Search

Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

La 21 mai, în fiecare an, marcăm Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog și dezvoltare. Ea oferă oportunitatea de a înțelege profunzimea valorilor diversității culturale și de a învăța să trăim împreună.

Foto: (c) un.org

În mesajul său, pentru marcarea zile în acest an, directorul general al UNESCO, Irina Bokova, subliniază faptul că într-o lume diversă, distrugerea culturilor este o crimă. Scopul nostru trebuie să fie acela de a crește diversitatea culturală care reprezintă patrimoniul nostru comun, un simbol al gândirii libere și cea mai mare oportunitate pentru omenire.

Această zi este marcată printr-o serie de reuniuni, mese rotunde și seminarii la care participă specialiști din domeniul academic, al științelor politice, istoriei religiilor, filosofiei, precum și istorici, antropologi, reprezentanți guvernamentali sau ai organizațiilor neguvernamentale.

Evenimentul important dedicat Zilei mondiale pentru diversitate culturală, din acest an l-a constituit cel de-al 3-lea Forum mondial privind dialogul intercultural, desfășurat la Baku, în Azerbaidjan, între 18-19 mai 2015. Având ca temă principală “Cultura și dezvoltarea durabilă în agenda de dezvoltare post-2015″ s-a concentrat în principal pe proiecte și programe dedicate zilei și pe rolul credinței, religiilor, migrației, sportului, educației, artei, afacerilor în construirea încrederii și cooperării între culturi și civilizații. Forumul a fost organizat în colaborare cu UNESCO, Alianța pentru Civilizații a ONU, Organizația Mondială pentru Turism, Consiliul Europei și Organizația Islamică Educațională, Științifică și Culturală, potrivit paginii dedicate de ONU zilei www.un.org.

Campania de baza lansată în 2011 “Do One Thing For Diversity and Inclusion” pentru a marca această zi, continuă încurajând persoanele și organizațiile din întreaga lume în luarea de măsuri concrete pentru a sprijini diversitatea culturală. Campania are de dedicată o pagină de facebook, servind ca o platformă pentru oamenii din întreaga lume pentru a împărtăși experiențele lor prin postări de imagini și videoclipuri.

În urma adoptării, în cadrul celei de-a 31-a sesiuni a conferinței generale a UNESCO, desfășurată la Paris, la 2 noiembrie 2001, a Declarației universale privind diversitatea culturală, Adunarea Generală a ONU a decis, la 20 decembrie 2002, prin Rezoluția 57/249, proclamarea zilei de 21 mai drept Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog și dezvoltare. Pe plan mondial, UNESCO joacă un rol important în promovarea diversității culturale.

Atât dialogul inter-cultural, cât și dezvoltarea culturală trebuie să facă parte din strategiile naționale de dezvoltare, fiind, totodată, unele dintre preocupările de bază ale Organizației Națiunilor Unite.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Tudor Arghezi, pe numele său adevărat Ion N. Theodorescu, s-a născut la București, la 21 mai 1880. Tatăl său, Nae Theodorescu, originar din Gorj, a fost mic funcționar, în timp ce identitatea mamei scriitorului este până azi controversată.

Foto: (c) REPRODUCERE / Arhiva AGERPRES

După școala primară, a urmat cursurile gimnaziului ”Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului ”Sfântul Sava” din București.

A debutat în 1896 în revista lui Al. Macedonski ”Liga ortodoxă”cu proza ”Din ziua de azi”, urmată, la scurt timp, de poezia ”Tatăl meu”, semnând Ion Theo. Este perioada în care îl cunoaște și se împrietenește cu Grigore Pișculescu (Gala Galaction), iar prietenia cu acesta va dura toată viața.

A colaborat în anii 1897-1899 la ”Revista modernă” și la ”Viața nouă”, cu poezii și proză scurtă, începând să folosească pseudonimul Tudor Arghezi (inspirat din denumirea latină a Argeșului-Argesis).

În februarie 1900, se retrage la mânăstirea Cernica, unde, după o perioadă de noviciat primește haina monahală, devenind călugărul Iosif, iar mai târziu este hirotonit diacon. În 1905, renunță la cin și pleacă în Franța, unde, la începutul aceluiași an, se născuse primul său fiu, Eliazar (viitorul artist fotograf Elie Lothar). De aici pleacă în Elveția, unde audiază cursuri la Universitatea din Geneva, frecventează asiduu bibliotecile și practică diverse meserii (1905-1910).

Revine în țară în 1910 și începe colaborarea la ”Facla”, ”Viața Românească”, ”Rampa” ș.a. cu versuri, pamflete, polemici. A condus, alături de Gala Galaction, revista ”Cronica” (1915-1916).


Paraschiva și Tudor Arghezi (1961).
Foto: (c) REPRODUCERE / Arhiva AGERPRES

În 1916, s-a căsătorit cu Paraschiva Burda, originară din Bucovina, cu care a avut doi copii: Domnica (Mitzura) și Iosif (Baruțu).

Ca urmare a articolelor în care se pronunțase în favoarea neutralității României în Primul Război Mondial, este condamnat în procesul ziariștilor colaboraționiști, din 1918, și întemnițat la închisoarea Văcărești, fiind grațiat în 1919, la intervenția lui Nicolae Iorga.

Din 1922 a condus revista ”Cugetul românesc”, apoi ziarul ”Națiunea” (1923), unde a publicat ”Amintirile ierodiaconului Iosif”. Colaborează, totodată, la publicațiile “Viața românească”, “Adevărul literar și artistic” , “Rampa”, “Contimporanul” ș.a.


Casa Memorială Tudor Arghezi-Mărțișor din București
Foto: (c) Viorel LĂZĂRESCU / Arhiva AGERPRES

În 1926, cumpără un teren pe dealul Mărțișorului, aproape de închisoarea Văcărești, unde începe să sădească pomi fructiferi și viță-de-vie și unde va construi, pe parcursul mai multor ani, celebra casă ”Mărțișor” (după planuri întocmite chiar de către poet), cu anexe și o tipografie unde Arghezi intenționa să-și publice întreaga operă. Se mută cu familia la ”Mărțișor” în 1930.

La vârsta de 47 de ani, în 1927, Tudor Arghezi își publică primul volum de versuri, ”Cuvinte potrivite”. Apariția acestuia, primit cu elogii de criticii din acea perioadă, a marcat consacrarea poetului (Premiul Societății Scriitorilor din România, 1927).


Foto: (c) REPRODUCERE / Arhiva AGERPRES

Un an mai târziu începe să editeze, într-o concepție grafică originală, ”Bilete de papagal” (1928-1929; 1930; 1937-1938; 1945), unde a lansat câțiva poeți tineri de valoare. Debutul în proză are loc în 1929, când apare volumul ”Icoane de lemn”. În 1931, apare volumul ”Flori de mucigai” (1931), cu binecunoscutul autoportret al poetului.

În continuare apar noi volume de proză: ”Cartea cu jucării” (1931), ”Tablete din Țara lui Kuty” (1933), ”Cimitirul Buna-Vestire” (1936) etc.

În 1934, i s-a acordat Premiul Național pentru Poezie, alături de George Bacovia. Amintim, de asemenea, volumele de versuri ”Cărticică de seară” (1935) și ”Hore” (1939), precum și ”edițiile definitive” de ”Versuri” (1936; 1940; 1943).

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a deținut rubrica ”Bilete de papagal” din ziarul ”Informația zilei”, unde a publicat, în septembrie 1943, celebrul pamflet ”Baroane!”, îndreptat împotriva ambasadorului Germaniei la București, baronul Manfred von Killinger, pentru care a fost arestat și apoi internat în lagărul de la Târgu Jiu (1943-1944). După 1945, a început o febrilă activitate publicistică la ”Adevărul”, ”Jurnalul de dimineață” ș.a., iar în 1946 a fost distins cu Premiul Național pentru Literatură.

Devine ținta unor atacuri în presa vremii, pornindu-se de la poeziile din ”Una sută una poeme” (1947), apoi opera sa literară este pusă sub interdicție. Tipografia de la ”Mărțișor” i-a fost confiscată în 1948, iar pentru familia poetului au urmat ani grei. În această perioadă, Tudor Arghezi a tradus din limba rusă (între altele, ”Suflete moarte” de Gogol), iar în limba franceză — ”În floarea vieții” de Anatole France.

În 1954, îi apare volumul de versuri pentru copii ”Prisaca”. De acum vor fi reluate și colaborările la principalele reviste literare și în presa centrală.


Scriitorul Tudor Arghezi, la aniversarea vârstei de 80 de ani, împreună cu soția sa Paraschiva Arghezi, la Atheneul Român (1960)
Foto: (c) Armand ROSENTHAL / Arhiva AGERPRES

Este membru titular al Academiei Române din 2 iulie 1955, iar în 1957 este ales și în Marea Adunare Națională. Avea să fie sărbătorit ca poet național la împlinirea vârstei de 80, și respectiv 85 de ani.

O ediție bibliografică ”Versuri” este publicată în 1959, pentru ca un an mai târziu să apară volumul ”Tablete de cronicar”, iar în 1961 volumul “Cu bastonul prin București”. În 1962, a început editarea seriei de ”Scrieri”, proiectată în 60 de volume. Ultimele plachete ale poetului au înmănuncheat stiluri inedite: ”Frunze” (1961), ”Cadențe” (1964), ”Ritmuri” (1966) etc.


Decorarea scriitorului Tudor Arghezi, la împlinirea vârstei de 80 ani (1960) 
Foto: (c) Armand ROSENTHAL / Arhiva AGERPRES

În 1965, i-a fost decernat Premiul internațional ”Herder” și în același an a fost ales membru al Academiei Sârbe de Științe și Arte.

Poetul a donat statului, în 1966, întreaga proprietate a ”Mărțișorului”, cu condiția ca aceasta să devină, după moartea sa, Casă memorială. În iunie 1974, ”Mărțișorul” a devenit Casă memorială patronată de Muzeul Literaturii Române.

Tudor Arghezi s-a stins din viață la 14 iulie 1967, la puțin timp de la moartea soției sale Paraschiva (1966), fiind înmormântat, alături de ea, în grădina casei din ”Mărțișor”.

În anul 2000, începe editarea operei complete a scriitorului Tudor Arghezi în colecția ”Opere fundamentale”, coordonată de Fundația pentru Știință și Artă și Editura Univers Enciclopedic, la care, se alătură, din 2003, Editura Academiei Române.

Lumea copilăriei și deopotrivă lumea animalelor au ocupat un loc distinct în opera lui Arghezi (”Cartea cu jucării”, ”Cântec de adormit Mitzura”, ”Mărțișoare”, ”Prisaca”, ”Zdreanță”, etc). Cei care vizitează Muzeul memorial Tudor Arghezi — ”Mărțișor” pot vedea în curtea din fața casei un coteț pe care scrie ”Zdreanță”, amintind de cățelul atât de îndrăgit căruia Tudor Arghezi i-a dedicat binecunoscuta poezie. Alături se află, împrejmuit cu un mic gard, mormântul lui Zdreanță.


Scriitorul Tudor Arghezi în biroul casei sale (1957)
Foto: (c) Kessler MIRCEA / Arhiva AGERPRES

”MĂRȚIȘORUL e patria literaturii mele. De acolo au ieșit CUVINTELE POTRIVITE și toate scrierile adunate acuma într-o mulțime de volume, gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie… Pentru mine, Mărțișorul e un lucru de neuitat. Cred că acolo mi s-a plămădit cerneala și mi-a înviat oarecum condeiul”, mărturisea Tudor Arghezi.

AGERPRES/(Documentare — Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

De Ziua Înălțării Domnului (mare sărbătoare creștină, care comemorează înălțarea la cer a lui Iisus din Nazaret, la 40 de zile după Înviere) celebrăm Ziua Eroilor, sărbătoare națională a poporului român, în memoria celor căzuți de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului. Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) se sărbătorește anul acesta la 21 mai.

Foto: (c) Angelo BREZOIANU / Arhiva AGERPRES

În semn de recunoștință pentru sacrificiul suprem al sutelor de mii de ostași căzuți la datorie în timpul Primului Război Mondial, Tratatul de la Versailles, semnat de fostele țări beligerante în 1919, prevedea, printre altele, obligativitatea întreținerii mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a operelor comemorative de război dedicate acestora.

În România, care a pierdut în prima mare conflagrație a secolului XX aproape un milion de militari și civili, concretizarea prevederilor actului de la Versailles s-a făcut prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920 — care a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înălțării Domnului Iisus Hristos, dată decretată sărbătoare națională a poporului român. Țara noastră a devenit astfel primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali.

Un rol important în omagierea eroilor căzuți la datorie l-a avut Societatea ”Mormintele Eroilor Căzuți în Război” (înființată în 1919) și transformată ulterior, în 1927, în Societatea ”Cultul Eroilor”. Datorită acestei organizații, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Maria, în anul 1923 a fost inaugurat Mormântul Ostașului Necunoscut, amplasat inițial în fața Muzeului Militar Național din Parcul Carol. De asemenea, Societatea, care de la 1 august 1940 s-a numit ”Așezământul Național Regina Maria”, a avut o activitate prodigioasă, manifestată inclusiv prin construirea, în perioada interbelică, a numeroase monumente și plăci comemorative în aproape toate localitățile țării.

Ca urmare a conjuncturilor politice, prin Decretul nr. 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se prevederile anterioare. Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor și operelor comemorative a menținut reglementarea care prevedea ca data de 9 mai să fie considerată Ziua Eroilor, sărbătorindu-se cu prilejul Zilei Independenței de Stat a României și a Victoriei asupra Fascismului.

După 1990, ca urmare a demersurilor Ministerului Apărării Naționale, Ziua Eroilor nu s-a mai sărbătorit la 9 mai, ci de Ziua Înălțării Domnului.

La 2 mai 1995, Parlamentul României a adoptat o lege conform căreia Ziua Înălțării Domnului a fost declarată ”Ziua Eroilor”, pentru a omagia jertfa celor căzuți în luptă pentru libertatea și independența poporului român.

Ziua Înălțării Domnului a fost desemnată Zi a Eroilor și Sărbătoare Națională Bisericească, prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001. Totodată, legea din 2003 privind regimul monumentelor și operelor comemorative de război a proclamat sărbătoarea Înălțării Domnului, drept Sărbătoare Națională a poporului român.

AGERPRES/(Documentare, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) se sărbătorește în acest an la 21 mai. Înălțarea lui Hristos la ceruri este sărbătorită la 40 de zile de la Învierea Domnului (Sfintele Paști).

Sărbătoarea Înălțării Domnului Iisus Hristos, la Catedrala Patriarhală 
Foto: (c) Alex MICSIK / Arhiva AGERPRES

Așa după cum o mărturisesc Evangheliile: “Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu”. (Luca cap. 24; 50-53)

Prin Înălțare, Hristos Dumnezeu iese din lume, pregătind totodată venirea Duhului Sfânt. El a dorit ca ucenicii să fie martori la Înălțarea Sa pentru ca întreaga lume să cunoască prin ei că S-a Înălțat la cer cu trupul transfigurat prin Înviere.

Slujba de sfințire a picturii Catedralei Episcopale Înălțarea Domnului din Slobozia
Foto: (c) Alex TUDOR / Arhiva AGERPRES

Pe când se înălța, Iisus a binecuvântat pe apostoli, pe toți oamenii și întreaga natură. Pe când binecuvânta, a fost luat într-un nor, ce reprezintă Slava lui Dumnezeu, lumina dumnezeiască veșnică, în care Hristos a fost primit și în care a înălțat natura noastră umană.

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește la Înălțarea Domnului și ziua de pomenire a eroilor neamului românesc.

Cu prilejul Zilei Eroilor, la Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, a avut loc ceremonia depunerii urnei comemorative cu pământ adus de la Plevna, Bulgaria
Foto: (c) Alex TUDOR / Arhiva AGERPRES

Pomenirea eroilor la praznicul Înălțării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfințită ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1999 și 2001.

Totodată, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, sărbătoarea Înălțării Mântuitorului Iisus Hristos — Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională.

Joi, 21 mai, la sărbătoarea Înălțării Domnului și Ziua Eroilor, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate, slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele acestora din țară și străinătate, potrivit Agenției de știri Basilica.

La ora 12.00, clopotele tuturor locașurilor de cult ortodoxe vor fi trase în semn de recunoștință față de eroii care s-au jertfit pentru neam, credință și țară.

În mod obișnuit, în Biserica Ortodoxă Română la fiecare Sfântă Liturghie sunt pomeniți eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea și demnitatea poporului român.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 21 mai.

Catedrala Patriarhală din București, aflată sub ocrotirea Sfinților Împărați Constantin și mama sa Elena
Foto: (c) Alex MICSIK / Arhiva AGERPRES

Sfântul Constantin cel Mare s-a născut în anul 272, în cetatea Naissus (astăzi, Niș, în Serbia), din provincia romană Moesia Superior. Tatăl său, Constanțiu Chlor, care la acea vreme era general, a ajuns mai târziu la conducerea imperiului cu titlul de “caesar”.

Forma de conducere a Imperiului Roman era atunci tetrarhia, doi “augustuși” și doi “caesari”, aceștia ajungând în cele din urmă să-și dispute puterea. Astfel, Constantin cel Mare, proclamat de armată împărat, a intrat în conflict cu fiul fostului împărat Maximian, Maxențiu.

Lupta dintre Constantin și cezarul care stăpânea Roma, împreună cu ținuturile de Răsărit ale imperiului, Maxențiu (317-313), a fost câștigată de Constantin la Turin și Verona, urmând ca acesta să vină asupra Romei. Bătălia decisivă cu Maxențiu a fost dată la Podul Milvius, lângă Tibru, în octombrie 312.

În ziua premergătoare luptei, rugându-se “Dumnezeului tatălui său”, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă și o inscripție: “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui), conform mărturiei lui Eusebiu de Cezareea, scriitor bisericesc. În noaptea în care a urmat împăratul și-a însemnat cu crucea toate steagurile armatei sale. Bătălia de-a doua zi a fost câștigată de Constantin care a intrat biruitor în Roma, iar Maxențiu s-a înecat în apele Tibrului.

Sosirea delegației Bisericii Greciei, care aduce la București icoana făcătoare de minuni a Sfintei Împărătese Elena în care se păstrează părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, precum și icoana istorică a Sfântului Împărat Constantin cel Mare
Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

Un an mai târziu (313), Constantin a emis Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaștere oficială a creștinismului, prin care se punea capăt persecuțiilor împotriva creștinilor și se garanta libertatea credinței și a cultului.

Actul a fost emis cu acordul împăratului ce stăpânea peste partea de răsărit imperiului, Liciniu (308-321). În urma conflictului izbucnit între cei doi, Liciniu a încălcat acest acord și a dezlănțuit din nou persecuțiile. Constantin l-a învins în bătălia de la Crysopolis (18 septembrie 324) și l-a condamnat la moarte.

Din anul 324 Constantin a rămas singur la conducerea Imperiului Roman, poziție pe care și-a menținut-o până la sfârșitul vieții (337).

În această perioadă, Biserica a cunoscut o mare înflorire pe tot întinsul imperiului. Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, având o contribuție majoră în susținerea acestui efort înnoitor.

Reformele dispuse de împăratul Constantin cel Mare au inclus și ridicarea unei noi capitale, pe Bosfor. Cetatea s-a chemat Constantinopol și a fost inaugurată la 12 mai 330.

Între clădirile care au fost construite în acest oraș fabulos, din locul vechii cetăți Byzantion, s-a aflat și Biserica “Sfinții Apostoli”, ridicată pe cel mai înalt deal al nou-înființatului oraș. Biserica avea planul în formă de cruce grecească (cu cele patru brațe egale) și era încununată cu o turla cu ferestre și patru fără ferestre, cele patru fiind așezate pe brațele crucii.

Procesiunea “Calea Sfinților” cu Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, Sfintele Moaștele ale Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
Foto: (c) Alex TUDOR / Arhiva AGERPRES

În această biserică, care astăzi nu mai există, a fost înmormântat Constantin cel Mare. Împăratul a murit în Nicomidia, în anul 337, cu puțin înainte de terminarea construirii bisericii. În momentul în care lucrările de zidire s-au încheiat, trupul lui Constantin cel Mare a fost mutat în această biserică-necropolă de către fiul și succesorul său, Constantiu.

Mama sa, Sfânta Elena, a fost atașată foarte mult de valorile religiei creștine. Prin râvna ei pentru descoperirea relicvelor sfinte a fost descoperit locul Golgotei și s-a găsit lemnul crucii pe care a fost răstignit Hristos. Sfânta Elena s-a implicat direct în construcția a trei lăcașuri: Biserica Învierii, deasupra Sfântului Mormânt și a Golgotei, Biserica Nașterii de la Betleem și Biserica Înălțării Domnului de pe Muntele Măslinilor.

Pentru marea contribuție la răspândirea și înflorirea creștinismului, Constantin și mama sa, Elena, au fost trecuți de Biserica Ortodoxă în rândul sfinților și sunt socotiți “întocmai cu apostolii”.

AGERPRES (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Nu este o proteză sau un robot impresionant dintr-un film, ci creaţia unui elev de clasa a XI-a. Pasionat de electronică şi fizică, Marian Stoica s-a hotărât să participe la Festivalul Naţional al Ştiinței. S-a gândit să creeze o mână robotică, pe bazele căreia s-ar putea crea în viitor o proteză. S-a hotărât cu puţin timp înainte de concurs, aşa că a finalizat proiectul foarte repede.

A strâns agrafe, mănuşi, acumulatori şi câteva componente dintr-un calculator mai vechi. A cumpărat apoi ultimele materiale necesare şi s-a apucat de treabă. Senzorii de pe mănuşă trimit datele prin wireless către mâna robotică, iar aceasta imită degetele unei mâini normale.

Un coleg atipic, nonconformist şi creativ. Aşa este privit Marian de colegii din clasa a XI-a de la Colegiul Naţional Alexandru Lahovari din Râmnicu Vâlcea.

Premiul obţinut de Marian îi încântă pe profesorii lui. Aceştia nu au, însă, tot timpul cuvinte de laudă la adresa lui. Este genul de elev pasionat de un anumit domeniu şi de multe ori nu acordă foarte multa atenţie materiilor care nu îl atrag.

La Festivalul Naţional al Ştiinţei de la Zalău, unde Marian Stoica a obţinut unul dintre premiile cele mai importante, au participat 600 de elevi din toată ţara. Pentru ediţia de anul viitor, Marian lucrează deja la un avion cu lungimea de un metru, care promite că va fi cu totul special.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Aflate la doar 20 de km de orașul Bicaz, Cheile Bicazului reprezintă una dintre cele mai pitorești zone turistice ale țării.

Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Situate în partea centrală a Munților Hășmaș, aparținând Carpaților Orientali, acestea sunt delimitate la nord și nord-vest de Suhardul Mare (1 506 m) și la sud-est de Suhardul Mic (1 352 m), și fac legătura între județele Neamț și Harghita, potrivit www.roturism-info.ro.

Cheile Bicazului, cu o lungime de șase kilometri, sunt cele mai impozante chei de calcar din Europa, formate prin eroziunea produsă de râul Bicaz în calcarele cretacice.

Cea mai spectaculoasă zonă a Cheilor se desfășoară pe o lungime de circa 1 km, de la vărsarea pârâului Bicăjel în râul Bicaz, unde, pe alocuri, pereții de stâncă au o înălțime de 300 de metri. În unele zone, precum ”Poarta de piatră”, în aval de Serpentina Mare, distanța dintre pereții stâncoși Piatra Poienii și Piatra Bardos este de maximum șase metri. Mai jos de acest loc se află locul numit ”Pridvorul iadului”.

Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Serpentinele prezente de-a lungul drumului sunt însoțite de peșteri, precum Peștera Neagră, Peștera Cascada, Licaș și Avenul cu trei intrări. Tot aici se pot admira Piatra Surducului (1.077 m) sau Piatra Altarului (1.154 m), masivul stâncos cel mai impunător al Cheilor Bicazului, dar și Piatra Pinteștilor (847 m), Piatra Arșiței (835 m).

Totodată, toate micile cursuri de apă afluente Bicazului au săpat în calcare alte chei: Cheile Lapoșului, Cheile Șugăului, Cheile Bicăjelului, potrivit aceluiași site.

Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Pe unele stânci din Cheile Bicazului sunt marcate trasee pentru practicarea alpinismului de către profesioniști, zona fiind cunoscută sub numele de ”paradisul alpiniștilor”.

Cheile Bicazului fac parte din Parcul Național Cheile Bicazului — Hășmaș ce are ca arii protejate: Cheile Bicazului (jud. Neamț, 1.600 ha și jud. Harghita, 2.128 ha), Lacul Roșu (format prin bararea naturală a apelor râului Bicaz, 1837), Cheile Șugăului, Avenul Licaș (5 ha), Masivul Hășmașul Mare-Piatra Singuratică și Hășmașul Negru (800 ha), potrivit geoturism.ro.

Parcul Național Cheile Bicazului — Hășmaș (PNCB-H), rezervație geologică, botanică și peisagistică situată în Munții Hășmaș, în zona central-nord-estică a României
Foto: (c) Gina ȘTEFAN / Arhiva AGERPRES

Cadrul natural al masivului Hășmaș cu elemente geologice, geomorfologice, pedologice și climatice foarte variate, marea diferență de nivel (de la 575 m în valea râului Bicaz în Bicaz — Chei la 1 792 m vârful Hășmașul Mare) determină existența unei flore și faune bogate și variate.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Lucrări și experimente științifice ingenioase, precum o mână robotică, diferite mașinuțe și roboți din materiale reciclabile sau vulcani, au putut fi admirate sâmbătă, pe platoul de marmură din centrul Zalăului, la cea de-a VIII-a ediție a Festivalului Național al Științei, eveniment ce a reunit peste 600 de elevi din cinci județe și la care a fost prezent, alături de autoritățile locale, ministrul delegat pentru dialog social, Liviu Pop.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

“Azi, elevii noștri, așa cum ne-au obișnuit, și-au mutat din nou micile lor laboratoare în aer liber, pentru a ne prezenta și explica experimentele lor spectaculoase. Preț de câteva ore, vom putea admira proiectele realizate de elevi și profesori din județele Cluj, Mureș, Tulcea, Vâlcea și bineînțeles Sălaj. La ediția din acest an a Festivalului Științei Zalău s-au înscris peste 600 de elevi din 32 de unități de învățământ din județ și din țară, care vor încerca să vă împărtășească creativitate și idile lor prin experimentele științifice extrase din manualele de fizică, biologie chimie sau alte științe”, a declarat, la festivitatea de deschidere, Maria Pop, inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Sălaj.

La rândul său, ministrul Liviu Pop a subliniat că astfel de evenimente arată adevărata reformă din învățământ.

“Vă felicit pentru perseverență și consecvență, pentru că știm ce greu este să transformi o acțiune locală, la nivel de regiune și la nivel național. Faptul că astăzi sunteți la ediția a VII-a e o dovadă în plus de consecvență, perseverență, seriozitate și, de ce nu, de reformă în sistemul de învățământ, o reformă reală, nu o reformă cum o văd unii politicieni, din birourile de ministru, o reformă în care este nevoie ca la masă să stea școala, administrația, agentul economic, cadrul didactic, elevul și părintele fără de care nu poate să existe un sistem educațional integrat. (…) Vă doresc din toată inima ca aceste model de bună practică să reușiți să-l exportați în cât mai multe județe ale țării și, de ce nu, aceste festival care acum este național să devină cât mai repede un festival internațional sau cel puțin european”, a declarat ministrul delegat pentru Dialog Social.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

Printre cele mai interesante lucrări ale ediției din acest s-a numărat o mână robotică manevrată pe calea undelor de către o mănușă purtată de utilizator, mână ce imită exact mișcările mănușii și care are costuri de realizare mult mai mici decât produsele similare existente pe piață.

“Este o mână robotică. Sunt cinci senzori pe mănușa care coordonează mâna robotică. Valorile de la senzori sunt trimise wireless la mâna robotică, iar aceasta interpretează valorile de pe senzor și deschide sau închide niște conexiuni cu servomecanisme, care la rândul lor trag de niște pârghii ce acționează degetele. Astfel, mâna imită mișcările mănușii pusă pe mâna utilizatorului. Costă 200 de lei în total”, a explicat, pentru AGERPRES, Stoica Marian, elev în clasa a XI-a la Colegiul Național “Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

Ediția din acest an a festivalului a inclus secțiunile: inventivitate — creativitate (liceu și gimnaziu), aplicabilitate (liceu și gimnaziu), micii inventatori (clasele I-IV și — învățământ preșcolar), postere cu tema “Anul internațional al luminii” (liceu, gimnaziu și învățământ primar), și scenete cu conținut științific — reprezentări artistice, scurte piese de teatru cu subiect științific. De asemenea, au fost acordate trei trofee ale festivalului, pentru cele mai bune lucrări ale elevilor de liceu, gimnaziu și învățământ primar.

Pentru toate secțiunile festivalului Consiliul Județean Sălaj a acordat în total 72 de premii (I, II, III, mențiuni și trofee ale festivalului), în valoare totală de 4.250 de lei.

AGERPRES/(AS — autor: Sebastian Olaru, editor: Cristian Anghelache)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Uniunea Europeană a declarat data de 20 mai ca fiind Ziua maritimă europeană. Aceasta oferă ocazia de a pune în evidență rolul crucial pe care îl au oceanele și mările în viața cotidiană a tuturor cetățenilor UE, nu doar în cea a comunităților costiere, ci și în dezvoltarea durabilă a Europei și în ocuparea forței de muncă în general.

Foto: (c) ec.europa.eu/maritimeaffairs/maritimeday/en/home

Pe baza unei propuneri a Comisiei Europene, această zi dedicată mării reprezintă și o platformă de dezbateri pentru a încuraja gestionarea mai bună a zonelor costiere, a mărilor și a oceanelor de către toți cetățenii și toate părțile interesate.

Evenimentul important dedicat acestei zile este ”Conferința Zilei Maritime Europene”. Ea se desfășoară în fiecare an într-o regiune diferită. În 2015, timp de două zile (28-29 mai), experți din toate sectoarele maritime de pe întreg continentul european se vor reuni la Atena. Conferința se va concentra pe porturi și zonele de coastă ca motoare pentru “creșterea albastră”, potrivit site-ului ec.europa.eu.

În România este marcată prin organizarea celei de-a V-a ediții a Forumului Inovării Social-Economice Dunăre-Marea Neagră, în zilele de 28 și 29 mai 2015, la Palatul Parlamentului. Reuniunea este direct legată de asumarea coordonării Priorității Tematice “Promovarea Orașelor Dunărene” de către Asociația Comunitățile Locale Riverane Dunării (CLDR România — www.cldr.ro) în cadrul Platformei Urbane a Regiunii Dunării de la Viena.

Obiectivul principal al evenimentului cu participare europeană constă în definitivarea prin consultări și negocieri directe cu principalii decidenți europeni în domeniu a unui proiect de anvergură care să permită o promovare concertată a potențialului capitalului uman, social, economic și turistic printr-o strategie SMART de inter-conectare a principalelor zone de atracție din fiecare subregiune în parte.

Cu același prilej, cele mai inovative idei, proiecte, inițiative și rețele cu vocație dunăreană vor fi evidențiate și răsplătite prin atribuirea, în urma unei selecții internaționale prealabile, a Trofeelor “Black Sea — Danubian Social & Economic Innovator” (2015).

Ziua maritimă europeană a fost lansată oficial la 20 mai 2008 la Strasbourg, unde a fost semnată o declarație tripartită comună de către președintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, președintele Consiliului Uniunii Europene, Janez Jan?a, și președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Edițiile precedente ale Zilei Maritime Europene au avut loc la Bruxelles (2008), Roma (2009), Gijon (2010), Gdansk (2011), Göteborg (2012), Valetta (2013) și Bremen (2014).

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua mondială a metrologiei este sărbătorită anual la 20 mai, ziua în care, în 1815, a fost semnată la Sevres, lângă Paris, “Convenția Metrului”.

Foto: (c) www.worldmetrologyday.org

Peste 80 de state celebrează impactul pe care îl au măsurările asupra vieții noastre cotidiene, în care nu există nicio latură neatinsă de acest aspect esențial. Metrul — unitatea de măsurare la nivel mondial — rămâne la fel de important astăzi, precum a fost și în 1875. O lume fără măsurători exacte este o lume în care știința, tehnologia, comerțul și societatea nu pot comunica și în care eroarea și incertitudinea ar avea dominația supremă.

Tema pentru 2015, “Măsurătorile și Lumina”, a fost aleasă avându-se în vedere marcarea în 2015 a Anului internațional al luminii, pentru a scoate în evidență rolul cheie al luminii și al tehnologiilor opticii în viața de zi cu zi și importanța lor pentru viitorul omenirii și pentru dezvoltarea durabilă a societății în care trăim. Știința și aplicațiile luminii creează tehnologii revoluționare, dar deseori neobservate, care îmbunătățesc calitatea vieții de pretutindeni, potrivit site-ului dedicat zilei.

Anului internațional al luminii și al tehnologiilor bazate pe lumină a fost decretat de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 68/221 adoptată la 20 decembrie 2013, la propunerea organizațiilor științifice din toată lumea, fiind atât un proiect educațional interdisciplinar, cât și un proiect de comunicare a științei în care s-au implicat peste 100 de parteneri din peste 85 de țări.

Metrologia joacă un rol central în a permite aplicarea unor tehnologii bazate pe lumină și, la rândul său, lumina se află în centrul multora dintre cele mai importante elemente ale noilor tehnologii de măsurare de ultimă generație.

Sistemul Mondial de Măsurări este destul de simplu și combină eforturile mai multor organizații. La nivel de lucru, măsurările sunt efectuate în laboratoare acreditate de un organism de acreditare (ILAC). ILAC impune ca rezultatele măsurărilor să fie trasabile la Sistemul Internațional de Unități de Măsură (SI) iar etaloanele naționale ale acestor unități sunt deținute de institutele naționale de metrologie (INM-uri).

Sistemul oficial de demonstrare a echivalenței etaloanelor SI la cel mai înalt nivel este gestionat de Biroul Internațional de Măsuri și Greutăți (BIPM) printr-un acord internațional întocmit în 1999 de Comitetul Internațional de Măsuri și Greutăți (CIPM), care se numește CIPM MRA.

În cazul măsurărilor din domeniul reglementat, Organizația Internațională de Metrologie Legală (OIML) aplică un acord asemănător, cunoscut sub numele de Acordul OIML de Recunoaștere Reciprocă (OIML MAA). OIML MAA stabilește încrederea reciprocă a semnatarilor în evaluarea mijloacelor de măsurare și acceptarea reciprocă a rezultatelor evaluărilor.

Proiectul pentru marcarea Zilei mondiale de metrologie este realizat în comun de către BIPM și OIML.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva