Search

Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Cântărețul Marcel Pavel s-a născut la 4 decembrie 1959, în localitatea Independența din județul Galați, într-o familie cu tradiții muzicale. Bunicul său, Ion Taraș, a fost un cunoscut și îndrăgit rapsod popular. Frații săi sunt, de asemenea, instrumentiști: Micky Pavel – saxofon, claviaturi, solo voce, Gigi Pavel – stabilit în Germania, saxofonist profesionist, Gina Pavel – pianistă și solistă vocală.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

A urmat Școala de muzică din Câmpulung Muscel și Liceul de Muzică și Arte Plastice din Pitești. Compozitor, cântăreț vocal (tenor) și poliinstrumentist (cântă la chitară bas, contrabas, violoncel, pian și percuție), a urmat studii de canto clasic, în particular, apoi studii academice la Conservatorul din București (2006-2010).

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES ARHIVA

În 1981 intră în grupul rock Riff, apoi, în 1984, cântă cu trupa Graffiti și ulterior cu Blitz, iar, în 1985, intră în formația Sistem. De la 1 ianuarie 1990, începe colaborarea cu Marin Petrache Pechea din grupul Cromatic.

Începând din anul 1981, a susținut nenumărate turnee în străinătate: Olanda, Germania, Italia, Belgia, Franța, Elveția, Austria, Polonia, Egipt, Israel, Statele Unite ale Americii, Spania, Portugalia, Grecia, Turcia, Republica Moldova ș.a.

Primul său album este ”Frumoasa mea” (2000), care a obținut Discul de platină, fiind vândut în 250.000 de exemplare. Au urmat albumele ”Concert live la Ateneul Român — Marcel Pavel și invitații săi” (2001), ”Te vreau lângă mine” (2001), ”Doar pentru tine” (2004), ”De dragul tău” (2007). La sfârșitul anului 2009, a lansat discul ”Best Of Marcel Pavel — Frumoasa mea”. Au urmat ”The best of” (2010), ”Nu Te Mai Am” (2011) și ”Very Classic” (2013).

La 28 aprilie 2013 a avut loc mega concertul “Very Classic” pe care Marcel Pavel l-a susținut, alături de o orchestră-record de 140 de instrumentiști, la Sala Palatului din București. În 2013 a abținut premiul “The Best Live Act 2013″ pentru acest concert.

Foto: (c) TRAIAN NEGULESCU / AGERPRES ARHIVA

A colaborat cu numeroși interpreți de muzică ușoară sau clasică, precum și cu formații străine: Monica Anghel, Sanda Ladoși, Luminița Anghel, Nico, Andra, Bodo, Laurențiu Cazan, Elena Cârstea, soprana Mihaela Stanciu, soprana Irina Iordăchescu, soprana Crina Zancu, Toto Cutogno, Boney M (în concert la Chișinău, în 2006), Smokie (în concert, la Craiova, 3 iunie 2007), precum și cu Orchestra Filarmonicii ”George Enescu” condusă de Iosif Prunner și Big Bandul Radio condus de Ionel Tudor.

În 2002 a participat împreună cu solista Monica Anghel la concursul Eurovision, câștigând locul nouă cu piesa ”Tell me why”, compozitor Ionel Tudor. În același an, a câștigat premiul pentru cea mai bună voce masculină, cu prilejul decernării Premiilor Industriei Muzicale Românești.

Pe lângă alte multe premii a mai câștigat Premiul “Vocea anului” al Editurii Actualitatea Muzicală (2000); Premiul I al “Societății Române de Radio”, la secțiunea “Interpreți de muzică pop” (2000); Premiul ”Cel mai bun album pop” (”Te vreau lângă mine”) din partea Premiilor Muzicale Radio România (2003) și Diploma de excelență din partea TVR (2006), pentru rolul avut in istoria televiziunii române.

În 1992, Marcel Pavel s-a căsătorit cu Violeta Șmîșleaeva, fostă balerină a Teatrului Balșoi din Moscova. Au împreună doi băieți, Sasha și Richard, ambii având talent pentru muzică, precum și o fetiță, Iuvenalia Ioana, care s-a născut în 2013.

AGERPRES/(Documentare — Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

The Merry Cemetery in Sapanta, which is part of the UNESCO heritage, is one of Romanians’ most popular holiday destinations but also of foreigners, who are impressed with the metaphors written by folk craftsmen on the crosses in the cemetery situated in the very centre of the village.

Photo credit: (c) Bogdan BARBULESCU / AGERPRES ARCHIVE

The fun making, the joking tone but also the irony illustrates in only a few stanzas the life of those who passed away, the Merry Cemetery being one of the few final resting places in Europe where visitors look with amusement at the past of some strangers. Annually, tour operators from Maramures County say that tens of thousands of people visit the cemetery either in an organized tourism form or in a private one.

“It is one of the landmarks of Maramures County, along with other three to four attractions that spark the interest also abroad. The villagers were quite inspired and developed small crafts that confer value to the area through small souvenirs which tourists take home to remind them of their brief passage through Sapanta. The area has a huge tourist potential, but as any other place in Maramures, it is insufficiently promoted and capitalised on from a tourism standpoint,” says Viorel Tura, the manager of a travel agency.

Photo credit: (c) Bogdan BARBULESCU / AGERPRES ARCHIVE

In the past 20 years, Sapanta has positioned quite well on the map of domestic and foreign routes, and locals, including the two religions — Orthodox and Greek Catholic — each contributes in its own way to promoting tourism. “We have revived monastic life this time, by rebuilding in Maramures the old monastery in Peri, village now on Ukraine’s territory, a worship place that hundreds of years ago played an essential role in maintaining the Orthodox faith in these places. The monastery was built of wood and has a tower of over 70 meters in height, being one of the highest buildings of its kind in Transylvania, and maybe in Europe, as well. Monastic life was re-brought and the monastery has already entered the circuit of those who visit our village and the Merry Cemetery,” said Orthodox priest Vasile Lutai from the village of Sapanta.

Photo credit: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARCHIVE

The fame of Sapanta is however owed to the “Merry Cemetery,” with its original works of folk craftsmanship thought and launched in the 1940s by local craftsman Ioan Stan Patras and continued today by his apprentice, Dumitru Pop Tincu. Some wooden crosses were remade at the request of the descendants of the deceased (Gheorghe Stan, the only craftsman who makes crosses in Sapanta), preserving the old epitaphs, but the wood has been replaced with another one with greater weather resistance.

The deep blue colour, combined with other colors, some quite striking, has been preserved, and, along the paths, a few crosses of over 50 years old can also be found, relatively well preserved, whose epitaphs about the deceased are easily readable. Crosses attract viewers’ attention by the painted drawings and the poetic text that accompanies, in a few lines, moments from the life of the deceased.

Photo credit: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARCHIVE

Basically, the folk craftsman concentrates, in a few lines, some full of wit, the most surprising aspects from the life of the deceased, but the text of the epitaph transmits much optimism that could be met by the deceased once he or she crossed over. Some examples are more than convincing about the relationship between life and death: “Here I rest / and Ioan Stan is my name / … I was a pub owner / and I filled beer glasses and goodbye I say to you…” or “The cuckoo sang to me / to die while being a lad / My time on earth / was short-lived / Death took my hastily / When I was enjoying the most / Death, you have an ugly name / Cause you deprived me of the world / Cause you took my life / At age 24.”

Or “Dear brother-in-law / I have come next to you / And I have brought my scythe along / To mow grass with it / To feed the horses / Now it is ploughing time. / And let me tell you something: / Ion is a lad now. / He’s gone to school / As he wants to be a driver. / I left life/ At age 44.”

Ioan Stan Patras Memorial House Museum
Photo credit: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARCHIVE

Interior of the museum
Photo credit: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARCHIVE

The creator of the famous crosses with epitaphs, Ioan Stan Patras, is also buried in the Merry Cemetery, next to his wife. The craftsman’s home has become a museum and a workshop for those who carry on the fame strange cemetery.

Photo credit: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARCHIVE

The village of Sapanta was visited by the great historian Nicolae Iorga, who, after researching the area, discovered the horse saddle of a Tartar chief, most likely remained there from the Tartars’ last invasion in 1717.

In recent years, Irish Peter Hurley has initiated a festival named “The Long Road to the Merry Cemetery,” the first Intercultural Festival of Maramures Tradition, combining old Irish music with Transylvanian folk music in a true initiatory pilgrimage that sets off in Bucharest and ends in Sapanta in a grandiose show of lights and music in which the whole village participates and hundreds of tourists are drawn by the unusual musical moment. Two editions of the festival were filmed by the Irish public TV station and broadcast in several European countries.

Photo credit: (c) Paul BUCIUTA / AGERPRES ARCHIVE

The “Merry Cemetery” in Sapanta, no matter the season, is one of the most visited tourist attractions in the county along with the “Mocanita” steam train in the Vaser Valley and the small wooden churches that are hundreds of years old.AGERPRES

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Cimitirul Vesel din Săpânța, care face parte din patrimoniul UNESCO, e una dintre cele mai cunoscute destinații de vacanță a românilor, dar și a străinilor impresionați de metaforele scrise de meșterii populari pe crucile celor care se odihnesc în locul de veci chiar în zona centrală a satului.

Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU / AGERPRES ARHIVA

Bășcălia, tonul glumeț, dar și ironia ilustrează în doar câteva strofe viața celui care a trecut în veșnicie, fiind unul dintre puținele cimitire din Europa unde vizitatorii privesc cu amuzament trecutul unor persoane necunoscute. Anual, spun operatorii de turism din județul Maramureș, zeci de mii de persoane vizitează cimitirul fie într-o formă organizată, fie într-o formă privată de turism.

“E unul dintre reperele turistice ale Maramureșului, alături de alte trei-patru obiective care stârnesc interesul și-n afara țării. Sătenii au fost destul de inspirați și au dezvoltat micile meșteșuguri care conferă valoare zonei prin micile suveniruri pe care drumeții le iau acasă pentru a le aminti de scurta lor trecere prin Săpânța. Zona are un potențial turistic imens, însă ca orice loc din Maramureș e insuficient promovat și exploatat turistic”, spune Viorel Țura, directorul unei agenții turistice.

Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU / AGERPRES ARHIVA

În ultimii 20 de ani, Săpânța s-a poziționat destul de bine pe harta rutelor interne și externe, iar localnicii, inclusiv cele două culte religioase — ortodox și greco-catolic — contribuie fiecare în felul său în a promova turismul. “Am reanimat viața monahală reconstruind de astă dată pe teritoriul Maramureșului vechea mănăstire din Peri, localitate aflată acum pe teritoriul Ucrainei, locaș de cult ce în urmă cu sute de ani a jucat un rol esențial în menținerea credinței ortodoxe pe aceste locuri. Mănăstirea a fost construită din lemn și are o turlă înaltă de peste 70 de metri, fiind una dintre cele mai înalte clădiri de acest gen din Transilvania, poate și Europa. Viața monahală a fost readusă, iar mănăstirea a intrat deja în circuitul celor care ne vizitează satul cât și Cimitirul Vesel”, a spus preotul ortodox Vasile Luțai din comuna Săpânța.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

Faima comunei Săpânța rămâne totuși ‘Cimitirul Vesel”, cu originalele sale opere de artă populară meșteșugărească gândite și lansate prin anii ’40 de meșterul local Ioan Stan Pătraș și continuate, azi, de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu. Unele cruci din lemn au fost refăcute la solicitarea urmașilor familiei (Gheorghe Stan, singurul meșter care confecționează crucile din Săpânța), păstrându-și vechile epitafuri, doar că lemnul a fost înlocuit cu un altul mai bine prelucrat și cu o mai mare rezistență la intemperii.

Foto: (c) SILVIU GHETIE / AGERPRES ARHIVA

Culoarea de un albastru intens, combinată cu alte culori, unele destul de stridente, s-a păstrat, iar de-a lungul aleilor mai pot fi întâlnite și câteva cruci vechi de peste 50 de ani, relativ bine conservate, ale căror epitafuri la adresa celor decedați pot fi citite cu ușurință. Crucile atrag atenția privitorilor prin desenele pictate și textul poetic care acompaniază în câteva versuri momente din viața celui decedat.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

PUBLICITATE

Practic, meșterul popular concentrează în câteva versuri, unele pline de duh, cele mai surprinzătoare aspecte din viața celui plecat, însă textul epitafului transmite mult optimism care ar putea fi întâlnit de cel decedat odată trecut în viața de dincolo. Câteva exemple sunt mai mult decât convingătoare privind relația dintre viață și moarte: “Aici eu mă odihnesc / și Ioan Stan mă numesc / …fost-am gestionar / și-am umplut păhară bere și vă zic la revedere…” sau “Mi-au cântat cucu-n ogor / Ca să mor lângă fecior / Cât am trăit pe pământ / Prea puțin am feciorit / Moartea m-a luat de grabă / Când ne-a fost lumea mai dragă / Moartea rea cu urât nume / Că tânăr mai dus din lume / Că viața mi-o luai /La 24 de ani”.

Sau “Dorite șogor iubit / lângă tine am venit. / Și-am venit cu coasa mea / Să cosesc iarbă cu ea, / Să dăm la cai de mâncat /
Acum-i timp de arat. / Și să-ți spun ceva cu dor: / Acum Ion îi fecior. / S-a dus la școală-a-nvăța / Că șofer se vrea fa. / Eu viața o lăsai / La 44 de ai”.

Creatorul vestitelor cruci cu epitafuri, Ioan Stan Pătraș, este de asemenea îngropat în Cimitirul Vesel alături de soția sa. Casa și gospodăria creatorului au devenit muzeu și atelier de lucru pentru cei care duc mai departe faima ciudatului cimitir.

Muzeul Casa Memorială Ioan Stan Pătraș
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA
Muzeul Casa Memorială Ioan Stan Pătraș; interior
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

Comuna Săpânța a fost vizitată de savantul Nicolae Iorga, care în urma unei cercetări întreprinse a descoperit șaua de cal a unei căpetenii tătărăști, cel mai probabil rămasă de la ultima invazie din anul 1717.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

În ultimii ani, irlandezul Peter Hurley a inițiat un festival purtând numele “Drumul lung spre Cimitirul Vesel”, primul Festival Intercultural de Tradiție Maramureșeană, combinând muzica veche irlandeză cu muzica populară transilvană într-un adevărat pelerinaj inițiatic ce debutează din București și se termină în aer liber la Săpânța, cu un grandios spectacol de lumini și muzică la care participă întreg satul și sute de turiști atrași de ineditul moment muzical. Două dintre edițiile festivalului au fost filmate de televiziunea publică irlandeză și transmise în mai multe țări europene.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVA

“Cimitirul Vesel” din Săpânța, indiferent de anotimp, e unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din județ alături de trenul cu aburi “Mocănița” de pe Valea Vaserului și bisericuțele vechi din lemn vechi de sute de ani.

AGERPRES/(AS — autor: Leontin Cupar, editor: Marius Frățilă)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

În cadrul acestei rubrici vă prezentăm rețete culinare vechi, preluate din diferite ”tratate” de specialitate, precizând, de fiecare dată, sursa.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

Săptămâna aceasta vă propunem ”Pilaf de dovlecei” și ”Fasole”, rețete care au fost publicate în seria ”Buna Menajeră — Carte de bucate, practică” (1907) scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad.

Pilaf de dovlecei

Ia dovlecei fragezi, curăță-i și opărăște-i cu apă clocotită; apoi lasă-i să se recească, taie-i bucățele și amestecă-i în orez bine pregătit cu cepșoară prăjită, două linguri de bulion de pătlăgele, untdelemn bun și sarea necesară. La o măsură de orez pune una și jumătate de apă, lasă să fearbă și e gata.


Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

Fasole

Pregătește salată de boabe de fasole grasă, feartă. Ia apoi cartofi, sfecle, morcovi, țelină, praz și păstârnac; fierbe și taie toate acestea în bucățele mici, pune-le în sos de oțet cu untdelemn, piper și sarea necesară; amestecă toate împreună și pune-le ca garnitură împrejurul fasolii, în care vei pune o ceapă tăiată foarte mărunt și deasupra foi de pătrunjel.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități (International Day of People with Disability) este marcată în fiecare an la 3 decembrie, urmărind promovarea și implementarea unor programe destinate îmbunătățirii condițiilor de viață pentru aceste categorii sociale defavorizate.

Foto: (c) GEORGE CALIN / AGERPRES ARHIVA

Această zi a fost proclamată de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, în 1992, prin rezoluția 47/3, pentru a marca încheierea Deceniului Națiunilor Unite dedicat persoanelor cu dizabilități (1983-1992).

Potrivit estimărilor ONU, aproximativ 15% din populația lumii trăiește având o formă de dizabilitate, iar 80% din aceasta trăiește în țările în curs de dezvoltare. Raportat la cele peste 7 miliarde de oameni ai planetei, rezultă că unu din 7 oameni suferă de o formă de dizabilitate. Din numărul total al acestora, 100 de milioane sunt copii, care sunt de 4 ori mai vulnerabili în fața actelor de violență decât cei sănătoși. 153 de țări au semnat Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, dar jumătate din aceste persoane nu își pot permite o îngrijire adecvată a sănătății.

În mesajul său pentru acest an, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, transmite îndemnul de a ne canaliza toate eforturile pentru a ne asigura că politicile, programele, orientările și tehnologiile secolului al XXI-lea sunt accesibile persoanelor cu dizabilități.

Tema propusă de ONU pentru 2014, “Dezvoltare durabilă — promisiunea tehnologiilor dezvoltate”, pleacă de la faptul că de-a lungul istoriei, tehnologia a modelat felul în care trăiesc oamenii. Tehnologiile de astăzi, îndeosebi informațiile și comunicațiile, au avut un impact crucial în viața cotidiană a cetățenilor. Cu toate acestea, nu toți oamenii au acces la acestea. Tema face trimitere la acest aspect, și anume că pentru oamenii cu handicap din țările în curs de dezvoltare, accesul la noile tehnologii este esențial pentru a-și îmbunătăți condițiile de existență.

La sediul ONU, se desfășoară evenimente comemorative organizate de către Departamentul de Afaceri Economice și Sociale. Reprezentanți ai statelor membre, din sistemul ONU, societatea civilă, sectorul privat și alții vor discuta despre modul în care progresele tehnologice pot fi utilizate pentru a îmbunătăți viața persoanelor cu dizabilități.

Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități are ca obiectiv promovarea înțelegerii în ceea ce privește problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități și susținerea demnității, a drepturilor și a bunăstării acestora. Reprezintă o ocazie pentru realizarea unei schimbări de atitudine față de aceste persoane prin eliminarea barierelor în ceea ce privește implicarea lor în diverse sfere de activitate.

În România, Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități este marcată prin manifestări organizate sub patronajul centrelor de recuperare și de educație specială, al inspectoratelor școlare și al guvernului.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVĂ

Ortodoxe
Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica și Căldărușani; Sf. Proroc Sofonie; Sf. Sfințit Mc. Teodor, arhiepiscopul Alexandrei

Greco-catolice
Pf. Sofonie; Sf. Francisc Xaveriu

Romano-catolice
Ss. Francisc Xaveriu, pr.; Sofonia, profet

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani este pomenit în calendarul creștin ortodox în 3 decembrie.

S-a născut în anul 1730, într-o familie din Săliștea Sibiului. Din tinerețe a dorit să se facă monah. Prigoana împotriva Ortodoxiei românești, care a avut loc în Transilvania în secolul al XVIII-lea, l-a împiedicat însă să rămână într-una din comunitățile monahale de aici. La vârsta de 19 ani a ajuns în Țara Românească și a intrat în slujba mitropolitului grec Roșca. În anul 1750 a ajuns împreună cu mitropolitul la Muntele Athos.

A primit treapta diaconiei la Mănăstirea Vatoped. După moartea mitropolitului, a rămas ucenic al starețului Mănăstirii Vatoped, Paisie Velicicovschi. În anul 1763 l-a însoțit pe marele stareț în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 s-a mutat împreună cu părintele său duhovnicesc și cu alți monahi la Mănăstirea Secu.

După o perioada de timp în care a fost plecat la Sfântul Munte și s-a reîntors în Moldova, ieromonahul Gheorghe a trecut în Țara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Aici a fost convins de mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, să primească a revigora viața în Schitul Cernica, aflat în totală părăsire, astfel că organizează aici o mănăstire cu viață de obște după tipicul Muntelui Athos și al obștilor paisiene din Moldova. A refăcut vatra monahala în doar cinci ani, adunând în jurul lui 103 ucenici.

Rezultatele pe care le-a avut la Cernica au făcut ca, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în grijă și Mănăstirea Căldărușani, conducându-le efectiv pe amândouă din aprilie 1794 și până la moartea sa, în decembrie 1806. În ambele mănăstiri a rânduit viața monahală după tradiția athonito-paisiană. A trecut la cele veșnice la 3 decembrie 1806 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 20-21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei privind canonizarea Sfântului Cuvios Gheorghe, arhimandritul de la Cernica și Căldărușani (având ziua de sărbătorire 3 decembrie).

AGERPRES (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

North of Lipova town, in full flatland, the stone ruins of the Soimos Fortress still seem to be keeping watch over the road between the historical regions of Crisana and Transylvania, towering over a section of the Mures Gorges.

Photo credit: (c) Paul BUCIUTA / AGERPRES ARCHIVE

The fortress sits on the Cioaca Tautului hill, overlooking the ancient road that led to the heart of Transylvania, and was probably built by a noble family after the devastating invasion of the Mongols that sweepingly raided Central Europe in 1241-1242; the fortress provides an outstanding example of medieval architecture.

Protected by strong stone walls, with access to the main gate allowed only over a wooden bridge suspended on pillars above a ravine, the fortress seems impregnable. Once inside, the visitor discovers its true heart, with the inner court and the ruins of the princely apartments testifying to the important role the Soimos fortification has had in history.

The Soimos Fortress was held by Wallachian and Transylvanian princes, but it also fell into the hands of the Turks for several times.

Soimos Fortress seen in winter
Photo credit: (c) Constantin DUMA / AGERPRES ARCHIVE

According to Dr. Peter Hugel, director of the Arad Museum Complex, after being successively owned by some of the noble families of the time, around 1450 the fortification came into the hands of John Hunyadi, but the official recognition by King Ladislaus V of its ownership occurred only in 1453. Under the reign of King Matthias Corvinus, the fortress changed several lords, eventually ending up with the king’s son, John Corvinus, and then in the hands of Margrave George of Brandenburg-Ansbach.

Just like other fortifications in the area, Soimos was besieged and conquered in 1514 by the peasant army led by Gheorghe Doja, as the fortress garrison joined the uprisen peasants.

After the defeat of the rebel army in the battle fought under the walls of Timisoara, Prince John Zapolya occupied the fortress for his direct benefit. After a few years, the Soimos Fortress became a princely residence for John Sigismund Zapolya and his mother, Queen Isabella Jagiellon of Hungary.

After 1540, the Transylvanian fortress temporarily becomes the residence of the Prince of Transylvania. Throughout this period it is being reinforced and beautified in Renaissance style, and the external outer bastions are also added. Visible in the courtyard to this day are some artistically carved stone profiles from the princely apartments upstairs.

Between 1552-1699, the fortress plays an important role in the defense of the Romanian Principalities against the Ottoman invaders; it was relinquished several times, and between 1599-1600 it passes under the rule of Michael the Brave.

The history of the Soimos Fortress stops abruptly in 1788, when it was abandoned and demolished.

Contemplating today’s ruins, the visitor finds out that, boasting stone walls over nine meters high, the Soimos Fortress was built on an almost inaccessible rocky crag that overlooks a considerable sector of the Mures River. The oldest core is built in a triangular shape and maximizes the benefits of the site configuration. Its old access gates with their elegant, late Gothic frames, are still preserved, whereas other fortresses in Transylvania were not that resilient.

Access to the precinct was from the southwest, over a bridge with a movable end-section, seated on three huge stone pillars built in the steepest ravine that also played the role of defense moat. Protected by its high and thick walls, the fortress is dominated by two towers, the most important of which is the old (almost inaccessible) keep, and the other is the shorter gate tower. The residential buildings are tucked inside the walls, especially northwards and southwards; they also had upper floors, with the main openings looking into a courtyard of about 800 square metres.

In the northern part of the enclosure stood the princely apartments that are said to have been inhabited by Queen Isabella and her son, John Sigismund. The floor where the rooms of the queen are said to have been were built of river stone and red brick on which the elegant frames of the windows, the gaps left by the tile stoves, and the gallery consoles are still visible. Southwards, an archaeological research conducted some time ago uncovered one of the most beautiful fortress chapels in this area. The water cistern, the location of which is known, is just waiting to be unearthed. Dating from the last period of the fortress’ life, the traces of a huge artillery bastion are visible in the northwestern part, outside the moats, whose fire mouths controlled all traffic on the main river of Transylvania.

Photo credit: (c) Paul BUCIUTA / AGERPRES ARCHIVE

“The Soimos Fortress is even today an outstanding example of medieval residential and defense architecture, and the walls with a history of several centuries, the access gates, as well as the ornaments preserved in the inner court are fit to term this ensemble as a genuine castle, an ideal destination for those who want to foray into the past of the Romanian fortresses. Yet the few restoration works carried out were insufficient to fully enhance the visitor’s experience at the fortress,” said Dr. Peter Hugel, director of the Arad Museum Complex.

It should also be mentioned that the effort to climb the difficult path from the foot of the rock on which the fortress was raised to the ruins of the old fortification walls is rewarded by a wonderful panorama of the Mures Gorges, as well as of the Arad Plain. AGERPRES

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Emiratele Arabe Unite, cu o suprafață de 84.600 km pătrați (dintre care insule 6.300 km pătrați) și cu o populație de 4.975.593 locuitori, marchează, la 2 decembrie, Ziua națională. În 1972, a fost proclamat statul Emiratele Arabe Unite.

Fotografii: (c) turistik.ro

Stat situat în Peninsula Arabă. Se învecinează cu Omanul la sud-est, Qatarul la nord, Arabia Saudită la vest și sud-vest și Golful Arab la est (pe o lungime de cca. 700 km).

Deși aproximativ 65% din suprafața țării este acoperită de deșert, statul are are un relief variat reprezentat de câmpii fertile, văi și munți (Hajar și Jebel Hazif). Sudul și vestul țării sunt acoperite de deșert, cele mai mari oaze fiind Al-Ain, situată la 160 km spre est de Abu Dhabi și Liwa în sud-vest. Cel mai înalt punct este Jabal Zibir — 1.527 m. Clima este tropicală și deșertică, cu precipitații puține și temperaturi cuprinse între 10°C și 48°C.


Secolele XVI-XVIII au reprezentat o perioadă de profunde rivalități comerciale și politice între portughezi, olandezi și englezi, pentru controlul asupra regiunii.

Către sfârșitul secolului al XIX-lea, Franța, Germania și Rusia au început să manifeste un interes crescut pentru zona Golfului, ceea ce a determinat Anglia să încheie, în 1882, tratate separate și “exclusive” cu fiecare dintre șeici, prin care aceștia se angajau că nu vor ceda nimănui vreo parte din teritoriile lor, iar Anglia se obliga să asigure protecția șeicatelor împotriva oricărui atac din afară.

Acest acord a rămas în vigoare până la 1 decembrie 1971, când Marea Britanie s-a retras oficial din Golf. La 2 decembrie 1971 a fost proclamat statul Emiratele Arabe Unite, prin federalizarea a șase emirate, la 10 februarie 1972 alăturându-li-se și Ras Al-Khaima.

Emiratele Arabe Unite sunt o federație de emirate monarhii, condusă de un președinte. Cele șapte emirate (Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ras al-Khaimah, Ajman, Fujairah și Umm al-Qaiwain), care compun federația, sunt conduse de câte un conducător, în calitate de șef al emiratului. Potrivit Constituției, adoptate în 1971, funcția de președinte al statului federal este deținută de conducătorul Emiratului Abu Dhabi, iar cea de vicepreședinte și prim-ministru de conducătorul Emiratului Dubai.

Președintele Emiratelor este șeicul Khalifa Bin Zayed Al Nahyan. Este ales pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reînnoit. Președintele statului deține și funcția de președinte al Consiliului Suprem, care este constituit din conducătorii celor șapte emirate componente ale federației.

Vicepreședinte și prim-ministru este șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum.

Emiratele au constituit, dintotdeauna, o legătură între Europa și subcontinentul Indian, Orientul Îndepărtat și Africa. Astăzi, Abu Dhabi și Dubai sunt printre cele mai moderne orașe din lume și țara însăși a devenit una dintre cele mai dezvoltate destinații turistice.

Prima dată locuit, în 1761, de către membrii unui trib care au găsit aici apă dulce, de aici și numele Abu Dhabi, care înseamnă “fiul gazelei”. Astăzi, Abu Dhabi este capitala Emiratelor Arabe. S-a schimbat mult în ultimele decade, devenind mai degrabă un oraș cosmopolit, cu o arhitectură urbană îndrăzneață și grădini luxuriante.

Abu Dhabi este locul în care se află guvernul Emiratelor, sediul președintelui statului, sediul cabinetului și a celor mai multe ministere, instituții federale, ambasade, televiziuni, portul Zayed, aeroportul, dar și cele mai multe companii petroliere.

Cele mai interesante destinații din țară se afla în emiratul Abu Dhabi: oaza Liwa și orașul-oază Al-Ain.

Dubai este capitala nedisputată a sporturilor din Orientul Mijlociu, găzduind evenimente de talie mondială care atrag printre cele mai mari nume împreună cu sportul respectiv, fie că e vorbe de golf, tenis, curse de cai sau de navigație.

Vizibil de la intrarea vestică în oraș, faimosul Bujr al Arab este un hotel impresionant cotat la 7 stele, construit pe o insulă artificială. Un alt loc ce merită vizitat, în Dubai, este bazarul de aur.

Moschee și forturi istorice se găsesc din abundență în centrele istorice ale orașelor Abu Dhabi și Dubai. Se remarcă Marea Moschee, Fortul Alb și fortul Al-Fahidi din Dubai, care adăpostește Muzeul Dubai.

Gastronomia din Emirate este un amestec de influențe libaneze, egiptene, marocane și indiene. Felurile de mâncare au la bază orezul, carnea de miel, oaie sau vită și peștele. Cele mai utilizate condimente sunt coriandrul, cuișoarele și șofranul. Un fel favorit este ”machbous”, din orez și carne asezonate cu ceapă, roșii și lămâie uscată. Deserturile preferate includ al-halwa, din zahăr, ouă, amidon, apă și ulei, și ”kul wiskut”, un amestec de alune și zahăr. Cafeaua și ceaiul sunt adesea amestecate cu condimente (cuișoare pentru cafea și șofran pentru ceai).

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Grâul are o istorie milenară constituind baza alimentației. Bobul de grâu este considerat un adevărat “ou” vegetal, datorită conținutului său bogat nutritiv. Condiția pentru a ne putea bucura de această bogăție este de a consuma grâul sub forma sa integrală.

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES ARHIVĂ

Grâu este un termen generic, care desemnează mai multe specii aparținând genului Triticum. Acestea sunt plante anuale din familia gramineelor (Poaceae), cultivate în aproape întreaga lume. Grâul este cea mai cultivată plantă în lume și a doua cultură mondială ca producție după porumb. Fructul grâului este o cariopsă de culoare brună și formă ovală.

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES ARHIVĂ

Există mai multe tipuri de grâu, dintre care menționăm grâul de iarnă, fiind cultivat mai ales în regiunile mediteraneene și în cele temperate; grâul de vară care suportă cu greu temperaturile scăzute; grâul dur, cultivat mai ales în zonele calde și uscate (Italia, sudul Franței); grâul comun, cea mai importantă varietate de grâu, fiind cultivat la latitudini mai ridicate (Canada, Ucraina), fiind principala sursă de făină de panificație.

Cele mai vechi dovezi arheologice referitoare la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al Abundenței (regiune fertilă în vestul Asiei, care cuprinde teritoriul Siriei, Iordaniei, Turciei, Armeniei și Irakului de astăzi).

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

La începuturi, boabele de grâu se pare că erau consumate crude, mai apoi fiind prăjite sau fierte în apă, sau sub formă de turte, făcute din făina grosieră rezultată prin măcinarea lor între două pietre. Având în vedere că grâul în forma lui naturală era nepotrivit pentru consum, omul primitiv a descoperit repede modul de măcinare a acestuia în făină, utilizând mojare, pistile și alte unelte manuale, în cele din urmă inventând mori puse în funcțiune de mâna omului sau animale de povară, apoi de energie generată de apă, vânt și, în final, electricitate. Primele mori în Europa datează de pe vremea Imperiului Roman, trecând printr-o perioadă remarcabilă de dezvoltare în Evul Mediu.

În țara noastră, suprafața cultivată cu grâu reprezintă aproximativ 25% din suprafața arabilă și 40% din suprafața semănată cu cereale. Grâul, cea mai importantă plantă cultivată, cu mare pondere alimentară, este semănat în peste 100 de țări și reprezintă o importantă sursă de schimburi comerciale.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Grâul se impune ca aliment de bază în cultura occidentală, fiind prezent în mesele zilnice sub formă de pâine, griș, paste făinoase, produse de patiserie, biscuiți, etc. Grâul este cultivat mai ales ca aliment, dar și ca plantă medicinală.

Grâul conține o paletă largă de nutrienți: fosfor, magneziu, fier, zinc, cupru, seleniu, potasiu, complexul de vitamine B (B1, B2, B3, B5, B6), vitaminele E și K. Asemenea fructelor și legumelor, grâul contribuie semnificativ la aportul zilnic de antioxidanți, compușii care ne protejează celulele de acțiunea negativă a radicalilor liberi. Scade riscul de boli cardiovasculare, diabet și obezitate. Grâul și produsele pe bază de grâu sunt și o importantă sursă de fibre alimentare. Grâul conține, în principal, fibre insolubile, esențiale pentru buna funcționare a tranzitului intestinal. Se știe că, în general, o dietă bogată în fibre poate contribui la prevenirea bolilor cardiovasculare și la controlul diabetului de tip 2. În același timp, se pare ca un aport ridicat de fibre ar fi asociat cu un risc diminuat de cancer de colon și cu o mai mare senzație de sațietate. Planta are și calități mineralizante, tonice, diuretice, antiinflamatorii.

Doctorul francez Jean Valnet în lucrarea sa, “Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale”, scria: “[...] excepționala bogăție a constituenților lui (a grâului — n.r.) autorizează cercetătorii care s-au aplecat asupra problemelor sănătății să afirme că ar da o grea lovitură dezvoltării tot mai accentuate a diabetului, a asteniilor, a nevrozelor, a nevritelor, a bolilor cardiovasculare, a cazurilor de cancer’.

Cei mai mulți dintre nutriționiști consideră grâul încolțit ca fiind un “ou” natural, care poate vindeca numeroase afecțiuni. Încă din cele mai vechi timpuri, grâul germinat a fost folosit în terapia naturistă, fiind privit și, în prezent, ca un leac miraculos pentru renașterea organismului. Boabele de grâu încolțit fac minuni pentru sănătate, adunând în ele cele mai bune substanțe folositoare organismului uman.

Cura cu grâu germinat și-a câștigat reputația de terapie cu efecte excepționale în vindecarea bolilor și revitalizarea organismului. Vitaminele, mineralele și substanțele nutritive conținute de acest aliment minune ajută la dezvoltarea celulară și menținea unui tonus de viață ridicat. Consumul grâului încolțit este indicat și în curele de slăbire. Proteinele se transformă în amino-acizi, grăsimile în acizi grași esențiali. Proteinele, vitaminele, enzimele și urmele de minerale se multiplica de la 300% pana la 1200%. Bobul încolțit conține maximum de ingrediente vitale. 100 grame germeni de grâu conțin fosfor (1.050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%). La aceste minerale se adaugă vitaminele: A, B, E, K, D, PP, enzime și anumiți hormoni vegetali, cu structura foarte puțin cunoscută, dar care au efecte terapeutice extraordinare. În coaja lui există aminoacizi esențiali, proteine ce nu pot fi sintetizate de organism și ar trebui consumate ca atare. Ele dispar în urma procesului de fabricare a făinii albe. Germinarea dublează cantitatea de calciu, magneziu și fosfor conținut în bobul de grâu.

Grâul încolțit poate fi folosit și fără a urma o cură propriu-zisă. Boabele germinate se pot adăuga în salate de legume, au un gust foarte bun alături de roșii, ciuperci, salată verde, ceapă.

Datorită conținutului ridicat de vitamine, acest aliment devine un stimulator important al numeroaselor procese din corpul uman. În cele mai multe dintre cazuri, după doar două săptămâni de consum al boabelor încolțite cele mai multe dintre boli încep să prezinte ameliorări importante.

Grâul încolțit este indicat în: tratamentul întârzierilor de creștere la copii, boli de piele (acnee, eczeme, afecțiuni infecțioase recidivante), îmbătrânire sau îmbătrânire prematură, afecțiuni hepatice, subponderalitate, tromboflebită, arterită, tumori ale stomacului, tumori în general, cancer, afecțiuni oculare, afecțiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm și bronșită), impotența și sterilitatea masculină, amenoree, dismenoree, anemie, lipsa de calciu și magneziu, dureri de cap, migrene, insomnie. Femeilor însărcinate sau care alăptează, le asigură o mai bună vitalitate, la fel și celor care se refac după o boală, accidente, tăieturi, arsuri.

Germenii de grâu sunt indicați și în curele de slăbire. Se poate face pâine în casă, folosind apă, făină integrală și germeni de grâu, din care se mănâncă două felii la fiecare masă. Pentru a slăbi cu ajutorul fibrelor, va trebui să consumați și foarte multă apă pentru a le activa, altfel, ar putea să aibă un efect contrar.

Totuși, există câteva contraindicații pentru aceasta cură. Nu e bine să aplice această terapie persoanele care se confruntă cu dezechilibre cauzate de excesul de hormoni estrogeni. Bărbații cu tendință de îngrășare sau efeminare este bine să evite acest remediu.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Romania is, without a doubt, one of the most beautiful countries in the world. Romania is located in the southeast-central point of Europe, bordering Hungary, Ukraine, Moldova, Serbia, and Bulgaria. The scenic landscapes and mythical castles give Romania a distinctive look, which distinguishes it apart from other European countries.
You won’t believe the beauty of these spacious mountains, legendary castles, eye-catching forests, and romantic landscapes that make up this ideal tourist destination spot. If you’re ever planning a trip to Europe, begin with Romania first!
These 22 breathtaking photos will surely convince you to book a flight:
1) The Morning Mist in The Moss Swamp
The Moss Swamp

source
This moss swamp differs from anything you have ever seen before. The thick blankets of rich green moss completely swallows the rocks beneath them, giving this vivacious swamp its unique appearance.
2) Sunrise Over The Ceahlău Massif
Ceahlau

source
The Ceahlău Massif belongs to the Bistriţa Mountains of the Eastern Carpathians, and fall into the Moldova region. The Ceahlău Massif is often referred to as the mountain of many legends, involving gods and worship. The elevation at the top is approximately 6,257 feet or (1,907 meters).
3) Sundown at The Sunflower Fields
Sunflower Fields

source
This magnificent image of a sunflower field, captures a breathtaking view of the sun slowly setting into place. Sunflowers are responsible for producing sunflower seeds, which make for a very healthy snack. Sunflowers can grow taller than six feet as well.
4) Natural Shower at Bigar Waterfall
Bigar Waterfall
source
The Bigar Waterfall, also known as the Izvorul Bigăr, is based in the southwestern Romanian territory of Bozovici. It is approximately 176.60 hectares or (436.4 acres). The Bigar Waterfall is ranked first among eight unique waterfalls around the world.
5) The Long and Winding Transfăgărășan Roads
The Transfagarasan, Transylvania
source
The Transfăgărășan was built in 1974, and originally constructed as a strategic military route. The road begins near the village of Bascov, and extends to the utmost peaks of the Southern Carpathians, stretching for 60 miles or (90 kilometers). The roads are also crossed by flocks of sheep, which can be seen below.
source
6) Magical Sunrise Over The Rodna Mountains
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
The Rodna Mountains are based in Maramureş region of Northern Romanian, near the village of Rodna Veche. The mountains make for perfect hiking trips and ideal skiing resorts. The thick golden smog in the image below adds a mystical touch to the gorgeous Rodna Mountains.
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
7) Summer Afternoon in The Village Biertan
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Biertan is a small commune based just north of the Sibiu County, and renowned for its fortified church, which dates as far back as to the 13th century. The church belongs to the UNESCO World Heritage Sites, and hosts The “Luna Plină” Horror and Fantasy Film Festival.
8) The Contrast of Darkness and Light At Bucegi Mountains
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
The Bucegi Mountains are located in the central Romanian city of Brașov. The mountains are divided into three ranges, which includes the Bucegi Mountains, Piatra Craiului Mountains, and the Leaota Mountains. It was even rumored that the God Zalmoxis once lived in a cave on the Bucegi Mountains. Judging by the views, who could blame him!
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
9) A New Day At Corvin Castle
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
This legendary Gothic-Renaissance castle once held the notorious Vlad the Impaler as prisoner, under the direct supervision of John Hunyad, who was Voivode of Transylvania or (highest-ranking official in Transylvania). The castle was built in 1446, and is also known as Hunyad Castle or Hunedoara Castle.
10) Wintertime Bliss at Peleș Castle 
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Peleș Castle was completed in 1914, and has an enormous floor plan with over 170 rooms, and 34,000 square feet or (3,200 square meters). Guided tours of the castle allow visitors to view the incredible museum, which hosts one of the finest art collections in Eastern Europe. Each room offers a treasured set of Romanian history to admire.
11) The Romanian Tunnel of Love
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
The Tunnel of Love is an abandoned railway that is found between the cities of Otelu Rosu and Caransebe. Access to the tunnel is through a dirt road located between the two villages. The Tunnel of Love is a must-see place for couples.
12) Rock Sculpture of Decebalus
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
This magnificent rock sculpture is located near the city of Orşova, and was built as tribute to Decebalus, the last king of Dacia. The sculpture is significant because it marked a huge victory of independence for Romania against the Roman Empire.
13) Snow Covered Mountains of Bran Castle
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Bran Castle is the eery castle more infamously referred to as Dracula’s Castle. Despite the grim name, Bran Castle was not frequented very often by Vlad The Impaler, contrary to popular belief. Bran Castle is situated near Braşov, and offers a spectacular view of the countryside. Bran Castle is used as a popular museum attraction for tourists today.
14) Rising Fog Over The Maramureș
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
The Maramureș is a vast geographical region that is located by the upper Tisa River, and extends all the way into western Ukraine. The Maramureș is famous for its wooden churches and historical museums. The forests are home to many protected species of animals and plants.
15) Thin Fog Traveling Through The Apuseni Mountains
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
The Apuseni Mountains are located in Western Romanian Carpathians region of Transylvania. The Romanian translation for Apuseni means “of the sunset”. The highest peak is Bihorul Peak or Cucurbăta Mare, which stands over 6,066 feet or (1,849 meters).
16) The Picturesque Hills of Holbav Village
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
A sheepherder is seen gathering up his flock for a daily journey through the stunning hills of Holbov Village. Holbav Village is situated in Braşov County. It was once part of the Vulcan Commune until its separation in 2004.
17) Picture Perfect Day At Retezat National Park
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Retezat National Park belongs to the Seven Natural Wonders of Romania. The colorful scenery here is something straight out of a canvas painting. The park is a protected area, and was once featured in the Man and Biosphere Program of UNESCO.
18) The Wide Green Countryside of Brașov
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Brașov is home to the black church, which is a famous Romanian landmark, and considered to be the largest Gothic style church in Southeastern Europe. Brașov also hosts the Golden Stag International Music Festival, and is the birthplace for the Romanian national anthem.
19) A Snowy Day in Burzenland
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Burzenland is more commonly referred to as Țara Bârsei, was named after the Bârsa stream. Burzenland is based in the southeastern region of Transylvania, with a rich history that dates back to the early 12th century.
(H/T: boredpanda.com)Source: ba-bamail
Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva