Facebook Twitter Email

– Nathaniel Rich prezintă în NYTimes.com ideea imortalităţii, care a prins contur în urma examinării unei specii de meduze, supranumită “meduza nemuritoare”. Cunoscută în mod oficial drept Turritopsis nutricula (şi uneori ca Turritopsis dohrnii), creatura minusculă are abilitatea de a-şi transforma celulele şi a le reîntineri.

Meduza se transformă într-un “chist”, din care se dezvoltă apoi o colonie de polipi, aceasta reprezentând prima etapă a vieţii ei. Din acel moment, meduza îşi continuă ciclul convenţional al vieţii, maturizându-se şi înmulţindu-se. Totuşi, în loc să moară, “gelatina nemuritoare” revine, din când în când, la forma coloniei de polipi. Această abilitate îi permite meduzei să ocolească moartea, fapt care o transformă, din punct de vedere biologic, într-un organism nemuritor.

Însă, cea mai frustrantă explicaţie pentru lipsa noastră de cunoştinţe privind meduzele nemuritoate este de natură tehnică. Din câte se pare, acest tip de organism este extraordinar de dificil de reprodus într-un laborator. Acest proces de creştere are nevoie de o atenţie sporită şi de o cantitate enormă de muncă repetitivă şi plictisitoare. Chiar şi aşa, doar în anumite condiţii favorabile (majoritatea dintre ele fiind încă necunoscute pentru biologi), o meduză Turritopsis va produce urmaşi.

 

Singurul om de ştiinţă care s-a “împrietenit” cu meduza

Povestea se învârte în jurul unui cercetător japonez excentric, Shin Kubota, de la Universitatea Kyoto. Acesta lucrează într-un laborator de biologie marină, localizat într-o clădire cu două etaje dintr-un oraş destul de liniştit, la patru ore distanţă de sudul metropolei Kyoto.

Kubota este singurul om de ştiinţă din lume care a reuşit să creeze condiţiile propice pentru creşterea acestei fiinţe într-un laborator.

În prima conversaţie telefonică, Kubota îi spune jurnalistului Rich că “aplicarea regulilor organismului Turritopsis în cazul fiinţelor umane este cel mai frumos vis al omenirii”.

“Odată ce identificăm modul în care meduza se întinereşte singură, ar trebui să reuşim să facem lucruri măreţe. Părerea mea este că vom evolua şi vom deveni şi noi nemuritori. Meduza nemuritoare este cea mai miraculoasă specie din întregul regn animal. Cred că va fi foarte uşor să rezolvăm misterul nemuririi şi să îl aplicăm în cazul fiinţelor umane”, a declarat Kubota pentru NYTimes.com.

“Misterul vieţii se ascunde în rădăcină”

Singura populaţie captivă de meduze nemuritoare din întreaga lume trăieşte în vase petri, aşezate la întâmplare pe mai multe rafturi ale unui frigider mic, din biroul lui Kubota.

La fel ca alte meduze, Turritopsis trece prin două etape principale ale vieţii, polip şi meduză.

În timpul etapei de meduză, organismul produce ouă sau spermatozoizi, care se combină pentru a crea larve, ce vor da naştere la alte colonii de polipi. În majoritatea speciilor, meduza moare după ce depune icrele, însă nu şi Turritopsis. Meduza întinereşte după atingerea maturităţii, proces numit transdiferenţiere, şi poate face acest lucru la nesfârşit.

Aşadar, după ce ajunge la maturitate,  meduza Turritopsis se scufundă până pe fundul oceanului, unde corpul său se aşează în “poziţia fătului” (varianta meduzelor). Organismul în formă de clopot îşi reabsoarbe tentaculele, iar apoi poate “involua” mai departe până ajunge în forma unei pete gelatinoase.

De-a lungul mai multor zile, această pată formează un înveliş exterior. Apoi, organismul prezintă o reţea de conexiuni ce seamănă cu nişte rădăcini, numite stoloni, care apoi cresc şi devin polipi. Din aceşti polipi iau naştere noi meduze, astfel că procesul o ia de la căpat.

“Misterul vieţii nu stă ascuns în procesele animalelor superioare. Misterul vieţii se ascunde în rădăcină, iar la rădăcina Copacului Vieţii se află meduza”, spune cercetătorul japonez.

Sursa: Financiarul

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva