Facebook Twitter Email

 

Ruxandra Roșca este o adolescentă din orașul Rovinari, care a ales să studieze la liceul din localitate, cu toate că putea merge la cea mai bine cotată unitate de învățământ din Gorj. Copila sensibilă, sufletistă și foarte inteligentă a obținut cea mai mare medie din județ la Evaluarea Națională din vară. Pentru Ruxi, așa cum o strigă cei care o cunosc, a învăța foarte bine și a avea rezultate excelente este un lucru firesc pe care-l face mereu cu bucurie și consecvență. Eleva, care este descrisă de profesorii săi ca fiind extraordinar de inteligentă, spune că pregătirea pentru primul examen important din viața de elev a fost una „treptată și fără încordare”! „Eu cred că renumele unei școli nu garantează succesul copilului care studiază acolo. (…) cred că unitatea școlară nu poate împiedica un copil să învețe foarte bine, așa cum nu-l poate ridica pe un copil care nu își dorește să se ridice”, spune Ruxandra Roșca. Deși are aproape 15 ani, Ruxi dă dovadă de o extraordinară maturitate în gândire. Încă din clasa a V-a a participat la numeroase olimpiade și a obținut rezultate foarte bune. În timpul liber, Ruxandra citește mult. Și nu povești, așa cum te-ai aștepta de la un copil de vârsta sa, ci autobiografii ale unor personalități care au marcat istoria recentă a României, pe paliere diverse. Când vine vorba despre autori preferați, Ruxi îi amintește pe Andrei Pleșu, Umberto Eco, John Steinbeck, Lev Tolstoi. Sensibilitatea a moștenit-o de la mama sa, profesor de științe socio umane la Rovinari, iar pasiunea către partea științifică de la tatăl său, inginer. Vă invităm să citiți un interviu important, datorită persoanei intervievate: o copilă genială care are toate șansele de a schimba în bine lumea în care își făurește viitorul!

ecard-nicolae-steinhardt-1834 ruxandra-rosca-2

Reporter: Ruxandra spune-ne, pentru început, câte ceva despre tine!

Ruxandra Roșca: Numele meu complet este Ruxandra-Raluca Roșca, am aproape 15 ani și am copilărit în Rovinari, în orașul în care locuiesc și în prezent. Mama mea este profesor de științe socio-umane și tatăl meu este inginer. Studiez la Colegiul „Gheorghe Tătărescu” Rovinari, sunt în clasa a IX-a A și sunt la profilul Științe ale Naturii.

Rep.: Ce rezultate școlare ai avut în școala generală?

R.R.: Încă din clasele mici am participat la multe concursuri care mi-au făcut viața dinamică. În anii de gimnaziu am obținut distincții la fazele naționale ale Olimpiadelor de Matematică, Limba Română și Chimie și alte premii la nivel județean. Dacă privesc în urmă, anii de gimnaziu au fost ani plini, încărcați cu foarte multe experiențe noi, cu foarte multe călătorii. Olimpiadele au fost foarte importante pentru mine, nu atât pentru premii sau pentru rezultate, cât pentru faptul că mi-au oferit șansa să mă antrenez cu bucurie și eficiență. Tot în cadrul olimpiadelor am cunoscut colegi din alte școli, am păstrat legătura cu foarte mulți dintre ei.

Rep.: La Evaluarea Națională ai obținut cea mai mare notă din județul Gorj. Cât te-ai pregătit pentru acel examen? Ce ai simțit când ai aflat rezultatul?

R.R.: Cred că pregătirea pentru examenele din viață noastră începe cu mult înaintea acestora. Rezultatele bune nu pot fi atinse dacă noi ne concentrăm doar pe ultima sută de metri. Pregătirea mea pentru Evaluarea Națională a fost una firească, treptată, fără încordare, fără stres. Fiecare problemă de matematică prin care mi-am dezvoltat raționamentul a fost un mic antrenament pentru acest examen și pentru cele care vor mai urma. Am lucrat cu bucurie și cu consecvență. Pe lângă antrenamentul propriu-zis, mai există și o pregătire a sufletului, aș numi-o. Eu știam că orice rezultat e relativ și nu am simțit emoții distructive în timpul examenului, m-am concentrat foarte bine. Emoțiile m-au copleșit înaintea aflării rezultatelor. Când am văzut, pe internet, nota pe care o obținusem, am fost extrem de fericită.

ruxandra-rosca-3

Rep.: Mulți au crezut că vei alege un colegiu din Târgu-Jiu, având în vedere media obținută la evaluare. Pe ce considerente ai ales colegiul din Rovinari?

R.R.: Mulți dintre oamenii cu care am discutat înainte de completarea opțiunilor au fost surprinși privitor la alegerea mea. Eu cred că renumele unei școli nu garantează succesul copilului care studiază acolo, în spatele oricărui mit există o realitate imprevizibilă. Am ales liceul din Rovinari pentru că nu mi-am dorit să plec din localitatea mea. Ar fi fost foarte obositor să studiez în alt oraș, în plus, aș fi pierdut foarte mult timp. Aici, sunt mult mai liniștită și am timpul necesar ca să învăț și să înțeleg lumea în ritmul meu.

Rep.: Crezi că performanța școlară depinde doar de elev? Poate învăța bine un copil care își dorește asta, indiferent de unitatea școlară unde face cursurile?

R.R.: Da, cred că unitatea școlară nu poate împiedica un copil să învețe foarte bine, așa cum nu-l poate ridica pe un copil care nu își dorește să se ridice. Învățarea cea mai eficientă, cel puțin în cazul meu, este învățarea prin descoperire, învățarea pe cont propriu. Apoi intervine menirea profesorului. Am avut în școala generală șansa să întâlnesc niște profesori care au colaborat foarte frumos cu mine, mi-au organizat învățarea, m-au ajutat mult. Am avut profesori foarte buni. Cred că, dacă relația dintre elev și profesor este una puternică, renumele școlii nu mai contează. În plus, eu sunt o persoană destul de greu de influențat de mediul în care mă aflu, nu mă abat din drumul meu.

colegiul-gheorghe-tatarescu-rovinari

Rep.: Ce premii ai obținut când vorbim despre olimpiadele la care ai participat de-a lungul anilor? Enumeră câteva dintre cele mai importante premii, te rog.

R.R.: Am obținut în clasa a V-a Medalie de Bronz la faza națională a Olimpiadei de Matematică. În clasa a VI-a, am avut șansa să fiu a doua în ierarhia națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață și să obțin un premiu special la faza națională a Olimpiadei de Lingvistică ±Poezie. În clasa a VII-a, în urma unor premii județene, m-am calificat la Olimpiada Națională de Matematică și la Concursul Național de Chimie „Raluca Ripan”, concurs la care am obținut mențiune specială. În clasa a VIII-a, am primit o mențiune specială în cadrul Olimpiadei Naționale de Chimie. Tot în clasa a VIII-a am participat și la etapa națională a Olimpiadei de Lingvistică. În fiecare an de gimnaziu, am obținut premiul III la Olimpiada Județeană de Fizică. Am mai fost antrenată de profesorii mei și la alte concursuri și olimpiade (geografie, engleză, religie), unde am obținut câte o distincție la nivel județean.

solomon-marcus

Rep.: Dintre premiile obținute la concursuri și olimpiade școlare care ți-e cel mai drag?

R.R.: Întrebarea aceasta mă pune pe gânduri… Aș vrea totuși să vă spun povestea unui premiu special pentru mine. În clasa a VI-a, la Focșani, în cadrul Olimpiadei de Lingvistică, l-am cunoscut pe domnul academician Solomon Marcus, pe care îl urmărisem în repetate rânduri la televizor și care era o personalitate dragă mie. În acel an, domnul academician a organizat o nouă ediție a unui concurs ce îi poartă numele. Lucrările participanților urmau să fie corectate exclusiv de Solomon Marcus. Am fost surprinsă până la lacrimi când m-a numit și pe mine printre cei patru pe care îi remarcase. Premiul acela mi-a oferit șansa de a cunoaște direct unul dintre cei mai străluciți și mai frumoși oameni ai culturii și științei din ultima perioadă de timp. Am purtat, asemeni altor copii din țară, și o corespondență cu domnul academician. Aceasta a fost, din nefericire, de scurtă durată, întrucât domnul academician a murit anul acesta, în luna martie.

ruxandra-rosca

Rep.: Ce pasiuni ai? Cum îți petreci timpul liber?

Îmi place foarte mult să citesc și să călătoresc. Sunt un om plin de viață, în căutare de experiențe noi, iar aceste două pasiuni îmi oferă exact ceea ce caut. Îmi place, de asemenea, să cunosc oameni, să vorbesc cu ei, să le aud poveștile.

Rep.: Ce îți place să citești? Ce învățăminte tragi din cărțile lecturate?

R.R.: Am abordat diferite stiluri de literatură; în prezent, iubesc în mod deosebit autobiografiile, cărțile de memorii, jurnalele. Probabil sunt fascinată de acest gen de literatură pentru că el surprinde viața oamenilor în adevărata ei formă, fără măști, fără trucaje. Aș da niște exemple de astfel de cărți despre care am vorbit cu entuziasm în ultima perioadă: „Jurnalul Fericirii”, al lui N. Steinhardt (povestea și experiența unui om care și-a găsit sensul în mijlocul condițiilor inumane din temnițele comuniste), „Jurnalul unei fete greu de mulțumit”, al lui Jeni Acterian (mărturisirea unei fete sufocate de ideea trecerii timpului, care are căutări adânci, dar nu știe unde să caute) sau „Jurnalul” Oanei Pellea, de o sensibilitate molipsitoare. Îmi plac mulți alți autori: Andrei Pleșu, Umberto Eco, John Steinbeck, Lev Tolstoi. Cred că, în esență, cărțile ne învață că viața este imprevizibilă, că lucrurile nu sunt niciodată așa cum par a fi și că Dumnezeu are întotdeauna un colac de salvare pentru noi. Depinde de noi dacă știm cum să îl primim.

hh

Rep.: Ești un adolescent care crede în Dumnezeu. În oameni crezi? Ce înseamnă, pentru tine, familia, dar prietenia adevărată?

R.R.: Cred în oameni cu tot sufletul meu. Bineînțeles că fiecare dintre noi are minusurile lui, partea lui întunecată, fiecare dintre noi este amețit de furie sau de frică, la un moment dat. Relațiile cu alți oameni pot duce la suferință și dezamăgire. Nu mi-a fost niciodată frică de acestea. Cred că oamenii merită orice risc. Îmi place să vorbesc cu ceilalți, îmi place să mă bucur de frumusețea fiecăruia dintre ei. Până la urmă, dacă oamenii ne vor răni, tot oamenii ne vor vindeca…Cu ajutorul lui Dumnezeu, desigur. Un prieten este cel alături de care poți să-ți trăiești viața frumos și senin, fără să încerci să îți ascunzi adevărata față. Familia, pentru mine, este baza tuturor. Acolo se construiesc destinul și caracterul oamenilor.

60566711

Rep.: Care sunt principiile pe care ți le-au insuflat părinții tăi și după care te ghidezi în viață?

R.R.: Pentru mine este important, în primul rând, să nu cedez influențelor negative, tentațiilor compromițătoare. Încerc să îmi mențin verticalitatea. Apoi, îmi propun să nu mă descurajez niciodată, să știu să mă adaptez la orice situație și să am încredere în Cel care ne-a creat. Încerc să nu fac nedreptăți care să provoace suferință în jur și să iubesc tot ce este frumos și emoționant. Principiile mele sunt ca niște busole după care mă ghidez, sunt doar niște repere aproximative. De fiecare dată apare totuși, o eroare, iar omul se mai îndepărtează de traseul lui, traseu la care va reveni iar și iar…

Rep.: Ce planuri de viitor ai? Ce carieră vrei să urmezi?

R.R.: În ultimii ani, m-am răzgândit de multe ori. Mi-am dorit să fiu judecător, jurnalist, profesor, medic, programator, economist etc. Îmi place să îmbin disciplinele de studiu, de aici și această nehotărâre a mea. În clipa de față, îmi doresc o carieră în domeniul științelor naturale, mă orientez spre farmacie. Cine știe ce alternativă voi alege în viitor…

De Mihaela Floroiu Țicleanu

Sursa: cult-ura

 

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva