Ortodoxe
Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Ap. Anania; Sf. Cuv. Roman Melodul; Sf. Cuv. Iosif și Chiriac de la Bisericani

Greco-catolice
Acoperământul Maicii Domnului; Sf. ap. Anania, din cei 70; Cuv. Roman Melodul; Sf. Tereza a Pruncului Iisus

Romano-catolice
Ss. Tereza a Pruncului Iisus, fc. înv.; Roman Melodul, diacon

Biserica ortodoxă prăznuiește pomenirea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului în ziua de 1 octombrie.

Sărbătoarea are loc în amintirea unei minuni întâmplate în Biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, în timpul împăratului Leon Înțeleptul (886-911), când Maica Domnului s-a arătat Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos (pomenit în calendarul creștin ortodox la 2 octombrie), ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.

Tot astăzi este pomenit Sfântul Apostol Anania, unul din cei șaptezeci de ucenici ai lui Mântuitorului. De neam iudeu, Sfântul Apostol Anania s-a convertit la creștinism.
Este cel care, în urma unei viziuni de la Hristos, a mers în casa lui Iuda din Damasc și l-a tămăduit pe Saul (cel ce avea să devină apostolul neamurilor, Sfântul Apostol Pavel), rămas fără vedere în urma revelației de pe drumul Damascului.

Sfântul Apostol Anania și-a pus mâinile peste el și i-a redat vederea după care l-a botezat.
Anania a rămas în fruntea Bisericii din Damasc și a avut un sfârșit martiric, fiind ucis cu pietre.

Astăzi sunt pomeniți și Sfinții Iosif și Chiriac de la Bisericani.

Sfântul Iosif, întemeietorul Mănăstirii Bisericani, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Bistrița.

După ce a mers la Locurile Sfinte, Cuviosul Iosif s-a retras apoi în pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns, în câțiva ani, sihastru vestit. A trăit într-o peșteră, mai întâi singur, apoi cu 17 pustnici ucenici, întemeind prima comunitate duhovnicească cunoscută în Țara Sfântă.

În urma năvălirii arabilor asupra Sfintelor Locuri, Cuviosul Iosif și-a luat ucenicii și a venit în Moldova. Aici a înălțat o mică biserică, construind și chilii împrejur. Pentru viața monahală a statornicit rânduiala achimită (neadormită), după modelul Mănăstirii Studiților din Constantinopol.

Mai târziu Schitul Cuviosului Iosif s-a numit “Schitul Bisericani”, adică “al evlavioșilor”, pentru că monahii se rugau aici cu lacrimi și mulți se vindecau de boli.

Cuviosul Chiriac de la Bisericani a trăit la începutul secolului al XVII-lea la Mănăstirea Bisericani. S-a retras în pustie, într-o peșteră din muntele lui Simon, unde a trăit singur timp de 60 de ani. L-a cunoscut și Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, care, mai târziu, după mutarea cuviosului la Domnul, i-a sărutat moaștele.

Este cunoscut ca unul dintre marii sihaștri din Carpați, având o viață pilduitoare: trăirea în desăvârșită lepădare de sine, smerenie și în neîncetată rugăciune.

Hotărârea canonizării Sfinților Cuvioși Iosif și Chiriac a fost luată în cadrul sesiunii de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5-7 martie 2008, iar proclamarea solemnă a canonizării a avut loc pe 5 iunie la Mânăstirea Neamț.

AGERPRES / (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)