În perioada 1982-1992, a colaborat cu Teatrul de Comedie din București, iar în intervalul 1992-2002, a fost angajat la Teatrul din Petroșani, la cel din Sibiu, apoi în București, la Odeon. Din iunie 2002, a colaborat cu Teatrul Național București (TNB).

Primul rol pe care l-a jucat în București a fost în piesa “Niște țărani” de Dinu Săraru, la Teatrul Mic. Dintre piesele celebre în care a jucat pe scena TNB, menționăm: “Revizorul”, în regia lui Serghei Cerkasski (2002); “Crimă pentru pământ”, după romanul lui Dinu Săraru, în regia lui Grigore Gonța (2002); “O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, în regia lui Grigore Gonța (2003); “Apus de soare” de Barbu Delavrancea, în regia Dan Pița (2004), “Dineu cu proști”, în regia lui Ion Caramitru (2010).

Șerban Ionescu, în spectacolul “O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale, 2003

A interpretat, între altele, rolurile: Savelov, în “Gândirea” de Leonid Andreev, în regia Felix Alexa (2005); Schwonder din “Inimă de câine”, după Mihail Bulgakov — spectacol regizat de Yuriy Kordonskiy (2005); ministrul de interne din “Comedie roșie”, de Constantin Turturică, în regia Alexandru Tocilescu (2006); Regele Ioan al II-lea din “Eduard al III-lea”, de William Shakespeare, în regia lui Alexandru Tocilescu (2008).

Șerban Ionescu și Dan Tudor la a VI-a ediție a Premiilor Confidențial, februarie 2009

A făcut parte din distribuția alternativă a spectacolului “Molto, gran’ impressione”, în regia lui Dan Tudor, a cărui premieră oficială a avut loc la 10 ianuarie 2010. A jucat și rolul lui Gaev din “Livada de vișini”, de A.P. Cehov, în regia Felix Alexa (premiera — 23 aprilie 2010).

După debutul cinematografic, ca protagonist în ecranizarea după Liviu Rebreanu a romanului “Ion” — ”Blestemul pământului, blestemul iubirii”, în regia lui Mircea Mureșan, din 1979, a fost considerat revelația anilor ’80, reușind să se impună prin forța și expresivitatea interpretării.

Sursa foto: captură YouTube

Regizorul filmului “Ion”, Mircea Mureșan, spunea, pentru adevarul.ro, la 22 noiembrie 2012, că i-a urmărit cu interes pe Șerban Ionescu și pe Valentin Teodosiu încă din facultate: ”Îi urmăream zi de zi, pas cu pas. Iar cu Șerban Ionescu am avut mare noroc. Nu mi-am imaginat vreodată că filmul ar fi putut să fie cu altcineva decât cu el. Era cel mai indicat în rolul lui Ion”.

De-a lungul carierei, numeroasele roluri din filmografia sa i-au confirmat prestigiul de care s-a bucurat încă de la debut: “Lumini și umbre” (1979-1982, serial TV), “Burebista” (1980), “Capcana mercenarilor” (1981), “Țapinarii” (1982), “Imposibila iubire” (1983), “Horea” (1984), “Pădureanca” (1986), “Mircea” (1988).

După 1989 s-a remarcat în filmele: “Șobolanii roșii” (1990), “Rămânerea” (1990), “Oglinda — Începutul adevărului” (1993), “Chira Chiralina” (1993), “Prea târziu” (1996), “Maria” (2003), “Sindromul Timișoara” (2004), “15” (2005), “Visuri otrăvite” (2006), “Păcală se întoarce” (2006), “Beyond America” (“Dincolo de America”, 2008). A jucat în filmul lui Dan Chișu, “WebSiteStory” (2010).

A jucat și în filme de televiziune și telenovele precum: “Om sărac, om bogat” (2006), “Anticamera” (2008) sau “Fetele marinarului” (2008).

În februarie 2011, a fost lansat filmul “Umilința”, în care Șerban Ionescu a avut, potrivit declarațiilor regizorului Cătălin Apostol, un rol de compoziție, un rol total. Regizorul a mai declarat, pentru adevarul.ro, la 22 noiembrie 2012, că personajul interpretat de Șerban Ionescu, un medic veterinar care alege să plătească pentru un păcat, este un fel de “Ion întors pe dos”.

A primit Premiul de excelență al UCIN pe 2002 și Ordinul Național “Serviciul Credincios” în Grad de Cavaler, în același an.

A fost căsătorit cu actrița Magda Catone. A murit la 21 noiembrie 2012.

AGERPRES (Documentare — Ionela Gavril, editor: Marina Bădulescu)