În 2009, anul în care a fost realizat cel mai recent studiu despre importanţa industriilor creative în economia României, Braşovul era pe locul patru în topul celor mai creative oraşe din România, cu un procent de 2,1% din veniturile generate de această industrie, pe primele trei locuri aflându-se Bucureştiul (69,4%), Clujul (4,3%) şi Timişoara (2,6%).
Industriile creative au adus României anul trecut circa 9,22 miliarde de euro, comparativ cu 2009 când au însemnat în jur de 6,95 miliarde de euro din PIB-ul ţării de 115,9 miliarde de euro la acel moment.
Industriile creative se referă la domenii precum publicitate, arhitectură, arte şi antichităţi, meştesuguri, design, modă, film, video şi fotografie, software, jocuri şi publishing electronic, muzică şi performing arts, publishing, televiziune şi radio.
„Aceste industrii înseamnă foarte mult pentru o economie ca cea a României, mai ales că ele nu beneficiază de sprijinul statului. Dacă scoatem domeniul IT care este cel mai important ca pondere între industriile creative şi care mai este sprijinit de autorităţi şi ne referim la domenii precum cinema sau de teatru, acestea au susţinerea cea mai mică”, a mai spus Barta.
Pe de altă parte, cele mai profitabile industrii creative româneşti sunt domeniul software şi cel al jocurilor pe calculator, industria de carte, publicitate, audio-vizual (film, televiziune şi radio), artele spectacolului şi domeniul designului.

Un mini-sat compus din locuinţe ecologice din lut este ridicat în satul buzoian Berca. Iniţiatoarea proiectului este o învăţătoare de 35 de anicare intenţionează să includă ansamblul într-un circuit turistic ecologic. Ansamblul este format din cinci căsuţe ridicate la marginea satului Berca, pe drumul spre Mănăstirea Răteşti.

Nicoleta Marin, iniţiatoarea proiectului, povesteşte că ideea de a ridica aceste căsuţe ecologice i-a venit după ce un alt proiect, acela de a ridica un parc eolian, a fost sortit eşecului din cauza costurilor mult prea ridicate.

“Am vrut să facem un parc eolian. N-am reuşit şi am zis apoi să rămânem în acelaşi domeniu, eco. Când am realizat că ne costă prea mult să restaurăm case ţărăneşti vechi şi tot căutând pe internet idei despre ce am putea să facem, am dat peste casele cob, care mi s-au părut interesante. Am văzut că este o tehnică nouă şi am zis să încercăm. Am contactat o arhitectă care are primele case de acest gen. La început ne-am gândit că e mai simplu, dar n-a fost. Pe parcurs ne-am dat seama că nu este uşor să ridicăm aceste case. Avem cinci case de cob, merge greu să le ridicăm pentru că nu e ca şi cum ai face o casă din cărămidă. Trebuie să fie anumite condiţii meteo, să fie soare, să bată vântul. Am reuşit să ridicăm toate zidurile”, afirmă învăţătoarea, citată de Mediafax. 

Proiectul denumit “Cob Village” va promova zona Buzăului: “Am zis că dacă venim cu altceva decât cu o simplă pensiune poate atragem mai mulţi turişti care vin aici, la noi, pentru că avem Vulcanii Noroioşi, avem cârnaţii de Pleşcoi, dar turiştii vin şi pleacă, nu lasă nimic în comună”.

Casuţe de poveste 

Căsuţele sunt construite dintr-un amestec de pământ lutos, nisip, paie de grâu sau de orz şi apă. Fără cofraje, cărămizi sau substanţe chimice.

Construcţiile sunt rotunde, fără colţuri şi muchii. În pereţii exteriori au fost modelate nişe în care sunt puse sticle de diverse culori sau borcane prin care intră lumina de afară. Cât despre ferestre, acestea sunt de fapt parbrize de maşină reciclate, care nu ar trebui să se aburească. În interior, casa va fi ceruită după ce pe ziduri se va aşterne cu pensula un strat de ulei de in. Tencuiala exterioară este un amestec de nisip, păr de capră, balegă de vacă şi foarte puţină apă.

Potrivit realizatoarei proiectului, o astfel de casă este locuinţa pe care oricine şi-o doreşte pentru că este eco şi rezistă la seisme. În plus, nu există pericolul ca zidurile să cadă peste cei aflaţi înăuntru.

“Am umblat la toate fermele din zonă să facem rost de păr de capră pe care ulterior a trebuit să-l luăm la mână şi să-l tăiem la 2,5 centimetri lungime. Nu vă spun că în cursul anului am cununat un cuplu, iar de la nunta finilor noştri am luat toate sticlele de şampanie. Vă daţi seama cum au reacţionat cei de la restaurant când le-am cerut sticlele goale. Din ele am făcut nişte decoraţiuni – în momentul când intră lumina prin ele se obţin nişte efecte deosebite, altfel se vede răsăritul, apusul, e deosebit. De asemenea, am mai folosit în pereţi şi parbrize auto pe care le-am încastrat în cob”, povesteşte iniţiatoarea proiectului.

Căsuţele sunt ridicate pe stâlpi curbaţi din lemn.

“Ne-am dus în pădure şi am luat copacii cei mai strâmbi, ca să păstrăm elementele naturale. Aşadar, totul este aşa cum am luat din natură. Lemnele folosite sunt salcâmi întregi care în unele cazuri ies din pereţi, dar nu am vrut să intervenim. Doar lemnul folosit la acoperiş a fost prelucrat şi ignifugat, iar acum lucrăm la şanţurile pentru scurgerea apei şi la placarea cu piatră de Siriu a aleilor. Am fost nevoiţi să facem fundaţie din beton pentru că după ce am luat terenul am făcut un studiu geologic şi ni s-a spus că este predispus la alunecări de teren. Din acest motiv, fundaţia este din beton, că altfel, la o eventuală alunecare, ar fi luat-o casele la vale. Casele, deşi la fel, sunt unice, deoarece sunt modelate manual, ceea ce reflectă starea sufletească pe care o are fiecare. Nu poţi construi o casă de cob dacă nu ai o atitudine pozitivă, pentru că se pune foarte mult suflet în ele, în executarea lor. N-o să reuşeşti să le faci dacă eşti nervos”, mai spune Nicoleta Marin.

Căsuţele vor fi acoperite cu un strat izolator peste care va fi plantată iarbă.

Fiecare casă are patru camere şi patru băi. Căsuţele vor avea şi centrale termice, pentru că turiştii îşi vor dori confort.

“Casele nu vor fi cu sobe. Poate că aceia care vin nu au chef să bage pe foc şi de aceea mergem pe această variantă, de centrale termice”, mai spune iniţiatoarea proiectului.

Minisatul de la Berca, ridicat cu ajutorul vecinilor şi al prietenilor 

“A fost mai greu la început, până ne-am învăţat cu tehnica cob, pentru că, deşi am colaborat cu arhitecta Ileana Mavrodin, ea nu a participat la lucrări efectiv. Costurile nu sunt de-colo. Noi am avut noroc că în zona Berca este pământul lutos, dar dacă nu-l aveam, trebuia adus din altă parte. Se adaugă nisip, piatră, paie, pe toate trebuie să le procuri. Iar ca să ridici construcţia, este nevoie de forţă de muncă, multă forţă de muncă şi îţi trebuie mulţi prieteni ca să poţi să realizezi un sat atât de mare”, adaugă învăţătoarea.

După finalizarea satului eco, iniţiatoarea proiectului intenţionează să amenajeze în centrul lui o piaţă locală, unde să fie promovate produsele tradiţionale din zona Berca, adică babicul, covrigii de Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi.

Sursa: antena 3