Facebook Twitter Email

Podgoria Cotnari face parte din regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei și este situată, în cea mai mare parte, pe Coasta Cotnari – Hârlău. Academicianul Valeriu D. Cotea o apreciază drept “una dintre cele mai renumite regiuni viticole din țara noastră”.

Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Conform site-ului oficial al Cotnarilor, istoricul podgoriei datează de peste 2.500 de ani. Descoperirile din interiorul cetății Cătălina atestă faptul că locuitorii traco-geți se ocupau, la acea vreme, cu transformarea strugurilor în vin. De altfel, însuși numele de Cotnari trimite la meșteșugul în “cotitul butoaielor” (cot-a coti, a măsura și ar-meșter). Primele mențiuni istorice ale podgoriei datează din secolul al XVIII-lea, când Nicolae Costin scria că viile Cotnarilor existau încă dinainte de întemeierea Moldovei, la 1359. Ulterior, A. D. Xenopol menționează prezența viilor aici la 1288, iar Radu Rosetti, chiar mai devreme, respectiv la 1250.

Podgoria a cunoscut o dezvoltare extraordinară în secolele XV-XVI, în perioada domniilor lui Petru al II-lea (1444-1449), Ștefan cel Mare (1457-1504) și Despot-Vodă (1561-1563). La sfârșitul secolului al XVI-lea, Cotnariul era unul dintre cele mai mari târguri ale Moldovei, dezvoltarea sa datorându-se în mare parte viței-de-vie și vinului. Istoria Cotnariului este strâns legată de domnitorul Ștefan cel Mare, care, fascinat de această zonă, și-a construit aici o locuință de odihnă, o biserică, pivnițe adânci, drumuri și poduri pentru transportul vinului. Mihail Sadoveanu scria: ”Binecuvântată în veac a fost fapta lui Ștefan Vodă, căci după cum toate cele bune și mari din această țară a Moldovei au fost atribuite lui, tot astfel de numele lui se leagă și aceste podgorii de la Cotnari” (…) ”Acest vin armaș e băutura Măriei Sale Domnul Moldovei. Ca orice lucru scump nu se potrivește destrăbălării, dramul lui trebuie să împlinească puterea minții și virtutea trupului”.

Biserica clădită de Ștefan cel Mare în anul 1504
Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Cele mai vechi aprecieri despre Cotnari și vinurile sale, însă, sunt cele menționate de Dimitrie Cantemir în “Descriptio Moldaviae”: “Parcă firea, lipsind de vii celelalte ținuturi dinspre miază-noapte, a vrut să-și pună toate puterile în acest singur loc”. ”Și vinul cel mai bun se face la Cotnari, un târg în ținutul Hârlăului (…). Iară eu fără de aceea îndrăznesc a-l socoti a fi cel mai bun decât toate celelalte vinuri ale Europei, încă și însuși decât cel de Tokaia; că ținându-l cineva trei ani în pivniță adâncă și boltită, după cum este obiceiul la noi în țară, apoi întru al patrulea an dobândește acel feliu de putere încât arde ca rachiul și cel mai mare bețiv abia este vrednic să bea trei pahare și să nu se îmbete. Însă nu aduce durere de cap și culoarea lui este deosebită de a altor vinuri, căci este verde și de ce se învechește se și mai înverzește”.

Pe la 1830, podgoria ocupa o suprafață de 360 de hectare, în anul 1990 — 2.000 de hectare, pentru ca, în prezent, să ocupe 1.700 de hectare.

Vinurile de Cotnari se caracterizează printr-o calitate deosebită, datorată, în primul rând, particularităților geografice, respectiv condițiilor specifice de climă, sol și expunerea la razele soarelui, iar în al doilea rând, se datorează soiurilor folosite. Sortimentul podgoriei este format din patru soiuri autohtone, prezente aici cu mult înaintea invaziei filoxerice: Grasă de Cotnari, Fetească albă, Tămâioasă românească (denumit aici Busuioacă de Moldova) și Frâncușă (sau Țârțâră), iar mai recent — Fetească neagră și Busuioacă de Bohotin. Pe lângă acestea, la Cotnari se produce, în mod tradițional, și vinul-sortiment, obținut printr-un amestec dintre toate cele patru soiuri amintite mai sus: Grasă 35%, Fetească albă 35%, Frâncușă 20%, Tămâioasă românească 10%. Pe scurt, așa cum spunea Mihail Sadoveanu, podgoria a fost dăruită cu “bună potrivire de oameni înțelepți și de la natură”.

Foto: (c) Constantin DUMA / Arhiva AGERPRES

Până spre începutul secolului al XX-lea, prelucrarea strugurilor la Cotnari se făcea într-un mod empiric, cu vase, instalații și mijloace tradiționale, care prilejuiau adevărate sărbători populare cu joc și voie bună. În prezent, întregul proces de vinificare se realizează folosind o tehnologie de ultimă generație, pornind de la culesul strugurilor și până la învechirea vinurilor, căci vinurile produse la Cotnari capătă personalitatea autentică abia după câțiva ani de la producere.

Casa de Vinuri Cotnari
Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Vinul obținut în ”podgoriile sfinte”, așa cum le numea Dimitrie Cantemir, se încadrează în patru game. Gama Selecții cuprinde sortimentele Frâncușă, vin alb sec, Chateau Cotnari, vin alb sec și Blanc Cotnari, vin alb demisec. Gama Clasic cuprinde Frâncușă, vin alb sec, Casa de Piatră, vin alb demisec, Cătălina, vin alb demisec, Fetească albă, vin alb demidulce și demisec, Grasa de Cotnari, vin alb demidulce și dulce și Tămâioasa românească, vin alb dulce. La categoria Vin de Spirit se înscriu vinurile 2XL, demisec; Vin selecționat, demidulce; XL Alb, demisec; XL Roșu demisec. Pe lângă acestea, vinoteca de la Cotnari adăpostește peste un milion de sticle din gamele de colecție. Cezar Petrescu, originar din Cotnari, aprecia ”mirosul amărui ca parfumul frunzelor de nuc (…) Mirosul dintr-o cameră în care se bea vin vechi de Cotnari se aseamănă cu mirosul emanat de o căpiță de fân sau cel dintr-o biserică”.

Casa de Vinuri Cotnari
Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Despre vinurile de Cotnari s-a scris foarte mult. Denumit și ”Fleur de la Roumanie”, ”Perle de la Moldavie” și ”Vinul de viață lungă”, vinul de Cotnari se regăsește nu numai în literatura de specialitate, ci și în epigrame, poezii sau proză. Elena Herovanu, autoarea unei cărți despre Cotnari, prezenta vinul de Cotnari ca fiind ”foarte asemănător cu cel de Tokay. El are totuși personalitatea sa. Nu e nici prea dulce, nici prea alcoolic. Culoarea lui e culoarea chihlimbarului, parfumul e cel al viilor înflorite, iar gustul său — știu eu? — e făcut parcă din amăreala migdalelor, din dulceața stafidelor, din aroma piersicilor și a căpșunilor. Cel care bea din el simte o căldură de viață și un avânt cald și tineresc ca și cum licoarea minunată i-ar fi strecurat în vine ceva din soarele arzător al acestor ținuturi”. De asemenea, în 1936, scria: ”Puțin, ca tot ce este bun,/ Și bun, ca tot ce este rar,/ Acesta-i vinul de Cotnar”. Poetul Vasile Militaru își exprima aprecierea pentru acest vin prin versurile: ”Salut, Cotnari cu viță rară, salut podgorie din care/ Puteri mereu nebiruite a tot sorbit Ștefan cel Mare!/ Slăvită fii în veșnicie, că dărui României mele/ Nectar ce-n suflete coboară, seninătăți din nori și stele./ Când beau licoarea vieții tale, Cotnari cu vin fără pereche,/ Eu stau cu Dumnezeu de vorbă, și-mi cântă îngeri la ureche”.

De asemenea, scriitorul N.D. Cocea și-a exprimat părerea despre vinurile de Cotnari în cartea ”Vinul de viață lungă”, prin intermediul personajului Manole Arcașu, eroul cărții sale: ”Ape ruginii, fosforescente, jucau cu irizări nesfârșite în masa compactă a vinului untdelemnos. Nu era Cotnar roș. Era Cotnar alb. Și cu toate acestea în cupa de cleștar, la flăcările lumânărilor, Cotnarul acesta alb avea răsfrângeri de purpură și sânge. (…) Simțeam strecurându-se un miros subtil, insinuant, iritant și lasciv. Mi se părea și mie că undeva, îndărătul nostru, cineva uitase o cădelniță aprinsă. Parc-ar mirosi a smirnă… a tămâie”.

Cunoscutul epigramist Păstorel Teodoreanu, cunoscut ca un mare iubitor al vinurilor de calitate și un talentat oenolog, spunea: ”Dacă apa din fântână/ S-ar preface-n vin Cotnar/ Aș lăsa limba română/ Și m-aș face Fântânar”, iar în volumul ”Epigrame și alte rime vesele”, publicată în 1997, se află versurile: ”(…) Dar am crezut și crede-voi mereu/ În Artă, în Moldova și-n Cotnar”.

AGERPRES/(Documentar-Andreea Onogea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva