Ortodoxe
Sf. Ap. Filip; Sf. Ier. Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului (Lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului)

Greco-catolice
Sf. ap. Filip

Romano-catolice
Sf. Ștefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, călug. m.

Sfântul Apostol Filip este pomenit în calendarul creștin ortodox la 14 noiembrie.

Este unul din cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, originar din cetatea Betsaida din Galileea. Sfântului Filip îi spune Mântuitorul: “Urmează-mi”, după cum arată Sfântul Apostol Ioan în Evanghelia sa (I, 43).

Sfântul Apostol Filip a urmat cu convingere această chemare, văzând în persoana lui Iisus pe Mesia cel așteptat de poporul evreu.

După Cinzecime, când apostolii au fost îmbrăcați cu putere de sus pentru a propovădui Evanghelia în lume, s-au tras la sorți locurile unde va merge fiecare apostol în misiunea de răspândire a credinței.

Sfântului Apostol Filip i-a revenit Frigia și Ieropole. A străbătut toată Asia Mică și, întâlnindu-se cu Sfântul Apostol Bartolomeu, au poposit împreună în Lidia, apoi în Ieropole. A îndurat mari suferințe și ispite pentru a face cunoscută vestea cea bună printre popoarele păgâne. A fost ucis la Ieropole, prin crucificare cu capul în jos.

Astăzi este pomenit și Sfântul Ierarh Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului.

Sfântul Grigorie Palama este prăznuit de două ori pe an: pe 14 noiembrie și în duminica a doua din Postul Mare.

S-a născut la Constantinopol, în 1296. La vârsta de 20 de ani, Sfântul Grigorie s-a călugărit la Mănăstirea Vatoped, din Muntele Athos. Aici a viețuit sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Nicodim (prăznuit la 11 iulie). A ajuns la Mănăstirea Sfântului Atanasie Athonitul și după trei ani s-a stabilit la Schitul Glossia.

În contextul controverselor teologice în jurul isihasmului, Sfântul Grigorie Palama a apărat Ortodoxia, fiind susținătorul teologiei energiilor necreate (1337-l368).

Sfântul Grigorie Palama a apărut în disputele teologice ca apărător al monahilor isihaști care practicau lucrarea trezviei și a rugăciunii neîncetate și vedeau lumina necreată a lui Dumnezeu. Adversarii isihaștilor negau posibilitatea vederii lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu nu poate fi văzut de către om. Respingând distincția dintre ființă și energii în Dumnezeu, aceștia excludeau orice posibilitate de comuniune reala a omului cu Dumnezeu.

În 1347 Sfântul Grigorie a fost numit arhiepiscop al Tesalonicului, făcând multe minuni și vindecând mulți bolnavi.

A trecut la cele veșnice la 14 noiembrie 1359. A fost canonizat la nouă ani de la moartea sa. Moaștele Sfântului Grigorie Palama se păstrează la Tesalonic.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)

Ortodoxe
Sf. Ier. Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, și Sf. Antuza, mama sa

Greco-catolice
Sf. aep. Ioan Gură de Aur al Constantinopolului

Romano-catolice
Sf. Augustina (Livia), călug.

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, este pomenit în Biserica Ortodoxă la 13 noiembrie.
Sfântul Ioan Hrisostom sau Sfântul Ioan Gura de Aur, (344-407), patriarh al Constantinopolului, este unul din marii Părinți ai Bisericii. S-a născut în cetatea Antiohia, din părinți nobili, Secundus și Antuza, care făceau parte din aristocrația romană. Secundus a murit la scurt timp după nașterea Sfântului Ioan, astfel că mama, Antuza, s-a ocupat de educația sa.
Sfântului Ioan i s-a asigurat o educație deosebită, sub îndrumarea unor mari învățați și filosofi din Antiohia, tânărul manifestând o mare pasiune pentru oratorie. În ceea ce privește învățătura creștină i-a avut ca îndrumători pe arhiepiscopul Antiohiei, Meletie, și pe episcopul Tarsului, Diodor.
Din anul 374, după moartea mamei sale, a petrecut patru ani într-o mănăstire din munții din preajma Antiohiei și doi ani ca pustnic într-o peșteră. În anul 381 a fost hirotonit diacon de către arhiepiscopul Meletiei, și apoi sfințit preot de către arhiepiscopul Flavian, urmașul lui Meletie (în 386).
În timpul cât a slujit ca preot, Sfântul Ioan a devenit vestit pentru predicile sale rostite în toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi, în fiecare duminică și sărbătoare.

Odată, pe când predica în biserică, o femeie din mulțime, neînțelegând adâncul cuvintelor lui, a zis cu glas tare: “Învățătorule duhovnicesc, sau mai bine să-ți zic Ioane Gură de Aur (Hrisostom, în limba greacă), fântâna ta este adâncă iar funia minții noastre este scurtă și nu poate ajunge la adâncimea cuvintelor tale”. Și din aceea zi așa i-a rămas numele Sfântului Ioan, arată arhimandritul Ilie Cleopa în vol. Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an, 1996

El nu vorbea învățături înalte și dogme greu de înțeles. Ci, mai ales, spunea cuvinte de învățătură morală, despre faptele bune, despre păcatele care ucid sufletul, despre Rai și iad și despre Judecata de apoi.

De asemenea, nimeni n-a vorbit mai mult și mai frumos în Biserica lui Hristos despre pocăință și despre milostenie ca Sfântul Ioan Gură de Aur, spunea arhimandritul Ilie Cleopa. De aceea s-a și numit de toți “dascălul pocăinței și părintele săracilor”.

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un fervent propovăduitor al dreptei credințe, ridicat la rangul de arhiepiscop al Constantinopolului de către împăratul Arcadie (26 februarie 398). În calitatea sa de ierarh al Constantinopolului, a combătut prin cuvântările sale luxul și lăcomia, făcându-și inamici printre potentații vremii, printre care s-a aflat și împărăteasa Eudoxia.
Pe acest fond, în timpul controverselor origeniste, în urma unui sinod, în anul 403, Sfântul Ioan a fost suspectat de erezie și a fost alungat din scaunul patriarhal. Deși s-a întors pentru o scurtă vreme, Sfântul Ioan a fost în cel din urmă exilat în Armenia, la Cucuz, apoi la Comane, unde, îndurând mari privațiuni, a și murit, la 14 septembrie 407.
Au rămas în Biserică scrierile sale de o foarte mare valoare spirituală și de o rară frumusețe literară, printre care se numără “Despre preoție”, “Cuvântări asupra Evangheliei lui Matei”, “Cuvântări la cele 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel” ș.a.

Sfântul Ioan Gură de Aur a alcătuit slujba Sf. Liturghii, “Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur”, care se săvârșește în Biserica Ortodoxă în majoritatea duminicilor și sărbătorilor de peste an.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)

Lumea ingereasca a fost creata de Dumnezeu din nimic, nu din ceva preexistent si nici din fiinta Sa. Referatul biblic despre creatie nu vorbeste in mod precis despre crearea ingerilor. Sfintii Parinti afirma ca la creatie nu se vorbeste explicit despre ingeri din doua motive:  evreii, inclinati spre idolatrie, ar fi cazut usor in ratacirea idolatra a popoarelor vecine si ca in cartea Facerii se urmareste numai infatisarea inceputului lumii vazute.

In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri. Biserica si-a dat consimtamantul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei in pictura bisericeasca.

Pentru ca ingerii sunt netrupesti, la ei nu se poate vorbi de sex si nici de o transplantare a speciei (Fac 6,2), deci, ei nu se casatoresc, nu se inmultesc (Matei 22,30) si nici nu mor (Luca 20, 35-36). Ingerii isi transmit unii altora propriile lor ganduri si hotarari fara sa rosteasca cuvinte. Insa, pentru indeplinirea slujbei lor, pot lua infatisare omeneasca (II Reg 6,17), pot sa vorbeasca, sa manance, sa apara imbracati si uneori purtand aripi (Fac. 32,25; Luca 24, 4; Matei 28,3; Apoc 14,6).

Lucrarea principala a ingerilor este aceea de a-l intari si sustine pe om in a transfigura lumea.

Sarbatoarea Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil

Aceasta sarbatoare a fost la origine o simpla aniversare anuala a sfinti­rii unei biserici a Sfantului Arhanghel Mihail, ridicata la termele lui Arcadius din Constantinopol. Astfel, ea apare in cele mai vechi sinaxare ca fiind o sarbatoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai tarziu ea a de­venit o sarbatoare comuna a tuturor Sfintilor Ingeri.

In Mi­neiele ortodoxe intalnim alte patru zile liturgice consacrate pomenirii Sfintilor Arhangheli sau unor minuni facute prin pu­terea lor:

– Pe 6 septembrie, se savarseste pomenirea unei minuni facute de Sf. Arhanghel Mihail, la Chones, in  Colosse din Frigia;

– Pe 26 martie, a doua zi dupa praznicul Buneivestiri, praznuim Soborul (Adunarea) mai-marelui voievod Gavriil;

– Pe 13 iulie, praznuim al doilea Sobor al Ar­hanghelului Gavriil, care este la origine ziua sfintirii unei bi­serici vestite a Sfantului Arhanghel Gavriil;

– Serbarea Arhanghelului Gavriil din Adin, in ziua de 11 iunie (fara slujba), cand se comemorea­za aparitia acestui sfant Arhanghel la o chilie din Sf. Munte (Adin), un­de el ar fi invatat pe un calugar sa cante pentru prima oara partea de la inceput a Axionului Sfintei Fecioare : Axion esti, adica : Cuvine-se cu adevarat… ; faptul s-ar fi intamplat prin sec. X, iar serbarea a ramas pana azi limitata la manastirile atonite.

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Sfantul Arhanghel Mihail

In limba ebraica, numele sau inseamna “Cine este ca Dumnezeu?”. El este cel care “striga”: “Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu?”, si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor. Pe seama sa se pune si calauzirea lui Lot si a familiei acestuia la iesirea din Sodoma, precum si protectia speciala a poporului lui Israel. Ii scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, il sprijina in lupta pe Ghedeon, il mustra pe vrajitorul Valaam si il elibereaza din inchisoare pe Sfantul Apostol Petru. Conform Scripturii, toti mortii  vor iesi din morminte la glasul trambitei Sfantului Arhanghel Mihail.

In iconografie, Arhanghelul Mihail este reprezentat purtand in mana o sabie de foc, semn ca el pedepseste pacatul. Sfantul Arhanghel Mihail este pomenit in cartile Vechiului Testament ca fiind prezent mai ales acolo unde Dumnezeu pedepseste nedreptatea. Din acest motiv Arhanghelul Mihail se arata a fi un inger al dreptatii Dumnezeiesti.

Sfantul Arhanghel Gavriil

In limba ebraica, Gavriil inseamna “barbat-Dumnezeu”. Numele sau contine concentrat vestea ca Dumnezeu Se va face barbat, ca va asuma firea omeneasca. Vesteste Sfintilor Parintilor Ioachim si Ana nasterea Maicii Domnului, ii descopera lui Zaharia nasterea Inaintemergatorului. Pastorilor le arata ca li S-a nascut Prunc, pe Iosif, logodnicul Mariei, il intareste ca sa nu se indoiasca de nimic, calauzeste Sfanta Familie in Egipt si aduce femeilor mironosite vestea Invierii Domnului.

Arhanghelul Gavriil este reprezentat in iconografia ortodoxa purtand in mana o floare de crin alb, ca simbol al bucuriei si binecuvantarii. Arhanghelul Gavriil este ingerul bunatatii si milostivirii lui Dumnezeu.

Ceata ingereasca inferioara se arata luminatoare celei superioare

Parintele Dumitru Staniloae marturiseste pe baza sfintelor noastre predanii, ca Arhanghelul Gavriil este singurul caruia i s-a descoperit misterul intruparii Fiului lui Dumnezeu. Astfel, desi nu face parte din ceata ingerilor aflata in prima triada si nemijlocit langa Dumnezeu, se face luminator al acesteia. Ii invata pe cei ce ii sunt superiori sa “ridice portile vesnice”, ca Cel ce S-a imbracat in trup pentru negraita iubire de oameni, sa urce si sa stea mai presus de toata Incepatoria si Puterea.  Cele mici sunt facute mari prin har. Aceasta o spune si Sfantul Apostol Pavel: “Acum, zice, s-a facut cunoscuta prin Biserica, Incepatoriilor si Stapaniilor, intelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu” (Ef. 3, 10).

Ziua din saptamana consacrata ingerilor este lunea.

La multi ani celor ce poarta numele Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.

Autor: Adrian Cocosila

Sursa: crestinortodox

Ortodoxe
Sfinții 33 de mucenici din Melitina; Sf. Cuv. Lazăr din Muntele Galisiei

Greco-catolice
Cei 33 Sf. m. din Melitene; Cuv. Lazăr Taumaturgul

Romano-catolice
Sf. Villibrord, ep.

Sfinții 33 de mucenici din Melitina sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 7 noiembrie.

Acești sfinți au suferit moarte martirică în vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305).

Pe cel dintâi dintre ei, Ieron, un plugar puternic la trup și viteaz, dar bun și blând la suflet, au vrut să îl prindă când era la ogor, dar, apărându-se, nu au reușit.

Apoi sfântul s-a dus de bunăvoie în cetatea Melitina, Armenia, și stând la judecată, în fața autorităților, i s-a tăiat mâna dreaptă din cot. La judecată erau și ceilalți 32 de creștini mărturisitori, aceștia au fost puși jos și au fost bătuți cu vine de bou.

A doua zi, pentru că nu au renunțat la credința în Iisus Hristos, au fost scoși din cetate și uciși.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Ortodoxe
Sf. Ier. Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Luca din Sicilia

Greco-catolice
Sf. aep. Pavel Mărturisitorul.

Romano-catolice
Sf. Leonard, pustnic

Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 6 noiembrie.
Sfântul Pavel era din Tesalonic fiind notar și scriitor al Sfântului Alexandru, patriarhul Constantinopolului. A fost ales patriarh, după moartea patriarhului Alexandru, în anul 337, în timpul domniei — în partea de răsărit a imperiului — a împăratului roman Constanțiu (337-361), fiul lui Constantin cel Mare.
Împăratul Constanțiu fiind arian (în acea vreme biserica era tulburată de erezia lui Arie, care susținea că Fiul nu este de o ființă cu Tatăl, deși la Sinodul I Ecumenic de la Nicea, din anul 325 această erezie fusese condamnată), l-a scos din scaun pe Sfântul Pavel (339) și a pus în locul lui pe Eusebiu al Nicomidiei.
Acesta a fost primul surghiun, după care Sfântul Pavel a revenit la scaunul său episcopal în anul 341, cu o scrisoare din partea împăratului Constans, fratele lui Constanțiu, aflat pe tronul imperial de apus. Păstorirea sa nu a durat însă prea multă vreme, căci în anul 342, împăratul sfătuit fiind de arieni, îl va alunga din nou. A fost adus atunci, la cârma Bisericii din Constantinopol, ereticul Macedonie.
În anul 346, Sfântul Pavel s-a întors, pentru a treia oară, în scaunul de la Constantinopol, unde a rămas până în anul 351, când a fost surghiunit în Armenia. Aici a fost lăsat fără hrană și apă mai multe zile, fiind apoi sugrumat de arieni în biserică cu însuși omoforul său.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Ortodoxe
Sf. Proroc Oseea; Sf. Cuv. Mc. Andrei Criteanul

Greco-catolice
Pf. Osea; Cuv. m. Andrei din Creta

Romano-catolice
Ss. Ignațiu din Antiohia, ep. m.; Osea, profet

Sfântul Proroc Osea, pomenit în calendarul creștin ortodox la 17 octombrie, este unul dintre prorocii mici ai Vechiului Testament. Misiunea sa profetică s-a desfășurat în vremea regilor iudei Ozia, Iotam, Ahaz și Iezechia și a regelui Ieroboam din Israel, în secolul al VIII-lea î.Hr. A fost martor al cuceririi Samariei de către asirieni, în anul 721 î.Hr.
Prorocul Osea a avut doi fii, Izreel și Lo-Ami — “Cel ce nu este poporul Meu” — și o fiică, Lo-Ruhama — “Cea neiubită”, nume simbolice, sugerate prorocului de Dumnezeu, pentru a arăta starea în care se aflau evreii.
Cartea sa profetică însumează paisprezece capitole și are ca subiect îndepărtarea poporului lui Israel de Dumnezeu și călcarea de către evrei a legământului sfânt prin închinarea la idoli.

Tot astăzi este pomenit Sfântul Cuvios Mucenic Andrei din Insula Creta, care a suferit moarte martirică din porunca împăratului iconoclast Constantin al V-lea (741-775).

Sfântul Andrei, aflând de persecuția pornită împotriva creștinilor care apărau sfintele icoane, a părăsit mănăstirea sa și în timp ce împăratul se afla în zi de sărbătoare la Mănăstirea Mamant, a ieșit înaintea acestuia și l-a mustrat pentru chinurile la care îi supunea pe creștini.

A fost întemnițat imediat și a fost adus de două ori înaintea împăratului care a încercat prin tortură să îl facă pe Sfântul Mucenic Andrei Criteanul să apostazieze de la dreapta credință, fără reușită.

A fost osândit la moarte și în timp ce era târât prin oraș până la locul primirii sentinței, un eretic i-a tăiat picioarele cu o secure, iar Sfântul Cuvios Mucenic Andrei a murit pe loc.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Ortodoxe
Sf. Mc. Luchian preotul; Sf. Ierarhi Savin, episcopul Ciprului, și Vars, episcopul Edesei

Greco-catolice
Sf. pr. m. Lucian din Antiohia; Sf. Tereza de Avila

Romano-catolice
Sf. Tereza din Avila, fc. înv.

Sfântul Mucenic Luchian preotul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 15 octombrie.

Originar din Samosata, Siria, Sfântul Mucenic Luchian provenea dintr-o familie de vază. S-a stabilit în Antiohia, spre sfârșitul secolului al-III-lea, fiind hirotonit preot. Aici a înființat o școală catehetică care avea să ia un avânt considerabil în secolele următoare, unul din marii teologi care aveau să-i frecventeze cursurile fiind Sfântul Ioan Gură de Aur.

O mare realizare a Sfântului Luchian a fost revizuirea Septuagintei (textul grecesc al Sfintei Scripturi).

Sfântul Mucenic Luchian a suferitul martiriul în timpul lui Maximian Daia (305-313), în Nicomidia, după ce a rostit cuvântul adevărului despre Hristos Dumnezeul său înaintea împăratului.

Maximian auzise despre Sfântul Luchian că atât îi este de frumoasă fața și vorbele lui sunt atât de dulci, încât oricare, văzându-i cinstita lui față și auzindu-i cuvintele, nu era cu putință ca să nu devină creștin. Din acest motiv, împăratul stătea la o oarecare distanță de Sfântul Luchian, după o perdea, spre a nu fi atras la creștinism de fața sa și de cuvintele pe care acesta le rostea pentru adeverirea credinței creștine.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)

Ortodoxe
Sf. Cuv. Parascheva de la Iași; Sf. Mc. Nazarie, Ghervasie, Protasie și Chelsie

Greco-catolice
Sf. m. Nazarie, Ghervasie, Protasie și Celsie; Cuv. ep. Cosma al Maiumei.

Romano-catolice
Sf. Calist I, pp. m.

Sfânta Cuvioasă Parascheva, numită cea nouă, de la Iași, a Moldovei luminătoare și lauda întregii Ortodoxii, este pomenită în calendarul creștin ortodox la 14 octombrie.

În această zi la Catedrala Mitropolitană de la Iași și în toate bisericile ce o au ca ocrotitoare pe Preacuvioasa Maică Parascheva, la sfintele slujbe participă mulți credincioși care cer în rugăciunile lor ajutorul Sfintei Parascheva, cunoscută ca rugătoare și mai ales grabnic ajutătoare a tuturor credincioșilor.

Prăznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva face ca la Iași să aibă loc un adevărat pelerinaj bisericesc național, care durează mai multe zile.

Sfânta Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, la începutul secolului al XI-lea, într-o familie de neam bun și cu credință în Dumnezeu. Parascheva a primit o creștere aleasă și educație religioasă.
A intrat într-o mănăstire de fecioare din orașul Ieracleea Pontului. Petrecând cinci ani în acea mănăstire, s-a dus apoi să viziteze Mormântul Domnului, din Ierusalim, unde a rămas într-o mică așezare de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului.

După un timp s-a reîntors în locurile natale, aici s-a nevoit doi ani în biserica satului înainte de a trece la cele veșnice.
Câțiva ani mai târziu, în urma unor minuni petrecute la mormântul său, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost găsite întregi și neputrezite, fiind depuse în biserica Sfinților Apostoli din satul Epivat, pentru închinare și cinstire. Acolo au stat timp de 175 de ani.
În anul 1223, țarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea a strămutat moaștele Sfintei Parascheva la Târnovo, în Bulgaria, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
După căderea Bulgariei sub dominație otomană, în anul 1393, moaștele sale au fost dăruite, pentru trei ani, domnului Țării Românești (1386-1418), Mircea cel Bătrân, ca apoi să ajungă în Serbia, la Belgrad, unde au rămas timp de 125 de ani.

Când turcii au ocupat și Serbia, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost duse la Constantinopol, rămânând în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani. În 1641, însă, acestea au fost dăruite domnului Moldovei, Vasile Lupu (1634-1653), drept recunoștință pentru achitarea datoriilor Patriarhiei către turci.
În același an, moaștele Cuvioasei Parascheva au ajuns la Iași, fiind așezate în biserica cu hramul Sfinții Trei Ierarhi. În anul 1889, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Iași, locul unde se află și astăzi.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Ortodoxe
Sf. Ap. Filip, unul dintre cei 7 diaconi; Sf. Ier. Teofan Mărturisitorul, episcopul Niceei; Sf. Mc. Zenaida și Filonila
Duminica a 21-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 21 dR. Sf. ap. Filip, dintre cei 7 diaconi; Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. papă Ioan XXIII

Romano-catolice
Duminica a 28-a de peste an
Ss. Ioan al XXIII-lea, pp.; Filip, diacon; Alexandru Sauli, ep.

Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei șapte diaconi aleși să slujească în comunitatea creștină primară din Ierusalim, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 11 octombrie.
Sfântul Apostol Filip era de loc din Cezareea Palestinei și, căsătorindu-se, a avut patru fiice prorocițe. Fiind ales diacon de către Sfinții Apostoli, a fost hirotonit împreună cu Sfântul întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan și slujea creștinilor cu toată dragostea, îngrijindu-se de săraci și de văduve.

După uciderea Sfântului Ștefan, pornindu-se prigoana împotriva Bisericii din Ierusalim, Sfântul Apostol Filip a mers în Samaria, unde propovăduia pe Hristos. A făcut misiune evanghelizatoare în Etiopia și a fost ales episcop al orașului Tralia, din Asia Mică. Acolo i-a întors pe mulți la Hristos, i-a botezat și, făcând minuni mari, la adânci bătrâneți s-a dus către Domnul.

O parte din sfintele moaște ale Sfântului Filip se află la Mănăstirea Hurezi.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)