Facebook Twitter Email

Încărcat cu sute de ani de istorie zbuciumată, castelul Karolyi din Carei este cunoscut în zona Sătmarului mai ales după legendele desprinse parcă din cărțile cu povești, nu din viața unor persoane care au trăit cu adevărat.

Fotografii: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES FOTO

Cei care trec porțile castelului intră într-o altă lume, unde legendele și misterul, împreună cu o ambianță din perioada personajelor principale, devin de-a dreptul fascinante.

Cel mai important obiectiv turistic din județul Satu Mare ascunde multe “adevăruri”. Au rămas în amintirea localnicilor legende precum tunelurile impresionante în care Francisc Rakoczi al II-lea fugea călare de dușmani sau beciurile pline de bogății confiscate de naziști.

Istoria castelului este strâns legată de cea a nobiliarei familii Karolyi, care și-a construit prima reședință pe locul actualului castel în secolul al XV-lea. Inițial, era o clădire cu elemente de fortificație, ce ulterior a fost transformată în cetate de apărare împotriva turcilor.

În anul 1792 a fost transformată în castel în stil baroc, cu două etaje, cu câte 20 de camere pe nivel, având încăperi cu boltă decorate.

Castelul găzduia în jur de 60 de persoane, din care 30 erau grofii și urmașii lor, restul servitori. Castelul are săli de primire, de bal, de petrecere a timpului liber pentru oaspeți și o bibliotecă cu 2.000 de volume în română, maghiară, germană, latină.

Blazonul familiei Karolyi este un șoim care ține în gheare o inimă, înconjurat de un dragon.

De-a lungul timpului, castelul a fost transformat în garnizoană militară, fiind ocupat de naziști, după care a devenit sanatoriu TBC, liceu zootehnic. Toate bogățiile, tablourile, mobilierul, au fost furate, puține dintre acestea au fost recuperate.

În prezent, după renovare, castelul are mobilier din secolele trecute, arătând ca odinioară.

Pe lângă datele istorice și frumusețea castelului, legendele stârnesc curiozitatea vizitatorilor. Arheologul Hago Nandor, șef de secție Muzeul Județean de Istorie, responsabil cu castelul, spune că lumea întreabă de legende, mai ales dacă a auzit câte ceva despre familia Karolyi.

Cea mai cunoscută legendă este cea a tunelurilor și este legată atât de numele familiei Karolyi, cât și de cel al principelui Rakoczi, care, la rândul lui, a dat naștere multor legende. Karoly Sandor s-a alăturat răscoalei conduse de Rakoczi (1703-1711) și astfel principele a ajuns să locuiască o perioadă de timp în castelul din Carei.

“Legenda spune că acest castel Karolyi e legat printr-un tunel cu capela Sfânta Treime, care e la o distanță de 5 km, și există încă o ieșire la cetatea din Ardud. A fost construit de principele Rakoczi înainte de război pentru a putea scăpa de austrieci. (După ce principele Karolyi Sandor s-a alăturat răscoalei condusă de Francisc Rakoczi al II-ea, castelul a fost atacat de austrieci — n.r.) Fundul este la 8 metri, are o lățime de doi metri și trebuie să fie suficient de mare ca principele Rakoczi să circule călare… Mai sunt și alte legende — potcoavele pe cal au fost puse invers, astfel că, atunci când a intrat, inamicii au crezut că a ieșit.

Legendele încă trăiesc și în zilele noastre, adică, dacă întrebăm un bătrân din zona Ghenciului sau Careiului, le știe pe toate. Legenda e cunoscută în toate domeniile unde Rakoczi a stat. Și în orașul Tokaj din Ungaria există o legendă, sau la Sarospatak, unde era tot domeniul lui Rakoczi”, a declarat Hago Nandor.

În anul 2011, în curtea castelului s-au făcut săpături cu ocazia renovării acestuia, dar nu a fost descoperit niciun tunel de mărimea celui din legendă. S-a găsit un canal pentru apă, dar de dimensiuni mult mai mici decât al celui din poveste.

O altă legendă este despre fiica lui Rakoczi, blestemată după ce a dezvăluit unui austriac ieșirea secretă a tatălui său.

 

PUBLICITATE

“Mai este o legendă legată de fiica lui Rakoczi — care într-adevăr este o legendă — fiindcă Rakoczi a avut fiu și nu fiică. Fiica sa l-a trădat, adică a avut o relație cu un ofițer austriac și i-a explicat unde este ușa secretă — în spatele unui dulap, apăsând un buton sau o carte, se deschide o ușă. 

Din fericire Rakoczi a scăpat, a ieșit pe altă ușă și atunci a blestemat-o pe fiica sa, adică nu poate să se căsătorească doar dacă ea cu mâinile ei își face haina de mireasă și doar o dată pe an poate să stea și să coasă. Fata este închisă în pivniță, apare o dată la șapte ani când se deschid toate ușile și atunci, dacă cineva intră în pivniță, fata îi arată toate comorile, ușile, armele, camerele și aurul”, spune Hago Nandor.

Unele dintre legende au fost povestite unor etnografi, prin anii ’50 ’60, despre un copil care se juca în curtea capelei, s-a deschis o ușă secretă și acesta a intrat, după care ușa s-a închis din nou, iar după șapte ani a reapărut, mai în vârstă cu tot atâția ani.

“Am avut un domn care știa că tunelul există, spunea că a fost în tunel, și, că dacă apăsăm nasul leului de la șemineu se va deschide și putem să intrăm. Nu l-am lăsat, a plecat, și a spus că va veni prin beci de la Ardud. I-am sus că n-o să fie așa de simplu fiindcă în multe locuri sunt demolați pereții, dar el spunea că trebuie să ajungă aici într-o săptămână. Îl mai așteptăm”, a mai spus arheologul.

Alte legende își au izvorul mult mai aproape de zilele noastre, și anume în cel de-al Doilea Război Mondial, când naziștii cu ocupat castelul.

“Și despre pivniță sunt legende. În al doilea Război Mondial, înainte să fie eliberat orașul Carei, armata germană, mai ales naziștii, au stat aici și au ascuns o comoară în pivniță. Nu în pivnița actuală ci în pivnița din pivniță, unde sunt încăperi ascunse, zidite, unde au ascuns armele și aurul.

Dacă întrebăm oameni mai în vârstă, o să povestească cum au intrat acolo când au fost copii, au desfăcut o ușă zidită și au văzut steagul cu zvastica, aur și alte minuni. Eu am fost în pivniță și înainte de renovare și nu există”, mărturisește cel care cunoaște foarte bine castelul.

Fiind cea mai înstărită din zonă, de-a lungul timpului, mai multe persoane ar fi încercat să pătrundă în rândul familiei, astfel că la un moment dat a apărut un bărbat ce s-a prezentat drept fiul grofului, despre care se știa că a murit pe câmpul de luptă.

“Se spune că baronul Karolyi Laszlo, care era primul comite, prefect al comitatului Sătmar, a avut trei băieți, Șandor, Mihaly și Istvan. Istvan moare în lupta cu turcii iar Mihaly când au cucerit înapoi de la turci cetatea de la Buda. După luptă a sosit vestea că cei doi copii au fost uciși.

După 10 ani, a apărut un om care a spus că este Karolyi Istvan și, fiind băiatul cel mai în vârstă, a fost o problemă, pentru că Șandor a moștenit toată averea. Atunci a început căutarea documentelor, a martorilor. Au trecut între timp 15-20 de ani, omul s-a schimbat. După ani de procese și discuții, s-a dovedit că era un impostor, nu avea nicio legătură cu familia Karolyi”, a mai spus arheologul.

Astăzi, castelul găzduiește trei expoziții permanente, cea privind breslele locale, obiecte descoperite în zonă, mai există o expoziție cu mobilier de epocă, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului XIX, cumpărate din diferite castele din Europa, și o expoziție impresionantă de trofee din Africa de Sud, donată de Sir Panczel Tibor, un important om de afaceri ai cărui bunici au fost careieni.
Grofii au plecat din zonă în urma războiului, însă urmașii lor mai revin din când în când. Au înființat o fundație prin care sprijină activitatea Centrului Cultural care administrează castelul, dar și biserica din Căpleni, unde se află cripta familiei cu sicriele înaintașilor.

Oriunde au murit în lume, nobilii familiei Karolyi au dorit să-și doarmă somnul de veci în cripta din Căpleni. Cenușa contesei Karolyi Consuelo, decedată în 1976 la Geneva, a fost depusă în cripta familiei în 2010, unde urmau să ajungă și rămășițele ultimului deținător al titlului de conte, Karolyi Lajos, decedat în 2009 în Brazilia.

Dincolo de datele istorice, în memoria localnicilor s-au păstrat legendele. Și cum unele aspecte din istoria familiei nu vor fi cunoscute niciodată, misterul din jurul legendelor va fascina pentru totdeauna. Probabil nici nu merită să strici povestea, de dragul adevărului…

AGERPRES/(A — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Diana Dumitru)

Etichete:
Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva