ROMANIA

09-Rapciuni

Foto: Hotnews

Ce este arhitectura vernaculara si cit de important este acest concept pentru istoria unui popor? 

Arhitectura vernaculara a intrat in 1964 in terminologia internationala de specialitate ca termen generic cu care este definita “arhitectura populara” sau  “arhitectura fara arhitecti”. Este un domeniu extrem de complex al civilizatiei traditionale; in principal, etnologii care se ocupa de studiul arhitecturii populare au in vedere constructiile izvorate din stiinta si experienta pe care o furnizeaza traditia si  au menirea principala de a fi mai ales functionale. Arhitectura vernaculara este acea “stiinta” in care primeaza utilitatea si functionalitatea constructiei, preocuparea arhitectilor pentru decorarea ei fiind secundara si reclamata de prestigiul pe care proprietarul trebuie sa-l mentina in fata comunitatii satesti .
Arhitectura vernaculara este la fel de importanta ca si istoria unui popor, ea reflecta istoria unui popor, obiceiurile si traditiile acestuia, intr-un cuvant civilizatia traditionala.

Arhitectura vernaculara poate convietui “in armonie” cu arhitectura moderna?

In mod sigur, da. Prin arhitectura vernaculara se intelege arhitectura din mediul rural dar si cea urbana, din margine de oras sau chiar din oras, dar care nu a avut un arhitect, un proiectant explicit. Locuintele mestesugarilor, negustorilor, pravaliile au la baza, in cele mai multe cazuri, arhitectura traditionala sau vernaculara. Planimetria, folosirea de materiale traditionale de constructie (lemn, lut, piatra), tehnicile de constructie  adecvate materialului folosit, conceptia spatiala totul se bazeaza pe traditie, transmisa de la o generatie la alta. Un exemplu elocvent il pot constitui si conacele boieresti de secol XVIII-XIX, a caror constructie nu a fost intodeauna precedata de planuri bine definite si personalizate, semnate de arhitecti cunoscuti. Armonia convietuirii celor doua tipuri de arhitectura – cea vernaculara cu cea culta ca si creatie a unor nume cunoscute – decurge uneori din insasi faptul ca arhitectura cu arhitecti are deseori ca inspiratie arhitectura rurala. As spune ca cea din urma este mult mai bine adaptata la mediu si la  cerintele functionale ale unei familii care traieste ea insasi in deplina armonie cu natura.

Care sunt cele mai spectaculoase elemente din arhitectura vernaculara romaneasca recunoscute pe plan international?

In primul rand as aminti bisericile maramuresene din lemn care au intrat in patrimoniul mondial.  Dar tot asa de bine putem aminti locuintele de lemn din Transilvania sau cele din lut din Dobrogea. Valtorile si instalatiile de tehnica populara, care au disparut demult din locuinte sunt de asemenea elemente ale unei arhitecturi traditionale spectaculoase, care pot fi vazute in muzee.  Morile de apa sau morile de vant ornamentate cu motive solare.

Muzeul National al Satului “Dimitrei Gusti” este un pastrator al traditiilor romanesti. Ce inseamna acest lucru? Specialistii etnologi identifica “mostre” ale arhitecturii vernaculare romanesti, va informeaza si dumneavoastra decideti sa le faceti cunoscute reconstruindu-le in Muzeu sau procesul este altul?

Tipurile de arhitectura traditionala sunt depistate in teren, in conformitate cu programul de cercetare pe care il desfasoara muzeul sau cu un proiect ce trebuie pus in practica. Daca avem nevoie sa transferam in muzeu o constructie traditionala atunci aceasta este selectata conform unor criterii, bazate pe o documentare fundamentata stiintific, ce include de la istoricul constructiei, date de descriere pana la fotografii, filme, relevee, etc. Concluziile cercetarii si propunerii se discuta apoi intr-un consiliu stiintific sau cu specialistii muzeului si se ia o hotarare de achizitie sau  de acceptare a donatiei, atunci cand vorbim de o donatie.

Programele arhitecturii traditionale in baza carora se stabilesc si au loc cercetarile in teren includ in ordinea prioritatilor locuinta, care este cea mai importanta constructie din gospodaria rurala, anexele gospodaresti: sura, grajdul, bucataria, cotetele, crama  etc, constructiile comunitare – de utilitate publica, printre care se numara  primaria. scoala , biserica, hanul dar si instalatii folosite in vechime la sate: valtori, mori, pive.

03-Audia

Foto: Hotnews

Cat dureaza si cat de complex este un proces de transfer in Muzeu a unei constructii? Cum se procedeaza, cati oameni sunt implicati in proces si la ce nivel de specializare profesionala.

Un proces de transfer depinde in primul rand de marimea constructie, de distanta de la care trebuie adusa, de materiale de constructie folosite si tehnicile traditionale. Cel mai simplu de transferat sunt constructiile din lemn pentru ca sunt mai usoare, materialul se poate recupera foarte simplu si inca mai exista mesteri specializati in zona de provenienta. Din cauza dificultatii operatiunilor pe care il implica acest transfer,  multe  muzee nu s-au incumetat sa aduca si constructii de zid. In muzeele in aer liber, s-a creat, astfel, o imagine usor idilica a satului: mici case de lemn , frumos ornamentate, cu prispe sau pridvoare. Din pacate nu sunt reprezentate casele mai recente, de dupa 1850, de exemplu, din zid – piatra sau caramida sau constructiile comunitare cum sunt scoala, primaria. Cei care contribuie la transferul unei case sau chiar gospodarii, sunt mesteri specializati-lemnari,  zidari, pietrari, sunt specialistii de la laboratorul de conservare -restaurare care fac o prima tratare a materialului in teren si apoi ambaleaza partile mai fragile, cum sunt ornamentele sculptate sau traforate. Fiecare element este numerotat, in cazul arhitecturii de lemn si apoi casa este recompusa dupa documentatia facuta de arhitecti. Cand este cazul, se apeleaza  la ingineri.

Care sunt cele mai noi exponate din Muzeu si de ce si-au gasit locul aici?

Muzeul Satului deruleaza din 2007 un proiect nou  de amenajare, pentru reconstituirea unui spatiu specific satului real romanesc, cu biserica, scoala, salon de dans, ateliere ale mestesugarilor si han traditional. Am ales pentru aceasta reconstituire zona de sud a Muzeului Satului, unde spatiul permite o reconstructie fidela. Practic, aducem in muzeu in aer liber acele elemente care lipsesc astazi din expozitiile in aer liber. Am adus constructii din zid asa cum erau ele in satul romanesc, la inceput de secol XX. De asemenea ne propunem sa ilustram modelul de convietuire etnica si chiar interconfesionala din satul traditional din multe zone ale Romaniei. Vom pune laolalta case cu arhitectura specifica minoritatilor: evrei, sasi, secui, turci, ucraineni sau rusi lipoveni. Dintre acestea Dobrogea este cea mai ilustrativa .Raspunzand la intrebare: cele mai noi exponate din Muzeul Satului pot fi regasite in zona sud si ele sunt componente ale tematicii expozitiei in aer liber care isi propune sa aduca satul cel putin pana la realitatea din anii 60. Expozitia in aer liber va permite tuturor vizitatorilor sa vada cum arata cantonul de drum, cum erau construite si ornamentate case din diferite regiuni al Romaniei:  casa evreiasca din satul Calinesti, Maramures, casa de hutuli din Bucovina sau cum arata salonul de dans din satul Alunis, cabana silvica din Prahova.

Vezi calendarul pe anul 2013 realizat de Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” impreuna cu Alpha Bank Romaniade     Smile Media

Sursa: Hotnews

Noaptea Sfantului Andrei este marcata de unele obiceiuri, traditii, superstitii spectaculoase, de sorginte precrestina, vizand protectia atat a oamenilor, cat si a locuintelor si animalelor lor.

Potrivit traditiei, in noaptea de Sfantul Andrei, hotarul dintre cele vazute si cele nevazute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului. Astfel, in noaptea Sfantului Andrei, “umbla strigoii” sa fure “mana vacilor”, “mintile oamenilor” si “rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor morti, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe taramul de dincolo. In aceasta noapte, aceste spirite devin periculoase, distrugatoare, aducand calamitati, boli si nefericire.

Pentru apararea gospodariei, usile si ferestrele casei, grajdurile, cotetele erau unse cu usturoi zdrobit pentru a preveni patrunderea duhurilor rele sau se atarnau cununi impletite de usturoi. Usturoiul folosit la aceste practici de aparare era de obicei “menit” cu un an inainte, tot in noaptea Sfantului Andrei. O ceremonie de “pazire” a usturoiului implica participarea fetelor si flacailor din sat, care petreceau, in vreme ce acesta capata calitatile pentru protectie.

Obiceiurile spun ca acest usturoi urma sa fie folosit de-a lungul anului care va sa vie ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protectie fata de duhurile malefice, precum si ca modalitate de a atrage un posibil partener de viata, a ursitului (dupa ce, in prealabil, usturoiul a fost sfintit la biserica si pastrat la icoana).

Ca mijloace de protectie fata de strigoi se mai foloseau firimituri de paine imprastiate in curte – pentru ca duhurile sa nu intre in casa dupa mancare – si candele aprinse langa icoane. Animalelor din gospodarie li se punea in hrana busuioc sfintit si in apa agheasma. De asemenea, se descanta droburi de sare, care se ingroapa sub grajd, pentru a fi scoase la suprafata de Sfantul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele, arata Mediafax.

O alta traditie spune ca in noaptea Sfantului Andrei se poate prevedea cat de rodnice vor fi livezile si ogoarele. Oamenii aduc in casa crengute de visin, le pun in apa si, daca infloresc pana la Craciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semanarea de grau in mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lasate in pod pana la Craciun – cele stricate sunt semn de luna ploioasa, cele incoltite sunt semn de bogatie.

Fetele care vor sa-si afle ursitul ascund sub perna busuioc sfintit, astfel incat chipul acestuia sa le apara in vis, apeleaza la “facutul cu ulcica”, folosind un vas nou de lut, carbuni incinsi si incantatii magice, sau, la miezul noptii, se uita intr-un pahar cu apa “neinceputa”, asezat pe cenusa, in care lasa sa cada o verigheta sfintita. In unele zone, se crede ca ursitul se poate vedea daca fata se asaza goala intre doua oglinzi, cu o lumanare in mana.

In noaptea Sfantului Andrei se crede ca lupii incep sa vorbeasca, isi pot misca gatul, devin mai sprinteni, iar oamenii care ii aud afla secrete groaznice. Plata este insa una teribila, pentru ca acesti oameni vor fi atacati de lupi si se vor transforma in varcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic in gospodarie, pentru ca animalele de prada sa nu-i atace vitele. Acestea pot fi insa protejate si cu ajutorul unor cruci confectionate din ceara de albine.

Pana la Craciun, femeile nu mai tes si nici nu mai torc, ca sa nu starneasca mania Maicii Domnului.

Pe de alta parte, conditiile meteorologice din noaptea Sfantului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, daca afara este senin si cald. In schimb, un cer intunecat, cu luna plina, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarna cu troiene mari.

Ziua Sfantului Andrei marcheaza debutul sezonului sarbatorilor de iarna, care vor continua cu Sfantul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, si se vor incheia de Boboteaza, pe 6 ianuarie.

Potrivit statisticilor Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor (MAI), aproape 700.000 de romani, dintre care 352.496 barbati si 340.406 femei, isi sarbatoresc onomastica vineri, in ziua Sfantului Apostol Andrei

Conform sursei citate, 692.902 de cetateni romani poarta numele Sfantului Apostol Andrei.

Din totalul romancelor care isi sarbatoresc onomastica vineri, 286.592 poarta numele de Andreea, 25.397 – Andra, iar 20.973 – Andrea. De asemenea, 7.084 de femei se numesc Andreia, iar alte 354 – Andruta si Andrusa.

Majoritatea barbatilor, respectiv 331.475, poarta numele Andrei. Alti 12.200 se numesc Andras, 3.262 – Endre, iar 4.212 – Andreeas sau Andreas. De asemenea, 681 de barbati poarta numele de Andreiu, 13 – Andrusa si Andruta, iar alti 23 se numesc Andries, potivit datelor statistice.

Sfantul Andrei, cunoscut ca Ocrotitorul Romaniei, este considerat apostolul romanilor sau crestinatorul poporului roman.

Arhanghelii, cei care lumineaza drumul oamenilor pe pamant…

 Atat arhanghelul Mihail, cat si arhanghelul Gavriil si toti arhanghelii in general sunt considerati in traditia populara romaneasca insotitori si ajutatori ai oamenilor de-a lungului drumului pe care il strabat de la nastere catre moarte. Ei au intaietate intre ceilalti ingeri, aflandu-se in fruntea lor. In mitologia autohtona, arhanghelii sunt mijlocitori catre divinitate si se roaga pentru binele si sanatatea oamenilor. Pazesc casele, ocrotesc gospodariile, au grija de suflet pana cand acesta ajunge in Rai, ii ajuta pe oameni sa se purifice si sa lupte impotriva propriilor pacate. Tot ei vor fi prezenti in fata cetelor ceresti la Judecata de Apoi.

Mihail este dreptatea

Dintre toti arhanghelii, Mihail este perceput ca fiind cel mai drag lui Dumnezeu. Se spune ca arhanghelul Mihail protejeaza impotriva raului, conduce cetele ingeresti si calauzeste sufletele atunci cand acestea se inalta la ceruri. Arhanghelul Mihail este infatisat ca tinand intr-o mana o balanta, iar in cealalta o sabie si luptandu-se cu fortele din iad. Balanta este un simbol al judecatii finale la care vor fi supusi oamenii la sfarsitul lumii. Pe de alta parte, sabia reprezinta victoria binelui asupra raului, fiind totodata si un simbol al adevarului si al justitiei divine. Mihail pazeste capataiul celui care se afla pe patul sau de moarte. Daca bolnavului ii este dat sa moara, acesta va veghea la capul persoanei respective pentru a-i duce sufletul catre rai. Daca ii este sortit sa traiasca, Mihail va veghea la picioarele bolnavului. Odinioara, cand aveau loc eclipse, se credea ca astrele ceresti sunt furate de draci. Mihail era perceput drept eliberatorul Lunii si al Soarelui, cel care restituia lumii astrii sai vitali. Tot Mihail este cel care o impiedica pe Mamareaua, sotia lui Scaraotchi, sa elibereze gerul si frigul pe pamant.

Arhanghelul Gabriel: Inspiratie. Milostenie. Protectie pentru femei

Arhanghelul Gavriil a fost ingerul pazitor al lui Iisus Hristos pe pamant, in traditia crestina. Arhanghelul Gavriil a fost cel care i-a dictat profetului Mahomed Coranul, in traditia islamica. Gavriil este si el un arhanghel important si indragit in mai multe religii si credinte ale lumii. El este cel care a vestit intregii omeniri nasterea Domnului, fiind asociat revelatiei divine, dar si milosteniei si indurarii. El este arhanghelul – mesager, cel prin intermediul caruia divinitatea transmite vesti si mesaje omenirii, dar si cel care patroneaza Paradisul. El transmite oamenilor, prin gratia divina, inspiratie, intuitie si harul clarviziunii. Gavriil are sub protectia sa persoanele de sex feminin (mamele, copilele, fecioarele), dar si copiii. Mihail, in schimb, ii protejeaza pe conducatori si pe cei din armate si poarta intotdeauna cu el cheile raiului.

Traditii, obiceiuri si superstitii de Sfantii Mihail si Gavriil

Lumanarile care se aprind la biserica in ziua de 8 noiembrie sunt considerate a fi adevarate talismane pentru cei care au trecut in lumea umbrelor si a tacerii. Aceste lumanari “tin de lumina” in lumea de dincolo. Se aprind insa lumanari si pentru cei vii, pentru sanatate, pentru a fi feriti de rele si napaste.

In popor, ziua de 8 noiembrie mai poarta si numele de “vara arhanghelilor”. Vremea in aceasta zi este mai calda decat ar trebui sa fie in aceasta perioada a lunii. Nu numai ca este pacat sa nu cinstesti vara arhanghelilor sau sa o petreci facand diverse treburi in gospodarie, se spune… Munca in aceasta zi este considerata a fi un semn de sfidare a puterii divine. Se crede ca cel care incalca aceasta traditie se va chinui mult in ceasul mortii sale. Pe langa aceasta zi calda, traditia spune ca intre sfintii Mihail si Gavriil si ziua de Craciun trebuie sa aiba loc si “vara iernii”, adica vreo 3-4 zile caldute si binevoitoare.

In sambata care precede aceasta sarbatoare au loc Mosii de Arhangheli. Se fac praznice pentru cei plecati, se imparte de pomana pentru sufletul lor si iertarea pacatelor, se pomenesc in biserici cei morti, se aprind lumanari pentru cei care au trecut in nefiinta fara lumina. Este bine si pentru cei vii sa aprinda o lumanare in biserica in ziua de 8 noiembrie. Se spune ca drumul catre lumea de dincolo le va fi luminat si usor.

In unele zone ale tarii s-a pastrat traditia ca in aceasta zi finii sa isi viziteze nasii, daruindu-le colaci.

Foto int. 1 arhanghelul Mihail: Wikipedia

Foto int. 2 arhanghelul Gabriel: Wikipedia

Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/9597/sfintii-mihail-si-gavriil-obiceiuri-de-sfintii-mihail-si-gavriil/pagina-2.html