testament. Pe partea dreaptă sunt reprezentate 12 prăznicare ortodoxe, alături de cele 10 porunci creștine.

O candelă este veșnic aprinsă în acest tunel și este mutată în fiecare zi în fața icoanei sfântului care marchează data curentă din calendar.

Oamenii apreciază acest inedit tunel al sfinților. Intră în tunel pe o poartă mare din lemn vopsită în alb, își caută ziua de naștere și apoi văd chipul sfântului din acea zi, așa după cum este trecut el în calendarul ortodox. După câteva minute își aduc aminte de cei apropiați, din familie sau de prieteni, și le caută zilele de naștere în orânduirea lor creștină.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARHIVĂ

“Eu cred că pe lângă lucrurile lumești pe care facem atunci când venim într-o stațiune, ar trebui să ne apropiem și de Dumnezeu. Aici sunt pictate icoane, scene biblice. Imaginile completează, întotdeauna, ceea ce știm noi despre religie, iar icoana este poarta către Dumnezeu”, a explicat părintele Valentin, împreună cu care am vizitat tunelul celor 365 de sfinți.

“Turiștii apreciază foarte mult acest tunel și schitul de aici, din Straja. E un loc unde își găsesc liniștea sufletească. Pot să vă spun că o dată cu apariția acestui schit, numărul turiștilor a crescut foarte mult. Poate că la acest aspect a contribuit și apariția schitului, pentru că omul, pe lângă faptul că vine la Straja să schieze sau să se relaxeze în timpul anului, aici poate să se și reculeagă. Pot să vă spun că aproximativ 90 la sută dintre cei care vin în Straja trec și prin acest tunel și merg la schit pentru a spune o rugăciune”, a adăugat Emil Părău.

Există și o poveste legată de tunelul, schitul și Crucea Eroilor din Straja. În anul 1996, la Cabana Montana, chiar de Sfinții Constantin și Elena, un turist a aprins lumina într-o încăpere. Becul s-a ars, iar flama de la filament a imprimat pe interiorul becului o cruce. Becul a fost spart de către unul dintre turiști, dar după numai două săptămâni fenomenul s-a repetat. Becul acela poate fi văzut la schitul Straja, iar interpretarea dată atunci de un călugăr a fost legată de cei opt sute de ostași care au murit în zonă în Primul Război Mondial.

Așa a fost construită Crucea Eroilor în memoria militarilor români, după care a fost ridicat schitul din lemn și, mai apoi, tunelul celor 365 de sfinți. Se spune că din luna octombrie a anului 1996, de când a fost ridicată Crucea și până în prezent, niciun turist nu și-a pierdut viața în Straja.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)

Etichete:
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

The Retezat National Park is a world wonder with 80 fresh water and glacial lakes in which the blue skies get reflected, with almost 1,200 plant species growing here and 185 bird species living in the park.

Photos taken by: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARCHIVE

This is a place where any tourist overwhelmed by daily stress can regain the necessary balance to start anew.

Located in the Retezat Massif of Southern Carpathians, the Retezat National Park covers more than 38,000 hectares. The Retezat Massif rises to the skies between the Hateg and Petrosani depressions, made up of the Retezatul Mare Mountain, rich in crystalline rocks and the Retezatul Mic, to the south, with a limey composition. Both parts of the massif meet in the area of Lake Bucura, the largest glacial lake in Romania.

The Retezat National Park was established in 1935 and in 1979 it was declared a biosphere reserve. It houses more than 20 peaks with elevations in excess of 2,000 m, with Peleaga (2,509 m), Papusa (2,508 m), Retezat (2,482 m), Varful Mare (2,463 m) and Judele (2,334 m) being the best known.

In almost 80 years of its existence, the Retezat National Park has been the natural venue least affected by humans. The over 1,190 plant species living here make up one third of the plant species in existence in Romania. The park is also home to 90 endemic plant species that cannot be seen anywhere else in the world. The natural balance of the park has been maintained, and chamois, deer, does, rabbits, boars, bears, wolves and lynxes can be met here.

To the tourists climbing the Retezat, the place is special for the area’s glacial lakes that can be met meet on the mountain’s treks. The lakes are 80 in all, among them Bucura Lake, the largest glacial lake in Romania. Located in a homonymous circular depression, below the Peleaga Peak, elevation 2,040, Lake Bucura covers 8.9 hectares. In order to circumvent it, you have to walk 1.39 km. The maximum depth of the lake is 15.5 m. It is being fed by five main springs.

But the deepest lake in the Retezat Park is Lake Zanoaga. Located at an elevation of 2,010 m, in the circular glacial deprepression of Judele, Lake Zanoaga is 29 m deep. The lake is three hours by foot away from Lake Bucura, providing a special sight, being visited by many tourists that set up tent on its shores or are hiking through the Retezat.

There are thousands of tourists having heard or read about the Retezat National Park and decided to vacation here. Access is from the Hateg Depression, starting off in Deva and driving on DN 66, or in Caransebes, driving on DN 68. From the Jiu Valley, the road leads to DN 66, while coming from Hateg or Petrosani there are several possibilities of entering the park. Car drivers can drive up to the Nucsoara visitor centre, where they can get all the necessary information and trailing guidance. Tourists coming by train have to get off at Ohaba de Sub Piatra, where locals provide transportation to Carnic.

Admission to the Retezat National Park costs RON 10 for a seven-day pass allowing unlimited access. Tickets can be bought at the Nucsoara visitor centre, at Gura Apei, Carnic, the Pietrele Chalet, as well as in other signalled out places inside the park. Among the most important recommendations to tourists upon purchasing the tickets is do not litter and take the garbage out of the park.

‘By our own reckoning, there are between 15,000 and 18,000 tourists visiting the Retezat National Park annually,’ says Director of the Retezat National Park Administration Zoran Acimov. ‘We have not included in the reckoning the tourists coming to ski at the resort of Rausor, which is exclusively for winter sports. Almost a quartet of the park visitors are foreigners. They come from all over the world. There are large groups from Hungary and the Czech Republic. We have had visitors from Spain, Israel and even the UK. They have all learned about the natural values of the park and the park’s exceptional landscapes. Some visitors ask us about the animals living in the Retezat National Park because they would like to meet them.’

For the tourists that are more used to working in offices and less used to exercising, themed trails have been designed of varying difficulty that can be travelled in a reasonable amount of time.

One of them is the ‘Enigmas trail’ that introduces visitors the local flora, fauna and legends of some historical sights, in a trip that takes almost four hours to complete. Opened six years ago, the trail was designed by the Retezat National Park Administration in partnership with the Retezat Travel Association and the mayor’s office of Salasu de Sus commune.

The trail starts at the Nucsoara visitor centre, it is of small difficulty, as tourists have to follow a blue band marking and guiding arrows to avoid getting lost. On their way, visitors meet six billboards designed to be understood by the public at large that comprise pictures, designs and novel information about animals and plants living in the Retezat Mountains and at their foot. The information is rounded up by data about local history and traditions.

‘In order to avoid little children complaining about hurting feet, we keep them engaged with all sorts of enigmas, guessing pictures, stories and legends. In order to find the answer to one enigma you must reach the next billboard,’ Florina Crisan, one of the people who worked on this project, said when the trail opened.

In 2013, four new trails opened for tourists to travel through picturesque areas that include the lakes in the Bucura glacial depression, elevation past 2,000m. The difficulty of the trails is low and they can be travelled in some hours’ time, as they are prepared and marked off by the mountain rescuers of Hunedoara County.

Thus, hikers who want to see as many lakes in the Bucura glacial depression as possible can follow the Lake Trail, which takes two hours to complete. The trail starts at Lake Bucura, in the rescuers’ refuge, and it has been designed as a circuit signalled out by a red dot against a white background.

Another trail starts at Rau de Mori and continues to the resort of Rausor, through the Valareasca Valley and up to the Retezat Peak, where it ends, via the Prelucele ridge. The ridge area is wonderful and the sight of the Stevia circular depression in the distance is outstanding. The trail is marked off by a red triangle against a white background.

The third trail starts in the Brazi area, climbs up to the Gura Apei reservoir, than gets down through the Lapusnicu Mare Valley to the Peleaga Glade and the Peleaga Saddle. The marking is a blue point against a white background. Tourist access in wintertime is forbidden.

The last trail starts at Pui, climbs up to Hobita, Stana de Rau to Taul Tapului and Portile Inchise.

‘The trails are relatively easy to follow, but portions of a higher difficulty can be met. Except for that, they are accessible and do not require climbing equipment. All trails are certified,’ explains head of the Hunedoara Salvamont Mountain Rescue Service Ovidiu Bodean. AGERPRES

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

There are few Romanians who have never heard about the Geoagiu-Bai health resort. Located less than 50 km from the city of Deva, in an highly negatively ionised area resembling the atmosphere of a mountain resort, Geoagiu-Bai is a perfect symbiosis between the healing power of thermal springs, clean air and peace needed for the restoration of human powers. It is the venue that attracts thousands of tourists each year, many of them hoping to leave the place in better health.

Photo credit: (c) Constantin DUMA / AGERPRES ARCHIVE

We start off for Geoagiu-Bai coming from Orastie after exiting highway A1. From the Geoagiu train stop, the route stretches to the town of Geoagiu, a tidy settlement where good-looking houses line up the road. At the edge of the town, the road goes up to Geoagiu-Bai, filled with serpentines and hairpin turns, all converging to a clearing at the entrance to the resort.

Everything shines with cleanliness and the road signs lead us, via a one-way road, to the entrance to the Dacian-Roman baths, a compound of four thermal water pools.

‘Legend has it that 2,000 years ago Dacians knew the healing powers of the thermal springs of Geoagiu-Bai. There is no clear evidence of that, but what is certainly known is the fact that Romans, after they conquered Dacia, came to Geoagiu in search for a magic spring. They found it and left it to the care of protective deities Diana and the nymphs. Then they adopted the old name of the place, Germisara,’ says Ph.D. Cristina Mitar, an archaeologist specialising in the Roman Era at the Museum of Dacian and Roman Civilistaion (MCDR) of Deva.

For a long time, nothing was known of Geoagiu-Bai, and only in the 15th century was the restoration of the baths by Isabela, wife of Hungary’s King Sigismund Zapolya, mentioned as an Italian mercenary named Geovan Andrea Gromo, the commander of the prince’s guards, recorded that some pleasant baths, which the king would often use, were built there.

Later on, German pastor Conrad Iacob Hiltebrandt of Stein, visited the baths in 1656-1658, noting in his diary that the water would come down from a hill to a valley and was suitably warm. He also noted the presence of a large rectangular area where water would go up almost to the neck level and where swimming was possible.


Photo credit: (c) Sorin BLADA / AGERPRES PHOTO

Only in 1987 was the Germisara archaeological site rediscovered and searched according to the scientific standards, following the start of physical planning works at the Geoagiu-Bai resort. ‘The research led to marvellous finds. As many as 600 coins have been unearthed, some gold votive plaques, a statue of goddess Diana and four inscribed altars. With only one exception, all the items are in the collection of the Museum of Dacian and Roman Civilisation of Deva,’ says Mitar.


Photo credit: (c) Sorin BLADA / AGERPRES PHOTO

Since we mentioned the gold votive plaques, we can add that those found at Geoagiu Bai are special. Of all the nearly 100 votive plaques so far discovered worldwide, only 14 are made of gold and half of them were found at Germisara.

‘The seven plaques made of 22-k gold reflect the claims that the three deities: Diana — the goddess of forests and wildlife; Hygeia — the goddess of medicine, and the Nymphs, the thermal water healers, would expect the dedicators to heed to: a precious material on which the deity and the dedication had to be inscribed,’ explains the MCDR specialist.


Photo credit: (c) Mihaela PANA / AGERPRES PHOTO

She also reveals that Germisara was the venue of a thermal compound that is very similar to the modern concept of a spa resort where personalities of the Dacia province would come for treatment. The benches in the bathrooms and a tunnel dug along the lake to steer the thermal water to the bath chambers are still visible today.


Photo credit: (c) Mihai Dragos GEORGESCU / AGERPRES PHOTO

Today, Geoagiu-Bai is an all-year-round health resort, with a business peak in the summertime, when the Dacian-Roman bath compound, the favourite place of tourists because of the latest changes, is open. The pools inside the compound are fed with thermal water and built to meet the demands of a highly demanding public.

There are many accommodation possibilities, including 4-star hotels and even room rentals. The locals are very friendly and most of them work in tourism, at least in summertime.

‘The resort is vital to the local community,’ says Geoagiu Mayor Ioan Valean, who argues that the economic development of the area has to be buttressed by two pillars: tourism and traditional farming.

‘The resort can accommodate 1,300 tourists per series. We provide complex and full-range services to tourists as well as the treatment they need to improve their health. The resort is located in a wonderful leisure area and we do our best to make sure our guests have a good time and will want to return,’ the mayor adds.


Photo credit: (c) Constantin DUMA / AGERPRES ARCHIVE

The wish of the local administration and of the companies dealing with tourist services in Geoagiu-Bai is the extension of the tourist season. Even if the resort is visited by more than 30,000 tourists in summertime, the number could increase if there were indoors thermal pools. Some hotels and boarding houses provide such service already, but there are plans to extend the project to a larger scale.

‘We are deploying all efforts to cover one or two pools in the thermal lido, which would extend the holiday season to ten months a year, which would benefit everybody — tourists, locals, business operators and the local public administration,’ adds Valean.

There would be more to be said about this part of Romania that deserves being included among our holiday destinations. Geoagiu-Bai is a family-friendly place that is also friendly to young people and the elderly. It is the place where people get back to their feet and also a venue for relaxation and fun. We should also add that Geoagiu-Bai could be a base camp for trips to the nearby Corvins’ Castle of Hunedoara, the Dacian bastions of the Orastie Mountains, the bastion of Deva and the Prislop Monastery. If your time here is short, you should put the Clocota waterfall on your short list, as it is only one quarter of an hour by foot from the resort, along with the Romanesque Chapel of Geoagiu, the Aurel Vlaicu Museum in the homonymous village, and the Mada Gorge. They are all worth it! AGERPRES

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

A 54-m long tunnel, on the inside of which 365 saints from the Christian Orthodox calendar are painted, one for each day of the year, is one of the main attractions of the Straja mountain resort in the Jiu Valley.

Photos taken by: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARCHIVE

Renowned for the high quality of its ski slopes, the resort of Straja is a place full of surprises for the travellers who choose to climb the Valcan Massif following a county road that starts at Lupeni and reaches an elevation of 1,440 meters.

A metal cross founded by the Lupeni Quarry and built by Christian believer Emil Parau in 1996, watches over the area. Comparable with the Caraiman Cross, the cross of Straja is 18.6 meters high and has a span of 9 metres, situated on a small hill in the close vicinity of a wooden hermitage built in the same year.

The little wooden church is patronised by Saint Apostles Constantine and Elena, having become, along with the cross and a painted calendar, a symbol of the resort, especially because it is very beautiful. This is where church services are held throughout the year, with the most important celebration being held on Good Friday, when the ash tree cross is carried in a 10-km procession on the Road of the Holy Cross, from Lupeni to Straja.

Abundant snow and blizzards powerfully blowing in wintertime would pile up the snow, being a nuisance to those who would take care of the small wooden church and would like people can reach this place of worship at any time. That was how the idea of building a tunnel linking the main road in the resort of to the wooden church came about. Construction of the tunnel ended in 2006, and the outcome from the hands of the craftsmen was a special calendar that is unique in Romania.

‘There is very much snow at Straja and reaching the hermitage was a hard task. That is why we said let there be this tunnel up to the Straja Hermitage. And in order to endure for ever, we had it built of concrete. Then, as I was looking at a Christian Orthodox calendar it downed on me that we, the Orthodox believers, have saint feasts every day. So, I came up with the idea of having the tunnel painted in the entire Orthodox calendar, to make an Orthodox calendar in pictures,’ says Emil Parau, the financier of the hermitage and the tunnel.

It took almost two years to do the interior paintings. The Orthodox Calendar painted inside the tunnel begins on September 1, following church year customs . Months are painted on the left side of the tunnel, coming from the interior yard of the church, while the paintings on the ceiling depict scenes from the Old and the New Testament. Painted on the right side are 12 icons of the grand Orthodox feasts and the 10 commandments.

A permanent candle is lit in the tunnel and moved every day in front of the holy icon that indicates the current date in the calendar.

People appreciate this unique tunnel of saints. They enter the tunnel through a large wooden gate painted white, looking for their day of birth and then see the image of the day’s saint, as recorded in the Orthodox calendar. After a few minutes, they remember their families or friends and look up for their birthdays according to their Christian ordination.

‘I believe that in addition to the worldly things we do when we come to a resort, we should get closer to God. Here, there are painted icons and biblical scenes. The images complete what we know about religion and an icon is a gateway to God,’ says Father Valentin, the one that showed around the tunnel of the 365 saints.

‘Tourists appreciate this tunnel very much and the hermitage here at Straja. This is a place where they can find peace of mind. I can tell you that with the advent of the monastery, the number of tourists has surged. The hermitage probably helped, because people can come here to recover themselves, besides skiing or relaxing at Straja during the year. I can tell you that nearly 90 per cent of the people coming to Straja also pass through this tunnel and go to the hermitage to say a prayer,’ adds Parau.

There is also a story related to the tunnel, the hermitage and the Heroes’ Cross of Straja. In 1996, at the Montana Chalet, right on the feast of Saints Constantine and Elena, a tourist turned on the light in a room. The bulb burned, and the flame of the filament seared the shape of a cross inside the bulb. One tourist broke the bulb, but the same happened two weeks later. The light bulb can be seen at the Straja Hermitage, and a monk interpreted the occurrence as having to do with 800 troops that died in the area in WWI.

That is how the Heroes’ Cross came into existence to commemorate the Romanian troops, after which the wooden hermitage followed and then the tunnel of the 365 saints. They say that no tourist has died at Straja since October 1996, when the cross was built. AGERPRES

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Even though he has not been canonized, the faithful call him ‘The Saint of Ardeal’ – or Transylvania – and travel hundreds of kilometres to get to his grave in the graveyard of Prislop Monastery, Hunedoara County. Priest Arsenie Boca is the one who draws hundreds of faithful looking to find some comfort for their soul at Prislop Monastery, in the Retezat Mountains.

Photo credit: (c) Sorin BLADA / AGERPRES PHOTO

The place the monastery is located in is one with a special meaning, carrying the efforts of those who dedicated their life to the church and the imprint left by the late priest monk Arsenie Boca.

Raised in a forest clearing in the Retezat Mountains, several dozen kilometres from the town of Hateg, the monastery today is a place of pilgrimage for the Christian Orthodox believers from all over Romania. They are in search for peace of soul, they are suffering hardships, but most of the pilgrims are Romanians who merely wish to pay respects to the grave of priest Arsenie Boca, their saint who has not been declared a saint.

Photo credit: (c) Sorin BLADA / AGERPRES PHOTO

The monastery documents say it was founded by Saint Nikodim, known for having guided and reorganised Romanian monasticism in the second half of the 14th century. Years on, we find here Princess Zamfira, the daughter of Wallachian ruler Moise Voda Basarab of Bucharest. The princess heard of the healing powers of a spring near the monastery and she got well after having drunk from its water. In sign of gratitude, Zamfira restored the monastery’s church and its fresco in 1564-1580. That is why she is seen in the history of the monastery as the second founder of Prislop. She is also buried there.

Prislop Monastery, however, also saw very tough times. It was set on fire in 1762 on an order from General Burlow, who thus sought to punish the Orthodox monks who denied embracing the Greek Catholic faith. In the autumn of 1948, the Metropolitan Bishop of Ardeal Nicolae Balan decided to restore the monastery, which again became Orthodox as it had been for 350 years. Priest monk Arsenie Boca is the one chosen by Metropolitan Bishop Nicolae to bring the monastery back to life. As there were no monks, the monastery was turned into a nuns’ monastery.

Together with the first Mother Superior of Prislop Monastery, Mother Zamfira Constantinescu, priest Arsenie Boca began the work he had been sent there for. He reinforced the hill near the church by planting fir-trees and pines and four years later the wood-and-stone belfry was raised.

The church restoration works began in 1955 and spanned several years, during which time a new rood screen and the necessary furniture were made. The outer walls and the roof were repaired, the nave and altar were plastered up and the flooring was changed. Two new houses were built and electricity was installed. Five icons made by priest Arsenie Boca, deemed the third founder of the monastery, adorn the church rood screen.

Photo credit: (c) Sorin BLADA / AGERPRES PHOTO

However, the efforts made at the small church in the Retezat were not approved of and then-communist Romanian state leadership decided the monastery should disappear. As a result, the buildings in Prislop got a different destination in 1960 and were turned into an elderly home.

It will be as late as in 1976 that Prislop Monastery again becomes what it had been once, as the nuns here continue taking good care of the places and keep the objects of religious value.

Prislop Monastery has several special days over a year. Besides its two patron saints: May 8 — Saint John the Evangelist, September 14 — The Day of the Cross, also celebrated at the monastery are the days of September 13 — Saint John of Prislop, November 28 — when priest Arsenie Boca is remembered and December 26 — the Day of Saint Nikodim. The faithful come in pilgrimage to the monastery on those days in large numbers, more than ten thousand, according to the authorities.

Photo credit: (c) Simion MECHNO / AGERPRES PHOTO

As such, the natural question is that whether a new church in Prislop Monastery is necessary. A firm answer is difficult to give, taking into account both the high number of the believers who come to the monastery in pilgrimage and the plans that priest Arsenie Boca made.

This summer, Mother Superior Pavelida Munteanu was so kind as to talk to us, only as her busy schedule allowed her. According to her, a new church can be raised at Prislop, but the concept of a whole ensemble that priest Arsenie Boca had when he had devised the place arrangement must also be taken into account. The important thing, the Mother Superior said, is that people should come to the monastery with the thought of repairing their mistakes, to pray and ponder and love the beautiful things, because as the priest put it: “Beauty is God”.

“People must come here with the wish to change their lives, from evil to good. We must put ourselves in agreement with God’s will. Priest Arsenie Boca was asking us to correct our life towards what’s good. This should be the purpose of those who come here, to know the true path of meeting Our Lord Jesus Christ. To leave the evil deeds behind and correct their life as is God’s will. This is the best thing”, such is the teaching word of Mother Superior Pavelida Munteanu. AGERPRES

Keywords:
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

The Corvin Castle of Hunedoara is one of the most important historical monuments in Romania. Tourists who visited it see it among the top five tourist destinations in the country, according to the votes on TripAdvisor’s tourist portal. TripAdvisor thus issued a certificate of excellence for it in 2014, automatically placing it on the map of attractions in Romania and worldwide.

Photo credit: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARCHIVE

The castle, an exponent of the Gothic style, is also well-preserved.

John Hunyadi (Romanian: Ioan de Hunedoara), a famous military commander against the Turks and later regent of Hungary built it in the 15th century on a rock above the Zlasti Creek. It is visible from great distances, and accessible by a road around the industrial area of the former iron and steel works of Hunedoara.

It has towers, bastions, and high tile roofs. Following many changes, it still kept its original Neboisa Tower and the gallery. The Neboisa wing was the latest open to tourists, in 2014.

Other high points of the castle tour are the Capistrano Tower, named after a famous monk hosted at the court, the Knights Hall used for receptions, the Maces Tower, the White Bastion and the Diet Hall.

Photo credit: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARCHIVE

In the courtyard, near the chapel, there’s a fountain with a legend. Three Turk prisoners of war allegedly dug it in exchange of their freedom. They found water after 15 years, almost 30 meters deep, but their holders refused to keep their word and set them free. Upset, the Turks carved on the fountain wall a text translated for tourists as ‘You have water, it’s heart you don’t have.’ Actually, experts say the 15th century inscription in Arabic characters reads ‘Written by Hasan, enslaved by the infidels, in the fortress near the church.’

As the number of tourists, including foreigners kept increasing over the past years, investments were made. Some of them involved advanced technology and modern gadgets, including wireless guide explanations. The success, especially among smaller groups of visitors, prompted the rental of tablets at the entrance. More than 300 tourists take this offer every month.

Photo credit: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARCHIVE

In 2013, the Corvin Castle had a record number of visitors — over 250,000, the castle museum manager Costin Tinca said. August was the peak, with 61,000 visitors, and the daily maximum was 3,200 on August 16.

Statistics show that 80 of visitors were Romanian, but many come from Hungary, Poland, Austria, the Czech Republic and Slovakia.

Photo credit: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARCHIVE

‘I remember the words of an Italian tourist, an architect who had worked in restorations in Venice. When he entered the courtyard, the first thing he said was he couldn’t imagine a so well-preserved medieval castle still existed. He added it seems a picture processed in Photoshop,’ Tinca recalls.

The castle also hosts cultural events. The most famous, Opera Nights, stages famous aria for five days in July, taking advantage of the special acoustics of the courtyard.

Photo credit: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARCHIVE

Several historical films and advertising videos used the castle as a set, featuring characters like Vlad the Impaler, Michael the Brave, Francois Villon, Luther and Henry VIII.

Repairs are in progress at the roofs damaged by rains and storms in recent years. It’s painstaking, as the tiles must be overlapped, with approximately one centimetre cut out of every single one of them, allowing a perfect fit on the circular section of roofs.

Other legends surround the castle. The Corvins’ emblem, a raven holding a golden ring in its beak, is said to originate in the allegation of John Hunyadi being the illegitimate son of Sigismund of Luxembourg, King of Hungary with Elisabeth, a fair lady of Hateg County. To save her honour, the king married her to Voicu, one of his knights, and endowed the unborn child with a ring, which would later allow them being recognized at the Royal Court. The Voicus forget the ring on a picnic towel during a trip; a raven was attracted by the glitter and tried to steal it. John, still a child, shot an arrow at the bird and got the ring back.

This story made an impression at the Court, and the raven holding the ring was adopted as the emblem of the family of Hunedoara. AGERPRES

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ulpia Traiana Sarmizegetusa is one of Romania’s most important historical monuments tourists can easily reach. The ruins of the city, the full name of which was the ‘Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa Colony’, are located 40 kilometers from the former capital of Dacia, Sarmizegetusa Regia. The place brims with history, and in recent years the number of tourists who visit Ulpia Traiana has skyrocketed.

Photo credit: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARCHIVE

Set in an almost flatland area, on the national road linking the towns of Hateg and Caransebes, the former capital of Roman Dacia reveals itself to the traveler as soon as he steps within the boundaries of the Sarmizegetusa commune — Hunedoara County. The fortress walls are visible from the road and the tourist who stops to visit can use the parking lot right in front of the monument’s entrance gate.

Historians consider the Dacica Sarmizegetusa colony as the oldest urban settlement in Roman Dacia, being also its largest cultural and religious center. The precise date when the city was founded is unknown, but right from the beginning it had a privileged top position in the province.

“One of the first coins minted for the province has the colony-founding religious ritual represented on it. This is a bronze sestertius issued in Rome for the celebration of this event. As shows the image imprinted on the coin, the foundation of the city was performed according to the ancient rite the Romans inherited from the Etruscans (Etrusco ritu). Featured on the obverse is the effigy of Emperor Trajan, and the reverse shows a man with a plough drawn by a white ox and a white cow, furrowing the pomerium — the swath of land defining the boundaries of the future city walls — in a ritual that had been identically performed at the foundation of Rome.

“Governor Decimus Terentius Scaurianus must have been the one who, dressed as cinctus Gabinius (that is as an officiant, with a particular belting style for the toga and with his head covered with a fold of the garment), ploughed the ground on behalf of the emperor, to mark the limits of the future city, and leaving unfurrowed the spots where the gates of the colony were to be positioned.

It would have been interesting for this to have happened immediately after the Roman — Dacian war, but this administrator of Roman law has held this office sometime between 107 — 112, although the precise years of his tenure are not known. Therefore, this landmark moment in the life of the city cannot be exactly pinpointed on the timeline, and is still an unsolved enigma,” says Dr. Gica Baestean, head of the ‘Sarmizegetusa Museum’ section of the Deva city Museum of Dacian and Roman Civilization (MCDR).

Photo credit: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARCHIVE

Spanning an area of about 34 hectares inside the walls and with another 60-80 hectares outside walls, Ulpia Traiana belongs to the medium-sized cities of the Roman Empire. The population living in this area counted nearly 20,000 people. The city also had a territory assigned to farming, where lower rank settlements like Germisara (the present-day Geoagiu spa) or Aquae (Calan spa) developed too.

The tour of the historical monument begins with the amphitheater that immediately captures the tourist’s attention. The large-size building could accommodate in the stone stands about 6,000 people. This is where gladiatorial shows, drama or sport events were held, and the viewers took their seats in a very strict order. Seated on the stone benches in the first rows were the members of the city aristocracy, behind them the members of the equestrian order, followed by businessmen, and the rear rows were reserved for common people and women.

In the amphitheater area there is also a temple dedicated to medicine gods Aesculapius and Hygia. Another temple here is dedicated to Nemesis, worshipped as the goddess of balance, justice and fortune the gladiators badly needed in the combat.

Between the temples and the city walls a winding road runs west to east. It is a fragment of the imperial road the locals still use on some portions. Like all Roman roads, it was built according to the highest standards of urban engineering and its route is entirely known. It was the most important travel route, not just a connection between the south and the north of the province, but a connection between a remote area north of the Danube and the rest of the Roman Empire. The road came from Drobeta (present-day Drobeta Turnu Severin) via Tibiscum and Sarmizegetusa, then deviated northwards to Apulum, Potaissa, Napoca and ended in Porolissum (Moigrad), the northernmost point of the province.

Right near the city entrance is one of the most important buildings, the ‘domus procuratoris’, the palace of the financial procurator of Dacia Apulensis. This magistrate was a very important character in the provincial hierarchy, practically second in rank after the governor. He was a sort of finance minister, dealing with the collection of taxes and dues, but also had a major responsibility with the payments to the army. The partial archaeological digging done at the palace unearthed two thermal bathing facilities, a temple, offices, etc.

One of the walls of the buildings here is over 1 m thick. It’s hard to say what the height of this building might have been, but it must have supported a huge weight, probably put on it by several floors. During the reign of Augustus, buildings in Rome could get 20 m high. This height limit was set at the emperor’s intervention because buildings exceeding this limit would have been at risk and were unsanitary as well. Similar measures were taken by emperors Nero and Trajan. Buildings couldn’t have reached such heights in Sarmisegetusa, but there must have been multi-storey buildings here too.

The forum of the Dacica Sarmizegetusa colony is the center where the main roads intersected, the northern entrance having a public fountain on each side. The court of the forum was paved with marble blocks and from there one could head for the basilica, a building towering the architectural ensemble. From this space one could also enter the curia, where the city decurions — members of the local council — discussed the city’s major issues, under the chairmanship of two mayors.

The city’s sewage system, the stone blocks, ceramic tubes and pipework give us good reason to place the Dacian metropolis alongside the major cities of the Roman Empire, which implied the use of top state of the art urban planning and engineering.

Head of the Sarmizegetusa Museum, Dr. Gica Baestean, the man who greets you at Ulpia Traiana Sarmizegetusa, well prepared with all the necessary explanations, is actually the one who organized this museum dedicated to this historical monument, attempting to provide the visitor, with the help of experimental archaeology, a picture of what this urban settlement may have looked like almost 2,000 years ago.

As the numbers of tourists visiting Ulpia Traiana is rising steeply, the Deva Museum of Dacian and Roman Civilization — the administrator of the site — developed an ambitious plan to restore the Roman amphitheater at the city entrance. The reconstruction of the amphitheater at its real-life size would require five million euros worth of funding, says MCDR Deva manager Liliana Tolas, adding that the authorities in charge want to include the project in one of the EU financing axes and apply for non-reimbursable funding.

The monument is already included in the European project “The Roman Emperors Route”, which considerably enhanced the visibility of this tourist attraction, outside country borders as well. AGERPRES

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva