Search

Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

La 4 mai 1950, s-a născut, la București, generalul Anghel Iordănescu, fost fotbalist, fost și actual antrenor al echipei naționale de fotbal a României.

Anghel Iordănescu, 29 martie 2015 
Foto: (c) Liviu ȘOVA / Arhiva AGERPRES

Este absolvent al Academiei de Studii Economice din București și al Colegiului Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare ”Carol I”.

A început să joace fotbal la vârsta de opt ani, la Steaua București, fiind un produs sută la sută al echipei ”militare”. A debutat pe prima scenă a fotbalului în noiembrie 1968, sub bagheta regretatului Ștefan Kovacs, într-un meci Steaua — Poli. Iași 1-2, de atunci jucând de 318 ori în prima divizie și marcând 115 goluri.

Mijlocaș și extremă stângă de mare valoare, excepțional executant al loviturilor libere din preajma careului, Anghel Iordănescu a fost unul dintre marii jucători ai anilor ’70, reușind meciuri memorabile atât cu echipa de club, dar și la națională.

Pe plan intern a câștigat de două ori campionatul (1975-1976 și 1977-1978), cinci cupe ale României (1968-1969, 1969-1970, 1970-1971, 1975-1976 și 1978-1979) și a fost golgheter al României, în 1982, cu 20 goluri marcate.

A fost selecționat de 64 de ori în echipa reprezentativă, marcând 26 de goluri; a fost de nouă ori căpitan al naționalei. În 1982, după 14 ani jucați numai la Steaua, se transferă la echipa greacă OFI Creta, unde joacă până în 1984, când se retrage din activitatea de jucător.

Anghel Iordănescu (stânga) alături de echipa de fotbal Steaua București, la sosirea în Capitala României după câștigarea Cupei Campionilor Europeni. 8 mai 1986
Foto: (c) Mircea HUDEK / Arhiva AGERPRES

Revine în țară la clubul unde s-a consacrat, preluând o grupă de copii, cu care își începe cariera de antrenor. La câteva luni este numit secund la Steaua, cu care reușește la 7 mai 1986 cea mai mare performanță din fotbalul românesc: câștigarea Cupei Campionilor Europeni, jucând chiar 40 de minute în marea finală de la Sevilla.

În toamna anului 1986, devine antrenor principal la Steaua, cu care reușește să cucerească trei campionate (1986-1987, 1987-1988, 1988-1989), două cupe ale României (1986-1987 și 1988-1989) și Supercupa Europei, învingând la Monte Carlo, cu 1-0, puternica echipă Dinamo Kiev.

Din vara lui 1990, antrenează doi ani în Cipru formația Anarthosis Famagusta, echipa sa fiind eliminată în Cupa UEFA de Steaua București, într-o dispută foarte echilibrată. Revenit în 1992, la Steaua, mai cucerește un titlu în ediția 1992-1993, fiind apoi numit la cârma primei reprezentative unde reușește să obțină cele mai mari performanțe ale naționalei.

Antrenorul principal al echipei naționale de fotbal a României, Anghel Iordănescu 13 octombrie 1993 
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Se califică la două turnee finale ale Campionatului Mondial — SUA 1994, unde ajunge în sferturi, și Franța 1998, precum și la turneul final al Campionatului European din Anglia 1996.

Antrenorul principal al echipei naționale de fotbal a României, Anghel Iordănescu (stg.) și jurnalistul sportiv, Octavian Vintilă (dr.), la finalul meciului de fotbal dintre selecționatele României și Boliviei. 20 aprilie 1994
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

În 1998, se retrage de la cârma primei reprezentative, preluând naționala Greciei, unde este demis o jumătate de an mai târziu. Ajunge la echipa saudită Al Hilal, unde obține câteva succese (cupe, campionat), trece pentru câteva luni și pe la Rapid București, după care ia din nou drumul Emiratelor, unde antrenează până în 2002.

Înaintea preliminariilor pentru Campionatul Mondial din Japonia și Coreea de Sud, președintele FRF, Mircea Sandu, îl numește pentru a doua oară antrenor al primei reprezentative. După un parcurs cu meciuri foarte bune, dar și cu unele mai puțin reușite, ratează calificarea la turneul final. În toamna anului 2004, renunță la echipa națională, după egalul, 1-1, din Armenia.

La 16 decembrie 2013, a devenit director tehnic al Federației Române de Fotbal. La 27 octombrie 2014, Comitetul Executiv al Federației Române de Fotbal a aprobat, cu unanimitate de voturi, propunerea președintelui Răzvan Burleanu ca Anghel Iordănescu să fie antrenor principal al echipei naționale de seniori a României. Contractul lui Anghel Iordănescu se întinde pe un an de zile, având ca obiectiv calificarea la Campionatul European din 2016.

Implicându-se și în politică, devine senator PSD (6 februarie-14 decembrie 2008; 15 decembrie 2008-ianuarie 2009) și vicepreședinte al PSD Ilfov. Din ianuarie 2009, în urma demisiei din PSD, se alătură Grupului Parlamentar Progresist, ca senator independent, unde activează până la 8 decembrie 2012. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009, a fost vicepreședinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport.

Senatorul Anghel Iordănescu. 5 ianuarie 2010
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

La alegerile locale din 2012 a candidat, fără succes, din partea Uniunii Naționale pentru Progresul României (UNPR), la funcția de primar general al Capitalei.

Maestru emerit al sportului, antrenor emerit, general al Armatei Române, a fost desemnat oficial “cel mai bun antrenor român al secolului XX”; ocupă locul 66 într-un clasament al celor mai buni antrenori din lume din perioada 1996-2009, realizat de Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului.

La 6 mai 2011, în cadrul unei ceremonii dedicate sărbătoririi a 25 de ani de la cucerirea Cupei Campionilor Europeni de către echipa Steaua București, ministrul Apărării Naționale, Gabriel Oprea, a conferit ”Diploma de Excelență” antrenorilor echipei — Emerich Ienei (antrenor principal) și Anghel Iordănescu (antrenor secund).

Primește, alături de Sorin Oprescu și Ilie Năstase, la 20 noiembrie 2014, Placheta de Onoare a Ministerului Afacerilor Interne pentru “contribuția semnificativă la întărirea și promovarea României”.

La 1 decembrie 2014, a fost înaintat la rangul de general-locotenent cu trei stele în retragere.

Este decorat, la 12 decembrie 2014, de către președintele României cu Ordinul Național “Steaua României” — în grad de Cavaler cu însemn pentru militari, “în semn de înaltă apreciere pentru conduita profesională de excepție, pentru serviciile deosebite pe care le-a adus statului și sportului românesc”.

AGERPRES/(Documentare — Horia Plugaru, redactor arhivă foto: Mihaela Tufega, editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

În conformitate cu Directivele Organizației Mondiale a Sănătății, a fost instituită și în țara noastră Ziua Națională a Inimii, care se marchează anual, din 1997, la 4 mai.

Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

Ziua Națională a Inimii a fost introdusă în România pe 4 august 1996, în urma Sesiunii Speciale privind Riscul Cardiovascular a Academiei de Științe Medicale, care a avut loc în primăvara aceluiași an. Această zi reprezintă un prilej de a atrage atenția asupra creșterii alarmante a numărului de afecțiuni cardiovasculare. În 2003, Organizația Mondială a Sănătății a lansat inițiativa globală Move for Health — Sănătate prin mișcare, care promovează activitatea fizică pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, notează site-ul www.dspcovasna.ro.

Boala cardiovasculară este situată pe locul întâi în ceea ce privește cauza de mortalitate în Europa, atât la femei cât și la bărbați, potrivit Cartei europene a sănătății cardiovasculare, publicată pe site-ulheartcharter.org. Potrivit Societății Române de Hipertensiune, în România, boala cardiovasculară determină peste 62% din totalul deceselor. Statisticile preconizează că, la nivel mondial, până în anul 2030, 23,6 milioane de oameni vor muri din cauza afecțiunilor cardiovasculare, principalele cauze pentru apariția a peste 80% din cazurile de boli cardiovasculare fiind alimentația nesănătoasă, sedentarismul și fumatul, se arată pe site-ulwww.comunicatemedicale.ro.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Etichete:
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Echipa feminină de spadă a României a cucerit medaliile de argint la concursul de Cupă Mondială de la Johannesburg, duminică, după ce a fost învinsă în finală de China cu 26-24.

Ana-Maria Brânză
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Formația coordonată la Johannesburg de antrenorii Dan Podeanu și George Epurescu a evoluat în componența Ana-Maria Brânză, Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu.

În optimi, tricolorele au învins Polonia cu 21-19, în sferturi au depășit Ucraina, cu 23-18, pentru ca în semifinale să dispună de Franța, cu 34-21. Franța a ocupat locul al treilea, grație victoriei cu 45-41 în finala mică disputată contra Italiei.

În concursul individual de sâmbătă, Ana-Maria Brânză a reușit cea mai bună clasare dintre românce, locul 9.

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sezonul turistic a fost deschis la Alba Iulia, anticul Apulum, așezare care în antichitate a fost cel mai mare oraș din Dacia Romană, prin Festivalul Roman Apulum, ajuns la a treia ediție, în cadrul căruia sute de turiști din țară și străinătate au putut asista, la acest sfârșit de săptămână, la reconstituirea unor târguri de sclavi, lupte de gladiatori, lupte între daci și romani, ritualuri și jocuri antice.

Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES

Festivalul, care se desfășoară anual în preajma zilei de 1 mai, a adunat în jur de două sute de reenactori — legionari și civili romani, războinici daci, luptători celți, gladiatori, meșteșugari sau dansatoare — din România și Bulgaria, prin intermediul cărora turiștii au putut asista la realitățile unei lumi demult apuse.

‘Alba Iulia este un oraș întemeiat de romani, un oraș cu un extraordinar fond și patrimoniu antic roman, iar festivalul promovează tocmai aceste valori’, a declarat, pentru AGERPRES, istoricul Liviu Zgârciu. El a menționat că Festivalul Roman Apulum este unul dintre cele mai importante manifestări de acest gen din țară și singurul care are loc în interiorul orașului.

Ceremonia de deschidere a festivalului a debutat, sâmbătă, în locul în care acum două mii de ani se afla centrul castrului roman, cu Inauguratio, o reconstituire a unei festivități solemne de întemeiere a unui oraș.

Coordonați de către istoricii Liviu Zgârciu și Tudor Roșu, reenactorii au prezentat modul în care, printr-un adevărat ceremonial, se marca fondarea unui oraș. Astfel, cel care făcea serviciile sacre totdeauna trebuia să pregătească focul și apa, necesare pentru purificarea minții, corpului și sufletului, iar sunetul de trompetă marca începutul ceremoniei. Urma verificarea unui spațiu necesar consultării zeilor, în centrul viitorului oraș. Era rostită o rugăciune în limba latină arhaică, după cum o cerea un vechi ritual. Păsările, în cazul reconstituirii o acvilă, erau eliberate, iar zborul acestora era interpretat pentru a vedea dacă zeii sunt favorabili întemeierii așezării. Dintr-un astfel de ceremonial nu putea lipsi jertfa animalelor. Astfel, pentru Jupiter era adus un bou, un taur pentru Marte și câte o vacă pentru Iunona și Minerva — reenactorii limitându-se la reconstituire la o bucată de ficat — carnea tăiată fiind dată nobililor prezenți, iar sângele turnat peste foc. Urma apoi împărțirea loturilor de pământ, prin tragere la sorți. Cei care trăgeau o piatră albă luau loturile mai bune, în mijlocul orașului.

Atunci când un civil aducea servicii importante legiunii, el era recompensat cu o săgeată fără vârf, în cazul acestei reconstituiri primarul municipiului Alba Iulia, Mircea Hava, fiind cel ales. A fost recompensat cu un steag al legiunii și un ‘centurion’, Cassius Proculeianus, pentru serviciile aduse reenactorilor constituiți în ‘Legiunea a XIII-a Gemina de la Apulum’.

Sutele de turiști au asistat apoi la o defilare a trupelor prezente la festival, un bun prilej pentru aceștia de a face fotografii cu reenactorii îmbrăcați și echipați militar ca acum două mii de ani.

Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES

‘Legiunea a XIII-a Gemina de la Apulum’, prima echipă de reconstituiri istorice antice de la Alba Iulia, înființată în 2012, are zece legionari în componență, steagul cu leu, simbolul legiunii, fiind purtat de ofițerul Marius Martinus Aquila, în realitate angajat la Poliția Locală. De altfel, din trupa de voluntari reenactori de la Alba Iulia fac parte muzeografi, în frunte cu directorul Muzeului Național al Unirii, Gabriel Rustoiu, profesori, polițiști, pompieri, gardieni, agenți de vânzări, studenți, elevi etc.

Constituită în 2013, trupa ‘Lupii Apoulonului’ întruchipează războinici daci din străvechea cetate de la Apoulon (Piatra Craivii).

Nu au lipsit din peisaj nici dansatoarele, ‘Magna Nemesis’. Toate aceste trei trupe funcționează în cadrul Asociației Culturale pentru Istorie Vie din Alba Iulia.

La Festivalul Roman Apulum au fost prezenți și reenactorii din Asociația Amicii Muzeului din Zalău și cei de la Terra Dacica Aeterna, arcașii de la Sarmis București, precum și membrii Asociației pentru Reconstituiri Istorice ‘Scythia Minor’ din Dobrich, Bulgaria, costumați în legionari romani, războinici celți și gladiatori.

Turiștii au putut asista astfel la demonstrații militare, cu prezentare de echipamente și informații de istorie antică, lupte de gladiatori, dansuri ale ‘nimfelor’, ‘târguri de sclavi’. Ei au putut pătrunde și în atelierele meșteșugărești, pentru a vedea cum se confecționau în antichitate, de exemplu, bijuteriile, sulițele sau săbiile. Contra cost, turiștii au avut posibilitatea să plece acasă și cu replici ale monedelor antice.

Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES

Doritorii au beneficiat și de un tur ghidat gratuit al principalelor obiective romane din anticul Apulum — Via Principalis, Lapidariumul Muzeului Național al Unirii și Principia.

De altfel, sâmbătă a fost inaugurat pentru public și Muzeul Principia, un obiectiv în care au fost investite în cadrul unui proiect cu fonduri europene peste trei milioane de euro. De această dată accesul a fost gratuit, urmând ca de săptămâna viitoare să fie contra unei taxe, în valoare de 10 lei pentru adulți, respectiv 5 lei pentru tinerii sub 18 ani, copiii sub șase ani beneficiind de gratuitate.

Cel mai nou obiectiv turistic din Alba Iulia adăpostește o parte din vestigiile Principiei, clădirea comandamentului castrului Legio XIII Gemina din Apulum.

Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES

În timpul investigațiilor arheologice derulate în perioada de implementare a proiectului de reabilitare a Zonei Interioare a Cetății au fost scoase la iveală vestigii ale Principiei foarte bine păstrate. Au fost descoperite două construcții, precum și drumurile dintre ele, din strat de pietriș, precum și o clădire absidată cu sistem interior de încălzire cu hypocaust, urmată spre nord de o curte pavată cu dale mari de piatră și canale de evacuare a apelor pluviale și uzate.

Totodată, au fost descoperite fragmente de vase și de monumente, între care și un fragment de coloană votivă dedicată probabil lui Jupiter, numeroase țigle cu ștampile ale Legiunii a XIII-a Gemina, trei monede romane, din care două emise pe timpul lui Hadrian. Printre obiectele găsite s-a numărat și o inscripție care confirma faptul că împăratul Marcus Aurelius Antonius (Caracalla), însoțit de mama sa, Iulia Domna, a fost în Dacia, inclusiv la Apulum.

Într-o altă secțiune a fost descoperit un șir de postamente provenind de la un porticus mare, în care apar și elemente arhitectonice refolosite (baze de coloane, fragmente de arhitravă), precum și porțiuni de curte pavată cu dale mari de piatră. De asemenea, au fost găsite numeroase fragmente ceramice, câteva monede, fragmente de monumente arhitectonice.

Directorul general adjunct al MNU, Constantin Inel, a menționat că Muzeul Principia redă o imagine a vieții demnitarilor romani în castru. Situl cuprinde camera tezaurului legiunii, locul în care într-o nișă foarte bine zidită, cu o singură cale de acces, erau depozitate toate finanțele legiunii și stindardele acesteia, dar și un fost birou al ofițerilor romani, încăpere care beneficia de o instalație de hypocaust. Vizitatorii pot admira și o fântână medievală care a străpuns întregul sistem de încălzire, păstrată de restauratori ca o mărturie a intervențiilor în cei aproape două mii de ani de evoluție istorică.

Principia avea circa 60 pe 80 de metri, fiind în formă de dreptunghi, având în față o curte interioară acoperită și atrium-ul, curtea descoperită.

Castrul roman de la Apulum a fost cel mai mare din Dacia Romană, construcția sa demarând în timpul împăratului Hadrian, probabil pe la 125 d.Hr. Timp de peste un secol, fără întrerupere, Apulum a fost sediul Legiunii a XIII-a Gemina.

Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES

Festivalul Roman Apulum este o marcă a Primăriei municipiului Alba Iulia, fiind organizat de autoritățile locale în parteneriat cu Muzeul Național al Unirii.

AGERPRES / (A, AS — autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frățilă)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Câteva mii de persoane din Țara Oașului au participat duminică la cea de-a 59-a ediție a tradiționalei sărbători de la Sâmbra Oilor, pe dealul de la Huta Certeze, fiind prezentat obiceiul măsurișului laptelui, înainte de formarea turmelor de oi.

Foto: (c) Gheorghe PIETRAR / AGERPRES

Ca la fiecare ediție, deschiderea serbării a fost făcută de mai mulți oficiali, printre acestea numărându-se ministrul delegat pentru Dialog Social, Liviu Pop.

“Să dea bunul Dumnezeu ca și ediția aceasta și următoarele să fie momente de recunoaștere a tradițiilor, obiceiurilor și a tot ceea ce leagă Țara Oașului de Țara Maramureșului, Țara Maramureșului de Țara Bucovinei. Așa cum sunt tradițiile și obiceiurile în această zonă de țară nu sunt nicăieri în România. Să dea bunul Dumnezeu ca împreună cu colegii noștri din Parlament, din Guvern să continuăm măsurile bune pentru țara aceasta, reducerea TVA pentru brânză să se producă cât mai repede. Celelalte măsuri legate de cultură, tradiție să aibă un plus pe zona aceasta de obiceiuri”, a declarat Liviu Pop.

Președintele Consiliului Județean Satu Mare, Adrian Ștef, a subliniat că aceasta este cea mai importantă serbare câmpenească din Ardeal și una dintre cele mai vechi din țară.

“Tradițiile, obiceiurile în Țara Oașului și spiritul autentic pastoral s-au păstrat datorită oșenilor, oameni harnici, gospodari, care au știut că-și păstreze tradițiile, obiceiurile, oameni care și dacă muncesc poate departe de țară, sunt români. Muncesc afară, dar își construiesc casele aici. Îi cheamă glia înapoi, nu au putut fi colectivizați, au muncit în continuare pământul și îl vor munci și mai departe, sunt oameni care simt românește, care oriunde s-ar afla și în momentul în care merg în glie, merg cu țara în ei. Ăștia sunt oșenii. Respect Țara Oașului și de aceea astăzi, cu toate că sunt codrerean, am luat pe mine straiele oșenești”, a spus Adrian Ștef.

După discursuri, pe scenă a fost refăcută în mod simbolic scena măsurișului laptelui.

Foto: (c) Gheorghe PIETRAR / AGERPRES

“Sâmbra este o tradiție veche, din băștinașii noștri. În fiecare mai — noi acum am terminat cu sâmbrele, c-o fost timp frumos și am făcut în aprilie — se adună toți stăpânii la oi. Sunt patru ciobani; ciobanii iau oi de la oameni și își fac cam 100 de oi fiecare. Fiecare om își mulge oile lui. Cât lapte și-o muls, se măsoară cu cenocul, care e de 200 de grame, cu cupa, care e de 2,5 litri, și este măsura, care e de 10 litri. Întotdeauna a fost cu veselie, numai că bătrânii noștri n-o putut să facă așa mare veselie că noi am fost săraci”, a explicat Gheorghe Mărcuș, un proprietar de oi din Certeze.

A fost organizat un spectacol folcloric cu invitați, în special din Țara Oașului, dar și din zonele folclorice învecinate, precum Maria Petca Poptean, Ansamblul Sânzienele, Maria Tripon, Petre Zele, Cununa Oașului, Cununița.

AGERPRES/(A — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Florin Marin)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua mondială a libertății presei este marcată în fiecare an, la 3 mai. Această zi celebrează principiile fundamentale ale libertății presei și reprezintă un prilej pentru a evalua libertatea presei în întreaga lume. Este o zi de reflecție în rândul profesioniștilor mass-media cu privire la problemele libertății presei și a eticii profesionale.

Foto: (c) www.unesco.org

În acest an UNESCO se concentrează pe trei teme pentru celebrarea Zilei mondiale a libertății presei, care se referă la necesitatea unui jurnalism de calitate, respectarea egalității de gen și asigurarea securității în informația digitală. În această zi, cetățenii sunt informați asupra încălcărilor libertății presei care au loc în întreaga lume, prin publicații cenzurate, amendate, suspendate și închise, în timp ce jurnaliștii, editorii și publiciști sunt hărțuiți, atacați, reținuți și chiar uciși. Ziua mondială a libertății presei aduce și un omagiu ziariștilor care și-au pierdut viața prin exercitarea profesiei lor.

UNESCO sărbătorește în acest an, Ziua mondială a libertății presei la Riga, în Letonia, printr-o o conferință de două zile (2-4 mai), potrivitwww.unesco.org. Cu acest prilej, va fi lansat “Building Digital Safety for Journalism”, un studiu care analizează amenințările digitale cheie cu care se confruntă ziariști și sursele lor. În cadrul Conferinței de la Riga are loc și acordarea Premiului mondial pentru libertatea presei al UNESCO — Guillermo Cano 2015. Câștigătorul este jurnalistul sirian și activistul pentru drepturile omului, Mazen Darwish, aflat în închisoare în prezent. Premiul este o recunoaștere a muncii sale în Siria, timp de peste zece ani, perioadă în care a avut interdicție de călătorie, a fost hărțui, supus la detenție și torturi repetate.

Mazen Darwish, de profesie avocat, este președintele Centrului sirian pentru mass-media și libertatea de exprimare, fondat în anul 2004, este unul dintre fondatorii ziarului “Voice” și unul dintre creatorii syriaview.net, un site de independent de știri, care a fost interzis de către autoritățile siriene. În 2011, Darwish a înființat “Media Club”, prima revistă siriană despre afaceri media. El a fost reținut din februarie 2012, și arestat împreună cu colegi săi Hani Al-Zitani și Hussein Ghareer. La 15 mai 2013, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 67/262 cerând ca “autoritățile siriene să elibereze imediat toate persoanele reținute în mod arbitrar, inclusiv membrii Centrului sirian pentru mass-media și libertatea de exprimare.” În ianuarie 2014, Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a adresat o comunicare către autoritățile siriene prin care a denunțat detenția arbitrară a lui Mazen Darwish și colegilor de la Centrul Media și a cerut eliberarea lor imediată.

Începând cu 1997, Premiul mondial pentru libertatea presei UNESCO — Guillermo Cano, în valoare de 25.000 de dolari, este decernat în fiecare an cu ocazia acestei zile unei persoane, organizații sau instituții ce se remarcă prin contribuția esențială la apărarea sau promovarea libertății presei, oriunde în lume. Premiul poartă numele jurnalistului columbian Guillermo Cano, asasinat în 1987, pentru că a denunțat activitățile traficanților de droguri din țara sa. Juriul internațional este alcătuit din paisprezece jurnaliști profesioniști și directori de publicații din toată lumea.

Ziua mondiala a libertății presei a fost proclamată de către Adunarea Generală a ONU, în 1993, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiunii a Conferinței Generale a UNESCO în 1991. ONU a declarat ziua de 3 mai Ziua mondială a libertății presei pentru a aduce în atenția publică importanța și necesitatea respectării libertății de exprimare, conform articolului 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: “Orice om are dreptul la libertatea exprimării opiniilor; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.”

În anul 2000, în cadrul programului “Freedom of Expression — FreeEx România”, Agenția de Monitorizare a Presei — AMP, în colaborare cu Asociația pentru Protejarea și Promovarea Libertății de Exprimare (APPLE) și Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) au inițiat sărbătorirea Zilei Libertății Presei și în România.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua mondială a râsului se celebrează în acest an la 3 mai. Sărbătorită pentru prima dată în India, în prima duminică a lunii mai, această zi a câștigat repede teren, astăzi, fiind marcată cu multă voie bună în numeroase orașe de pe toate continentele. Evenimentele includ spectacole cu clowni, picturi pe față, prezentări de povești, teatru de păpuși, concursuri de baloane, orice eveniment care poate aduce zâmbetul și bucuria în sufletul oamenilor.

Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

Propunerea de a sărbătorii această zi a venit de la doctorul indian, Madan Kataria, care a susținut că râsul sporește capacitatea de concentrare și rezistența la efort, crește încrederea în propria persoană și îmbunătățește relațiile cu cei din jur. Ideea a prins contur în 1995, când savantul a scris un articol intitulat “Laughter, the Best Medicine” (“Râsul, cel mai bun medicament”), bazat pe studii științifice care garantau beneficiile râsului asupra sănătății mentale și fizice. În loc să publice articolul, s-a dus într-un parc și a ținut o prelegere în fața trecătorilor.

A fost un fel de sondaj de opinie privitor la înființarea unui Club de râs (“Laughter Yoga Clubs”). Cei interesați au fost invitați să se așeze în cerc și fiecare să spună cea mai reușită glumă pe care o știa. Au hotărât să se întâlnească în același loc, a doua zi, și tot așa, timp de o lună. Toți cei prezenți au remarcat îmbunătățirea stării de spirit, a relațiilor cu cei din jur, sporirea capacității de concentrare și rezistență la efort, precum și creșterea încrederii în propria persoană. Acesta a fost primul Club de râs, care a început cu doar cinci oameni într-un parc public din Mumbai și s-a dezvoltat într-o mișcare de nivel mondial ce cuprinde, în prezent, peste 6.000 de “Laughter Yoga Clubs” în peste 60 de țări, potrivit www.laughteryoga.org. Cursanții nu practică râsul terapeutic în spații închise, ci în aer liber, în parcuri, grădini sau intersecții, pentru a atrage și alți adepți ai originalului mod de tratament.

Astfel de cluburi își desfășoară activitatea în Statele Unite ale Americii, Canada, Europa, Australia, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, China și Africa. Acest nou concept a fost foarte bine primit și apreciat de publicații de prestigiu, precum revista “TIME”, “National Geographic”, dar și “Wall Street Journal”. A fost prezentat și de canalele de televiziune CNN, BBC și în “Oprah Winfrey Show”.

Madan Kataria a organizat, la 11 ianuarie 1998, prima Zi mondială a râsului, în cadrul căreia 10.000 de membri ai cluburilor au râs timp de câteva minute și au arătat lumii întregi că își “iau râsul în serios”. Ziua mondială a râsului a fost fixată pentru prima zi de duminică din mai, când afară este mai cald.

În calendarul anual, mai există o zi dedicată râsului denumită Ziua mondială a zâmbetului, inițiată de Harvey Ball, un artist comercial, de la Worcester, Massachusetts.

AGERPRES/ (DOCUMENTARE—Dumitrescu Daniela, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Etichete:
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La 3 mai, Republica Polonă sărbătorește Ziua națională – Ziua Constituției (adoptată în 1791) și pe 11 noiembrie – Ziua Independenței (1918). Având o suprafață de 312.685 kmp, Republica Polonă este o țară situată în Europa Centrală și se învecinează cu Rusia, Lituania, Belarus, Ucraina, Slovacia, Cehia, Germania, Marea Baltică.

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Originea numelui acestei țări rămâne incertă, dar există o ipoteză verosimilă care arată că acest toponim este derivat din cuvântul pole (din slava veche “polje”) însemnând câmp. Alte izvoare arată că numele statului nu provine direct de la pole, ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic, polani.

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Frumusețea Poloniei poate fi admirată atât în orașele vechi, cât și în peisajul sălbatic din parcurile naționale și rezervațiile naturale. Regiunile țării sunt, în mare, împărțite pe orizontală — coasta Baltică și regiunea lacurilor post-glaciare. Centrul Poloniei este împărțit între terenurile joase din nord și cele înalte din sud, ce includ zona calcaroasă Krakow-Wielum, grote și castele medievale. Polonia este o țară care se mândrește cu patrimoniul său cultural, teatrele și companiile de muzică și operă regăsindu-se din abundență, potrivitturistik.ro.

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Capitala și principalele orașe sunt: Varșovia (capitala), Cracovia, Wrocalw, Poznan, Gdansk, Katowice.

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Varșovia este situată în partea central — estică a Poloniei și este poziționată pe cursul râului Vistula, la o distanță egală față de Munții Carpați și Marea Baltică. Orașul vechi a fost în totalitate distrus în cel de-al Doilea Război Mondial, ulterior acesta fiind complet refăcut. Centrul istoric vechi reprezintă și punctul de plecare pe care majoritatea turiștilor îl aleg când vizitează Varșovia. Centrul Varșoviei este unul dinamic și cosmpolit cu multe hoteluri scumpe, restaurante de lux și o mulțime de magazine, descrie gotravel.ro.

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

Potrivit ghiduri-turistice.info, în Varșovia regăsim unul dintre cele mai frumoase parcuri — Parcul Lazienski datând din secolul al XVII-lea și având are o suprafață de peste 80 de hectare. Este considerat una dintre bijuteriile “tezaurului” Poloniei, și unul dintre cele mai frumoase parcuri din Europa. Pe perioada verii, Parcul Lazienki este locul preferat de recreere pentru locuitorii Varșoviei. Parcul include numeroase palate, case de vară, lacuri, pavilioane, conace, grădini, monumente istorice, cafenele și restaurante. Aici se organizează și o serie de concerte și recitaluri de pian.

Castelul Regal, veche reședință a monarhilor polonezi, a fost distrus în totalitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind reconstruit între anii 1971-1984 datorită “efortului întregii națiuni” și a donațiilor făcute de locuitorii mai avuți ai Varșoviei. În trecut,acesta a reprezentat reședința regilor polonezi, iar mai apoi a președintelui și a senatului. În prezent, castelul este deschis publicului pentru vizitare, cuprinzând numeroase săli și expoziții.

Palatul Culturii și Științei, considerat un dar oferit poporului polonez din partea Uniunii Sovietice, este cea mai înaltă clădire din Varșovia și totodată din Polonia. Palatul a fost finalizat în trei ani, fiind construit între 1952-1955, iar arhitectul Lew Rudniew, la ordinul lui Stalin, a vizitat principalele centre culturale din întreaga Polonie cu scopul de a observa elementele arhitecturale tradițional poloneze și de a le include mai apoi în fațada clădirii. Palatul cuprinde aproximativ 3.300 de camere ce cuprind săli de cinema, muzee, librării și săli de teatru. Principala atracție o reprezintă terasă aflată la etajul 30 al palatului, de unde se poate admira și fotografia de la înălțime priveliștea asupra Varșoviei.

Biserica Sfintei Cruci a fost construită la sfârșitul secolului XVII pe locul unei capele din lemn și este considerată una dintre cele mai importante monumente din capitala poloneză. Aici se regăsește cea mai mare orgă din Varșovia (construită în 1925, în atelierele de lucru din Salzburg) și tot aici este expusă într-un relicviar de cristal inima lui Frederic Chopin, considerat unul dintre cei mai mari muzicieni din istorie.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua Mamei se sărbătorește, în mod oficial, începând cu anul 2010, în prima duminică a lunii mai, respectiv la 3 mai anul acesta.

Foto: (c) Constantin DUMA / Arhiva AGERPRES

A fost instituită prin Decretul 1468 pentru promulgarea Legii pentru instituirea Zilei Mamei, semnat de președintele României, Traian Băsescu, la 13 octombrie 2009 și publicat în M.O. 694/15 octombrie 2009.

Prin același Decret, a fost promulgată și Legea pentru instituirea Zilei Tatălui, care se sărbătorește, începând cu anul 2010, în cea de-a doua duminică a lunii mai.

Legea a fost dezbătută și aprobată în Camera Deputaților la 29 septembrie 2009. Inițiativa pentru instituirea acestor două sărbători a avut-o, în luna iunie 2009, Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA), precum și un grup de opt parlamentari.

Prin sărbătorirea Zilei Mamei este subliniată importanța acesteia în viața de familie și în universul copilului. Până în anul 2009, România era printre puținele state ale lumii care, în lipsa unei Zile a Mamei, a marcat doar Ziua Femeii — 8 Martie, extinzându-i acesteia aria de semnificații.

La nivel mondial, în decursul anului, această zi este marcată la aproximativ 24 de date diferite, printre care la 8 martie (când este celebrată și Ziua Internațională a Femeii) și la 21 martie (prima zi de primăvară), când este aniversată în peste 10 țări. Ziua Mamei este, de regulă, sărbătorită în a doua duminică a lunii mai, de circa 70 de state ale lumii: Australia, Africa de Sud, Austria, Belgia, Bulgaria, Brazilia, Canada, China, Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Elveția, Turcia, Ucraina, Statele Unite ale Americii, țările baltice, statele din America de Sud, țările nordice.

În România, o femeie devine mamă la fiecare 2 minute și 40 de secunde. Anul 2013 a fost anul cu cele mai puține nașteri de când există România ca stat modern, iar pentru anul 2015 s-a estimat o scădere a numărului mamelor, pentru al cincilea an consecutiv, sub pragul de 200.000.

Potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistică, la 10 aprilie 2015, în luna februarie 2015, numărul născuților-vii a fost mai mic cu 217, față de aceeași lună din anul precedent, iar numărul persoanelor care au decedat a fost cu 2.506 mai mare față de luna februarie 2014. Datele INS arată, totodată, că, în luna februarie 2015, numărul nașterilor și numărul deceselor au scăzut față de luna ianuarie 2015, la fel și numărul deceselor copiilor sub un an.

Mamele, beneficiază, potrivit OUG 158/2005 și OUG nr. 148/2005, de concediu de maternitate care însumează 126 zile calendaristice și de concediu de creștere a copilului până la 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap). Indemnizația de maternitate se calculează ca 85% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, respectându-se însă pragurile de minimum 600 lei și maximum 1.200 lei. În cazul copiilor născuți după 1 ianuarie 2011, se aplică OUG nr. 111/2010, ce dă dreptul mamelor să aleagă fie pentru varianta amintită, fie pentru concediu creștere copil până la împlinirea vârstei de 1 an a copilului, cu o indemnizație lunară de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, care nu poate fi mai mică de 600 lei și nici mai mare de 3.400 lei.

Potrivit OUG nr. 111/2010, de indemnizația pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții copilului, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Primăria comunei Ponoare organizează în perioada 2-3 mai “Sărbătoarea liliacului”, manifestare desfășurată fără întrerupere din anul 1965 între dealurile Băluței, Răiculeștilor și Prislopului din munții Mehedințiului.

Foto: (c) Radu CONSTANTINESCU / Arhiva AGERPRES

Primarul Georgică Pătrașcu a declarat sâmbătă, pentru AGERPRES, că la Ponoare se află cea mai mare rezervație botanică de liliac din România, aceasta întinzându-se pe o suprafață de 20 hectare, la aproximativ șase kilometri sud-est de orașul Baia de Aramă și 90 kilometri de Drobeta Turnu Severin.

“În fiecare an, vin la această sărbătoare, din toate colțurile țării, în jur de 3.000 de persoane. Noi le oferim un program atractiv, spectacole de muzică populară susținute de ansamblurile Călușerul din Timiș, Brâulețul din Dolj, Rozele Calafatului, Liliacul, Danubius și Bordeiașul din Mehedinți. Printre soliștii vocali care vor evolua pe scena amenajată în amfiteatrul natural al văii Prislopului se află și fiica acestor locuri, Niculina Stoican”, a precizat Pătrașcu.

El a mai arătat că iubitorii de natură veniți la “Sărbătoarea liliacului” au posibilitatea să ajungă pe traseele montane marcate pentru a admira moara Crăcucenilor, bisericuța de sub Stei, poienile cu laleaua neagră, monumentele carstice, lacul Zaton, câmpurile cu lapiezuri și podul de piatră natural, cunoscut și sub numele Podul lui Dumnezeu.

“Evenimentul va debuta sâmbătă cu un foc de tabără și cu o horă populară susținută de taraful local Ponoris și de rapsozii cântecului popular românesc specific zonei”, a adăugat primarul comunei Ponoare, Georgică Pătrașcu.

AGERPRES/ (AS-autor:Florian Copcea, editor: Diana Dumitru)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva