Search
Facebook Twitter Email

 

Mâncarea și energia înseamnă viitorul în business, spunea deunăzi Radu Timiș, unul dintre cei mai mari jucători din industria locală a cărnii. Dacă în domeniul alimentar afacerea grupului Cris-Tim se consolidează, în ceea ce privește energia primul megawat va fi produs în ianuarie 2013.

Circulă o vorbă. Dacă Martin Luther King ar fi spus „am un plan”, nu ar fi reușit să inspire și să mobilizeze doar cu niște cuvinte atâtea milioane de oameni. Dar a spus „am un vis” și un capitol de istorie s‑a scris altfel. Unul dintre cei mai experimentați oameni de afaceri locali, Radu Timiș, cofondatorul Cris-Tim, se încadrează perfect în această filosofie.
Important pentru el este visul, cifrele vin abia pe locul doi. La opt ani după ce s‑a retras din managementul executiv al companiei și la mai bine de trei ani de la revenirea la cârma afacerii fondate în 1994 împreună cu soția sa, Cristina, Timiș face anul acesta noi pași către visul cu care a pornit: să le dea oamenilor o mâncare cât mai bună.
Dacă la începutul afacerii mai bună a însemnat mai gustoasă, de calitate mai bună, în ultima vreme mai bun înseamnă pentru Timiș mai sănătos. Fără aditivi și fără conservanți. „Dacă anul trecut cuvintele de ordine au fost eficiență și productivitate, anul acesta sunt mâncare mai sănătoasă și export”, rezuma Timiș (50 de ani), în prima discuție dintre cele două pe care le‑a avut vara aceasta cu MONEY Magazine.
BIO‑BUSINESS. Întors în februarie 2009 la conducerea executivă a companiei, Timiș a trebuit, mai întâi de toate, să‑și însănătoșească propriul business, care în primul an de criză înregistra deja pierderi de peste 600.000 de euro. Și a revenit cu ideea de transformare a afacerii.
A restructurat și eficientizat, astfel că în doi ani a reușit să crească productivitatea pe angajat de patru ori și să revină pe profit. „Ca profitabilitate, nici un an de boom economic nu mi‑a adus profitabilitatea pe care o am acum”, spune Timiș.
A dublat măsurile de optimizare cu noi linii de business, dar nu în sensul unei diversificări eterogene, ci al unei complementarități. Într‑o paradigmă economică nouă, în care rege nu par să mai fie nici „cash‑ul”, nici profitul, ci antreprenorul care reușește cu înțelepciune să scadă costurile, noua abordare a lui Timiș devine destul de clară: în ultimii doi ani a pregătit și construit mici afaceri noi în jurul celei centrale – cea cu mezeluri – gândite să îl ajute să‑și optimizeze cât mai mult costurile și în același timp să impulsioneze o creștere mai consistentă a afacerii pe piață în scădere cu două cifre de la începerea crizei în toamna lui 2008 (de la 1 mld. euro la 650 mil. euro anul acesta). Ținta: 400 de milioane de euro peste zece ani, de la 80 mil. euro, cât este acum întregul business al grupului Cris-Tim. Are nevoie așadar de o rată de creștere anuală între 25 și 35% pentru a mări de cinci ori o afacere deja mare, într‑o economie în care nimeni nu știe când se va relansa consumul.
După perioada de însănătoșire a afacerii, Timiș a trecut la revigorare și creștere. După un an și jumătate de la achiziționarea unei tehnologii de înaltă presiune – presupune scufundarea în apă a produsului deja ambalat și etichetat la o presiune de 6.000 de bari (spre comparație, un automat espresso are 15 bari) –, vara aceasta Cris-Tim a lansat gama Vitality. Este vorba de 12 sortimente de mezeluri fără aditivi și conservanți care să îi aducă Cris-Tim‑ului o parte din cei 25% dintre românii care nu consumă deloc mezeluri pe motiv că nu ar fi sănătoase. De altfel, campania negativă începută prin primăvara acestui an împotriva întregii industrii a mezelurilor a dat o lovitură grea tututor jucătorilor. Afacerea lui Timiș a scăzut cu până la 50% în trei săptămâni, la începutul verii.
Cu aceeași tehnologie și în interiorul aceleași filosofii de business, Timiș dorește să „curețe” toate sortimentele de mezeluri pe care le produce fabrica sa (cca 40.000 de tone pe an). Până acum, a ajuns la 60%, iar procesul de reetichetare va fi încheiat toamna aceasta, asigură antreprenorul.
Sunt mutări prin care Timiș acțio­nea­ză însă contra curentului. Pe o piață care este sensibilă la preț în mod tradițional, iar în anii de criză cu atât mai mult, afacerile s‑au adaptat noilor obiceiuri de consum ale clienților: tendința clară a acestora este de a alege produse cu valoare adăugată mai mică, spune chiar Timiș, invocând un studiou recent. Iar la nivel de producători, presiunea prețului și a condițiilor impuse de comerțul modern duce în majoritatea cazurilor la scăderea calității. Unul dintre efectele acestui fenomen: proliferarea mărcilor private (private label), concept care permite volume mari, „dar în care nu prea face nimeni bani”, formulează Timiș.
Președintele Cris-Tim propune însă altceva, într‑o direcție opusă. În loc de „private label” și produse cu valoare adăugată mică, lansează conceptul de „green label” (gama Vitality) și produse cu valoare adăugată tot mai mare. Pe lângă gama Vitality lansată la sfârșit de august, în această toamnă Cris-Tim lansează un nou brand superpremium de specialități: Bunea Haiducul. Acesta se alătură brandului de lux Matache Măcelaru, pe care Cris-Tim și le‑a adus în portofoliu prin achiziție de la compania Principal deținută de frații Dobronăuțeanu, care controlează și producătorul de vin Murfatlar.
Făcând aceste mutări, Timiș nu pierde din vedere lecția costurilor mici. Costurile mai mari pe care le are la producție cu aceste produse „mai curate” se amortizează pe termen scurt prin beneficiul unui termen mult mai mare de garanție (cu până la 300%), ceea ce sprijină componenta de export a afacerii, iar pe termen lung, prin consolidarea brandului din punctul de vedere al calității.
Tot pentru costuri mai mici, noua filosofie „verde” a lui Timiș a mai născut un business complementar. Până în decembrie spune că va definitiva stația de biogaz, o investiție 50–50 cu Dietrich de 4,2 milioane de euro. Este vorba de o stație pe biomasă amplasată lângă fabrica de mezeluri din Filipeștii de Pădure. Biomasa este o sursă neconvențională de combustibil solid, cu putere calorică mare, ce poate consta în deșeuri organice din industria alimentară, reziduuri din culturi vegetale, reziduuri zootehnice etc. Stația de la Filipești are o capacitate de 1,5 MW, cu posibilitatea de a fi îmbunătățită pentru a produce maximum 2 MW, iar din ianuarie, ar urma să fie funcțională, spune Timiș. A ales Filipeștii de Pădure, și nu ferma din Boldești, pentru că la fabrica de mezeluri consumul de abur și energie este mai mare. „Noi vom păstra aburul, iar energia o vom da în sistem”, adaugă antreprenorul. Ca beneficii, stația va aduce o scădere a costurilor cu aburul (folosit pentru fierberea mezelurilor) cu 25%, iar a celor cu energia electrică cu 10%. Timiș îl consideră un proiect‑pilot care, dacă decurge bine, va fi clonat și la Boldești, unde antreprenorul deține peste 1.000 de hectare, în mare parte în regim de arendă. Pentru că stația generează în mare parte abur, ceea ce va fi producție excedentară va fi folosită pentru alimentarea unor alte mici businessuri de nișă la care Timiș s‑a gândit deja: uscătoare pentru cherestea și sere.
Nu este sigur dacă va lansa aceste două noi afaceri anul viitor, cert este că în prima parte a lunii octombrie va da drumul la un business deja anunțat: laptele premium sub brandul Mândruța, produs la ferma din Boldești, unde la anul speră să dubleze ce are în prezent: peste 200 de vaci și o producție de 5.000 de litri pe zi. Iar peste trei ani speră să obțină și pentru acest produs eticheta bio.
Și Timiș mai are un business cert pentru 2013, când va da în folosință stația de vinificație de la Ceptura, unde deține 33 de hectare de vie. 80% din vinul produs sub brandul „Doña Cristina” va fi roșu și în mare parte va ajunge pe rafturile propriilor magazine.
Apropo de magazine, dacă pe partea de producție planurile lui Timiș încep să se materializeze de anul acesta mai ales, dezvoltarea rețelei proprii de retail (25 de magazine proprii) a stagnat în mare măsură. Iar căruțele vieneze, proiectul de retail care ar fi făcut din Cris-Tim un jucător extrem de important în piața locală de profil și cu care antreprenorul își propusese să schimbe modul de a face comerț de proximitate și stradal în București, în primă fază „a fost înghețat vara aceasta”. Parțial, motivele țin și de contextul politic extrem de instabil din ultima perioadă, dar și de faptul că, în România, comerțul stradal este foarte puțin fiscalizat. Prin urmare un business corect ar putea fi cu greu competitiv.
Timiș de altfel nici nu a dorit să mai vorbească despre acest proiect care pare să fi fost pus la sertar multă vreme de acum înainte. Singura mutare importantă pe zona de retail pe care o face anul acesta este reamenajarea magazinului Cris-Tim din piața Domenii (60 mp) și transformarea lui într‑un magazin de mezeluri de lux în care vor exista produse tradiționale de carne și lactate produse exclusiv de Cris-Tim. Ar urma să intre în concurență cu afaceri lansate deja, precum măcelăria Le Boucherie Française, operată de partenerii Hugo Desnoyer și Cristian Preotu.
LA EXPORT. Mult mai preocupat este în acest moment Timiș de intrarea pe piața rusească și cea chineză. La mijlocul lunii octombrie, omul de afaceri va participa alături de o delegație a Ministerului Agriculturii la un târg agricol de la Moscova, unde Cris-Tim va avea și un stand de prezentare. „De doi ani tot încercăm să intrăm pe piața rusească”, spune Timiș, care a pregătit deja site‑ul oficial al companiei pentru o eventuală deschidere a acestei piețe (include pe lângă versiunea în română și engleză și o variantă în limba rusă). După Moscova, urmează, la sfârșit de octombrie, plecarea în China. O deschidere a acestor piețe imense ar putea aduce și creșteri de 50% pentru afacerea sa. Exact de ce are nevoie pentru a putea folosi la maximum capacitatea fabricii de la Filipești, care acum produce la jumătate, pentru că piața nu poate absorbi mai mult. Deocamdată, ponderea exportului în veniturile afacerii este 15–16%, precizează președintele companiei.
Pe exporturi au mizat mai toți marii jucători ai pieței, în condițiile în care contractarea pieței a dus la scăderea rulajelor pentru majoritatea dintre ei. De altfel, cei patru ani de criză au înjumătățit numărul producătorilor locali – „Au mai rămas doar în jur de 200″, spune Timiș, care este și președintele Asociației Române a Cărnii (ARC). Pe lângă exporturi, competitorii lui Timiș au încercat să com­penseze scăderea core‑businessului prin proiecte în segmente conexe (lactate, agricultură).
AFACEREA DE O SUTĂ DE ANI. Nu este sigur însă că exporturile și noile linii de business vor reuși creșterea pe care Timiș și‑o dorește. Fără o achiziție va fi dificil, iar Timiș nu o exclude. Nu înainte de a ajunge să folosească la maximum capacitatea de producție, asigură el. Exclude însă aducerea vreunui manager din afara companiei, greșeală pe care spune că nu o va mai face niciodată.
Cel mai probabil, succesorul va fi cres­cut din interiorul companiei. Sau din interiorul familiei, pentru că băiatul lui cel mare urmează cursu­rile unui MBA cu profil antreprenorial la Madrid. Ironic sau nu, ținând cont că singura tranzacție în care Timiș a fost foarte aproape să o încheie a fost cu spaniolii de la Campofrio, cărora ar fi urmat să le cedeze 51% din Cris-Tim contra 49% din Campofrio. Cel mai probabil, visul lui Timiș este ca afacerea să rămână în familie și să fie dusă mai departe de cei patru băieți pe care îi are. De fapt, un vis care să continue visul.

Autor: Mimi Pasere și Diana Drinceanu | Sursa: Money.ro

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva