Foto: (c) ROMULUS BRUMA / Arhiva AGERPRES

Rețeta este de nedespărțită de legenda ei scoasă de sub colbul anilor de Eufrozina Greoneanț din Nikolinci (Serbia) pentru cercetătorii etnologi ai Universității de Vest Timișoara, în cadrul proiectului european “Living Heritage” pentru descoperirea tradițiilor din Banatul românesc și cel sârbesc.

Rețeta este mai laborioasă, dar când vă apucați să o faceți imaginați-vă că trăiți într-o gospodărie înstărită dintr-un sat așișderi, de prin anii ’30 ai veacului trecut, că aveți suficient timp la dispoziție și că la geamul bucătăriei spațioase vă bat în geam crengile de cireși înfloriți și că se apropie o nuntă sau un botez. Iar de munca dumneavoastră se vor bucura toți cei care vor gusta o “ramură” din “Arborele” dulce.

“Se fac două blaturi, fiecare din 6 ouă. 6 albușe se bat spumă. Se adaugă 6 linguri de zahăr, 6 gălbenușuri, 6 linguri de nucă măcinată și o lingură de făină albă. Aluatul se pune în tava tapetată și se coace. Când se scoate se pune pe o hârtie, până când le vom folosi la ruladă”, spune Eufrozina Greoneanț.

Între timp, se face crema din 9 ouă întregi. La fiecare ou se pun două linguri și jumătate de zahăr. Se freacă bine și se fierbe pe aburi. Când este suficient de groasă, se lasă la răcit.

Separat se freacă două margarine. Se topesc 100 de grame de ciocolată și se pune totul în cremă. Se mai poate pune lămâie sau suc de lămâie. După preferințe, se mai poate adăuga în cremă o mână de nuci măcinate. Se lasă puțină cremă de o parte pentru decorat copacul.

“Se ung foile cu cremă și se fac ruladă. O bucată de ruladă se lasă întreagă, cealaltă se taie oblic pentru ramurile arborelui. La cel tăiat se lasă să se vadă interiorul, un fel de imitație a inelelor de la arbore. Se unge cu crema rămasă și se zgârie cu furculița scoarța. Se topește ciocolată și se aruncă deasupra ca să formeze linii. Ca să fie arborele ‘cum trăbă’, se înfig rămurele de asparagus”, spune Eufrozina.

Tot ea dezvăluie că la nunțile de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, pe când era copilă, “se făceau patru-cinci feluri de prăjituri, depinde cât de înstărită era familia. Viitoarea soacră venea cu cineriu (farfuria — n.r.) cu colaci. Se făceau prăjituri, nu tort”. “Arborele” era adus doar de rudele mirilor. De aceea, are o semnificație aparte.

Doamna Greoneanț își amintește că prăjiturile servite pe-atunci “de obște” la respectivele evenimente erau în Banatul istoric “prăjitura tare cu pigmez (magiun — n.r.), prăjitură simplă cu pigmez, colaci d-ai dă tri dzâle (mai tari, de trei zile — n.r.), dă-i cu miere dă stup”.

AGERPRES/(AS — autor: Otilia Halunga, editor: Cristian Anghelache)