ROMANIA

Au nevoie de condiții speciale de temperatură, să fie ferite de lumină, umiditate și gândacul de slănină, care le-ar distruge dacă nu l-ar fugări naftalina.

Fosilele

Undeva în partea dreaptă a muzeului, la parter, departe de ochii vizitatorilor e depozitul de paleontologie cu peste 8.000 de piese. E cam cât un apartament generos cu două camere. În hol tronează mulajul unui narval. Urmează să primească un strat de piele din penson și apoi va fi trimis să înoate în fața muzeului.

Melanya Stan, coordonatoarea Secției de Evidență, Conservare și Restaurare Patrimoniu, e de serviciu în muzeu, deschide unul dintre dulaparile mari de metal. Pe rafturi sunt sute de fosile de toate dimensiunile, unele descoperite în urmă cu mai bine de 100 de ani.

Insectele

O mandibulă uriașă de animal, mai mulți molari, mai multe oase și o pereche de coarne impunătoare de bour se evidențiază pe unul dintre rafturi. „Sunt adunate de doctorul Leonid Apostol, oase de mamuți, elefanți de stepă și diverse mamifere care au trăit în Câmpia Română”, spune coordonatoarea Stan. N-au stat niciodată în vitrină, ci numai sub lupa cercetătorilor, cei care le studiază cu atenție, le identifică și apoi le etichetează.

Coborâm la mezanin. Printr-un hol întunecos se ajunge la coleoptere. Cei neințiați le-ar spune popular, „gândaci”. „La noi se spune gândac la orice insectă, dar nu e corect”,  spune zâmbind și înțelegătoare, Melanya Stan.

De jur împrejur nu se văd pereții, sunt numai dulapuri de lemn care se ridică până în tavan. După uși se ascund alte sute de sertărașe, fiecare cu câte o familie de „gândaci” multicolori și de toate dimensiunile. În câteva cutii sunt insecte exotice care urmează să intre la studiu în următoarea perioadă. Sunt 200 de mii de exemplare.

Unde este bufnița

Sus, la ultimul etaj, în două camere proaspăt văruite în alb sunt animalele și păsările care nu au mai avut loc în vitrine. O buhă din zona Dobrogei doarme sub o pungă. Tot învelită în ceolofan, alături, e o acvilă și un cocoș de munte.

„Multe dintre aceste păsări sunt acum protejate. Înainte le vânai cu pușca, acum doar cu apăratul de fotografiat”, spune cercetătoarea Stan. În dulapuri stau ascunse o familie de ciocănitoare, colibri sau pasărea paradisului și alte câteva sute de specii. În cealaltă cameră e o adevărată junglă, animale care par să pună un plan la cale, gata să invadeze culoarele muzeului.

Tezaurul științific de lângă Guvern

Patrimoniul științific al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” are aproximativ 2 milioane de exemplare vertebrate și nevertebrate, actuale sau fosile, care provin din cele mai diverse zone geografice.

Dintre acestea doar 5.000 de exponate sunt în vitrine. Cea mai mare este cea de insecte, cu peste 1 milion de exemplare, urmată de moluște cu 250.000 de exemplare și cea de crustacee cu 103.000 de exemplare. Vertebratele numără 46.000 de exponate. În prezent sunt nenumărate restricții, convenții și legi internaționale care fac tot mai dificilă obținerea unor piese pentru colecții.

Gândacul de slănină are interzis

La etaj, în depozitul colecțiilor de fluturi e un miros puternic de naftalină de îți sucește nasul.

Specialistul Mihai Stănescu scoate cartea de onoare în care au scris toți cei care au studiat colecțiile de fluturi de la „Antipa”. Sunt specialiști ai muzeelor din întreaga lume, din Japonia până în Statele Unite și din Marea Britanie până în Rusia. Apoi deschide ușile unor dulapuri de lemn. Sunt zeci de sertărașe cu sute de mii de fluturi, de toate dimensiunile, de toate culorile, adunați din toate colțurile lumii.

E un spectacol grandios de culori pe care nu-l poți vedea la lumina zilei. Jaluzelele sunt trase, termometrul arată 24 de grade Celsius, iar nivelul de umiditate este de 46%. „Așa ceva nu se expune în niciun muzeu din lume”, e categoric specialistul Stănescu. O mare parte din colecție e o donație de la prințul Aristide Caradgea.

„În aproape 60 de ani de carieră a studiat 400.000 de mii de exemplare de fluturi, dintre acestea cam 100 de mii sunt la noi în muzeu. Cât poate să dea un om pe o pereche de fluturi? Ei bine, pe eticheta unei femele scrie că a costa 249 Reichsmark, înainte de primul război mondial. Și ca să vă faceți o idee, o pereche de pantofi era o Reichsmark”, explică cercetăroul Stănescu.

Ochi de sticlă și mușchi de vată

Pe masa din mijlocul atelierului taxidermiștilor, cei care împăiază, recuperează și „reconstruiesc” animalele e un pinguin suferind. „Are probleme la un picior”, spune Radu Pană, șeful de laborator. În spatele său e o veveriță alergată de jder. La subsolul muzeului, din niște mortăciuni, Radu și cei doi colegi ai săi fac adevărate opere de artă. Dacă ai pune exponatele lor în sălbăticie, nu ți-ai da seama nici la un metru distanță că sunt împăiate.

În atelier mirosurile sunt combinate. Miroase a vopseluri, aracet și când te muți dintr-o pate în altă mai simți vreo două danfuri de șantier. Pe banc sunt ustensilele creatorilor de exponate. „Nu lucrăm doar cu pensete și bisturiu. Folosim în funcție de situație, trebuie să improvizăm ca să iasă exact cum ne dorim. Uneori avem nevoie de sârmă, alteori de bolduri sau ac cu ață”, spune Radu.

E studiat până în cel mai mic detaliu fiecare animal, pește sau pasăre în parte. Ochii de sticlă trebuie să fie identici cu cei naturali, aripile să fie perfecte, iar picioarele să arate de parcă ar putea să o rupă la fugă într-o clipă de neatenție.

O mare parte din materia primă vine de la Grădina Zoologică. Radu și echipa loi le preiau, le prepară și din niște leșuri aproape de putrefacție ies niște animale cu suflet de exponat.