Search

Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Las Vegas, unul dintre cele mai periculoase oraşe din America, este apărat de un român. Şi e atât de bun, încât însuşi preşedintele Statelor Unite îşi pune viaţa în mâinile lui.

I se spune Spartanul şi e om de bază al Poliţiei Nevada. Cel chemat atunci când liniştea este tulburantă de traficanţi, proxeneţi, mafioţi, sau atacatori care iau ostatici.

E român de-al nostru, care a trebuit să înveţe de copil să se apere luptând. Când a ajuns în America, a făcut din asta o meserie.

Cum a ajuns un român să fie spaima gangsterilor din Vegas, aflaţi dintr-un material marca „În premieră”.

Sursa: antena 3

 

 

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Producatorul american de software Oracle investeste aproximativ 100 milioane euro in Romania, potrivit ministrului delegat pentru Proiecte de Infrastructura de Interes National si Investitii Straine, Dan Sova.

“Este o investitie noua de extindere a capacitatilor existente, a lui Oracle”, a spus Sova, citat de Mediafax.

Intrebat daca investitia este in Romania si vizeaza call-centere, el a raspuns afirmativ.

Grupul american a avut afaceri de 100 milioane euro in Romania in 2011, cele mai mari de pe plan local ale unei companii de soft.

Sursa: Daily Business

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Magiunul de Topoloveni ar putea fi promovat in Dubai si America de Nord printr-un nou proiect european castigat de compania producatoare, in comun cu un consortiu de producatori din Grecia.

“In scurt timp, vor mai veni 500.000 de euro, tot pe un proiect european de promovare a magiunului de Topoloveni, realizat impreuna cu grecii, dar pentru zona Americii de Nord si Dubai, dupa ce Comisia Europeana a aprobat primul proiect pentru Romania, in valoare de peste 980.000 de euro partea noastra”, a declarat, pentru Agerpres, director general al companiei Sonimpex Topoloveni, Bibiana Stanciulov.

“Pe acest nou proiect, targetul este Dubai pentru ca America este deja pervertita la niste gusturi si va fi foarte greu sa-i conving de calitatea si functionalitatea produsului nostrum”, a adaugat Stanciulov.

Sursa: Daily Business 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
Investitie TRW: 300 de romanii produc volane pentru Audi la Baia Mare

Romania devine un punct de referinta in industria auto, numarul investitiilor si locurilor de munca continua sa creasca, dupa ce Daimler a spus ca va extinde productia de cutii de viteze la Sebes, producatorul american de piese auto TRW Automotive a anuntat ca din ianuarie a inceput productia de volane imbracate in piele pentru Audi la Baia Mare, judetul Maramures, unde lucreaza 300 de angajati.

“Am deschis aceasta unitate pentru a intampina necesitatile actuale, aflate in crestere, in principal pentru Audi. Avem in aceasta zona o forta de munca excelenta, bine calificata, si suntem increzatori ca vom satisface standardele de inalta calitate ale clientilor nostri. Baia Mare este o locatie optima in privinta infrastructurii si retelelor de transport si va consolida pozitia TRW ca unul dintre cei mai mari angajatori din Romania in sectorul furnizorilor pentru industria auto”, a declarat Ovidiu Ambrus, manager al operatiunilor TRW din Romania.

Fabrica TRW de la Baia Mare a inceput activitatea in ianuarie si va avea pana la finalul anului circa 650 de angajati.

TRW este prezenta in Romania din anul 2004, cand a inceput activitatea la Timisoara (Timis), initial cu imbracarea in piele a volanelor auto. Operatiunile companiei in Romania au fost ulterior extinse in sectorul productiei de componente auto, inclusiv airbag-uri. Investitia initiala de la Timisoara a fost de 16 milioane de dolari.

Sursa: Wall Street

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
Verificare rovinieta
Verificare RCA
Verificare ITP
Istoric daune
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La mormântul lui Traian Popovici

Întreaga lume a fost bulversată cu 20 de ani în urmă, când Steven Spielberg a istorisit povestea edifiantă a unui industriaş obişnuit, german, chiar simpatizant nazist pe vremuri, care a reuşit să salveze 1100 de evrei ameninţaţi cu moartea, punându-i să muncească în uzina sa, înşelând astfel SS-ul. Hollywood a decernat şapte premii Oscar filmului « Lista lui Schindler ».

 Ca şi ceilalţi spectatori, şi românii au plâns descoperind această extraordinară epopee. Totuşi, puţini dintre ei ştiu că unul din compatrioţii lor a avut în acea epocă un comportament şi mai admirabil, cu consecinţe uluitoare, care ar fi trebuit să-l facă un erou la scară planetară… dacă n-ar fi fost aproape uitat în ţara sa.

Primar al oraşului Cernăuţi in timpul războiului, Traian Popovici a scos din ghearele naziştilor 25.000 de suflete pe care aceste brute se pregăteau să le trimită în lagărele de exterminare, furnizându-le acte false. De douăzeci de ori lista lui Schindler !

Românesc pe vrema ceea, astăzi în Ucraina, aflat la vreo 40 de kilometri de Rădăuţi, Cernăuţi, oraşul cu şapte nume, în română, rusă, ucraineană, germană, ebraică, poloneză, maghiară, poate şi cehă, era una din perlele Europei Centrale, un fel de Cambridge, răscruce multiculturală unde înflorea umanismul şi cultura, înaintea barbarismelor secolului XX.

Între 1941 şi 1942, Traian Popovici, care nu era evreu, a refuzat să se supună ordinelor Bucureştiului de a colabora cu germanii, în scopul de a elimina această comunitate importantă. Complet izolată, faţă în faţă cu ostilitatea şi ura generalizate împotriva ei în regiune, el a rezistat, apărător îndârjit al intregii populaţii pe care o avea în grijă, şi nu s-a supus ordinelor din ce în ce mai imperative ale lui Antonescu.

Au încercat să-l asasineze de mai multe ori, dar nimic nu i-a tulburat determinarea. Expunându-se la riscuri personale dintre cele mai nebuneşti, inventând minciuni şi pretexte dintre cele mai extravagante, traficând documente pentru a împiedica până în ultimul moment familiile să urce în trenul morţii, el a reuşit să smulgă din ghearele călăilor mai mult de jumătate din evreii din oraşul său, deşi autorităţile îi dăduseră autorizaţia să salveze numai 200, venind uneori el însuşi să-i scape în ultimul moment din vagoanele unde erau închişi.

Demis din postul său, interzicându-i-se toate funcţiile publice, mort prematur în 1946, la numai 54 de ani, în anonimat, Traian Popovici nu a putut gusta recunoştinţa semenilor.

Un drum din Bucovina duce la mormântul său, în grădina bisericii din liniştitul sat Colacu, comuna Fundu Moldovei, lângă Câmpulung Moldovenesc. Merg de fiecare dată când pot, pentru a mă reculege. Culeg un buchet de flori de pe câmp, căci nu există florării îm împrejurimi. Îi întreb pe localnici dacă îl cunosc pe acest om al locului. Cu un aer consternat şi uimit, dau din cap că nu. În cimitir, cred că sunt observat când depun florile.

Ar trebui să mă simt revoltat în faţa acestei indiferenţe, ingratitudini…dar, ciudat, mă simt mai degrabă liniştit. Liniştit să ştiu că oameni care dau speranţa Omenirii există pe toate meleagurile.

Îmi spun chiar că aş fi dorit să fiu un mare român, ca Traian Popovici! Din fericire, amintirea sa nu a dispărut din mintea tuturor oamenilor. Autorităţile i-au ridicat un monument în satu lui. Israel i-a conferit titlul de « Drept între popoare » în onoarea non-evreilor care au salvat evrei cu preţul vieţii lor, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Acum trei ani, Dustin Hoffman a hotărât să ecranizeze personajul într-un film pe care vrea să-l producă el însuşi, dar se pare că are probleme în a găsi finanţarea. Până acum, biografiile actorului american indicau că este de origine rusă, referindu-se la tatăl său, dar Dustin Hoffman a lămurit lucrurile spunând : « Sunt un evreu român ». Părinţii săi au părăsit ţara în 1937, cu puţin înaintea naşterii lui, cu trei-patru ani înaintea începerii Holocaustului şi a primelor pogroame în România, pentru a se instala în California. Mama sa avea un prenume românesc, Liliana, dar numele de Gold nu ne spune exact locul unde trăia familia, căci îl găsim frecvent şi la Bucureşti, şi în Moldova. La fel şi numele tatălui, Harvey Hoffman, e foarte răspândit.

“Dacă Traian Popovici este uitat în ţara sa, măcar românii şi prietenii Romaniei să-i redea într-o zi locul pe care-l merită. Printre primii”

Autor Henry Gillet
Sursa: Adevarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Patru eleve din Constanţa se pot mândri cu premiul cel mare la un concurs organizat de NASA. Fetele au realizat un proiect de staţie spaţială care ar putea găzdui peste zece mii de pământeni. Ele au fost deja invitate să-şi prezinte proiectul la o conferinţa NASA care va avea loc în San Diego.

Oamenii care ar locui pe staţia spaţială ar avea toate condiţiile de trai, spun elevele. Pentru a pune la punct detaliile proiectului, Teodora, Alexandra, Maria şi Iris au fost ajutate de un profesor de la Liceul Internaţional de Informatică din Constanţa.

Numele proiectului vine de la iniţialele numelor lor, dar fetele au avut surpriza să afle că acest cuvânt are şi o semnificaţie.

La concurs au fost înscrise 400 de proiecte asemănătoare.

Elevele au fost deja invitate să-şi prezinte proiectul în Statele Unite dar pentru a putea face acest lucru fiecare dintre ele are nevoie de 2200 euro.

Sursa: Realitatea 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Un tunel subteran, ţinut secret încă din Evul Mediu, leagă castele şi oraşe din judeţul Satu Mare. Acesta face legătura între castelele medie­vale din comu­na Medieşu Au­rit şi oraşele Ardud şi Carei.

Potrivit legendei locale, tunelul traversează oraşul Satu Mare, pe sub râul Someş. Castelul Lonyai din Medieşu Aurit a fost construit între anii 1620 şi 1657, de Zsigmond Lonyai, în cel mai pur stil renascentist, stil care mai poate fi întâlnit doar la câteva castele din Slovacia. Clădirea este alcătuită din patru aripi dispuse în jurul unei curţi centrale, cu fiecare turn-bastion de tip italian. Elementele de fortificaţie erau alcătuite dintr-un şanţ, vizibil încă, şi un pod mobil La parter, erau servitorii, bucătăria şi depozitele, iar primul etaj era destinat stăpânilor.

Legenda spune că salonul acestui etaj avea tavanul acoperit cu aur, motiv pentru care localitatea a fost numită Medieşu Aurit. Potrivit legendei, de sub acest castel ar porni un tunel care făcea legătura cu castelul din Ardud care, la rândul lui, ar fi legat, tot printr-un tunel, de castelul din Carei.

tunel secret sub satu mare

„Tunelul traversează râul Someş, cam pe unde se află Podul Decebal. Îmi amintesc că după ce pirotehniştii aduşi din Baia Mare au aruncat în aer podul vechi, la piciorul podului s-a găsit tunelul. Era cam în zona unde acum se află actualul sediu al Finanţelor Publice”, povesteşte scriitorul Felician Pop. Tunelul era construit din cărămidă, sub formă de boltă, şi avea înălţimea de aproximativ un metru şi jumătate, suficient ca să încapă un atelaj tras de cai.

„Se spune că tunelul era folosit de nobilime pentru a fugi din calea cotropitorilor. Din Medieş puteau ajunge la Ardud iar, de acolo, la Carei. Ba, mai mult, tunelul ar fi fost folosit şi de Pintea Viteazul după ce a evadat din închisoarea Sătmarului”, precizează acesta. Scriitorul Felician Pop spune că „aceste legende au un sâmbure de adevăr. Există tuneluri subterane, dar lungimea lor este de câteva sute de metri şi reprezentau calea de salvare a celor din cetăţile asediate”.

După moartea lui Zsigmond Lonyai, întreaga avere, inclusiv castelul de la Medieşu Aurit, a ajuns în administrarea Cămării Regale. Mai târziu, a fost cumpărat de familia Wesselenyi, după care a fost moştenit de familia Teleki, iar în 1920 regele Carol al II-ea al României a cumpărat castelul.

În 1944, castelul a fost folosit ca spital militar, iar în timpul retragerii armatei germane a fost incendiat şi a ajuns o ruină. De-a lungul timpului, localnicii au furat cărămizile şi şi-au construit case cu ele. Astăzi, mai există doar câteva ziduri şi ancadramente ale ferestrelor şi uşilor.

Autor Cristina Cică

Citeste mai mult: adev.ro/mlgm1z

sursa : adevarul.ro

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Au existat destule cazuri în care oamenii au atins suta de ani pe întinsul pământului românesc. Noi cităm aici numai o parte din aceia care au depăşit un veac, şi pe care i-am identificat cu ocazia cercetărilor documentare privitoare la istoria Transilvaniei.

 


Istoricul Petru Maior, în prefaţa cărţii sale Istoria bisericii românilor, tipărită la Buda, în 1813, scrie : „Din pruncie am auzit bucuros pe bătrâni, când grăiau despre lucruri vechi ale bisericii şi ale vlădicilor, în tinereţele sale văzute sau şi de la părinţii lor auzite. După aceea înadins cercam să aflu de acest feliu de bărbaţi vechi de zile şi însumi le dam ocazie (prilej) a vorbi despre lucruri de demult. Tocmai în protopopiatul mieu, în sat Ibăneşti, am avut un preot de acest feliu, anume Ursu, carele în anul 1786, când s-a mutat din lumea aceasta, plinise 118 ani de vârstă. Cu carele cu atâta mai mare plăcere aveam a cuvânta, că până la capătul vieţii sale mintea a avut nesmintită, memoria nescăzută şi toate simţurile întregi. Numai picioarele îi cam slăbise şi sprâncenele îi acopereau ochii„.
Într-o anchetă făcută în Bihor, în noiembrie 1619, se ascultă, sub jurământ, peste 20 de martori ţărani români din satele Cărpinet Leheceni, Sălişte, Cerişcior, Sohodul şi Călugărali care sunt „toţi bătrâni de 100 de ani„.

 

 


Din vremea guvernării generalului Marcy se menţionează, în Banat, un oarecare Ciortan Petruţi („Czartan Petracz„), care a murit la 1724, în oraşul Caransebeş, în vârstă de 185 de ani. în acel timp, fiul său din a treia căsătorie avea 90 de ani.
În mănăstirea Kukus din Cehoslovacia se află o pictură în ulei care reprezintă un bărbat şi o femeie, foarte bătrâni. Pictura are următoarea inscripţie în limba germană : „Iovas Rovin, de 172, şi soţia sa Sara, de 164 ani, de rit grecesc, căsătoriţi de 147 de ani, amândoi născuţi şi domiciliaţi în Kodo(c), din districtul Caransebeşului, cu copii adevăraţi, 2 băieţi 3 fete încă în viaţă, cel mai tânăr băiat de 116 ani, şi acesta are 2 strănepoţi unul de 35 de ani şi altul de 27 de ani ; zugrăvit în 25 august 1728„. În anul 1731, amândoi erau încă în viaţă. În mai 1912, am văzut personal, în cabinetul medicului dr. Virgil Budinţian din Caransebeş alte două tablouri, care înfăţişau pe cei doi soţi în port naţional bănăţean. Pictura aparţinea altui pictor german, care reda pe scurt în limba germană, biografia celor două personaje, dar întrucâtva deosebită de aceea existentă la Kukus. Sara a trăit mult timp după moartea soţului ei *.
În 1759, are loc o mare anchetă pentru dovedirea notabilităţii familiei Popa, din satul Poiana (judeţul Hunedoara), contestată fără temei de nobilul maghiar Nicolae Csiszár. Sunt ascultaţi, cu această ocazie, 54 de martori, între care cel din urmă e bătrânul Giurgiu Toader, în vârstă de 150 de ani, din satul Voia, care spune :
„Cum să nu fi cunoscut pe răposatul popa Ştefan, care mie mi-ar fi putut fi copil, fiindcă eu sunt un om aşa de bătrân, că pe vremea când, sub imperiul turcesc, s-a introdus în Transilvania darea pe porţi, eu eram atunci deja gospodar cu casă cu fum şi am dat eu însumi dare după poartă ; cu atât mai sigur a dat popa Ştefan. Pe fiul său, Avram, l-am cunoscut foarte bine şi pe tata lui popa Ştefan, pe popa Luca, l-am cunoscut foarte bine, fiindcă am trăit împreună în mare prietenie. Din mulţi copii ai lui popa Luca, unul — Ioan — s-a aşezat ca preot în Bobîlna şi fiul acestuia, Atanasie, nouă românilor din Transilvania ni s-a pus episcop. Am înţeles că mergând odată acest episcop la Viena a adus o astfel de diplomă de nobil pentru popa Ştefan (unchiul său) şi fiul său Avram, ca atât el, cît şi copiii săi, să fie scutiţi de orice poveri. (De fapt, diploma latină e din 10 martie 1701, când Atanasie era în realitate la Viena). Nu ştiu dacă unii sau alţii din aceştia aveau iobagi, dar destul că, de când îmi amintesc, ei n-au dat sau plătit la cineva ceva, nici slujbă ca iobagi n-au făcut. Începând cu popa Luca, din fiu în fiu, au fost toţi preoţi, stând pe pământul bisericesc din Poiană„.
Deci la vârsta de 150 de ani, moş Toader din Voia, iobagul nobilului Valentin Buda, da informaţii, care se pot confirma şi prin alte dovezi istorice.
Exista un ţăran din părţile Năsăudului, Tănase Todoran a lui Dănilă, din satul Bicigiu. Împlinise 120 de ani când, la 10 mai 1763, pe platoul Mocirla de lângă satul Salva, în prezenţa generalului Buccow a episcopului din Blaj, Petru Pavel Aron şi a celor două batalioane de infanterie şi 8 companii de cavalerie, chemate să depună jurământul ostăşesc — are tăria şi curajul să grăiască :
„De doi ani suntem cătane, adecă grăniţeri, şi carte n-am căpătat de la înălţata împărăteasă, că suntem oameni liberi. Ne-am scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătăneşti, copiii noştri vor merge până la marginea pământului să-şi verse sângele, dar pentru ce ? Ca să fim robi, să nu avem nici un drept, copiii noştri să fie tot proşti, or vor învăţa ceva or ba ? Aşa nu vom purta armele, ca şi sfânta lege să ne-o ciufuluiască tisturile. Jos cu armele ! Alungaţi afară păgânii din hotarele noastre ! Auziţi, creştini români — numai vom sluji, când vom vedea carte de la înălţata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre ; până atunci nu, o dată cu capul ! Ce dă gubernia şi cancelaria din Beciu e nimica : îs minciuni goale de azi până mâine„.
Ca urmare a acestei cuvântări, generalul Buccow şi episcopul Aron părăsesc în grabă adunarea. Bătrânul Todoran, acuzat de instigaţie, a primit cumplită pedeapsă : el a fost ucis, tras pe roată, iar alţi câţiva ţărani au fost spânzuraţi pentru că au cutezat să ceară drepturi şi libertate pentru neamul lor oropsit.


Ziarul Erdelyi Hiradó, din Cluj, scria, în ianuarie 1839, că în judeţul Hunedoara „nu de mult a murit în Peştiş românul Juon Groza, de 120 de ani, care ar fi putut trăi încă mult timp, dacă împiedicându-se într-o buturugă, nu s-ar fi rănit mortal cu coasa ce o avea în mână. Lăsa după el pe fiul său Groza Juon, de 100 de ani, şi un nepot de 80 de ani, care de 50 de ani este jude domnesc şi care lucrează şi acum cu vigoarea unui bărbat de 50 de ani„.

Cunoscutul istoric maghiar Alex. Márki, în volumul al II-lea din Monografia judeţului Arad, scrie la sfârşitul cărţii sale următoarele cuvinte despre doi ţărani români :
În 1789, în cursul unei vânătoare în satul Cuied, un domn a intrat în casa unui ţăran român. Bătrânul gospodar însuşi povesteşte că nemţii i-au alungat pe turcii din Boroş-Ineu ; aşadar s-ar fi putut să aibă circa 130 de ani. În cursul îndelungatei sale vieţi, n-a ieşit niciodată din hotarul satului şi în viaţa lui pentru întâia oară vede un domn.
La 1 ianuarie 1894 moare un păstor din Madrigeşti, în vârstă de 107 ani, după alţii de 120 de ani. care în viaţa lui o singură dată a ieşit din satul său, când a fost în Gurahonţ, să vadă trenul, ce fusese pus în circulaţie în 1890„.
Învăţatul Alexandru Papiu-Ilarian spunea, în 1852 :
„În munţi se mai află oameni de pe timpul lui Horea, între alţii spune Iancu (Avram), că se află un popă bătrân, care a fost şi căpitan sub Horea. Acest popă, precum şi alţi contemporani, multe desluşiri ar putea face asupra acestei răscoale„.
Câte ştiri preţioase n-ar fi transmis preotul căpitan despre răscoala lui Horea, chiar şi la această vârstă de circa 100 de ani, dacă ar fi existat cineva care să-l întrebe şi să consemneze cele auzite !
Acum ne oprim la ultimul care, prin vârsta lui, depăşeşte cu mult pe toţi cei despre care am vorbit mai înainte. Acesta este iobagul Lupu Basa din satul Cărpinet (judeţul Bihor) pe care-l aminteşte şi urbariul domeniului Beiuş, din 1600. Cu ocazia anchetei din 9 noiembrie 1619, pentru a se dovedi — printr-o hârtie dată, se pare, de împăratul Sigismund (1382-–1438) — că preotul Pîrvu este scutit de slujba oştirii şi de plata dării după pământul bisericii, se ascultă peste 20 de bătrâni din 6 sate, dintre care mulţi sunt trecuţi de 100 de ani. Toţi depun mărturie în favoarea preotului Pîrvu. Printre aceşti martori se aminteşte unul, Lupu Basa, de circa 225 de ani, vârstă notată de două ori în actul de judecată. Lupu vorbeşte despre rolul lui la întemeierea bisericii din Cărpinet şi înţelesul avut cu popa Pîrvul cel bătrân, ca biserica să se facă pe locul popii, asigurându-l că preoţii urmaşi nu pot fi decât din neamul său, iar dacă cărpinetenii vor aduce un preot străin, să-i dea recompensă 500 de florini. Lupu Basa, în cursul vieţii lui îndelungate, ajunge de se înrudeşte cu urmaşii popii cel bătrân. Cu prilejul anchetei din 1619, el înşiră toată genealogia acestei familii.

sursa : Magazin Istoric, 1968

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Larisa Iordache a primit nota 14.900 la prima săritură şi 14.033 la cea de-a doua, iar cu media de 14.466 a obţinut medalia de argint, pe care a împărţit-o cu olandeza Noel Van Klaveren, care a obţinut aceeaşi medie (14.466).

Medalia de aur a revenit sportivei Giulia Steingruber (Elveţia, 14.750).

Tot sâmbătă, Flavius Koczi a ratat medalia în finală la sol, clasându-se pe locul 4.

 Delegaţia României a obţinut prima medalie vineri, prin Larisa Iordache, argint la individual-compus.

Duminică, în ultima zi a CE de la Moscova, vor mai intra în finale Flavius Koczi (sărituri), Andrei Muntean (paralele), Larisa Iordache şi Diana Bulimar (ambele la sol şi la bârnă).

Sursa: Mediafax

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva