Foto: (c) Isabela Păulescu / AGERPRES

La o aruncătură de băț de Piața Mare din centrul istoric al fostei Capitale Culturale Europene, la etajul unu din Casa Hermes, din Piața Mică numărul 11, își doarme somnul de peste 2.000 de ani un bărbat egiptean, mumificat, chiar în interiorul Muzeului de Etnografie Universală Franz Binder. Aici, cu doar un leu, orice copil aflat în excursie în Sibiu poate vedea singura mumie vizitabilă din Transilvania, asta în condițiile în care mumia de la Cluj-Napoca nu poate fi văzută, muzeul fiind în renovare. Adulții plătesc numai cinci lei ca să vadă mumia de la Sibiu, iar cu alți cinci lei primesc și permisiunea de a o fotografia. Turiștii români pot beneficia de un ghidaj când vizitează mumia, cu doar zece lei, iar cei străini, cu 30 de lei.

“Mumia egipteană cu sarcofag este un obiect foarte rar în patrimoniul cultural istoric din țara noastră. De aici și interesul uriaș pe care turiștii din țară și din străinătate îl afișează pentru vizitarea expoziției permanente în care se regăsește aceasta. Am intitulat sugestiv secvența respectivă din expoziție ‘Gestul încremenit. Atitudinea în fața morții.’ Expoziția este deschisă publicului larg de marți până duminică in Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder, situat chiar in centrul istoric al Sibiului”, a declarat miercuri, pentru AGERPRES, Ciprian Ștefan, directorul Complexului Național Muzeal ASTRA.

Conform acestuia, în jur de zece mii de turiști vizitează anual mumia de la Franz Binder. Numai de la începutul acestui an, peste 5.000 de turiști au văzut mumia egipteană de la Sibiu, după ce anul trecut peste 10.500 de oameni au fost aici.

Mumia de la Sibiu are o istorie plină de peripeții. Principala problemă a celor care au văzut mumia a fost să știe cu exactitate care este sexul acesteia. Aproape un secol, toată lumea credea că mumia reprezintă o femeie. Ei bine, mumia de la Sibiu reprezintă un bărbat, lucru constatat de către egiptologul german Renate Germer.

‘Identitatea personajului mumificat care se odihnește în sarcofag este extrem de interesantă. El a fost menționat, pe rând, fie drept un bogat egiptean, fie drept soția unui înalt funcționar. Renate Germer, cunoscut egiptolog din Hamburg, a vizitat muzeul de la Sibiu și a cercetat cu atenție exponatul. Aceasta a spus că este vorba despre un bărbat, și nu despre o femeie, aducând numeroase argumente ‘, conform Ioanei Rasiga, muzeograf la Muzeul Franz Binder din Sibiu.

Înainte de a ajunge la Sibiu, mumia a fost schimbată cu alta, susține arheologul Renate Germer. O inscripție și o pictură pe care este reprezentat un om cu barbă, găsite alături de mumie, arată că este vorba despre un bărbat. Deși veche de peste 2.000 de ani, mumia de la Sibiu păstrează și azi pe pânză o inscripție care demonstrează același lucru.

‘Frumusețea picturii de pe fașă, faptul că este asemănătoare cu cea de pe sarcofag, precum și modul de realizare al sarcofagului dintr-o singură bucată de lemn, și nu din bucăți mai mici închegate între ele, așa cum se întâmpla în cazul oamenilor simpli, ne îndreptățesc să spunem că bărbatul mumificat s-a bucurat pe durata vieții de un statut deosebit. În urma unui studiu atent al scrisorii Norei Hannenheim și al inscripțiilor prezente pe feșele mumiei și pe sarcofagul acesteia, cercetătoarea germană, Renate Germer a ajuns la concluzia că mumia provine din situl de la Gamhud’, a adăugat muzeograful Ioana Rasiga.

Foto: (c) Isabela Păulescu / AGERPRES

Mumia a stat aproape 20 de ani ”ascunsă” în depozitul Palatului Brukenthal din Sibiu.

De fapt, mumia egipteană de la Sibiu a aparținut unui consul german al Imperiului Austro-Ungar la Cairo (Egipt), numit Hermann von Hannenheim. Acesta, în 1907, a donat mumia Asociației Ardelene pentru Științele Naturii din Sibiu, conform muzeografei Maria Bozan. Aceasta explică că mumia a fost expusă până în anul 1957. În 1972, muzeul se reorganizează, secția de etnografie exotică este desființată și mumia este mutată în depozitul palatului Brukenthal. În 1991, se înființează Muzeul Civilizației Populare din România, iar mumia trece în patrimoniul acesteia. Din 18 mai 1993, mumia poate fi vizitată permanent, în cadrul expoziției Muzeului de Etnografie Universală Franz Binder, departament al Complexului Național Muzeal ASTRA.

Numită de presă foarte mulți ani “femeia cu părul albastru”, mumia cu sarcofag de la Sibiu este de fapt un bărbat, rămas anonim. Mumia este înfășurată în bandaje din pânză de in. Desigur, egipteanul are pe față masca, specifică mumiilor. “Pe labele picioarelor, figurate pe sarcofag în relief, în formă de casetă, sunt pictați cu negru doi șacali, animalele sacre ale lui Anibis, zeul morților, plasați în față. Învelitoarea întinsă peste trup conține din nou gulerul de pe capacul sicriului. La fel, dedesubt, este numită Isis, zeița înaripată. Peste picioare sunt de privit cele patru genii ale morților, care apără intestinele. (…) numele mortului nu este pus nicăieri”, acesta este doar un fragment din prima analiză științifică, făcută mumiei, în 1925 de către dr. Roeder, directorul unui muzeu de egiptologie din Germania.

Foto: (c) Isabela Păulescu / AGERPRES

Mult mai multe știm despre ”peripețiile” mumiei de la fiica donatorului. Vizitatorii pot citi un fragment dintr-o scrisoare a acesteia, expusă chiar lângă mumie. Astfel aflăm că funcționarul german, cel care a cumpărat mumia, a cheltuit 1.000 de lire la acea vreme, în încercarea de a descoperi o mumie. Când mai avea doar 50 de lire, a găsit un păstor care l-a ajutat să descopere un loc plin de mumii. El a primit cea mai urât mirositoare, pe care a schimbat-o cu o alta, cea din muzeu.

Pentru necunoscători, mumia de la Sibiu nu este foarte mare, este una normală. Mult mai mare este însă sarcofagul, făcut numai din lemn, foarte frumos pictat. “Pe sarcofag este pictată Nut, zeița înaripată a cerului, îngenunchiată, în fiecare mână cu câte o pană a adevărului. (…) Pe sarcofag, pe un catafalc — cap de leu este pictat mortul mumificat. (…) Pe labele picioarelor, figurate pe sarcofag în relief, în formă de casetă, sunt pictați cu negru doi șacali, animalele sacre ale lui Anibis, zeul morților, plasați în față”, descrie Germer, mumia de la Sibiu.

Conform acesteia, mumia de la Sibiu provine din săpăturile de la Gamhud, din centrul Egiptului, la 150 de kilometri de Cairo, cu finanțare ungară, austriacă și poloneză. Din cele 70 de mumii descoperite, cea de la Sibiu a fost dată lui Hermann von Hannenheim, care a donat-o Sibiului și de atunci în fiecare an, 10.000 de oameni vin să o admire, întrebându-se ce mistere ascunde.

Dacă la Muzeul Franz Binder călătorul găsește o mumie cu o istorie misterioasă, mergând la pas prin Piața Mică poate descoperi la o distanță mică, la Muzeul de Istoria Farmaciei, cel mai vechi din România, un panaceu cu puteri miraculoase, care se credea în Evul Mediu că poate vindeca ciuma și holera.

“Mumia vera” e una din principalele atracții la Muzeului de Istoria Farmaciei, “ascuns” în spatele unor mese de la o terasă din Piața Mică. Aici, în fosta farmacie “La ursul negru” odihnește praful de mumie sau ceea ce secole la rând se numea “mumia vera”.

Foto: (c) Isabela Păulescu / AGERPRES

“Mumia vera sau puterea magică de vindecare a morții este una din atracțiile oferite de Muzeul de Istoria Farmaciei, care numai de la începutul lunii august, până acum a avut peste 1.400 de vizitatori. Anual, aici vin în jur de 10.000 de oameni, de peste tot. E vorba în special de vizitatori care doresc să vadă un muzeu al farmaciei”, a explicat miercuri, pentru AGERPRES, Dana Hrib, director general adjunct al Muzeului Național Brukenthal.

Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu aparține de Muzeul Național Brukenthal.

Deși poate pare greu de crezut în 2014, mii de mumii egiptene au fost înghițite sub formă de praf, de către foarte mulți pacienți din Europa, cu speranța că îi va salva de la moarte. Atât de multe mumii au fost distruse pentru a se face praf pentru bolnavi, încât la un moment dat s-a ajuns la comerț cu morți îmbălsămați, false mumii.

Foto: (c) Isabela Păulescu / AGERPRES

“Avem în colecție, un borcan de lemn și o cutie de lemn, cu praf de mumie. Borcanul e șlefuit, cu inscripția direct pe borcan, fără signatură imperială. Borcanul este din secolul 19, iar cutia din secolul 18. Cele două recipiente au avut în interior, praful de mumie. Acum mai sunt în interior doar rămășițele, pentru că praful a fost extras și depozitat separat, pentru a nu se volatiza și a nu fi inspirat de vizitatori. Praful de mumie a fost folosit în farmacii, o perioadă foarte lungă de timp, încă din Evul Mediu. În perioada Renașterii a fost o explozie a folosirii acestui praf. S-au distrus foarte multe mumii în perioada renascentistă și din păcate a existat un adevărat comerț cu mumii, ajungându-se la praf de mumie fals”, a declarat pentru AGERPRES, Ana-Maria Păpureanu, muzeograf la Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu.

Potrivit acesteia, praful de mumie de la Sibiu e autentic și a fost obținut prin mărunțirea unei mumii.

“Pentru mumiile egiptene, în procesul de îmbălsămare erau folosite foarte multe substanțe, egiptenii nu spuneau rețeta secretă de îmbălsămare. Erau folosite foarte multe uleiuri, foarte multe rășini, aceasta îi dădeau mumiei o proprietate în combinație cu bitumul sau asfaltul, dându-i cadavrului uscat, acele proprietăți de a nu se deteriora. Oamenii au început să folosească acel praf fie ca remediu, fie ca medicament, pentru că doreau să extragă acele proprietăți ale uleiului și ale asfaltului și așa au devenit foarte scumpe. Excesiv de scumpe. Foarte greu de obținut. Așa au apărut mumiile false, făcute de comercianții dornici de profit, care erau oameni morți, îmbălsămați cu anumite substanțe echivalente, ajungeau în farmacii se numea praful mumia vera falsa. Era un mort dar nu era cu toate proprietățile mumiilor adevărate. Praful de mumie era un panaceu universal, pentru foarte multe boli, îndeosebi pentru boli incurabile, mai ales pentru cei care erau în ultima fază a bolii”, a menționat Ana-Maria Păpureanu.

Cu numai 10 lei, orice turist se poate minuna în centrul Sibiului, de celebrul praf de mumie, de la Muzeul de Istoria Farmaciei.

Praful de mumie a fost și analizat de specialiști, conform celor de la Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu. Astfel, se crede că acesta conține: fibre din bandaje ale mumiilor, fibre de lemn de conifer, substanțe pentru îmbălsămare, constând dintr-un amestec de rășină de cedru, rășină de fistic, ceară de albine, grăsimi, inclusiv sebum uman, țesut și piele de om mumificat, tratate desigur și ele, plus asfalt sau bitum din Marea Moartă, în combinație cu asfalt din alte surse.

Până în 1920, unul din cele mai scumpe medicamente, praful de mumie, era obținut prin … măcinarea mumiilor de mii de ani. Canibalismul medicinal a existat cu adevărat, iar o bucățică din el este expusă dincolo de o cutie de sticlă, în ultima încăpere a Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu.

În jur de 10.000 de turiști din toate colțurile lumii, din cele sute de mii care vin în fiecare an, la Sibiu, sunt atrași de misterele mumiei și ale “mumiei vera” din Sibiu.

AGERPRES / (A,AS—autor: Isabela Păulescu, editor: Adrian Drăguț)