Search
Facebook Twitter Email

 

Prin „Nări” se scurge, de mii de ani, apa râului SohodolÎn „Peștera popii”, la intrarea în Cheile Sohodolului, s-au găsit picturi rupestreDrumul „Mărgelatului” se strecoară printre stâncile abrupte, pe lângă „Nări” (dreapta), pe sub „Poarta Stelară”clipboard04_9Locul sfânt amenajat de un om care a scăpat de cancer

Pe șoseaua care leagă orașul Târgul Jiu de Mănăstirea Tismana, undeva, la dreapta, se face un drum asfaltat care duce, hăt, departe, până în creierii munților Vâlcan. De-a lungul lui se ajunge în Cheile Sohodolului, un ansamblu de stânci uriașe care îți taie răsufl area. În opinia multora, sunt cele mai frumoase chei din țară.

Am ajuns la Cheile Sohodolului mergând pe DN 67D, drumul național care conduce turistul către cucernicele locuri ale mănăstirii Tismana. După ce am ieșit din Târgu Jiu, peste podul de pe râul Jiu, după numai câțiva kilometri, la o intersecție cu DN672C, un indicator la dreapta ne-a condus spre comuna Runcu. Doar 16 kilometri sunt până acolo.

Pe drumul „Mărgelatului”

Satul Runcu se termină aproape de formațiunile muntoase care străjuiesc pe stânga și pe dreapta și ai senzația că intri într-un canion.

Drumul duce întro rezervație naturală cu o formă de relief impresionantă, întisă pe o suprafață de 350 de hectare. Acolo s-au filmat scene din „Trandafirul Galben”, celebrul film românesc în care Florin Piersic l-a interpretat pe „Mărgelatu”. Sentimentul pe care îl trăiește turistul este, însă, unic.

Picturi străvechi în „Peștera Popii”

La intrarea în Chei, ghidul nostru, un tânăr din partea locului, ne arată „Peștera Popii”. Este unul dintre locurile cele mai vizitate, pentru că acolo au fost descoperite, cu ani în urmă, picturi rupestre cu siluete antropomorfe (omenești) stilizate, de culoare neagră.

Loc sfânt amenajat de un bolnav de cancer

După ce parcurgem câțiva kilometri, din cei zece cât au cheile, pe partea stângă, observăm o grotă, la câțiva metri înălțime, iar pe marginea drumului o biserică în miniatură. Nu era nimeni prin preajmă și curiozitatea ne-a împins să urcăm cele câteva zeci detrepte până la scobitura în stâncă. Acolo, era amenajat un adevărat altar: icoane, sfeștnice și lumânări, unele arzând, chiar. Pe mica platformă de la intrarea în grotă se aflau câteva scaune, ca un loc de popas. Mai târziu aveam să aflăm, de la oameni din zonă, că locul a fost amenajat de un doljean care s-ar fi vindecat de cancer și a făcut acest gest drept mulțumire lui Dumnezeu. Tot acolo se adăpostesc, de ploaie, turiștii.

„Nările” care sforăie

Mai sus, pe drumul ce șerpuiește printre stânci înalte cât două-trei blocuri la un loc, după o curbă, zărim niște grote mari prin care se scurge apa limpede a râului Sohodol. Aveam să aflăm că acelea sunt „Nările”, denumite așa după zgomotul , parcă viu, pe care îl fac odată cu scurgerea apei prin ele. Galeriile pe care „trudalnicul” Sohodol le-a săpat în stâncă, timp de mii de ani, au în jur de 70 de metri lungime.

Autor: Cristina Mathias ,  Petrisor Cana 

sursa: evz.ro

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva