Search

Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Unirea Principatelor era un deziderat formulat încă din timpul Revoluției de la 1848 când, la Brașov, la 12/24 mai, se elabora programul-legământ: ”Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, ce cuprindea obiectivul fundamental românesc: ”Unirea Moldovei și Țării Românești într-un singur stat neatârnat românesc”.

Clădirea și Placa Memorială a Hotelului Concordia de pe strada Smârdan 39, situată în Centrul Istoric al Bucureștiului, unde în seara zilei de 23 ianuarie 1859, fruntașii Partidei Naționale au hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Țării Românești și al Moldovei. 
Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/AGERPRES ARHIVĂ

Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/AGERPRES ARHIVĂ

Pe ordinea de zi a Congresului de Pace de la Paris din 1856, figura și chestiunea organizării Principatelor Române, dezbaterile care au avut loc în această privință consfințind caracterul internațional al problemei românești. Din cauza opoziției ireductibile a Austriei și Porții, Congresul de la Paris a hotărât însă, ca statutul definitiv al Principatelor să nu fie stabilit prin tratatul de pace, ci numai să se consulte dorința moldovenilor și muntenilor în problema Unirii.


Manifestări dedicate aniversării a 145 de ani de la Unirea Principatelor; dezvelirea statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza amplasată în parcul Alexandru Ioan Cuza.
Foto: (c) VIOREL LAZARESCU/AGERPRES ARHIVĂ

În acest context, în ambele Principate, conducătorii mișcări unioniste s-au organizat în câte o formațiune politică denumită ”partida națională”. După ce în Moldova și în Țara Românească s-au format Comitete ale Unirii, în primele luni ale anului 1857 s-a constituit un Comitet central al Unirii, care a făcut o largă popularizare programului politic național: autonomia și neutralitatea Principatelor, unirea, prinț străin, guvern reprezentativ cu o singură adunare generală, în care interesele tuturor forțelor social-politice ale societății să fie reprezentate.

Adunările ad-hoc din Moldova (22 septembrie/3 octombrie 1857-21 decembrie 1857/2 ianuarie 1858) și din Țara Românească (30 septembrie/12 octombrie-10/22 decembrie 1857) au întrunit deputați boieri și țărani, câte unul de județ (ținut).

Chemați să se pronunțe în problema unirii, participanții au dat răspunsul pozitiv prin cele două Rezoluții aproape identice votate (în Moldova la 7/19 octombrie 1857, iar în Țara Românească la 8/20 octombrie 1857), în care cereau: Unirea Principatelor într-un singur stat; neutralitatea Principatelor Unite; autonomia în temeiul vechilor tratate cu Poarta Otomană; prinț străin, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei, cu moștenirea Tronului, moștenitorii urmând a fi crescuți în religia țării; adunarea obștească cu adevărat reprezentativă, una singură, ca putere legiuitoare.

O comisie a Puterilor Garante, printre care Rusia, Franța și Anglia, a analizat hotărârile celor Două Divanuri. Pe baza acestora s-a semnat, în 1858, Convenția de la Paris, care a reprezentat cadrul constituțional pentru organizarea celor două principate. Conform prevederilor Convenției de la Paris, în zilele de 14, 16, 17 și 18 decembrie 1858, în Moldova, s-au desfășurat alegeri pentru Adunarea electivă.

La 28 decembrie 1858 s-au deschis lucrările Adunării Elective, care a validat mandatele a 55 dintre 58 de deputați aleși.

Partida Națională avea o majoritate confortabilă în cadrul Adunării, dar, din nefericire, nu se pronunțase încă asupra numelui candidatului. Aripa conservatoare era divizată între cei doi candidați: Mihail Sturdza, fostul domn al Moldovei (1834-1849) și fiul acestuia, Grigore Sturdza. După retragerea candidaturii lui Costache Negri, Mihail Kogălniceanu renunță și, în plus, în noaptea de 4 spre 5 ianuarie, în cadrul unei întâlniri a membrilor Partidei Naționale, propune drept candidat unic al acestei grupări pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.

Monumentul domnitorului Alexandru Ioan Cuza aflat pe Dealul Patriarhiei Române.
Foto: (c) RADU TUTA/AGERPRES ARHIVĂ

Fruntaș al luptei unioniste, Cuza se remarcase printr-o răsunătoare demisie din funcția de pârcălab de Corvului, în vara lui 1857, ca formă de protest față de abuzurile electorale ale caimacamului Nicolae Vogoride.


Fotoliu domnesc; Muzeul Unirii, Iași
Foto: (c) MIHAI ALEXE/AGERPRES ARHIVĂ

La propunerea lui Anastase Panu, deputații se angajaseră să voteze candidatul care ar obține majoritatea. De aceea nu este întâmplător faptul că până și adepții celorlalți doi candidați l-au votat tot pe Cuza. Domnul a depus jurământul, în care se angaja să apere ”drepturile și interesele patriei” și să asigure ”binele și fericirea nației române”.

Discursul lui Mihail Kogălniceanu, în numele Adunării Elective, exprimă cel mai bine speranțele care se puneau în noul domn: ”Prin înălțarea ta pre tronul lui Ștefan cel Mare, s-a reînălțat însăși naționalitatea română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a vroit să împlinească o veche datorie către familia ta, a vroit să răsplătească sângele strămoșilor săi vărsat pentru libertățile publice.

Alegându-te pe tine domn în țara noastră, am vroit să arătăm lumei aceea ce toată țara dorește: la legi nouă om nou. O, Doamne! Mare și frumoasă îți este misia…Fii dar omul epohei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul, fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru cari mai toți domnii trecuți au fost nepăsători și răi. Nu uita că, dacă cincizeci de deputați te-am ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni!…Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii domn cetățean; urechea ta să fie pururi deschisă la adevăr, și închisă la minciună și lingușire”.

Depuneri de coroane de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Iași, prilejuite de centenarul Unirii Principatelor Romane din 1859 (1959)
Foto: (c) MIHAI ALEXE/AGERPRES ARHIVĂ

Alegerea lui Cuza a fost primită cu o bucurie fără margini. Vasile Alecsandri nota: ”A-ți spune entuziasmul pe care l-a produs această alegere este un lucru cu neputință … timp de trei zile populația din Iași s-a dedat la adevărate nebunii”.


Ultima reședință domnească de la Iași, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859 — 1862), în prezent Muzeul Unirii.
Foto: (c) SCHINDERMAN LAZAR/AGERPRES ARHIVĂ

Alegerile pentru Adunarea Electivă a Țării Românești s-au desfășurat între 8/20 și 12/24 ianuarie 1859. Partida Națională n-a reușit să obțină majoritatea mandatelor, în acest context, liderii Partidei Naționale și, în special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coaliției, și-au dat seama că singura cale de izbândă este apelul la masele populare. Au fost mobilizați bucureștenii, au fost chemați țăranii din preajma Capitalei.

Manifestări dedicate Unirii Principatelor Române; expoziția fotodocumentară “Alexandru Ioan Cuza — Domnul Unirii, Domnul Reformelor” organizată de Arhivele Naționale ale României. (2005)
Foto: (c) VIOREL LAZARESCU/AGERPRES ARHIVĂ

Lucrările Adunării Elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie într-o atmosferă incendiară. Clădirea din Dealul Mitropoliei era înconjurată de mii de oameni.

În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naționale s-au reunit la hotelul ”Concordia” din București unde, pentru prima oară, s-a formulat cu voce tare ceea ce până acum fusese doar o năzuință: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate.

În dimineața de 24 ianuarie, la ora 11.00, când lucrările Adunării s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o ședință secretă în cadrul căreia a precizat: ”A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu.

Această persoană este Alexandru loan Cuza, domnul Moldovei ! Să ne unim asupra acestui nume și posteritatea ne va binecuvânta, țara ne va întinde mâinile și conștiința noastră va fi împăcată că ne-am împlinit… o dorință sfântă”. Deputații au jurat că vor vota în unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniți în sala de ședințe au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele având și urări adresate domnitorului: ”spre mărirea patriei”, ”spre fericirea românilor”.

Ieșenii s-au prins în Hora Unirii la împlinirea a 151 de ani de la Unirea Principatelor Române.
Foto: (c) ADRIAN CUBA/AGERPRES ARHIVĂ

După citirea voturilor, Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunoștința mulțimii de pe Dealul Mitropoliei.

Ziarul ”Românul” din 27 ianuarie/8 februarie, consemnează: ” … Nu se auzeau în toată capitala decât cele mai vii demonstrații de bucurie…singurul spectacol care se vedea pe toate ulițele, pe la toate răspântiile, pe toate locurile publice ale Bucureștilor. Frații noștri țărani… strigau acum cu toată puterea energică a sufletelor lor: Să trăiască Cuza! Să trăiască Domnul nostru! Se aruncau unii în brațele altora, fără deosebire de condiții, ca cum toți, în general, ar fi scăpat de jugul cel mai apăsător”.

La 8/20 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza venea la București, după dubla sa alegere în calitatea de domnitor al Moldovei și Țării Românești. Domnul Unirii a fost întâmpinat la bariera din zona Băneasa cu pâine și sare, peste 100 000 de persoane, după estimările consulului belgian la București, Jacques Poumay, ieșind pe străzile Bucureștiului pentru a-l aclama.

În aceeași zi, Alexandru Ioan Cuza a depus jurământul în clădirea Catedralei Mitropolitane București, în care se angaja să respecte actul unirii, din 5 și 24 ianuarie: ”Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voi avea înaintea ochilor mei decît binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!”

Aniversarea a 148 de ani de la Unirea Principatelor Române; statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Dealul Patriarhiei.
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU/AGERPRES ARHIVĂ

Situația creată în cele două Principate a fost dezbătută în cadrul Conferinței internaționale, deschise la Paris între 26 martie/7 aprilie — 25 august/6 septembrie 1861. Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiile austriac și otoman s-au arătat inițial nemulțumite, prima fiind neliniștită de perspectiva consolidării statului român, cealaltă urmărind unele avantaje materiale.


Manifestări dedicate împlinirii a 153 de ani de la Unirea Principatelor Române, în Piața Alexandru Ioan Cuza din Craiova.
Foto: (c) NICOLAE BADEA/AGERPRES ARHIVĂ


Manifestări dedicate împlinirii a 153 de ani de la Unirea Principatelor Române, în Piața Alexandru Ioan Cuza din Craiova.
Foto: (c) NICOLAE BADEA/AGERPRES ARHIVĂ

La 22 noiembrie 1861, Poarta emitea ”Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei”, prin care Puterile suzerane și garante erau de acord cu schimbarea Convenției și admiteau unificarea instituțiilor legislative și administrative ale celor două Principate. Rezerva asupra noului statut venea tot din partea Imperiului Otoman, acesta acceptând schimbarea numai pe timpul vieții domnitorului.

Alexandru Ioan Cuza adresează națiunii române, la 11 decembrie 1861, o proclamație, anunțând mesajul său: ”Unirea este îndeplinită, naționalitatea română este întemeiată”.

Foto: (c) ADRIAN CUBA/AGERPRES ARHIVĂ

Ca urmare, s-a trecut la unificarea guvernelor și a Camerelor celor două Principate. La 22 ianuarie 1862, s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu. Parlamentul unic își va deschide lucrările la 24 ianuarie 1862, an în care Al. I. Cuza proclama Unirea definitivă a Principatelor, iar orașul București devenea capitala acestora. Comisia Centrală de la Focșani își va înceta activitatea.

Din 1862, Principatele Unite adoptă oficial numele de România, iar orașul București devine capitala noului stat.

Muzeul Național de Istorie a României expune, cu ocazia celebrării Unirii Principatelor Române, o piesă de excepție ‘Ordinul Unirii în grad de Ofițer’ alături de proiectul ‘Ordinul Unirii în grad de Cavaler’. (24 ian. 2014)
Foto: (c) RADU TUȚĂ/AGERPRES ARHIVĂ

Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 sau ”Unirea Mică” este considerată a fi primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român, țelul comun fiind atins la 1 decembrie 1918, când a avut loc Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Anca Pandea)

Etichete:
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
Un fost corporatist şi un publicitar au devenit antreprenori şi au creat de la zero propria marcă de bere 100% românească

Tulceana, Parâng sau Arădeana sunt doar câteva dintre mărcile care au rămas doar cu numele în istoria berii româneşti. Un fost angajat de corporaţie şi un publicitar speră să revitalizeze tradiţia producţiei de bere în micile fabrici locale şi să îşi facă loc printre giganţii care domină piaţa.

„Ne-am identificat cu zăganul, o pasăre vânată până la dispariţie, atât datorită proximităţii de vârful Zăganu, unde se află microberăria, cât şi printr-o paralelă cu faptul că fabricile mici de bere din România au dispărut asemenea zăganului“, descriu Laurenţiu Bănescu şi Alexandru Geamănu alegerea numelui produsului creat prin start-up-ul lor, Fabrica de Bere Bună. Cei doi au investit 250.000 de euro în aceasta şi au ajuns la break-even după un an, ajungând să îşi aducă berea nepasteurizată, îmbuteliată şi etichetată manual în 120 de spaţii.

Microberăria aflată la poalele munţilor din Măneciu-Ungureni, cu o capacitate anuală de producţie de 4.000 de hectolitri, este „o picătură în oceanul berii de pe piaţa locală de 16 milioane de hectolitri“, după cum observă cei doi antreprenori.  Ideea „năstruşnică“, după cum le place să spună, de a începe o astfel de afacere le-a venit din dorinţa de a se lansa în antreprenoriat, cu un produs pe gustul lor, fără să aibă până în acel moment tangenţe cu producţia berii. Laurenţiu Bănescu a absolvit Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune în cadrul Academiei de Studii Economice în 2001 şi, după absolvire, a lucrat vreme de zece ani pentru mai multe companii multinaţionale printre care Coca-Cola, Red Bull, Henkel şi Tuborg.

Alexandru Geamănu a studiat în cadrul Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti. Nu a profesat niciodată însă în domeniu şi şi-a construit cariera în publicitate, în BTL, în agenţii precum D’Arcy, Saatchi & Saatchi, Mercury şi Odyssey. „Cred că a fost o combinaţie de timing foarte bun cu noroc şi perseverenţă“, descriu ei momentul când s-au hotărât să înceapă antreprenoriatul. De la prima discuţie, din decembrie 2012, a durat aproape un an până să vândă prima bere produsă în Fabrica de Bere Bună. Au căutat iniţial fabrici de bere din străinătate pe care să le aducă în România, dar costurile prea mari i-au îndemnat să îşi îndrepte atenţia spre piaţa locală.

Au găsit astfel fabrica de bere închisă, după ce îşi încetase producţia în urma unui faliment, şi aflată în conservare la poalele vârfului Zăganu (Carpaţii Orientali), aproape de staţiunea Cheia. Au descoperit pe parcurs că nu era foarte bine conservată, dar au reuşit să depăşească problemele echipamentelor, iar achiziţia şi modernizarea fabricii i-au costat aproximativ 250.000 de euro, parte fonduri proprii, iar restul, finanţare de la bănci. Primul pas în dezvoltarea afacerii a fost găsirea unui nume reprezentativ pentru berea lor, autentic şi românesc. „A fost un brainstorming intens, în care am trecut prin cel puţin 50 de nume, care mai de care mai neaoşe, iar în cele din urmă am ales să ne întoarcem la origini, la masivul Zăganu“, spun cei doi antreprenori. Au început producţia în extrasezon, în luna octombrie 2013, cu volume mici, din cauza autorizaţiei de a vinde berea primite după sezonul de vară, şi au reuşit să se apropie, în lunile de vară, de aproximativ 50% din capacitatea de producţie. În restul anului, produc la aproximativ 20% din capacitatea fabricii, îmbuteliind doar la cerere.

În procesul de fabricare a berii într-o astfel de întreprindere, un rol decisiv este dat, potrivit antreprenorilor, de „factorul uman“. Berea este îmbuteliată şi etichetată manual, inclusiv capsarea sticlelor făcându-se cu un dispozitiv activat cu piciorul. Producţia este asigurată de o echipă formată din nouă localnici din comuna Măneciu-Ungureni, dintre care câţiva au lucrat şi la vechea fabrică. În fruntea lor se află „doamna Ileana“, maestrul berar. Ea este responsabilă de procesul de producţie al fabricii, dar are şi un rol important în stabilirea reţetelor. „Noi i-am spus că vrem ca berea noastră să fie amară, dar nici foarte amară şi nici dulceagă, când eram destul de neiniţiaţi în procesul de producţie a berii. Am făcut mai multe încercări şi am stabilit reţeta împreună“, descriu ei munca alături de ea.

Maestrul berar „doamna Ileana“, alături de numele produsului şi de gustul berii nefiltrate sunt câteva dintre lucrurile pe care antreprenorii mizează în dezvoltarea brandului şi a produsului. Cei doi au observat că în ultimii ani a existat o tendinţă de promovare a brandurilor româneşti, pe care o consideră firească după invazia brandurilor străine de după Revoluţie. „Dacă până în ‘89 nu aveam acces la Coca-Cola, televizoare Sanyo, electronice JVC şi alte mărci străine, după Revoluţie a urmat o hemoragie de astfel de produse, în care toată lumea îşi dorea de la blugi turceşti până la maşini germane. Nu spunem că acestea sunt rele, dar la un moment dat lumea şi-a dat seama că există şi la noi produse de calitate. Nu ştiu dacă este un trend mondial, dar european este în mod sigur“, observă Geamănu. El exemplifică prin cultura francezilor şi germanilor, care sunt încurajaţi să cumpere produse locale, astfel încât să se susţină reciproc.

Pe lângă construirea unui produs nou, cei doi lucrează în paralel la construirea brandului. Fac asta în mod organic, sau, mai pe româneşte, promovându-se din gură-n gură: „Mergeam cu o sticlă de bere şi cu o carte de vizită într-un bar, încercam să găsim persoana care ar putea lua decizia cumpărării berii şi, dacă aveam norocul să o guste de faţă cu noi, erau două variante: dacă spunea că nu îi place berea, îi respectam alegerea, dar, dacă era pe gustul lui, devenea un vector de imagine pentru noi şi urma să ne promoveze mai departe“.

De la primul client, Bistro Smârdan din Centrul Istoric, au ajuns în prezent la aproximativ 120 de clienţi, fie baruri, restaurante şi bistrouri, fie băcănii, magazine de vin sau minimarketuri. „Sunt clienţi atipici, cu o deschidere mai mare către produsele artizanale“, descriu ei profilul clienţilor, printre care se află şi Acuarela, A1, 100 de beri. Berea lor ajunge şi în afara Capitalei, în sudul litoralului, pe perioada verii, în staţiuni precum Vama Veche, 2 Mai, Jupiter, dar şi în câteva localuri din Cluj-Napoca. În alte zone din ţară, Zăganu ajunge prin intermediul site-ului. „Avem cam patru clienţi zilnici din oraşe precum Baia Mare, Satu Mare, Botoşani, Vatra Dornei şi mai ales în Iaşi şi Braşov.“

Nu se sfiesc să recunoască faptul că pe piaţa de bere în România există o concurenţă acerbă, aceasta fiind dominată în prezent de cei patru producători mondiali.

„Nu ar trebui să se uite la noi ca la nişte competitori, noi producem altceva. E o bere românească, artizanală, pasteurizată, care, după cunoştinţele noastre, nu există în portofoliul lor“, spun antreprenorii. 97% din berea consumată de români este produsă local, potrivit datelor Asociaţiei Berarii României. Astfel, piaţa berii, evaluată la 1,8 miliarde de euro, este dominată de branduri româneşti, deşi toate sunt deţinute de giganţi internaţionali precum SABMiller, Heineken sau Molson Coors, potrivit ZF.

Pe lângă creşterea vânzărilor, printre planurile de viitor ale lui Bănescu şi Geamănu se numără producţia altor sortimente de bere. Până atunci, încearcă să nu uite lecţia învăţată de la fostul proprietar al fabricii: „Dom`le, cheia la o fabrică de bere e desfacerea. Noi am luat-o aşa, ca un fel de glumă, dar mare dreptate a avut că degeaba produci milioane de hectolitri, dacă lucrezi pe o piaţă care nu îţi este favorabilă“.

Autor: Ioana Matei

Sursa: Business magazin

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O româncă în vârstă de 17 ani a cucerit cel mai înalt vulcan din lume. Spre ce performanță impresionantă se îndreaptă FOTO

O adolescentă de 17 ani a cucerit, împreună cu tatăl său, cel mai înalt vulcan de pe planetă – Ojos del Salado (6.893 de metri), din Chile. Deveanca Alexandra Marcu şi tatăl său, Dan Marcu, au reușit performanța după o ascensiune care a durat 14 ore și şi-au anunţat recordul printr-o postare pe Facebook. „Am ajuns pe cel mai înalt vulcan al lumii! Mulţumesc România, mulţumesc tuturor celor care ne-aţi fost alături!”, a scris Alexandra. Hunedoreanca în vârstă de 17 ani se află la cea de-a şasea expediţie dintre cele şapte înscrise în circuitul celor mai înalţi vulcani de pe fiecare continent şi vrea să devină a treia alpinistă de pe glob care parcurge integral celebrul circuit. „Expediţia a fost obositoare, cea mai dificilă de până acum. Am avut şi o porţiune de escaladă aproape de 7000 de metri. Urcarea a durat opt ore, iar în total de la tabăra de bază până în vârf şi înapoi am făcut 14 ore”, a spus Alexandra Marcu. Ascensiunea pe Ojos del Salado, situat la graniţa dintre Argentina şi Chile, este considerată drept una dintre cele mai dificile din lume pentru că vârful se află în cea mai aridă zonă de pe glob, deşertul Atacama. Ojos del Salado cel mai înalt vulcan al lumii şi al doilea munte ca înălţime de pe continentele Americii, după Aconcagua. Piscul este escaladat în mod normal din decembrie până la sfârşitul lui martie şi face parte din circuitul „Volcanic Seven Summits”. Alexandra Marcu este cunoscută pentru ascensiunile sale pe cei mai importanţi vulcani de pe Terra. Deveanca este cel mai tânăr alpinist din Europa care a urcat pe Pico de Orizaba (Mexic) şi cel mai tânăr român care a escaladat masivul Kazbek, din Georgia.

 de Nora Corvin

sursa: presalert
alexandra marcu ojos del salado (3)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Orice hotărâre ce poate fi executată în România va putea fi executată în orice stat membru, iar orice complicaţie cu procedurile de executare specifice fiecărei jurisdicţii în parte au fost eliminate, se arată în noua normă europeană intrată în vigoare la data de 10 ianuarie.
„Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului este aplicabil acţiunilor judiciare intentate sau tranzacţiilor încheiate începând cu această dată. Scopul acestei acţiuni este de a asigura funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne prin asigurarea recunoaşterii şi executării rapide într-un stat membru al Uniunii Europene a hotărârilor pronunţate într-un alt stat membru al acesteia”, a informat ieri firma de avocaţi comerciali McGregor & Partners S.C.A.
Regulamentul desfiinţează actuala procedură intermediară de exequatur şi se aplică hotărârilor pronunţate în materie civilă şi comercială. Sunt excluse din sfera de aplicare ale acestuia hotărârile pronunţate în materie fiscală, vamală, administrativă, a răspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale în exercitarea autorităţii publice, a stării civile şi capacităţii persoanelor fizice, a falimentelor, a securităţii sociale, a arbitrajului, a obligaţiilor de familie şi a succesiunilor.

Berchi: Nu este nevoie de nicio procedură specială
“Practic, hotărârile judecătoreşti pronunţate într-un stat membru se recunosc şi se execută în celelalte state membre fără a fi necesară vreo procedura specială.


Executarea directă în statul membru solicitat a unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru fără o hotărâre de încuviinţare a executării nu pune în pericol respectarea drepturilor la apărare, deoarece persoana împotriva căreia se solicită executarea poate să solicite refuzarea recunoaşterii sau a executării unei hotărâri, precum şi orice alte motive de refuz disponibile în temeiul legislaţiei naţionale, în termenele prevăzute în legislaţia naţională respectivă. Suntem de părere că persoanele fi­zice şi cele juridice vor avea posibilitatea să îşi recupereze astfel creanţele într-un mod mai rapid, mai facil şi chiar mai eficient din punct de vedere al costurilor”, qa explicat Boiana Berchi, Partener McGregor & Partners.


Ce trebuie făcut
Pentru a obţine executarea unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru, persoana interesată  trebuie să furnizeze autorităţii competente de executare o copie a hotărârii şi un certificat eliberat în conformitate cu dispoziţiile europene.
De asemenea, partea interesată poate solicita instanţelor din statul membru în cauză dispunerea unor măsuri provizorii şi de conservare prevăzute de legislaţia unui stat membru, chiar dacă o instanţă dintr-un alt stat membru are competenţa să judece cauza pe fond.
Cu toate acestea, instanţele be­neficiază în continuare de posibilitatea de a bloca procedura de executare a hotărârilor judecătoreşti, la cererea oricăreia dintre părţile interesate în cazul în care executarea este vădit contrară ordinii publice sau în cazul în care hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Asigurătorii pot fi daţi 
în judecată în orice stat
Regulamentul aduce îmbu­nătăţiri în materia asigurărilor conferindu-i deţinătorului unei poliţe de asigurare posibilitatea de a acţiona în Justiţie asiguratorul în faţa instanţelor de la domiciliul său. De asemenea, un asigurator cu se­diul în oricare stat membru poate fi acţionat în Justiţie în oricare stat membru dacă este coasigurator, iar instanţa a fost sesizată în legătură cu acţiunea introdusă împotriva asiguratorului principal.

Contractele încheiate 
de consumatori
Potrivit Regulamentului, consumatorul care a achiziţionat un bun de la o persoană care nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, dar care comercializează produse pe teritoriul UE, are posibilitatea să îl acţioneze pe acesta în faţa instanţelor din statul unde îşi are reşedinţa, nemaifiind nevoit să apeleze la instanţele naţionale ale vânzătorului.Aceste dispoziţii îi avantajează direct pe consumatori, care îşi vor proteja mai bine drepturile şi interesele atunci când achiziţionează bunuri de la comercianţii care nu au sediul şi/sau domiciliu pe teritoriul unui stat membru.

Contractele individuale de muncă
Regulamentul acordă posibilitatea unui angajat să introduca o acţiune în justiţie împotriva unui angajator care nu are sediul pe teritoriul unui stat membru înaintea unei instanţe dintr-un stat membru unde angajatul îşi desfăşoarăîn mod obişnuit activitatea, sau în faţa instanţelor de la locul în care este sau a fost situată întreprinderea angajatorului.
În interesul administrării armonioase a Justiţiei, Regulamentul limitează apariţia procedurilor concurente pentru a evita pronunţarea în statele membre a unor hotărâri ireconciliabile.

autor: Afrodita Cicovschi / afrodita.cicovschi@curierulnational.ro

Sursa: curierul national

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Românul Mihai Pohonţu devine vicepreşedinte al Samsung la nivel mondial
Românul Mihai Pohonţu devine vicepreşedinte al Samsung la nivel mondial

Mihai Pohonţu, fostul vicepreşedinte al Disney Interactive, a preluat din ianuarie 2015 funcţia de VP pentru Emerging Platforms la Samsung.

”Zona de activitate s-a lărgit considerabil şi acum include toate iniţiativele de software dezvoltate intern la Samsung Media Solutions Center America şi de asemenea cele dezvoltate prin parteneriate externe cu studiouri independente, dar şi companii de vârf”, sintetizează noua funcţie Mihai Pohonţu, spunând că va reveni cu precizări odată ce se va obişnui cu noua echipă, dar şi cu noile responsabilităţi.

În ultimii doi ani şi jumătate, Mihai Pohonţu a fost vicepreşedinte al Disney Interactive. Cu un an în urmă, povestea pentru un articol de copertă în Business Magazin că este ”foarte angrenat în strategia Disney” şi că are ”deja o poziţie foarte importantă în companie, pe care o simt ca atare. Am multă libertate să inovez, să aduc suflu nou”. Pohonţu a preluat jobul de la Disney Interactive la începutul anului 2012. Jobul de la Disney presupunea conducerea unei reţele de parteneri care creau jocuri: ”Reţeaua pe care o conduc eu se cheamă Partners. Forţa care creează jocurile este externă. Coordonez direct o echipă de 10 producători care coordonează studiourile de jocuri; echipa mea în total are peste 500 de oameni în 7 locaţii din lume (Polonia, India etc)”. Cel mai  important proiect pe care a lucrat în cadrul gigantului de entertainment este Disney Infinity, care creează o legătură între jucăriile Disney şi un tool care comunică cu consola şi care permite să transformi jucăria într-un personaj din joc.

Cariera lui Mihai Pohonţu în industria jocurilor a început când era la studii la UCLA, în Statele Unite şi căuta un job de noapte pentru a se putea întreţine. S-a angajat tester la Activision şi a profitat din plin de faptul că în adolescenţă jucase sute de ore de Civilization, având acces la calculator prin prisma muncii mamei sale (matematician la Institutul de Tehnică de Calcul). Studia Ştiinţe Politice la Los Angeles şi visa să se întoarcă în România. Când a terminat facultatea, lucrase deja aproape patru ani în industria jocurilor şi a primit o ofertă de la un start-up fondat de foşti angajaţi ai Activision, Jamdat, primul dezvoltator de jocuri pentru terminale mobile. Jamdat a pornit la drum în 2011, când jocurile pe mobile erau o industrie aproape inexistentă. La Jamdat, Mihai a fost angajatul cu numărul 20 şi a avut una dintre ideile care au schimbat semnificativ traiectoria firmei. La trei ani de Jamdat, când compania avea deja 60% din piaţă şi voia să se extindă în Europa, Mihai Pohonţu a venit cu ideea să deschidă un studio în România. Era anul 2004 şi el avea 24 de ani când a aterizat la Bucureşti şi a căutat primii angajaţi pentru a-i angaja într-o industrie care începuse să se dezvolte în România din anii 90, prin primul studio deschis de francezii de Ubisoft în afara Franţei la Bucureşti (1992) sau prin Gameloft, care a deschis primul studio în capitală în 1999 şi un al doilea la Cluj Napoca în 2010. Jocurile pentru mobile erau însă la început.

Într-un an, studioul deschis de Mihai Pohonţu a ajuns la 70 de angajaţi, iar Jamdat – care dezvolta deja jocuri populare precum Tetris sau Bejeweled şi care ajunsese la 800 de angajaţi -, a fost cumpărat de Electronic Arts, unul dintre giganţii de pe piaţa jocurilor care nu erau încă prezenţi în România şi care ţintea o creştere accelerată în zona de mobile gaming. Jamdat, la care Mihai Pohonţu spune că a avut acţiuni (fără a preciza numărul lor), a fost cumpărat în decembrie 2005 de EA într-o tranzacţie de 680 milioane de dolari, sumă motivată la momentul tranzacţiei de Warren Jensen, CFO la EA, prin faptul că “Cei mai mulţi oameni nu îşi pot permite astăzi o consolă de 300 de dolari, dar oricine are un telefon şi îşi permite un joc”.

După achiziţia de către Electronic Arts, care a impulsionat dezvoltarea studioului de la Bucureşti, Mihai Pohonţu a mai stat în România până în 2007 şi a apărut pe coperta Business Magazin în 2006, atunci când făcea tranziţia studioului de la Jamdat la EA. “Uitându-mă acum în urmă, nu îmi vine să cred că eu am înfiinţat ceea ce este acum EA România, o companie cu 1.100 de angajaţi”, spune Mihai Pohonţu. Diferenţa dintre cele două interviuri în Business Magazin, dincolo de cei opt ani care au trecut, este că “data trecută când am apărut în revistă eram manager la EA şi făceam un efort de PR, deoarece aveam 150 de angajaţi şi căutam oameni buni. Acum nu dau interviuri, deoarece sunt într-o perioadă de creştere accelerată”.

Ritmul accelerat al carierei lui Pohonţu a continuat când s-a întors în Statele Unite în 2007: a intrat pe o poziţie de conducere în cadrul Electronic Arts, de coordonare a tuturor echipelor de testare, apoi a devenit vicepreşedinte al EA şi în 2011 a preluat EA Interactive. În 2012, unul dintre foştii şefi din EA, John Pleasants, care preluase conducerea Disney Interactive, l-a recrutat pentru o poziţie de vicepreşedinte în cadrul companiei, unde a rămas doi ani şi 7 luni.

de Iuliana Roibu 

sursa: business magazin

 

 

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Expoziția de arhitectură “Karel Liman, arhitect al Casei Regale a României” se va deschide pe 28 ianuarie, de la ora 18,00, la Biblioteca Tehnică Națională din Praga, informează ICR Praga.

Foto: (c) Sorin LUPȘA / AGERPRES ARHIVĂ

Evenimentul, la care intrarea este liberă, se desfășoară sub patronajul Ambasadei României în Republica Cehă și Ambasadei Republicii Cehe în România.

Expoziția va fi deschisă în perioada 28 ianuarie — 21 februarie.

Găzduită și de Muzeul Național de Artă al României în perioada decembrie 2013 — ianuarie 2014, expoziția propune o incursiune în opera arhitectului ceh Karel Liman (1855 — 1929), creația acestuia fiind foarte puțin cunoscută în România contemporană.

Karel Liman s-a născut în Boemia, în acea vreme provincie a Imperiului Austriac, provenind dintr-o familie de meșteșugari.

În 1894, Karel Liman a părăsit Viena și s-a stabilit definitiv la București, unde va trăi 45 de ani, până la moartea sa.

În România a fost angajat inițial la serviciul de arhitectură al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice iar apoi, din anul 1894, a intrat în slujba Casei Regale a României. Începând din anul 1904 se va afla la conducerea Biroului Regal de Arhitectură.

Din ordinul regelui Carol I, lui Karel Liman i s-au încredințat importante lucrări de arhitectură, printre care: reconfigurarea, amplificarea și redecorarea castelului Peleș (1896-1914), proiectul și construcția castelului Pelișor (1898-1903) și refacerea tuturor clădirilor administrative de pe Domeniul Regal Peleș.

În perioada 1924-1929 a reamenajat interioarele castelului Bran, una dintre reședințele reginei Maria.

Pentru o scurtă perioadă de timp, Karel Liman a fost și arhitectul fostului Palat Regal de pe Calea Victoriei, care acum va găzdui această expoziție.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Florin Marin)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Medalii pentru elevii români, la competiţiile internaţionale. Echipa Colegiului Naţional de Informatică „Tudor Vianu” din Bucureşti s-a întors cu cinci medalii de la Olimpiada de Ştiinţe Exacte din Kazahstan la care au participat copii din 15 ţări.

Cea mai importantă performanţă a României la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe Exacte din Kazahstan a obţinut-o Teodor Stelian. Liceanul de 17 ani s-a întors acasă cu medalia de argint la informatică.

„A fost cam cel mai greu concurs la care am participat până acum. (Ce înseamnă medalia asta pentru tine?) Înseamnă dorinţa de a ajunge mai sus”, spune Teodor Stelian.

Monica Dobrinoiu a contribuit la succesul echipei cu medalia de bronz la fizică.

„Aici avem două probe, una teoretică şi una practică. Întotdeauna e mai greu la proba practică, pentru că noi în ţară nu avem suficientă aparatură cu care să lucrăm”, afirmă Monica Dobrinoiu.

Primii care s-au bucurat de succesul elevilor au fost profesorii lor de la „Tudor Vianu”.

„Aceste medalii înseamnă o recunoaştere a activităţii profesorilor, a activităţii desfăşurate de elevi, a încrederii cu care abordăm aceste provocări internaţionale”, declară Elena Vinţ, director al Colegiului Naţional de Informatică „Tudor Vianu”.

„Sunt copii frumoşi, sunt copii deştepţi, sunt copii speciali, pot să facă orice îşi doresc. Sigur că mi-aş dori să-i văd în România”, spune Ioana Stoica, profesor de fizică.

La Olimpiada de Ştiinţe Exacte din Kazahstan, desfăşurată săptămâna trecută, au participat aproape 500 de elevi din 15 ţări.

Sursa: digi24

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Mamaliga

Terapie cu mamaliga
Banala mamaliguta poate deveni un medicament folositor in tratarea racelilor si a pietrelor la fiere

    Malaiul este un inlocuitor de nadejde al produselor de panificatie, numit de specialisti „prietenul intestinului subtire“. Dispretuit pe nedrept, acest medicament traditional aduce numai beneficii atit omului sanatos, cat si celui care sufera de boli grave. Cura cu mamaliga este foarte sanatoasa, o putem incerca in Postul Pastelui, pentru hranirea organismului si curatirea intestinelor.

  • De ajutor ficatului si intestinelor

Un aliment traditional cum e mamaliga a fost de multe ori subiect de cercetare al specialistilor, fara a i se putea gasi o contraindicatie. Fierturile de porumb au fost apreciate inca din vremea lui Columb, dar, ulterior, au ajuns sa fie considerate hrana saracilor. Studiile recente au scos in evidenta faptul ca media de viata a triburilor amerindiene care se hraneau cu porumb crud sau fiert era mult mai mare decat a altor comunitati invecinate, carora le lipsea din dieta acest aliment. Recent, s-a descoperit prezenta in boabele de porumb a unor substante derivate ale acizilor arahidic si palmitic, extrem de importante pentru sanatatea organismului. Acesti acizi se absorb in intestin cu mare usurinta, fara a suferi transformari chimice decat in proportie de 22-28%. Ajunsi in sange, se transforma in hidroxiacizi care vor purifica sangele de unele substante toxice. Efectul detoxifiant al substantelor din porumb usureaza efortul ficatului de neutralizare a substantelor toxice, reducand considerabil riscul la insuficiente si ciroze hepatice. La populatiile unde se consuma zilnic terci de malai, incidenta bolilor hepatice este de 10 ori mai mica, iar copiii au o dezvoltare mai buna.

  • Ne ajuta sa traim mai mult

Cercetatorii edocrinologi considera ca un consum zilnic de mamaliga scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfunctii tiroidiene. De asemenea, consumul de mamaliga regleaza concentratia de glucoza in sange, fiind de folos diabeticilor. Reduce cantitatea de colesterol din sange, scazand astfel riscul de ateroscleroza si, implicit, de infarct. Mai mult, banala mamaliga revitalizeaza functiile sexuale, in special feminine. Rezultatele cercetarilor românesti efectuate de antropologi in regiunea Bran-Rucar (unde mamaliga e mai des pe masa romanilor), arata ca 9% din femeile de peste 65 de ani au avut o activitate ovariana foarte intensa, manifestata si prin prelungirea vietii sexuale chiar si dupa varsta de 72 de ani. De asemenea, consumul de mamaliga este raspunzator si de longevitate. Multa lume crede ca mamaliga ingrasa. Ei bine, mamaliga moale are de patru ori mai putine calorii fata de paine. Iar mamaliga virtoasa are jumatate din caloriile painii. inca din cele mai vechi timpuri, romanii au folosit mamaliga ca leac. De exemplu, doar pentru a evita pelagra, este suficient consumul zilnic de mamaliga cu o jumatate de litru de lapte si un ou. Terapia a dat rezultate sute de ani.

  • Cataplasme aplicate pe piept

Tratamentele pe care ni le faceau bunicile noastre in copilarie ne vindecau si ne fereau de utilizarea abuziva a antibioticelor. Mamaliga era la loc de cinste printre leacurile vechi. Pentru durere in gat si raceala, se pun pe o tabla incinsa doua linguri de malai si se sta cu nasul deasupra fumului produs, amestecand continuu. in plus, se bea seara inainte de culcare un terci, ca o mamaliga subtire, in care se pune o bucatica de unt. A doua zi, va veti simti infinit mai bine. in popor, unul din adjuvantele cu o eficienta incredibila in pneumonie este tot faimoasa mamaliga româneasca. Se lasa sa se raceasca, cat poate suporta pielea, dupa care se intinde pe zona pieptului intr-un strat de doua degete pe torace si se tine 15 minute, dupa care se inlatura, iar pielea se sterge cu un tampon inmuiat in spirt camforat. Cataplasma cu mamaliga calda e buna si in bronsite, gripa, tuse cronicizata. Aceeasi aplicatie se face in zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale si a nefritelor, pe zona inferioara a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite si cistite.


  • Dieta cu mamaliga

Micul dejun: mamaliga fierbinte, cat mai cruda, amestecata in mod traditional cu un ou moale si lactate.
Pranz: alimente obisnuite, dar inlocuiti painea cu mamaliga.
Cina: lapte batut sau iaurt cu mamaliga.

sursa: sitegoogle
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Tenismanul român Marius Copil, învins joi de Stanislas Wawrinka, la Melbourne, și-a lăsat, totuși, amprenta asupra turneului Australian Open, prin cel mai rapid serviciu din competiție, cu 242 km/h.

Foto: (c) Xu Yanyan / XINHUA ARHIVA

Wawrinka, deținătorul titlului și numărul patru mondial, s-a calificat în turul al treilea după un meci strâns, câștigat cu 7-6 (7/4), 7/6 (7/4), 6-3 în fața arădeanului de 24 de ani aflat pe locul 194 în lume.

Copil a reușit 17 ași în fața lui Wawrinka, iar elvețianul a apreciat jocul prestat de român, care venise din calificări și se afla la primul său turneu de Mare Șlem din carieră.

”A fost un meci dificil. Mă bucur că m-am calificat și mai ales în trei seturi. Condițiile nu au fost ușoare azi, a fost foarte cald și s-a jucat rapid. Iar el (Copil, n. red.) a jucat grozav. A servit foarte bine și a pus multă presiune pe mine. Nu a fost cel mai bun tenis al meu, dar mă bucur de felul cum am luptat azi și pentru rezultat”, a declarat Wawrinka după meci.

Site-ul oficial al turneului notează că echilibrul meciului a fost dat și de faptul că jucătorii au constituții fizice și stiluri asemănătoare, iar după ce și-au intrat în ritm au oferit un tenis impresionant.

AGERPRES (autor: Mihai Țenea, editor: Teodor Ciobanu

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Ziua internaţională a îmbrăţişării. Tipuri de îmbrăţişări de care avem nevoie

Ziua internaţională a îmbrăţişării. Tipuri de îmbrăţişări de care avem nevoie / FOTO: bashny.net

 

Ziua internaţională a îmbrăţişărilor. Dacă vă ia cineva în braţe pe 21 ianuarie nu vă speriaţi. Are un motiv întemeiat să facă acest lucru. Asta pentru că în lumea întreagă, este marcată o sărbătoare cel puţin neobişnuită - Ziua Internaţională a Îmbrăţişărilor.

Potrivit tradiţiei, în această zi, oricine poate îmbrăţişa chiar şi persoane necunoscute. Sărbătoarea a apărut pentru prima dată în Statele Unite, în anul 1986, iar în scurt timp s-a răspândit în toată lumea.

Nimeni nu ştie, însă, cui i-a venit ideea şi de ce este marcată anume pe 21 ianuarie. Se consideră, totuşi, că autorii ideii au fost studenţii, scrie publika.md.

Psihologii explică existenţa unei astfel de sărbători prin faptul că oamenii au nevoie de afecţiune, siguranţă, dragoste şi confort sufletesc.

Tipuri de imbratisari de care avem nevoie

1. Imbratisarea de “la revedere” ( aceasta este comuna pentru relatia de prietenie dar si de cuplu): cand ne intalnim cu persoana draga o imbratisam pentru a-i arata ca ne e draga, ne-a lipsit dar si pentru a-i spune cat de mult inseamna pentru noi. In cazul unei relatii de cuplu, imbratisarea este completata de un sarut, iar partenerii se simt contopiti unul cu celalalt.

2. Imbratisarea nocturna – este caracteristica relatiei de cuplu dar si celei intre copil si parinte. In linistea noptii ce e mai placut decat sa simti ca partenerul te imbratiseaza, simti caldura corpului lui, te simti iubita si in acelasi timp ocrotita.

3. Imbratisarea de dimineata – ceasul desteptator ne deranjeaza cand ne aduce aminte de o noua zi de munca dar parca prindem energie cand partenerul ne trezeste cu o imbratisare, ne simtim iubite, ocrotite si parca nimic nu mai conteaza si nu ne poate strica buna dispozitie.

Sursa:  REALITATEA.NET:

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva