Search

Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Un concert de muzică clasică în interpretarea violonceliștilor Cătălin Ilea și Constantin Siepermann va avea loc, vineri, la Haus der Preussisch-Brandenburgischen Geschichte (Casa Istoriei Prusace – Brandenburgice) din Potsdam, capitala Landului Brandenburg.

Sursa foto: Institutul Cultural Român / icr.ro

Potrivit unui comunicat al ICR Berlin, transmis marți AGERPRES, concertul se va desfășura cu ocazia încheierii expoziției “Die Furstliche Residenz der Hohenzollern: Cotroceni — Rumanien” (“Reședința Princiară a Hohenzollern-ilor: Cotroceni — România”).

Programul va cuprinde piese clasice ale unor compozitori români și străini.

Evenimentul este organizat de către ICR Berlin, în parteneriat cu Casa Istoriei Prusace — Brandenburgice din Potsdam și cu editura NOI MediaPrint din București.

Expoziția s-a bucurat de un real interes din partea vizitatorilor germani, cu ocazia vernisajului, pe 29 octombrie, având loc, în fața unui public numeros, o prezentare multimedia a lucrării ”Palatul Cotroceni — Destinul unei reședințe princiare”, apărute la editura Noi MediaPrint în anul 2011, mai informează ICR Berlin.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Expoziția “Aurul și argintul antic al României” a fost deschisă miercuri la Muzeul Olteniei din Craiova, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de existență, expoziție organizată cu sprijinul Muzeului Național de Istorie a României și al altor 31 de muzee din țară.

Expoziția cuprinde peste 1.000 de piese din aur și argint din ‘Tezaurul Istoric’ al Muzeului Național de Istorie a României și patrimoniul a 31 de muzee din țară, printre acestea aflându-se și ‘Cloșca cu puii de aur’ și brățările dacice, valoarea de asigurare a exponatelor fiind de aproximativ 70 de milioane de euro.

Ion Prioteasa, președintele Consiliului Județean Dolj, a afirmat că aceasta este cea mai mare expoziție organizată în ultimii 20 de ani în această zonă a țării de către Muzeul Național de Istorie al României.

‘Se împlinesc 100 de ani de existență a Muzeului Olteniei și acesta este motivul pentru care am hotărât să organizăm această expoziție la Craiova. Muzeul Național de Istorie a adus de la 31 de instituții peste 1.000 de piese de valoare printre care ‘Cloșca cu puii de aur’, brățările dacice, dar și din această parte de țară, din Dolj, descoperirile de la Vârtop, Călărași și chiar tezaurul de la Craiova.

Expoziția este deschisă până la 31 ianuarie și fac apel către toate lumea pentru a vizita această expoziție, către celelalte județe ale Olteniei și către inspectoratele școlare de învățământ. Al doilea motiv pentru care am organizat acest eveniment este de a contribui la promovarea Craiovei în cursa pentru obținerea titlului de Capitală Europeană a Culturii 2021′, a spus Prioteasa.

La rândul său, primarul Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, a afirmat că expoziția este un eveniment care ridică nivelul actului de cultură din Craiova.

Suntem în perioada de evaluare a celor 14 orașe candidate la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021. Au fost publicate și dosarele celor 14 orașe candidate și cu această ocazie am putut să ne evaluăm șansele vizavi de ceilalți competitori și vreau să vă spun că suntem cu fruntea sus, în mod sigur suntem calificați în etapa de preselecție, după care urmează anul viitor bătălia finală. Dar până la selecția finală mai avem multe de făcut, mai ales în ceea ce privește ridicarea actului cultural, iar ceea ce se întâmplă azi aici nu poate fi decât o cărămidă pusă la dosarul nostru, pentru că este o expoziție uluitoare’, a spus Vasilescu.

Irineu, Mitropolitul Olteniei și Arhiepiscop al Craiovei, a afirmat că civilizația și cultura sunt două aripi ale unui popor cu care se evidențiază pe toate meridianele lumii.

‘Vorbim azi de două metale prețioase cu care unii își fac faimă, dar ce este mai important, că aceste metale sunt tencuite în așa fel încât să intre în ele nu numai forța pământului care transformă aceste minerale în ceva frumos, ci și sufletul omului care este așezat în artă, pentru că artistul își pune toată suflarea sa ca să iasă ceva frumos. Noi le-am păstrat și le vom păstra în continuare, pentru că fac parte din patrimoniul nostru.

Iar când vorbesc de patrimoniu, mă gândesc la patrie, care este casa părinților noștri, este casa noastră în care ne simțim bine și continuăm să fim fericiți având așa de mare bogăție în interiorul nostru’, a spus Mitropolitul Olteniei, care a precizat că în expoziție sunt prezentate și o colecție de icoane și lucrări sfinte realizate în cadrul Centrului de restaurare a patrimoniului din cadrul Facultății de Teologie din Craiova.

Potrivit directorului Muzeului Olteniei, Florin Ridiche, pentru organizarea expoziției ‘Aurul și argintul antic al României’ organizatorii au muncit aproximativ doi ani.

AGERPRES/(A — autor: Maria Mitrică, editor: Mihai Simionescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sultanatul Oman, cu o suprafață de 309.500 km pătrați și o populație de 3.93 milioane de locuitori (estimare 2014) potrivit worldpopulationreview.com, sărbătorește ziua națională la 18 noiembrie. Aceasta marchează sărbătorirea zilei de naștere a Sultanului Qaboos bin Said al-Said.

Sursa foto: captură YouTube

Statul se învecinează la est cu Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită și Yemen, la nord cu Emiratele Arabe Unite și Golful Oman, la vest cu Golful Oman, la sud cu Marea Arabiei.

Sursa foto: captură YouTube

Locuitorii actualului teritoriu al Omanului au prosperat din cele mai vechi timpuri de pe urma comerțului în Oceanul Indian. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, noul sultanat creat la Muscat a semnat un tratat de prietenie cu Marea Britanie. Cu timpul, dependența Omanului față de consilierii politico-militari britanici a crescut, fără ca acesta să devină, însă, o colonie britanică, potrivit site-ului oficial MAE.

În 1970, Qabus bin Said al-Said s-a proclamat sultan, funcție pe care o deține și astăzi. Programul său de modernizare a țării a deschis acesteia drumul către lumea occidentală și a păstrat intacte relațiile de durată, pe care această țară le-a avut cu Marea Britanie. Sultanatul Oman, printr-o politică externă moderată și independentă, a reușit să mențină relații bune cu toate statele din Orientul Mijlociu.

O îngustă câmpie nisipoasă de coastă (în Est și Sud) urcă treptat spre podișul deșertic Wadi Sama’il, străbătut de lanțul muntos Al-Hajar (2.980 m în Jabal Shams). În Sud-Vest se află Podișul Dhofar, relativ fertil, înconjurat de Munții Qarah, iar în Nord se extinde deșertul nisipos Rub’al Khali, lipsit de precipitații și nelocuit, potrivit volumului ”Enciclopedia statelor lumii” (2005). Clima este tropicală, deosebit de aridă, cu temperaturi medii anuale ridicate și precipitații scăzute.

Capitala țării este Muscat și are o populație de 800.000 de locuitori, potrivit worldpopulationreview.com.

Sursa foto: captură YouTube

Muscat este deosebit de orice altă capitală din regiune, având doar câteva blocuri înalte, fiind, în același timp, un oraș cu străzi foarte curate. Muscat înseamnă, în traducere liberă, “ancorare”, iar o mare parte a orașului a fost construită în jurul mării, potrivit visitcapitalcity.com. În porturile istorice Muttrah și Old Muscat sosesc zilnic nave ce aduc o serie de produse. În Muscat regăsim și câteva muzee, unul dintre cele mai populare fiind Muzeul Forțelor Armate ale Sultanului, aici exponatele din camerele inferioare conturând istoria militară a țării; Muzeul Bait al-Baranda ce prezintă istoria capitalei; Muzeul Muscat Gate, un spațiu în care poate fi aprofundată istoria omaneză de la neolitic și până în prezent; Muzeul Național de Istorie; Muzeul de Istorie Naturală.

Muscat se numără printre cele mai frumoase locuri din lume, oferind o multitudine de posibilități de relaxare, plaje cu nisip fin, palmieri, o mare cu apă cristalină și o serie de monumente istorice interesante, potrivit citytravels.ro. Dintre acestea amintim, templele hinduse dedicate zeilor Shiva și Krishna, biserica creștină a Sfinților Petru și Pavel, moscheea Ali. Principalele zone din Muscat sunt Mutrah, Ruwi și Old Muscat. Mutrah e principala zonă rezidențială a orașului, în care este concentrată întreaga infrastructură turistică, de la cele mai ieftine hoteluri până la cele mai luxoase reședințe.

AGERPRES/(Documentare-Suzana Cristache Drăgan; editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Ortodoxe
Sf. Mc. Platon, Roman și Zaheu

Greco-catolice
Sf. m. Platon și Roman


Romano-catolice
Sfințirea Bazilicilor “Sf. Petru” și “Sf. Paul”; Fer. Carolina Kozka, fc. m.

Sfântul Mucenic Platon este pomenit în calendarul creștin ortodox la 18 noiembrie.

Era originar din cetatea Ancira (azi Ankara), din Galatia, Asia Mică, și a trăit în timpul persecuțiilor ordonate de Dioclețian (284-305). A fost fratele Sfântului Mucenic Antioh.

A fost unul din propovăduitorii Evangheliei printre păgâni, motiv pentru care a fost prins de autorități și adus înaintea guvernatorului. Aici, au fost rânduiți doisprezece slujitori care l-au bătut și l-au supus la tot felul de chinuri îngrozitoare pe care le-a îndurat ca un mucenic, iar la sfârșit i-au tăiat capul.

Sfântul Mucenic Roman diaconul era originar din Palestina și a slujit ca diacon la biserica din Cezareea. În timpul persecuției împăratului Dioclețian, se afla în Antiohia Siriei, propovăduind pe Mântuitorul Iisus Hristos.

La o sărbătoare în cinstea zeilor, Sfântul Mucenic Romano a ieșit înaintea conducătorului orașului, strigându-i înșelarea de care era orbit, mergând la idoli și nevăzându-L pe adevăratul Dumnezeu Iisus Hristos. Pentru acest fapt, a fost supus chinurilor și în cele din urmă omorât.

AGERPRES /(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Republica Letonia, cu o suprafață de 64.610 km pătrați și o populație de 2.009.260 locuitori (estimare noiembrie 2015) potrivit http://worldpopulationreview.com/, sărbătorește la 18 noiembrie, Ziua Independenței, proclamată în 1918.

Sursa foto: Captură foto/youtube.com

Situată în nordul Europei, Letonia are o frontieră maritimă de 500 km și se învecinează cu Estonia la nord, Rusia la est, Belarus în sud-est și Lituania în sud.

Documentele istorice arată că, în secolele X-XII, teritoriul Letoniei a fost râvnit de vikingi, ruși, lituanieni și germani. În secolul al XIII-lea, este cucerit de cavalerii teutoni, care vor guverna acest teritoriu timp de două secole ca parte a Livoniei. Denumirea de Livonia datează din perioada primei ocupații germane a teritoriilor baltice, și derivă de la cuvântul Liv, care denumea locuitorii băștinași. Odată cu Livonia, cavalerii teutoni cuceresc și Kurlanda.

În secolul al XIV-lea, Riga, fondat, în 1201, de episcopul Albert al Livoniei, cunoaște, ca oraș hanseatic, o remarcabilă înflorire. În 1561, Livonia și Kurlanda intră sub stăpânirea poloneză, iar Estonia sub cea suedeză. Între 1629 și 1721, Livonia și Estonia intră sub stăpânirea suedeză, iar în perioada 1721 — 1918, Livonia și Estonia intră sub stăpânirea rusă, devenind parte din Imperiul Țarist, se menționează în volumul ”Mica enciclopedie de istorie universală” (Ed. Enciclopedică, 2002). În 1795-1918, în urma celei de-a treia și ultime împărțiri a Poloniei, Kurlanda revine și ea Rusiei.

Sursa foto: Captură foto/youtube.com

La 18 noiembrie 1918, Letonia (cuprinzând Kurlanda și părți din Livonia) își proclamă independența. Letonia există ca stat din 1918, ca urmare a Tratatului de Pace de la Paris.

În 1991, Letonia și-a recâștigat independența față de Uniunea Sovietică. După restaurarea de facto a independenței, statul a devenit membru al Națiunilor Unite. În 2004, Letonia a aderat la Uniunea Europeană și NATO, iar la 21 decembrie 2007, la Acordul Schengen.

Riga este capitala Letoniei și este cel mai mare oraș din Țările Baltice, care, potrivit worldpopulationreview.com, numără 742 572 locuitori (2015). Alte orașe importante ale Letoniei: Daugavpils (111 564 loc.), Vec-Liepaja (85 260 loc.), Liepaja (85 132 loc.), Jelgava (61 791 loc.), Jurmala (54 088 loc.), Ventspils (42 644 loc.), Rezekne (38 340 loc.), Jekabpils (27 078 loc.), Valmiera (26 963 loc.), Ogre (26 760 loc.), se arată pe același site.

Sursa foto: Captură foto/youtube.com

Riga, un centru important cultural, politic, financiar și educațional, este situată pe malurile râului Daugava, care împarte orașul în două, Vecriga (Orașul istoric sau Orașul vechi) și Pardaugava. Patru poduri, dintre care unul pentru traficul feroviar, leagă cele două maluri.

Centrul istoric al Rigăi deține cea mai mare colecție de clădiri construite în stilul Art Nouveau din Europa. Între 1896 și 1913, orașul a cunoscut o dezvoltare uriașă, stilul clădirilor fiind influențat de arhitecți germani, austrieci și finlandezi. După revoluția din 1905, un stil distinctiv, o variație letonă a Art Nouveau s-a impus, devenind cunoscută sub numele de ”Romantism Național”. Arhitecții au început să folosească elemente ale folclorului leton, dar și materiale de construcție naturale.

Riga, ca oraș, a fost menționată pentru prima oară în 1201, când episcopul Albert a pus, aici, bazele primei fortărețe germane. Orașul a cunoscut prosperitatea ca important port comercial, ceea ce a dus la intrarea sa în Liga Hanseatică în 1282, se arată pe http://www.worldheritagesite.org/.

Sursa foto: Captură foto/youtube.com

Orașul Vechi este parte a patrimoniului mondial UNESCO din 1997. Cele mai impresionante clădiri ale acestei zone istorice sunt Catedrala din Riga, a cărei fundație din piatră a fost așezată la 25 iulie 1211, și Biserica Sf. Petru, care oferă o superbă panoramă a orașului din turnul său de observație înalt de 72 de metri, potrivit http://www.liveriga.com/.

Piața Albert este una dintre cele mai vechi zone locuite din Riga. Se pare că localitatea Liv a fost fondată aici, potrivit descoperirilor arheologice. Piața Domului este cea mai mare piață din cadrul Orașului vechi, fiind înconjurată de clădiri de secol XIX-XX. Una dintre cele mai vechi clădiri publice este Great Guild (Marea Breaslă), ale cărei origini datează din prima jumătate a secolului al XIV—lea. Edificiul a fost deschis în 1857, cuprinzând elemente eclectice ale stilului gotic englezesc. A fost reconstruit în 1965, la doi an după un incendiu, devenind sală de concerte pentru Filarmonica din Riga.

Sursa foto/youtube.com

Expozițiile Muzeului Militar al Letoniei, arată istoria militară medievală și modernă a statului, cu accent pe secolul XX. Aici pot fi văzute colecții de arme, uniforme, medalii, dar și alte articole. Cel mai vechi muzeu public al Letoniei și unul dintre cele mai vechi ale Europei este Muzeul de Istorie al Rigăi și al Navigației, ale cărui origini datează din 1773. Este localizat într-un monument arhitectural de secol XIII-XX, ansamblul Catedralei din Riga, care cuprinde o biserică, o galerie gotică și un muzeu. Cele 16 expoziții ale Muzeului spun povestea creării și dezvoltării acestui oraș, timp de 800 de ani, precum și a navigației în această zonă începând cu secolul X până în prezent. Alte muzee reprezentative: Muzeul Artelor Decorative și Designului, Muzeul Porțelanului.

Castelul din Riga situat pe malul drept al râului Daugava, unde timp de peste 700 de ani a făcut față distrugerilor, diverșilor conducători și războaielor. Piatra de temelie a fost pusă în 1330, iar principala reconstrucție a avut loc în 1515. Castelul se află în reconstrucție, fiind închis până în 2016, se arată pe același site menționat mai sus. Începând din 1922, castelul adăpostește reședința președintelui țării.

În 2014, capitala Riga și orașul suedez Umeĺ, important centru universitar, au deținut titlul de Capitale Culturale Europene.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiță)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Podgoria Aiud se află la nord-vestul județului Alba, pe o suprafață colinar-deluroasă de o parte și de alta a Mureșului mijlociu și a Arieșului inferior. Este situată în vestul Podișului Transilvaniei și formează, alături de celelalte podgorii central-vestice transilvane (Alba, Sebeș-Apold și Târnave), așa-numita ”Țară a vinului”, notează acad. Valeriu D. Cotea și colaboratorii în volumul ”Podgoriile și vinurile României”.

Plantație viticolă din Ciumbrud, podgoria Aiud

Podgoria se întinde din apropierea orașului Aiud și până la Ocna Mureș. Mai exact, plantațiile pornesc de la Ciumbrud, un plai celebru prin calitatea deosebită a vinurilor obținute aici, și continuă cu plaiurile Sâncrai, Lopadea nouă, Ciuguzel și Uioara, potrivit oenologului Mihai Macici, în cartea ”Lumea vinurilor. Vinurile lumii”.

În această zonă se cultivă vii încă din perioada daco-romană, la Ciumbrud fiind descoperit un postament de teasc confecționat din piatră, aflat, în prezent, la Muzeul de Istorie din Aiud, alături de alte astfel de vestigii vitivinicole.

Viile din podgoria Aiud au fost vizitate, în jurul anului 1700, de scriitorul turc Evlia Celebi, care descrie apoi frumusețea acestor meleaguri și vinurile obținute aici. Cam în aceeași perioadă, medicul Mathyas Istvan recomanda vinurile din această podgorie, găsindu-le benefice pentru sănătate, cu proprietăți vindecătoare.

Podgoria Aiud cuprinde centrele viticole Aiud, Turda și Triteni. Plaiul viticol Ciumbrud, aflat în centrul viticol Aiud, pe marginea râului Mureș, se bucură, încă din vechime, de o reputație deosebită, oferind vinuri de o calitate aparte.

Potrivit unor istorici, la Ciumbrud se cultiva viță-de-vie încă de pe vremea agatârșilor, populație scito-iraniană, care locuia alături de triburile dacice în Transilvania, cu 2.500 de ani în urmă, potrivit site-ului http://casa-de-vinuri.ro/. În perioada medievală, în Transilvania au sosit coloniștii germani, care, impresionați fiind de podgoriile din regiune, au botezat-o pe aceasta ”Țara vinului”.

Detaliu într-o plantație viticolă din Ciumbrud

Există și o legendă care spune că vinul de Ciumbrud a fost băutura preferată a lui Mihai Viteazul. După ce a cucerit Transilvania și a ocupat palatul princiar din Alba Iulia, Mihai Viteazul a descoperit aici câteva butoaie cu un vin ce avea o aromă deosebită de busuioc. A fost atât de impresionat de vin, încât acesta a devenit băutura sa preferată.

Satul cu denumirea Chumbrud a fost menționat pentru prima dată în 1220, în registrul orădean. Ulterior, localitatea a aparținut mai multor proprietari, cei mai cunoscuți moșieri fiind membrii familiei Kemény, în frunte cu baronul Kemény István, cel mai important modernizator al viticulturii ardelene, notează site-ul takacspince.ro. În anul 1922, baronul Kemény Árpád a vândut moșia din Ciumbrud Colegiului Bethlen din Aiud, iar în 1948, aceasta a trecut în proprietatea Școlii Profesionale Viticole din Ciumbrud, ca urmare a naționalizării.

Cramă modernizată la Ciumbrud

În anul 1867, vinul din Ciumbrud a fost reprezentat la expoziția mondială din Paris, unde Rieslingul de Rhin al baronului Kemény István a fost distins cu medalia de aur de către Napoleon al III-lea. În 1874, vinul de Fetească albă obținut aici a fost considerat cel mai bun vin transilvănean prezent la expoziția de la Londra. În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, vinurile școlii viticole din Ciumbrud, condusă de prof. Gheorghe Csávossy, au obținut mai multe medalii de aur și de argint la concursuri internaționale, cea mai importantă dintre acestea fiind medalia de aur pentru vinul Plebanos, recolta 1963, decernată la Concursul Oficiului Internațional al Viei și Vinului, care a avut loc la Budapesta, în 1972.

Vinul cunoscut sub numele de Plebanoș (Paroh) se bucura de o reputație deosebită în trecut, el fiind obținut din soiurile Fetească albă, Grasă și Muscat. Povestea acestui vin începe în secolul al XVIII-lea, când un grof reformat din Aiud, mare iubitor de vin, s-a căsătorit cu o tânără catolică. Fiecare mergea, însă, duminica, la biserica sa. Într-o bună zi, însă, groful nu a mai vrut să-și lase frumoasa soție singură la biserică, așa că l-a rugat pe preot să vină să slujească și să o împărtășească pe soție la conac. După slujbă, groful îl invita pe preot să guste vin din crama sa. Într-o duminică, însă, în perioada în care vinurile se amestecau pentru a fi puse la butoi, meșterii scoteau vin din butoaie, îl gustau, apoi îl vărsau într-un ulcior așezat pe masă. Preotul a intrat în cramă însetat și și-a turnat repede din vinul amestecat la întâmplare. După ce l-a gustat, a declarat cu nu a mai băut niciodată un vin atât de bun. Groful i-a rugat atunci pe meșteri să-i spună ce soiuri turnaseră în ulcior și, împreună cu aceștia și cu preotul, a reușit să refacă vinul atât de apreciat de preot, care avea să-i poate numele de acum încolo: Plebanoș — vinul preotului, potrivit site-uluiwww.provin.ro.

Selecție de vinuri de Ciumbrud

În prezent, solurile podgoriei favorizează soiurile albe. În centrul viticol Aiud se obțin vinuri albe de calitate superioară, majoritatea cu denumire de origine, din soiurile Fetească albă, Pinot gris, Traminer roz, Sauvignon, Riesling italian, Riesling de Rin și Fetească regală, precum și de vinuri aromate de Muscat Ottonel. În plaiul Ciumbrud, în unii ani sunt îndeplinite condițiile ca strugurii anumitor soiuri să fie atacați de mucegai nobil, ceea ce oferă posibilitatea obținerii unor vinuri de o calitate deosebită, care câștigă prin învechire.

De asemenea, în podgoria Aiud se pot obține vinuri-materie primă pentru spumante, de o calitate foarte bună, folosind soiurile Fetească regală, Fetească albă, Riesling italian și Pinot gris.

Datorită încălzirii climatice din ultima perioadă, se cultivă cu succes și soiuri negre pentru vinuri roșii, cum ar fi Pinot noir.

Vinurile de Aiud au fost elogiate, de-a lungul timpului, de numeroase personalități. Lucian Blaga, spre exemplu, le-a dedicat versurile: ”Se face că torn, alte dăți, în urcior/ tomnaticul soare prin teascuri trecut,/ curgător aur crud,/ vin de piatră, soi cald de Aiud.”

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Peștera Liliecilor sau Peștera Gura Dobrogei este un monument al naturii de tip speologic, cu o suprafață de 5 ha și este situat la 50 de km de Constanța, în nord-estul satului Gura Dobrogei, la sud-vest de comuna Târgușor, se arată pe site-ul www.histria-cheiledobrogei.ro.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Istoricul și arheologul Vasile Pârvan a fost primul care a semnalat existența acestei peșteri, în 1926. Geologul E. Jekelius a apreciat că vechimea formării acesteia se situează la începutul Cuaternarului sau sfârșitul Pliocenului, iar săparea ei s-a realizat la limita dintre două categorii de calcare — unele mai compacte și altele mai moi — reprezentând planul de minimă rezistență bogat în fisuri. Apariția peșterii s-ar datora unui curs de apă subteran și în mică măsură apei de infiltrație, potrivit site-ului www.romaniaroute.ro.

În 1964, geologul Dan Patrulius a studiat fosilele din argilă de umplutură a peșterii, provenite din sfărâmarea în timp a blocurilor de calcar și le-a găsit ca aparținând Jurasicului. Mai târziu, cercetările arheologice întreprinse de arheologul și istoricul Constantin S. Nicolăescu-Plopșor au dus la descoperirea de material de cultură neolitică, romană, greacă și cercheză.

De-a lungul anilor, și-au adus contribuția la studiul complex al peșterii mai mulți specialiști, printre care M. Dumitrescu, T. Orghidan și J. Tanasachi în 1958. Mai târziu, M. Dumitrescu și T. Orghidan, în 1965, și P. Samson și C. Rădulescu, în 1976, au scos la iveală, din săpăturile efectuate în avenul de la cea de-a doua intrare, o bogată faună de fosile de rozătoare și insectivore, dar și resturi ale industriei umane din Paleoliticul inferior.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Datorită condițiilor optime de climat, cele mai multe galerii și încăperi ale peșterii sunt zone de adăpostire a coloniilor de lilieci, în timpul verii, și de hibernare în timpul iernii, care au dat și numele peșterii, se arată pe www.ecomagazin.ro. În prezent, peștera adăpostește colonii de lilieci, ce aparțin speciei mediteraneene Rhinolophus mehelyi și Myotis mistacinus.

Peștera Gura Dobrogei prezintă trei deschideri: intrarea principală, cu o lățime de 2 m și înaltă de 1,5 m, care este orientată spre nord și conduce, coborând o pantă de 2 m, în sala ce se continuă cu Galeria cu Fosile; a doua intrare se face printr-un mic aven, care dă acces în Galeria cu Ceramică; cea de-a treia intrare conduce într-un mic coridor ce comunică printr-un puț cu extremitatea terminală a sălii de la intrarea principală, se specifică pe www.romaniaroute.ro.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Numeroase mărturii ale activității umane, precum unelte de silex din paleolitic și neolitic, fragmente de ceramică neolitică, cât și obiecte mai recente din metal aparținând epocii fierului au fost atestate, în urma săpăturilor arheologice, în interiorul peșterii, potrivit www.histria-cheiledobrogei.ro.

Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor face parte din Rezervația Cheile Dobrogei, aflată în custodia RNP Direcția Silvică Constanța, care se întinde pe o suprafață de 285 de hectare. Formațiunile muntoase din zonă sunt foste recifuri coraliere, iar speciile de fosile care se găsesc în pereții calcaroși sunt unice în țară și perfect conservate. Cheile Dobrogei pornesc din localitatea Mihail Kogălniceanu, de-a lungul șoselei, până în localitatea Casimcea.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Alături de Peștera Liliecilor, în Rezervația Cheile Dobrogei se mai găsesc următoarele peșteri: Peștera La Adam, Peștera Adăpostul Rândunelelor, Peștera Mare din Chei, Peștera Aven, Peștera Casian, Peștera Babei, Peștera de la cariera nouă, Peștera de la Mireasa.

Regiunea Dobrogei, situată între Dunăre și Marea Neagră, cu Munții Măcinului înconjurați de trei podișuri — Tulcei, Babadagului și Casimcei, se dezvăluie ca una dintre cele mai frumoase și spectaculoase regiuni din România. Partea nord-estică a Dobrogei cuprinde zona Deltei Dunării, iar cea estică pe cea a litoralului românesc, ce se desfășoară pe o suprafață de 24 km.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ciupercile sunt alimente foarte căutate de vegetarieni, de cei care țin cure de slăbire și de un număr mare de consumatori în perioadele de post, având avantajul că pot fi găsite în orice perioadă a anului.

Ciupercile sunt organisme vii care aparțin regnului Fungi, întâlnite în toate mediile de viață, dar nu toate sunt comestibile, unele fiind otrăvitoare. Există aproximativ 14.000 de specii de ciuperci.

Ciupercile comestibile conțin o serie de nutrienți benefici pentru organismul uman. Acestea includ multe specii de fungi, care sunt fie recoltate din mediul sălbatic, fie cultivate. Există peste 20 de specii cultivate pentru a fi comercializate.

Unele ciuperci au o importanță farmaceutică și terapeutică, între acestea aflându-se ”cornul secarei” (Claviceps purpurea), care sintetizează substanțe cu valoare farmaceutică. Alte specii acționează favorabil asupra unor boli, fiind folosite în terapeutica naturală. Virtuțile curative ale drojdiilor sunt cunoscute din vechime, dar și a unor specii mai mari.

Ciupercile sunt importante surse de fibre, vitamine și minerale conținând vitamina B1, riboflavina (B2), niacin (B3), piridoxina (B6) și folacin (acid folic); minerale esențiale, între acestea numărându-se potasiu, magneziu, sodiu, cupru, fier și fosfor. Dar cel mai semnificativ este seleniul, care nu se găsește în prea multe fructe sau legume. Ciupercile sunt bogate și în antioxidanți. Cu un conținut de peste 80% apă și bogate în fibre, adăugarea ciupercilor la mesele zilnice oferă sațietate fără un aport caloric crescut.

O cană de ciuperci asigură organismului 50 de calorii din care acesta își poate extrage energia necesară. Această calitate le transformă într-un aliment de bază în curele de slăbire.

Ciupercile pot fi consumate în salate, în mâncăruri, anumite specii fiind considerate o delicatesă. În funcție de specie, unele se consumă crude, altele preparate.

Fibrele din ciuperci joacă un rol deosebit de important în prevenirea constipației și reglarea sistemului digestiv. Ciupercile conțin amidon care, odată ajuns în sistemul digestiv, este transformat în hrană pentru bacteriile din colon, ajutând la menținerea unui intestin sănătos. Un compus (eritadenina) din ciupercile numite ”shiitake” ajută ficatul să proceseze colesterolul.

Ciupercile ”Champignon” (Agaricus bisporus), unele dintre cele mai cunoscute ciuperci comestibile, aduc prin consumul lor semnificative beneficii sănătății. Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au descoperit că doar câteva ciuperci au de 12 ori mai multă cantitate de L-Ergothioneine (un puternic antioxidant), decât germenii de grâu și de patru ori mai mult decât ficatul de pui. În consecință, au capacitatea de a întări sistemul imunitar. L-Ergothioneine are efect asupra substanțelor instabile, care atacă permanent și vătămează membranele celulelor, cunoscute ca radicali liberi.

În același timp, Universitatea Hanyang din Coreea de Sud a descoperit că ciupercile pot scădea riscul de cancer la sân. Specialiștii susțin că șansele de a dezvolta tumori mamare sunt cu atât mai mici, cu cât consumul de ciuperci este asociat cu cel de ceai verde. Nutriționiștii, recomandă ciupercile în dieta și alimentația femeilor, dar și a bărbaților pentru a preveni cancerul de prostată.

Prin faptul că are în compoziție iod, este benefică în funcționarea glandei tiriode.

Câteva ciuperci albe conțin o cantitate de potasiu mai mare decât o portocală, contribuind la reglarea tensiunii arteriale.

Ciupercile conțin factori antibiotici naturali, ce pot lupta împotriva infecțiilor.

O cură de 3-4 săptămâni în care ciupercile nu lipsesc din alimentație poate face sistemul imunitar rezistent în fața frigului. Vitamina D își va reface indicele valoric necesar sănătății după o astfel de cură. Ciupercile sunt singurele alimente non-animale care conțin vitamina D, atât de importantă pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a organismului uman.

Vitamina B2 (riboflavina) din conținutul ciupercilor este benefică pentru piele deoarece îmbunătățește calitatea țesutului, iar vitamina B8 întărește firul de păr și îi conferă strălucire.

Anxietatea, oboseala și stresul se pot trata și preveni cu ajutorul ciupercilor, datorită conținutului mare de zinc și vitamine din grupul B, potrivit www.dietetik.ro. Consumul zilnic a trei ciuperci reduce considerabil senzația de epuizare fizică și intelectuală, dar și sentimentul neplăcut de iritare și anxietate.

Extractele din ciuperci ”Pleurotus” (burete sau păstrăv de fag) au fost încorporate în tincturi, ceaiuri sau pilule și au multe efecte benefice: antibacterian, antiviral, reduc tensiunea, protector cardio-vascular și tonic pentru sistemul nervos.

În natură există multe varietăți de ciuperci otrăvitoare, din acest motiv nefiind indicat consumul de ciuperci sălbatice, ci doar soiurile comestibile, care sunt recoltate în condiții sigure, potrivit site-uluiwww.sfatulmedicului.ro.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Mănăstirea Cernica, așezământ monahal aflat în apropierea Bucureștiului, pe teritoriul administrativ al comunei Pantelimon, este zidită pe un ostrov în mijlocul unui lac.

Mănăstirea Cernica

Cernica este singura mănăstire care a dăinuit de-a lungul istoriei din întreaga salbă de ctitorii de pe malurile Colentinei și care a sporit în importanță de-a lungul timpului. Celelalte, fie că au dispărut, ca Tanganu, fie că au rămas biserici de mir, ca Ghica, Mărcuța, Pantelimon, Fundeni, potrivit site-ului Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național  Ilfov.

Așezământul este atestat documentar la 1608 prin hrisovul domnesc al lui Radu Vodă Șerban. La aceea dată vornicul Cernica Știrbei construia o biserica din lemn cu hramul “Sfântului Nicolae”, înzestrând lăcașul cu pământuri, păduri și sate, spre veșnica pomenire a numelui și a neamului său.

Mănăstirea Cernica

De la mica obște de călugări, de pe ostrovul “Sf. Nicolae” s-a ajuns la complexul mănăstiresc de astăzi care se întinde și pe ostrovul “Sf. Gheorghe”.

Cercetări arheologice mai recente au demonstrat că vornicul Știrbei și-a stabilit ctitoria pe locul unei așezări monahale mai vechi, pierdută aici, în desișurile codrilor Colentinei. Denumită la început Grădiștea Floreștilor, ea și-a schimbat cu vremea numele, adoptându-l pe acela al întemeietorului său, nume pe care îl păstrează și astăzi.

Pe ostrovul Sf. Nicolae, vechea biserica cu hramul “Sf. Nicolae” a vornicului Cernica Știrbei a fost adaptată în decursul timpului nevoilor crescânde ale comunității monahale, de către stareții care s-au succedat.

Actuala biserica a fost construită după cutremurul din 1802, de către starețul Timotei, fiind terminată în anul 1815, în timpul domnitorului Ion Gheorghe Caragea. În forma inițială avea opt turle și un pridvor deschis, pictura interioară fiind realizată de zugravul Fotache, unul dintre ultimii meșteri ai picturii medievale.

După cutremurele din 1838 și 1840 care au afectat-o foarte grav a fost refăcută în mai multe rânduri, ultima mare restaurare din 1965-1967 s-a făcut prin grija patriarhului Iustinian.

Mănăstirea Cernica a cunoscut, datorită starețului Gheorghe, unul dintre ucenicii Sfântului Paisie de la Neamț, o intensă viață culturală. Aici erau copiști de manuscrise și zugravi care au pictat numeroase biserici din țară.

Venirea arhimandritului Gheorghe la Cernica, în anul 1781, a însemnat și o nouă viață a acestui așezământ. Acesta a refăcut obștea de monahi care se risipise din pricina războaielor și a ciumei și a ridicat din ruină biserica și tot ce însemna moștenire materială.

Mănăstirea Cernica


Starețul Gheorghe a ridicat în anul 1804 și cea de-a doua biserică din ostrovul Sf. Nicolae, Biserica “Sf. Lazar”. De dimensiuni reduse, cu o decorațiune exterioară bogată, piatră sculptată, cu interiorul pictat de I. Keber și Frujinescu (iconostasul), biserica reprezintă o adevărată bijuterie, asimetrică, zveltă, plan trilobat, două coloane la intrare și scară pe stânga. Este biserica de cimitir, în partea de jos (demisol) se află camera mormintelor.

Sfântul Ierarh Calinic care a urmat în stăreție la Cernica, între anii 1818 și 1850, este unul dintre sfinții pentru care credincioșii au o evlavie deosebită, sărbătorit la 11 aprilie. Sfântul Calinic a fost preocupat în permanență de zidirea sau de refacerea unor lăcașuri de închinare, de spitale, școli și case pentru orfani.

În vremea sa au fost ridicate pe ostrovul Sf. Gheorghe (numit așa după numele starețului Gheorghe) zidurile împrejmuitoare, Biserica “Sf. Gheorghe”, clădirea stăreției și aproape toate casele și chiliile, iar pentru îngrijirea călugărilor bolnavi s-a construit o bolniță.

Înălțată între anii 1831-1832, biserica cu hramul “Sf. Gheorghe” a fost distrusă la scurt timp de cutremurul din 1838. Starețul a început rezidirea ei, terminând-o în 1842 sub domnia lui Alexandru Ghica. A fost restaurată împreună cu tot ansamblul mănăstiresc între anii 1965-1967 de patriarhul Iustinian.

Iubitor de cultura, Sfântul Calinic a pus bazele unei valoroase biblioteci și a deschis aici o școală de pictură bisericească.

De asemenea, a întemeiat mai multe ateliere în care monahii își pregăteau singuri cele trebuitoare pentru îmbrăcăminte. Cei care știau carte se ocupau cu copierea de manuscrise, mai ales din scrierile Sfinților Părinți și ale marilor îndrumători ai vieții călugărești.

Sub oblăduirea sa obștea monahală creștea mereu. Dacă în 1838 erau 300 de călugări, în 1850 numărul lor ajunsese la 350.

Starețul Calinic era un bun îndrumător al credincioșilor care veneau la mănăstire; era cunoscut atât pentru rugăciunile sale tămăduitoare, cât și pentru faptele sale de milostenie. Timp de câteva luni, în 1821 a hrănit în mănăstire un mare număr de locuitori din București și din împrejurimi, refugiați la Cernica de frica turcilor.

Vechea chilie în care a trăit Sfântul Calinic este situată pe ostrovul Sfântului Gheorghe și a devenit cu timpul casă memorială. Acolo se păstrează obiecte care i-au aparținut. În jurul chiliei sale broaștele nu cântă niciodată. Legenda spune ca într-o seară, pe când Sfântul Calinic era cufundat în rugăciune, liniștea i-a fost tulburată de orăcăitul broaștelor. Atunci el s-a dus pe malul apei și, delimitând cu privirea o porțiune din lac, atât cât “zgomotul” să nu ajungă la chilie, a binecuvântat broaștele și le-a spus: “Duceți-vă în stânga și în dreapta, de cântați cât vreți! Dar aici voi să nu-mi mai cântați!”. Din acea zi, în zona binecuvântată de Sfântul Calinic broaștele au încetat să mai orăcăie.

La Cernica a funcționat un timp Seminarul Monahal, printre absolvenți numărându-se și patriarhul Teoctist, care timp de opt ani a învățat în această școală.

Odată cu declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial au fost închise atât seminarul cât și tipografia mănăstirii. Seminarul Teologic Monahal s-a redeschis din anul 1995.

În incinta ansamblului mănăstiresc se mai află un paraclis cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” zidit în anul 1790 de Dan Brașoveanul; un altul în casa starețului Gheorghe cu hramul “Intrarea în Biserică”, ctitor Gheorghe arhimandritul, construit în stil athonit; paraclisul cu hramul “Sfântul Ioan Apostolul”, ctitor Sfântul Ierarh Calinic, 1842; moaștele Sfântului Iererh Calinic de la Cernica, canonizat în 1955; casa memorială a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și casa memorială a scriitorului Gala Galaction; muzeul de icoane ferecături și broderii din sec. XVII-XIX, manuscrise, obiecte de cult din argint, tablouri, vase și relicve din ceramica.

De remarcat este și cimitirul mănăstirii, printre cei înmormântați aici se află, mitropolitul Nifon, scriitorul Gala Galaction, pictorul Ion Țuculescu, istoricul Ion Lupaș, marele teolog Dumitru Stăniloae, Alina Știrbei, Maria Romanoff și multe alte figuri ilustre, istorice sau duhovnicești.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua mondială a prematurității este marcată, anual, la 17 noiembrie. Inițiată de Fundația Europeană pentru Îngrijirea Nou-născuților în 2010 și marcată, oficial, începând cu 2011, această zi are rolul de a atrage atenția asupra riscurilor pe care le presupune nașterea prematură.

Incubator de ultimă generație necesar pentru îngrijirea copiilor născuți prematur, aflat în incinta Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii ”Grigore Alexandrescu” din București.

În acest sens, se urmărește atât educarea mamelor cu privire la anumite stiluri de viață ce ridică probabilitatea unei nașteri premature, cât și perfecționarea actului medical și găsirea resurselor financiare pentru dotarea tuturor maternităților cu aparatura necesară acestor copii speciali.

Printre factorii de risc ce pot duce la o naștere prematură dar pot fi evitați de viitoarele mame se numără fumatul, consumul de alcool, utilizarea medicamentelor, regimul alimentar, stresul, vârsta de peste 35 de ani. Pe de altă parte, aparatura menționată include incubatoare, mese de resuscitare sau aparate speciale de testat hemoglobina și funcțiile vitale ale nou-născuților prematur.

Conform site-ului organizației Salvați Copiii, www.salvaticopiii.ro, nașterea prematură este cea mai importantă cauză a mortalității bebelușilor, determinând la nivel mondial mai mult de un milion de decese anual. Peste o jumătate dintre aceștia ar putea fi totuși salvați cu ajutorul echipamentelor medicale performante. Mai mult de un milion de bebeluși mor anual din cauza complicațiilor care apar la nașterea prematură. Mulți dintre cei care supraviețuiesc suferă de dizabilități, inclusiv dizabilități de învățare, dar și de probleme vizuale și auditive.

La nivel mondial, în fiecare an se înregistrează 15 milioane de nașteri premature, 85% dintre acestea având loc între săptămâna 32 și 37 de sarcină, pe când o naștere normală are loc după 40 de săptămâni. Mai mult de o jumătate dintre nașterile premature se înregistrează în Africa și Asia de Sud. În Europa se înregistrează aproximativ 500.000 de nașteri premature.

În 2014, peste 200 de țări au marcat Ziua mondială a prematurității, 60 dintre acestea organizând evenimente speciale. Fundația Europeană pentru Îngrijirea Nou-născuților estimează că mesajul acestei zile a fost auzit de aproximativ un miliard și jumătate de oameni.

La 17 noiembrie 2014, Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al organizației Salvați Copiii, a anunțat că, în 2014, 15 maternități din România au fost dotate cu echipamente de specialitate necesare îngrijirii medicale a copiilor născuți prematur, în cadrul campaniei ”Grijă pentru copii”. Trei dintre acestea se află în București, restul în țară. Gabriela Alexandrescu a precizat că, în total, cu aceste 15 maternități, numărul unităților medicale care au beneficiat de astfel de echipamente se ridică la 30.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva