În Grecia ori Roma antică, în străvechile civilizații asiatice, se spunea despre caise că poartă în ele o parte din nectarul zeilor. Mai mult, se credea că oamenii care consumă aceste fructe vor avea un trup tânăr, viguros și o minte ageră până la vârste înaintate. Câteva milenii mai târziu, studiile științifice au confirmat proprietățile acestor fructe.

Caisul (Prunus armeniaca), fiind înrudit cu prunul, cireșul, piersicul și fiind originar din Persia și India, a fost adus în Europa în secolul al IV-lea înainte de Hristos. În lume, sunt cunoscute peste 300 de varietăți de caise, de la cele total lipsite de puf, din Japonia, la caisele cu coaja subțire, care se usucă rapid la soare și care cresc pe solul stâncos din Turcia. La noi, până nu de mult, cele mai populare soiuri au fost celebrele zarzăre, cu coaja pistruiată și bătând spre roșiatic, extrem de parfumate și de dulci precum mierea, mult mai mici decât caisele pe care le găsim astăzi în piețe.

Caisul atinge la maturitate 6-12 metri înălțime, având frunze de un verde deschis. Fructele, caisele, se coc începând cu sfârșitul lunii iunie și până în luna august. Datorită beta-carotenului, au culoarea galben-portocalie. Sunt bogate în vitamine antioxidante (A, B și C), minerale (magneziu, fier, calciu și potasiu), fibre alimentare, pectină, celuloză și sărace în sodiu, grăsimi saturate și colesterol.

Caisele au proprietăți medicinale nebănuit de puternice, de care putem beneficia din plin, dacă știm cum să le consumăm. Se recomandă consumul zilnic a cel puțin 350 de grame de fructe proaspete pentru prevenirea bolilor.

Pigmenții care dau culoarea portocalie caiselor și care au, totodată, și un efect puternic antioxidant, se găsesc exclusiv în caisele proaspete și în cele uscate la soare (sau artificial, dar la temperaturi scăzute) și, într-o măsură ceva mai mică, în cele congelate. Preparate termic la temperaturi de peste 60 de grade Celsius, fructele își pierd efectele terapeutice și nutritive.

În Grecia sau Turcia, unde soarele este extrem de generos și precipitațiile sunt absente pe timpul verii, uscarea caiselor la soare este o tradiție milenară. Prin deshidratare, fructele pierd, practic, toată apa pe care o conțin, căpătând aspectul și consistența unei stafide, moment în care procesul de uscare s-a încheiat. Fructele sunt puse în pungi de hârtie și sunt păstrate în locuri întunecoase și reci.

Vitaminele și mineralele conținute de caise ajută la menținerea sănătoasă a stomacului, a ficatului și a inimii.

Datorită beta-carotenului, caisele ajută la regenerarea nervilor și a țesuturilor și la menținerea vederii, protejând ochii de boli, precum cataracta sau glaucomul. Caisa este unul din cele mai bogate alimente în vitamina A din lume, fiind întrecută în acest sens doar de fructele de cătină, ceea ce o recomandă pentru reducerea riscului de degenerescență maculară, potrivitwww.truthinsideofyou.org.

Consumul acestor fructe tonifică sistemul nervos, ajută la combaterea insomniilor, a stresului și a oboselii. Antioxidanți din compoziția acestora împiedică sau stopează procesele degenerative la nivelul creierului.

Fosforul pe care îl găsim în caise ajută la menținerea memoriei. Cercetările au arătat că sâmburii caiselor conțin, între altele, lecitină și acetilcolină, două substanțe foarte valoroase pentru procesele de memorare la nivelul creierului.

Sucul natural din pulpa de caise, aromat, delicios și foarte sănătos, este recomandat mai ales persoanelor care sunt foarte slăbite și obosite, sau care sunt în perioada de convalescență și trebuie să își refacă organismul.

Prin efectul antiinflamator, cura cu caise ajută la rărirea, până la eliminare, a crizelor de gută, la redobândirea aspectului normal și a mobilității articulațiilor afectate.

Caisele conțin pectină și celuloză, care, luptând împotriva bacteriilor și a infecțiilor, previn apariția bolilor la nivelul sistemului digestiv și chiar apariția cancerului de colon. Ele înlătură constipația și controlează digestia.

Infuziile de caise, caisele proaspete, decocturile și sucul de caise cu pulpă reprezintă un mijloc diuretic benefic. Prin vitaminele conținute, acest suc combate anemia și menține sistemul osos și dantura puternice.

Licopenul din caise și celelalte substanțe active împiedică oxidarea colesterolului și depunerea sa pe arterele coronare, micșorând astfel riscul de infarct, după cum se menționează pe www.whfoods.com.

Cunoscut și sub numele de alună amară, miezul sâmburelui de caisă, care rămâne după strivirea învelișului dur, este folosit din timpuri străvechi ca medicament. În medicina tradițională chineză, este considerat un remediu redutabil pentru bolnavii cu probleme respiratorii, precum astmul, bronșita, emfizemul sau tusea cronică. Studiile moderne confirmă extraordinarele proprietăți medicinale ale sâmburilor de caisă.

Amigdalina care se găsește în sâmburele caisei combate cancerul. Sâmburii de caise sunt cea mai bogată sursă naturală de vitamina B17, care îi conferă acestuia un gust amărui, specific. Conform studiilor biochimistul dr. Ernest Krebs, care a descoperit B17 în 1952, consumul zilnic a 7-10 sâmburi de caise previne apariția cancerului, potrivit www.anamob.ro.

În medicina populară europeană, un leac foarte des utilizat contra microlitiazei și a litiazei biliare este consumul de caise.

Sărace în calorii și cu un conținut de fibre alimentare care rămân mult timp în stomac, împiedicând reapariția senzației de foame, caisele sunt recomandate în curele de slăbire, ele având și un efect laxativ.

Caloriile pe care le furnizează caisele provin din zaharuri și sunt unul dintre dezavantajele consumului de caise.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)