Romani celebri – fizica

Facebook Twitter Email

In luna noiembrie 1905, Augustin Maior, fizician, pedagog și inventator român, este angajat ca inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta unde, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista “The Electrician”.

 Mai multe detalii gasiti accesand linkul cunosate lumea 
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Colegiul Național”Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe a reprezentat România la a șasea ediție a Masterclass-ului Internațional de Fizică Modernă și Cercetare, INSPYRE 2016, organizat în perioada 15-19 februarie 2016, de Laboratoarele Naționale din Frascati, Roma, aparținătoare Institutului Național de Fizică Nucleară din Italia (LNF-INFN).
La Școala Internațională de fizică din Frascati au participat 68 de elevi din 8 tări europene. România a fost reprezentată de elevii Sebastian Samoilă (clasa a XII a ) și Filip Teodor Bundan ( clasa a XI a), însoțiți de profesorul de fizică, Luminița Costea.Alături de echipa țării noastre au fost participanți din Italia, Franța, Germania, Anglia, Spania, Portugalia și Bosnia Herțegovina.

Mai multe detalii pe gazetaromaneasca

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Dragomir Hurmuzescu, întemeietorul primei școli de fizică experimentală din țară, inventatorul ”electroscopului Hurmuzescu”, fondatorul primului post de radiodifuziune și realizatorul primelor transmisii prin telegrafie fără fir din țară, s-a născut la 13 martie 1865, la București.

Fizicianul Dragomir Hurmuzescu, membru al Academiei Romane (n. 13 martie 1865 — m. 31 mai 1954)
Foto: (c) REPRODUCERE / Arhiva AGERPRES

S-a înscris la cursurile Colegiului ”Sfântul Sava” din București, pe care l-a absolvit în 1884. Ulterior, a fost admis la Facultatea de Științe din București, secția fizico-matematică. A devenit licențiat în fizică în 1887, reușind în doi ani de la admitere să susțină toate examenele necesare absolvirii.

Și-a continuat studiile la Universitatea Sorbona din Paris, în vederea obținerii doctoratului, în urma câștigării unei burse. Aici i-a avut ca profesori pe savanți renumiți ai vremii, precum Jules Henri Poincaré, Gabriel Lippman și Joseph Bertrand, de la care a dobândit cunoștințe științifice și de filosofie teoretică. În 1890, a devenit licențiat în fizică.

În toată această perioadă a lucrat la Sorbona, în cadrul Laboratorului de cercetări fizice aflat sub conducerea profesorului Gabriel Lippman. Printre colegii săi de laborator s-a aflat și Maria Slodovska, cunoscută sub numele de savantă Marie Curie.

În cadrul laboratorului, Dragomir Hurmuzescu s-a ocupat cu perfecționarea electroscopului, realizând în acest sens un nou izolator, bazat pe sulf și parafină, pe care l-a numit ”dielectrină”. La scurt timp, în laboratoare a început să se folosească ”electroscopul Hurmuzescu” cu înveliș metalic și dop de dielectrină. Printre cei care au folosit acest tip de electroscop au fost și soții Pierre și Marie Curie, aceștia utilizând acest tip de instrument în cercetările care i-au condus la descoperirea radiului.

La 28 aprilie 1896, a devenit doctor în fizică, în urma susținerii tezei de doctorat, intitulată ”Asupra unei noi determinări a raportului dintre unitățile electrostatice și cele electromagnetice”, care a fost apreciată cu cea mai înaltă distincție (1896).

S-a întors în țară în mai 1896, iar în luna octombrie a aceluiași an, a fost numit conferențiar de matematici generale, în cadrul Facultății de Științe a Universității din Iași și profesor de fizică la Liceul Internat al aceleiași instituții. Aici și-a amenajat un laborator propriu de cercetare. De asemenea, a înființat și predat la catedra de Căldură și Electricitate, din cadrul Facultății de Științe.

Din inițiativa sa, în 1901, a fost înființată Societatea de Științe din Iași, care a tipărit publicația Les Annales Scientifiques de l’Université de Jassy, avându-l pe Dragomir Hurmuzescu ca secretar de redacție. A îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice, între anii 1904-1907, timp în care a pus bazele unui proiect de reorganizare a învățământului științific liceal.

În 1909, Dragomir Hurmuzescu a organizat, la Iași, prima Școală de aplicație a electricității din țara noastră care, la 1 noiembrie 1910, a devenit Școala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iași; în 1913, aceasta a devenit Institutul Electrotehnic. Aici, împreună cu colaboratorul său, inginerul Emil Petrașcu, omul de știință a înființat o Secție de radiocomunicații pentru inițierea studenților.

S-a transferat, în același an, la Universitatea din București, unde a predat până la pensionare, în 1937. În 1919, a devenit decan al Facultății de Științe și prorector al Universității și în această dublă calitate a înființat, în 1920, Școala de Electricitate, devenită Institutul Electrotehnic.

În 1925, la Institutul Electrotehnic al Universității București a fost construit și dat în folosință primul receptor radiofonic ce a făcut posibile primele audiții publice, ținute de două ori pe săptămână, joia și sâmbăta la orele 21,30. La 26 martie, ia ființă Asociația Prietenilor Radiotelefoniei, din inițiativa Societății Române de Fizică condusă tot de Dragomir Hurmuzescu.

La 1 noiembrie 1928, a fost difuzată prima emisiune cu anunțul: ”Alo, alo, aici Radio București!”, moment care a inaugurat postul național de radio. Cu această ocazie, președintele consiliului de administrație al Societății de Difuziune Radiotelefonică din România, Dragomir Hurmuzescu a rostit un discurs în care afirma: ”Radiofonia este de o mare importanță socială, cu mult mai mare decât teatrul, pentru răspândirea culturii și pentru unificarea sufletelor, căci se poate adresa la o lume întreagă, pătrunzând până la coliba cea mai răzleață a săteanului. În curând va deveni un criteriu de judecată a gradului de desvoltare a unui popor”.

Radio Popular (1958)
Foto: (c) MAYER MARCU / Arhiva AGERPRES

Din inițiativa sa, în 1934, a fost posibilă organizarea în București a primului Congres de științe din România.

S-a retras din activitatea științifică, în 1937, în plină forță creatoare.

De-a lungul vieții sale a avut o activitate intensă de cercetare în România și străinătate, fiind și un deschizător de drumuri în cercetarea și aplicarea fizicii în România. A lăsat numeroase lucrări, studii și articole, întocmite singur sau în colaborare, între care: ”Dielectrica, un nou electroscop” (1894); ”Căldură și electricitate” (1900); ”Telegrafia fără sârmă cu ajutorul undelor electrice” (1902), ”Radioactivitatea petrolurilor române” (1907); ”Radioactivitatea apelor minerale din România” (1909), ”Viitorul industriei electrice în România” (1919), ”Electricitate generală și aplicată” (1934), ”Efectul Zeeman și magnetonii” (1936).

Majoritatea lucrărilor științifice au fost publicate în reviste de prestigiu, precum: Annales de Physique, Journal de Physique, Revue Generale d’Electrisite, Archives des Sciences Physiques, Bulletin Scientifique de L’Academie Roumaine.

Activitatea științifică prolifică i-a fost recunoscută printr-o serie de distincții și prin includerea sa în diferite foruri științifice din România și din străinătate. Încă din timpul studiilor efectuate în Franța, a fost ales membru al ”Societății Franceze de Fizică”, membru al ”Comitetului savanților străini din Franța” și membru al ”Societății Fizicienilor Germani”.

A fost membru corespondent al Academiei Române, din 21 mai 1916, precum și membru fondator al Academiei de Științe din România.

În cadrul Congresului de radiologie desfășurat, la Bruxelles, în 1910, a prezidat una din ședințele de comunicări.

A murit la 31 mai 1954.

În 1965, la împlinirea a 100 de ani de la naștere, UNESCO a propus omagierea marelui savant român. De asemenea, pentru a-i cinsti memoria, unul din premiile Academiei Române îi poartă astăzi numele.

La aniversarea celor 100 de ani de învățământ superior electrotehnic în România, în 2010, Facultatea de Electrotehnică de la Iași a inaugurat Aula de onoare ”Dragomir Hurmuzescu” și, în semn de omagiu, a fost dezvelit în fața facultății bustul savantului.

La 13 martie 2015, la Facultatea de Fizică din Iași, cu ocazia aniversării unui secol și jumătate de la nașterea fizicianului român, va fi lansat volumul ”Dragomir Hurmuzescu — Electricitatea” (partea I a cursului predat de profesorul Hurmuzescu la Iași), de către Editura Universității din Iași, în cadrul colecții ”Excellenția”.

Foto: (c) www.editura.uaic.ro

În aceeași zi, la Biblioteca Națională a României, în spațiul expozițional Dealul Spirii, este deschisă expoziția ”150 de ani de la nașterea lui Dragomir Hurmuzescu — documente din Colecțiile Speciale ale Bibliotecii Naționale”. Expoziția dedicată vieții și activității savantului român prezintă publicului documente de arhivă, fotografii și file din presa vremii.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Etichete:
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Nicolae Vasilescu Karpen s-a nascut la 22 decembrie 1870 la Craiova si a decedat la 2 martie 1964 la Bucuresti lasand o vasta opera stiintifica.

A fost un renumit om de stiinta, fizician, inginer si inventator roman, lucrand in domeniul elasticitatii, termodinamicii, ingineriei civile, electrochimiei si telefoniei la distanta. Nicolae Vasilescu Karpen a fost si membru titular al Academiei Romane.

Printre cele mai mari realizari ale sale se enumera telefonia prin cablu la mare distanta. In anul 1909 a propus Academiei de Stiinte a Frantei – pentru prima data in lume – folosirea curentilor purtatori de inalta frecventa pentru telefonie la mare distanta. Brusc, capitala stiintei mondiale a luat in seama ingineria romaneasca. Dar probabil inventia prin care este mai cunoscut reprezinta “pila lui Karpen”, sau “pila K” care functioneaza folosind exclusiv caldura mediului ambiant.

Pila electrica se afla astazi la Muzeul National Tehnic “Dimitrie Leonida” si functioneaza fara intrerupere de 56 de ani.

Nicolae Vasilescu a inceput sa lucreze la teoria unei pile electrice care sa genereze energie la nesfarsit, inca inainte de primul razboi mondial. A primit brevetul in anul 1922. Lucrarea sa teoretica se refera la dimensiunile pe care trebuie sa le aiba aparatul si materialele din care trebuie construit. Vasilescu-Karpen sustine in aceasta lucrare ca pila inventata de el va furniza energie electrica la nesfarsit.

Dupa ce teoria a fost scrisa, s-a apucat de lucru. Vasilescu Karpen dorea sa demonstreze printr-un prototip ca tot ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost finalizat in 1950.

Mecanismul de functionare

Vasilescu-Karpen a realizat doua pile electrice legate in serie, care alimentau un minimotor galvanometric. Acesta la randul sau, misca o paleta conectata la un comutator. La fiecare jumatate de rotatie, paleta deschidea circuitul, iar la a doua jumatate de rotatie il inchidea. Timpul de rotatie era calculat in asa fel incat pilele sa aiba timp de reincarcare, respectiv pentru refacerea polaritatii in perioada cat circuitul era deschis. Motorul si paletele aveau drept scop demonstrarea faptului ca pilele furnizeaza energie electrica.

Pilele electrice sunt stramosul bateriilor de azi si nu pot functiona mai mult de 5-10 ani, deoarece unul dintre electrozi se corodeaza, iar inlocuirea lui inseamna… o pila electrica noua. Pila Karpen, care exista intr-un seif in Muzeul Tehnicii din Bucuresti functioneaza si astazi, la 60 de ani de la construire.

Controverse

Vasilescu-Karpen dorea sa demonstreze ca se poate realiza o pila care sa furnizeze energie electrica la nesfarsit.

Insa oamenii de stiinta sustin ca nu poate exista un perpetuum mobile, mai exact, pila lui Karpen incalca cel de-al doilea principiu al termodinamicii si mai ales teoria lui W. Thomson care spune ca este imposibil ca o masinarie sa functioneze la infinit alimentandu-se singura.

Principiul al doilea al termodinamicii precizeaza conditiile in care are loc transformarea energiei termice in energie mecanica, referindu-se la caracterul calitativ si nu la cantitatile de energie schimbate. Acest principiu este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie, conform caruia transformarile spontane de energie se realizeaza de la potentialul mai inalt spre cel mai scazut.

Insa pila lui Karpen nu este una obisnuita. Folosirea electrozilor din metale nobile a crescut timpul de functionare datorita eliminarii efectelor parazite ale reactiilor chimice care ar fi aparut in cazul utilizarii altor metale. In timp ce anumiti critici sustin ca incalca cel de-al doilea principiu al termodinamicii, altii afirma ca in realitate, pila nu contravine acestui principiu si nici principiului zero in formularea generalizata. Datorita materialelor din care este realizat este posibil ca durata de viata sa creasca considerabil, insa si costul realizarii este pe masura.

Exista si sustinatori care spun ca Vasilescu-Karpen nu a construit un perpetuum mobile, ci doar o pila care foloseste ca sursa de energie temperatura mediului ambiant. Pila lui Karpen ramane destul de controversata.

Alexandru Mironov relata in revista Stiinta si Tehnica ca dispozitivul avea “un electrod de aur, un altul de aur platinat, inchisi in doi cilindri de sticla, muiati in acid sulfuric pur si un mic motoras electric (de fapt, un fel de osciloscop) care imi arata ca pila functioneaza. Functiona atunci, deja, de 31-32 de ani, si, cu cilindrii de sticla umpluti cu H2SO4, va functiona in vecii vecilor. Iata ce mister avem noi langa parcul Libertatii, lasat mostenire de un oltean extraordinar, inginerul-fizician Nicolae Vasilescu-Karpen”.

Autor: Marius Ignatescu,

Sursa:  www.descopera.org

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
Pe 20 februarie 1937 Maria Tanase isi face debutul la radio.
Milioane de romani, de la Majestatea sa, pana la oamenii din mahalale, raman vrajiti de glasul ei.
 In afara de compozitorul Rogalsky, niciunul dintre invitatii din studio nu auzise de ea inainte.
Prima femeie comandor al Legiunii de Onoare, membra a Academiei Romane, Franceze si Belgiene.
 A fost fashion-icon-ul Europei in Belle Epoque, admirata si adorata de Poust, Cocteau, Colette, Rodin, Paul Valery, Gide.
Anna de Noailles, nascuta printesa Brancoveanu.
S-a născut lângă Turda, a fost vândută ca sclavă la târgul din Vidin , a scăpat din haremul Paşei.
A devenit o lady la curtea Reginei Victoria şi e cunoscută de toată lumea ca una din primele femei-explorator din lume.
Florica Sas.
 S-a nascut in Romania , intr-o familie boiereasca basarabeana.
I-a frant inima lui Ionel Teodoreanu, s-a maritat la 16 ani cu Bazu Cantacuzino, a jucat in “La Dolce Vita” cu Mastroiani.
A plecat la Hollywood cu al doilea sot, Gray, tatal Lindei Gray din Dallas , a jucat in filme cu Audrey Hepburn si Frank Sinatra .
S-a lasat de cinema ca sa devina “socialite” la New York . 
 Nadia Gray (Herescu). 


O poeta a iubirii- Nina Cassian .
,, Eu nu sunt o amantă, o culcăreaţă. Eu sunt o iubeaţă . “ 
Poeta despre barbatii din viata ei: ,,In general, am fost atrasa de intelectuali, da.
Dar ei puteau sa fie inalti si frumosi, superbi, sau monstruosi, chiar oribili la vedere.
Am avut parte si de frumosi, si de urati. In general, da, in sfera intelectualitatii.
Totusi e nevoie de comunicare, nu poti numai sa te tii de degetul cel mic”
In 1930, Lizica Codreanu deschidea prima sala de Hatha Yoga din Paris .
Lumea buna era innebunita de noua descoperire a romancei si revista Vogue scria despre balerina clasica, avangardista dansului modern, prietena lui Tzara si muza lui Brancusi.
 Ileana de Romania, nepoata Reginei Victoria .
 Irene Ghica, logodnica lui Errol Flyn.
 Sylvia Sydney.
Concurenta lui Grace Kelly, muza lui Hitchcock si fiica unei croitorese din Bacau …
 In 1937, innebunea cabaretele romanesti cu primul ei hit “Ionel, Ionelule”. Apoi a plecat la Hollywood .
Si i-a luat mintile lui Grucho Marx.
 Lisette Verea.
 
 In dreapta lui Christian Dior sta Mitza Bricard, muza lui.

Purta mereu la incheietura mainii o esarfa mica, “leopard-jungle”. Sa acopere semnul durerii unei mari iubiri.
 
In anii ’30, cand tabloidele nu erau “en vogue”, ea tinea Parisul cu sufetul la gura cu extravaganta, povestile ei de iubire, scandalurile personale si gustul pentru lux coplesitor. Ok…si cu succesele de casa ale spectacolelor ei de cabaret si opereta.
 Mondena absoluta a Parisului interbelic, mademoiselle Alice Cocea.
Lola Bobescu.
Diva cu vioara. Incredibil de talentata, eleganta si atat de chic.
 Cea despre care maestrul Yehudi Menuhin spunea ca e “cea mai mare violonista a secolului XX”.
“Un pahar de sampanie cu lacrimi la final”.
Elvira Popescu, cea efeverscenta si invaluitoare
A fost considerata cea mai inteligenta femeie din Franta.
 Frumusetea ei i-a facut pe printul Wilhelm, mostenitorul tronului Germaniei si pe regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei sa se indragosteasca nebuneste de ea. Talentele ei scriitoricesti au fost recompensate de catre Academia Franceza.
Era o prezenţă spectaculoasa. Casa Dior, a cărei reclamă vie fusese decenii, realiza pentru ea haine speciale,tunici somptuoase, lungi până în pământ.
 Martha Bibescu
 Mica Ertegun, fosta Ioana Maria Banu, unul din cei mai importanti designeri de interior din New York .
 Simt ca slabiciunea mea este indoiala (iar indoiala nu trebuie sa apara in balet nici macar pentru o fractiune de secunda!), iar forta, punctul meu tare este sinceritatea fata de mine si ceilalti”.
 Alina Cojocaru, una dintre cele mai mari balerine ale lumii.
 “Buddha Machiavelli”, “regina artei”, “zeiţa absolută a vânătorii de artă”, “cea mai importantă colecţionară de artă din secolul XX”. 
 Ileana Sonnabend ,proprietara colectiei care a fost vanduta cu aproape 1 miliard de dolari la cea mai mare licitatie privata din lume.
 Aplauze pentru Ana Szeles, Victor Rebengiuc si maestrul Ciulei. O sala intreaga in picioare. Cannes , 1965
 “A avea pentru cine tremura nu-i un chin care te mistuie, ci o povara dulce, care-ti da puteri s-o suporti”, Henriette Yvonne Stahl.
Istoria sigura e ca a tremurat dupa ea Petru Dumitriu, mai tanar cu 24 de ani.
 Chapeau bas, madame Stahl.
Talent, sensibilitate si dramatism.
Maria Prodan Bjørnson, una dintre cele mai mari scenografe din Anglia .
Scriitoare, poliglota, pictorita, istoric, alpinista, pasionata de rochii superbe.
A cucerit varful Monch si a pus acolo un steag romanesc cu broderie facuta de mana ei.
O femeie incredibila, despre care stim prea putin.
Elena Ghica (Dora d’Istria).
Ana Cumpanas.
“Femeia in rosu” care l-a predat FBI-ului in 1934 pe inamicul public nr. 1 al SUA, John Dillinger
 “Cred că puţine perechi au putut menţine o dragoste atât de constantă în decursul atâtor ani.
Ea este singurul meu sprijin, singura fiinţă pe care pot să mă bizui cu dragoste şi încredere.” Carol II despre Duduia.
 Magda Elena Lupescu.
 Pola Illery (Paula Iliescu).
A plecat din Corabia si a ajuns star de film mut la Paris si muza lui Rene Claire in “Sous les toits de Paris”.
Zâmbetul sincer şi plin de curaj care a dominat o lume a bărbaţilor.
 Smaranda Brăescu.
 Prima femei paraşutist din România şi printre primele din lume.
 Cea care în 1932, cu saltul de la 7.233 m, bătea recordul mondial deţinut de un american. Neegalat timp de 20 de ani.
1977. Nobel, eleganta si matematica.
 Saul Bellow, la ceremonia de decernare a Nobelului pentru literatura.
Sotia lui romanca, Alexandra Ionescu Tulcea (dreapta), o matematiciana specialista in sisteme dinamice si teorie ergodica.
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O idee propagata destul de puternic în societatea româneasca de astazi este ca, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirma ca toate aceste prilejuri de mândrie nationala tin doar de domeniul trecutului, ca România de astazi ar fi… o “tara bolnava”, fara civilizatie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu “codasa Europei”.

Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe români “la locul lor” (si departându-i de traditia si sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc “Atotputernicii Lumii”, Iluminati sau francmasoni, vom oferi si o serie de realizari ale geniului românesc ale ultimilor ani:

• Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata întreaga Biblioteca a Academiei Române, iar informatiile ar putea rezista… 5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor “Bruxelles Europa”, iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârsit formalitatile…

• Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premiera mondiala, un aparat care purifica aerul în spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind “ca în salina sau pe litoralul marin”. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…

• Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, în ian.2001)

• România a câstigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, în 16.11.2000 (107 – 75 cu SUA în finala).

• Hackerii români sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. “Distractia” (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa îsi dovedeasca … valoarea) celor “5 magnifici de la Rasarit” a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti… Printre site urile “sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

• La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia româna s-a mai întors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru – inventia “Biomer”), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala în promovarea inventiilor.

• Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si în Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si în conducerea acestei unitati.

• Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

• La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii români au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati, Arad, Vâlcea si Constanta. Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada… Fireste, el a fost “racolat” imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…

• Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe în colaborare cu NASA.

• Nicu Mincu din comuna Ivesti (Galati) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii…

• România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenta. De exemplu, la “Microsoft”, a doua limba vorbita este româna, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot români…

• Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA (Manhattan/New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa înfiinteze în România primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica în fitness pentru adulti…

• Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decât calculatorul (înmultiri, împartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer…

• Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pâna la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind în fapt “instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala în lucru mecanic”. “S-ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia în lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari…

• Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme “Hewlett Packard”. Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit “performanta” de a fi somer în România…

• Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, în câtiva ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat când a îndraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica… de 4 ori greutatea sa în aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor… “din mila”!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima inventie valoreaza miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru ca atât chinezii cât si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul român ignora în continuare o inventie, într adevar de miliarde…

• Anonim nascut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumina. Prietenul sau, Albert Einstein l-a avertizat: “Esti un visator. Cine crezi ca o sa-ti permita sa distrugi întreaga industrie farmaceutica si sa revolutionezi medicina?” Mai târziu, Elena Ceausescu i-a propus, prin intermediari, s- i cedeze inventia… Pâna la urma, avea sa ajunga prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte inventii românesti “pierdute” în strainatate …

• În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pâna acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice… Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vânduta de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fara biela (vânduta Japoniei si folosita în celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).

• Justin Capra este un inventator celebru al României, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii în care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani… În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani în care “semidoctii savanti” l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din România si au lansat o în fabricatia de serie… În 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pamânt la… Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata în 1962 de Wendell Moore (“specializat” deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau… Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, “Soleta”, care consuma … 0,5l/100 km si al unei motorete unica în lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încarcare).

• Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! “Cazul Rusetel”, este elocvent pentru geniul românesc dar si pentru “talentul” cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 si a fost brevetat în … ianuarie 2001. Pâna atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la “Mercedes” (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei… Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe “cazanul Traian Vuia”, inventie folosita înca la locomotivele Diesel electrice pentru încalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre si navale, în locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.

În lume, mai exista doua brevete în domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. “Motorul Rusetel” foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi îmbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, încântat: “reusita ar fi un miracol, si cred ca în asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel”.

Sursa: http://ro.altermedia.info

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
Fizicianul rus de origine romana, Piotr Capita, a fost o personalitate marcanta a cercetarii in domeniul temperaturilor joase, pentru care a primit Premiul Nobel in 1978. Un om de stiinta remarcabil si un intelectual cu coloana vertebrala, Capita a trait doua razboaie mondiale si exilul impus de comunisti in laboratoarele in care a dezvoltat tehnologii moderne cu echipament limitat. Desi a primit o serie de distinctii si a facut parte din cele mai inalte organizatii stiintifice sovietice, Capita nu a fost niciodata membru de partid si chiar a pledat pentru eliberarea colegilor sai din inchisoare.Putini dintre romani au auzit, probabil, de laureatul Premiului Nobel, fizicianul sovietic Piotr Capita, mai bine cunoscut, probabil, de catre basarabeni, din randul carora se trage. Acesta intra in galeria laureatilor de origine romana ai prestigiosului premiu, alaturi de George Palade (Premiul Nobel pentru Medicina, 1974), Elie Wiesel (Premiul Nobel pentru Pace, 1986) si Herta Muller (Premiul Nobel pentru Literatura, 2009). Capita fost fiul generalului de origine basarabeana Leonid Petrovici Capita, inginerul si constructorul fortificatiilor de la Kronstadt si al Olgai Ieronimovna, de profesie filolog, specialist in domeniul folclorului si literaturii pentru copii, care a adus o mare contributie in cultura rusa.

Piotr Capita s-a nascut la 9 iulie 1894, in orasul Kronstadt, iar in 1905 a inceput gimnaziul, unde, desi cunostea foarte bine limba romana, a intampinat greutati la invatarea limbii latine si a ales sa se retraga pentru a studia la liceul real Kronstadt, pe care l-a absolvit cu succes in 1912. Insa, la Facultatea de fizica si matematica a Universitatii din Petrograd nu ii acceptau pe absolventii liceului real si, de aceea, Capita a intrat la facultatea de electromecanica a institutului politehnic Petrograd (IPP). Inca de la primele ore de curs a fost remarcat de catre profesorul sau de fizica, A.F. Ioffe, care i-a propus sa participe la cercetari in laboratorul sau.

In 1914, pe cand Piotr Capita era in Scotia pe perioada vacantei de vara pentru a invata limba engleza, a izbucnit Primul Razboi Mondial, care i-a intarziat intoarcerea acasa cu cateva luni. In 1915 pleaca pe frontul de Vest, ca voluntar, si a fost sofer de masina de infirmierie in cadrul detasamentului infirmier al Uniunii oraselor pana in luna mai a aceluiasi an, transportand raniti cu autocamionul pe frontul polonez.

Debutul in fizica experimentala

Dupa demobilizare, doi ani mai tarziu, Capita s-a intors la universitate, unde profesorul Ioffe il va implica in munca sa experimentala din laboratorul de fizica, precum si intr-o colaborare la seminarul sau – unul din primele seminarii de fizica din Rusia. In acelasi an, in „Revista Societatii Fizico-Chimice Rusesti”, a aparut primul articol semnat de Piotr Capita.1916 a fost un an foarte plin pentru acesta, fiind si anul in care s-a casatorit cu Cernosvitova Nadejda Kirillovna, fiica lui K.K. Cernosvitov – membru al Comitetului Central al Partidului Cadetilor.

In 1918, Ioffe, in conditii foarte grele, a infiintat la Petrograd unul din primele institute fizice de stiinta si cercetare din Rusia, Capita fiind printre primii colaboratori ai acestui institut. In acelasi an, el a devenit profesor la Facultatea de fizica si mecanica, dupa ce a absolvit Institutul Politehnic. Mai tarziu, acest institut a contribuit mult la dezvoltarea fizicii experimentale, teoretice si tehnice din URSS, iar in prezent este cea mai mare institutie tehnica si de cercetare din domeniul fizicii din Federatia Rusa.

In perioada de dupa Revolutia din Octombrie, Ioffe a insistat ca Piotr Capita sa plece in strainatate, dar autoritatea formata dupa revolutie nu le permitea, pina cind nu a intervenit Maxim Gorki, cel mai influent scriitor rus din aceea perioada, care a obtinut permisiunea pentru ca acesta sa plece in Anglia. Cu putin timp inainte de plecare, Piotr Capita a trecut printr-o tragedie personala, epidemia de gripa “spaniola” luand viata tatalui, sotiei, fiului si fiicei sale nou-nascute.

Anglia, leaganul formarii lui Capita

Piotr Capita a ajuns in Anglia in 1921 in calitate de membru al comisiei Academiei Ruse de Stiinta, trimis in tarile vest-europene pentru restabilirea relatiilor stiintifice suspendate din cauza razboiului si a Revolutiei. Capita a lucrat in laboratorul din Cavendish, unde conducatorul acestuia, Ernest Rutherford, l-a acceptat pentru un stagiu de scurta durata, fiind ulterior impresionat de maiestria si entuziasmul tinarului fizician rus cu care a lucrat pana la urma mai bine de 10 ani.

Fizicianul de origine romana a sustinut in 1922, la Cambridge, o lucrare de dizertatie cu tema „Trecerea alfa-particulelor prin substante si metodele obtinerii campurilor magnetice”. Un an mai tarziu a devenit doctor in stiinta si a obtinut prestigioasa bursa Maxwell. In 1924 a fost numit in functia de adjunct al directorului laboratorului din Cavendish, unde aveau loc cercetarile magnetice, iar peste un an Capita a devenit membru al Colegiului Trinity.

Si viata personala a lui Capita s-a schimbat in primul deceniu petrecut in afara URSS-ului, unde era invitat in permanenta sa se intoarca. In 1925, la Paris, academicianul Aleksei Nikolaevici Krilov ii face cunostinta lui Capita cu propria fiica, Anna, care locuia cu mama ei in capitala Frantei. Aceasta a devenit sotia sa doi ani mai tarziu, iar impreuna au avut doi baieti, Andrei si Serghei, care au devenit si ei, la randul lor, cercetatori.

In anii 30, Capita a inceput sa faca cercetari asupra temperaturilor joase, dezvoltand noi metode pentru obtinerea acestora. In anul 1934 a elaborat un aparat cu ajutorul caruia putea produce cantitati considerabile de heliu lichid. In vara aceluiasi an, Capita a mers in vizita in URSS impreuna cu sotia sa, dar nu li s-a mai dat voie sa se intoarca in Anglia. Anna Alekseevna primeste permisiunea de a face o scurta vizita in Anglia pentru a-i aduce si pe copii la Moscova.

Activist pentru libertatea oamenilor de stiinta

In 1935, lui Piotr Capita i s-a propus functia de director al Institutului pe Probleme Fizice recreat in cadrul Academiei de Stiinte din URSS. Acesta a conditionat acceptarea pozitiei in schimbul achizitionarii utilajelor cu care lucrase in Anglia, iar Rutherford a fost, intr-un final, de acord ca sovieticii sa-i cumpere lui Capita utilajele din fostul lui laborator. Intoarcerea lui Capita in URSS a avut loc intr-o perioada grea, cind Stalin incepuse “curatarea de intelegenta”. Piotr Capita, avind o autoritate insemnata, a inceput sa poarte un dialog direct si deschis cu inalta conducere a tarii. Astfel, din 1934 pina in 1983, savantul a trimis mai mult de 300 de scrisori la Kremlin (lui Stalin- 50, lui Molotov – 71, lui Malencov – 63, lui Hrusciov – 26), iar multumita interventiei lui, multi oameni de stiinta au fost salvati de la moarte in inchisori si lagare in timpul terorii staliniste. In 1972, cind autoritatile din Kremlin au propus excluderea lui Andrei Dimitrievici Saharov din cadrul Academiei de Stiinte, Capita a fost unicul care s-a opus, subliniind ca „avem deja un rusinos precedent anolog – in 1933 fascistii l-au exclus pe Albert Einstein din Academia de Stiinte de la Berlin”.

La inceputul razboiului, Institutul pe Probleme Fizice a fost evacuat in Kazan, unde a functionat in incaperile Universitatii din Kazan. Aici, Capita a creat cea mai puternica instalatie cu turbina din lume, folosita pentru obtinerea in cantitati mari a oxigenului lichid necesar in industrie. In 1937, Capita descopera hiperfluiditatea heliului lichid, despre care a scris intr-o serie de lucrari, pentru care a primit, ani mai tarziu, Premiul Nobel in Fizica “pentru descoperiri si inventii in domeniul fizicii temperaturilor joase”. In 1939 a dezvoltat o noua metoda pentru lichefierea aerului printr-un ciclu de presiune scazuta folosind o turbina de inalta eficienta.

Refuzul de a colabora cu sovieticii

In 1945, cand Uniunea Sovietica a inceput lucrarile pentru crearea armelor atomice, refuzul sau de a participa la crearea armelor nucleare a dus la demisia si inlaturarea sa din cadrul cercetarilor stiintifice. Capita a fost destituit din functia de director al institutului si, timp de 8 ani, s-a aflat in arest la domiciliu, lipsit de posibilitatea de a comunica in vreun fel cu colegii sai din alte institute de stiinta si cercetare.

In casa sa de vacanta, fizicianul a utilat un mic laborator si si-a continuat cercetarile, punand bazele noii directii a electronicii de mare putere, considerat primul pas in calea spre dobindirea energiei termonucleare. Dar sa continue lucrarile sale la nivel maxim in acest domeniu omul de stiinta a putut doar dupa ce s-a intors la institutul sau in 1955. Acolo s-a si ocupat cu cercetarea plasmei la temperaturi ridicate, iar descoperirile facute de Capita au stat la baza crearii schemei reactorului termonuclear cu functionare neintrerupta. Cercetarile stiintifice de dupa razboi ale lui Capita cuprind cele mai diverse domenii ale fizicii, incluzind hidrodinamica straturilor lichide subtiri si natura fulgerului globular, dar interesul sau se concentra asupra generatoarelor de microunde si studiului diverselor proprietati ale plasmei.
Imediat dupa razboi, un grup de oameni de stiinta sovietici, alaturi de Capita, a insistat pe langa Guvern sa creeze o noua universitate tehnica, Institutul pentru Fizica si Tehnologie din Moscova. Capita a predat aici o perioada lunga de timp, iar din 1957 a facut parte si din prezidiul Academiei Sovietice de Stiinta, singurul membru al acesteia care nu a fost niciodata membru de partid.

Medalia Niels Bohr si Premiul Nobel

In 1965, pentru prima data dupa o intrerupere mai mare de treizeci de ani, Capita a primit permisiunea de a iesi din Uniunea Sovietica, in Danemarca, pentru a primi medalia internationala de aur “Niels Bohr”. La 17 octombrie 1978, Academia Suedeza de Stiinte i-a trimis, din Stockholm, lui Piotr Leonidovici Capita, o telegrama prin care il instiinteaza ca a primit Premiul Nobel pentru fizica, pentru cercetarile fundamentale in domeniul fizicii temperaturilor joase, alaturi de Arno Allan Penzias si Robert Woodrow Wilson.

Capita a primit aceasta veste fiind la Sanatoriul “Barviha”, din apropierea Moscovei, la odihna cu sotia sa. Printre intrebarile pe care i le-au pus jurnalistii, se afla si urmatoarea: “Pe care dintre realizarile stiintifice o considerati cea mai importanta?” Capita a raspuns ca, pentru un om de stiinta, cel mai important studiu este acela la care lucreaza in acel moment. “Munca mea actuala are ca obiect sinteza termonucleara”, a mai adaugat el.
Capita a murit la 8 aprilie 1984, cu putin inainte de a implini virsta de 90 de ani.

Fiul lui Piotr Capita este academicianul rus Serghei Capita, vorbitor si acesta al limbii romane. Sergei Petrovici Capita s-a nascut la 14 februarie 1928, la Cambridge, Marea Britanie si a crescut in URSS, unde s-a mutat in 1935 alaturi de parintii sai. Acesta a absolvit Institutul de Aviatie din Moscova, a lucrat la Institutul de Aerohidrodinamica, la Institutul de Geofizica si, pina in prezent, la Institutul de Fizica al Academiei de Stiinta a Federatiei Ruse. Timp de 35 de ani a condus catedra de Fizica a Institutului fizico-tehnic din Moscova. Este vice-presedinte al Academiei Stiintelor Naturale a Federatiei Ruse, membru al Academiei Europene, Laureat al Premiului de Stat din URSS si al Premiului UNESCO pentru activitatea de popularizare a stiintei. Fratele sau, Andrei Petrovici Capita, este savant-geograf, profesor la Universitatea de Stat „M.V.Lomonosov” din Moscova.

Serghei Capita despre tatal sau si mostenirea limbii romane

(Sursa: Magazin Bibliologic, Chisinau)

“Reporter: (…) Si a doua surpriza este ca vorbiti atat de bine limba noastra…
Serghei Capita: Iata ca si dvs., cand va referiti la aceasta limba, recurgeti la exprimarea eufemistica. Academicianul Piotrovski, un mare romanist si un foarte bun prieten al familiei noastre, a tot vorbit despre situatia lingvistica din Basarabia, inclusiv despre maniera al multor intelectuali, iscata din ratiuni de circumspectie politica, desigur, de a ocoli numele ei cel adevarat. Dar ea este limba romana si n-ai ce-i face. Bovarismul politicienilor de la Chisinau, care poate fi numit cu un cuvant mult mai dur, numai ca nu-mi pot permite sa ma cobor atat de jos, intretinut, ba nu – generat de o seama de politicieni chiar de aici, de la Moscova, este o mostra de ignoranta agresiva. Eu nu cred ca, in conditiile cresterii nivelului de instruire si ale democratizarii, opacitatea obscura a acestor grupari sovine nu va fi dezamorsata definitiv. Lucrul acesta, insa, depinde de vorbitorii acestei limbi, in primul rand de intelectualii de la voi, care trebuie sa spuna adevarul. Iar daca „a spune adevarul” vi se pare o expresie cam bombastica, atunci tineti-va de ceea ce se numeste demnitate intelectuala. Eu, fiind departe de locurile de bastina ale strabunicilor mei, tin la aceasta limba tocmai din acest sentiment de demnitate care include pentru un intelectual si datoria de a cunoaste si de a vorbi limba mamei care i-a dat viata si l-a crescut.

Daca bunicul si bunica erau basarabeni vorbitori de limba romana, daca tatal meu si mama mea au fost la fel, chiar daca, in virtutea situatiei lor, nu au prea avut conditii sa se si afirme in aceasta limba, cum puteam eu sa fiu altfel? Mai mult chiar, desi m-am nascut si am crescut departe de Basarabia, am mers pe urmele tatei si mi-am luat si eu o sotie basarabeanca, de prin partile Sorocii, asa incat, atunci cand ne retragem in caminul nostru familial, mai vorbim si romaneste. Am si mers impreuna, de cateva ori, cand eram mai tineri, in ospetie la parintii si la rudele sotiei mele…

R.: La conferinta de astazi ati produs o mare senzatie prezentand o viziune neasteptata asupra trecutului, prezentului si viitorului societatii, surpriza fiind amplificata si de faptul ca un fizician face revolutie in sociologie…

S.C.: Cel de-al doilea aspect al surprizei nu este, de fapt, o surpriza, ci e vorba de continuarea unei traditii de familie. Tatal meu, mai cu seama in perioada de dupa decernarea premiului Nobel, a fost o prezenta remarcabila a vietii publice ruse si internationale. Eu nu am facut decat sa-i urmez exemplul. Impreuna cu cativa colegi savanti din SUA si Danemarca, am incercat sa aplicam modelarea matematica pentru a afla -nu la nivelul presupozitiilor, dar mai mult sau mai putin exact- cum a fost comunitatea umana pana acum si ce ne asteapta in viitor.

Comunicatul de presa al Academiei Regale Suedeze de Stiinte din 1978

(Sursa: nobelprize.org)

“Toate obiectele si materia sunt constiuite din particule mici – atomi si molecule – care sunt in mod constant in miscare. Temperatura materiei sau corpului este dependenta de asa-numita “caldura de miscare”. Cand miscarea este oprita, temperatura scade la punctul de zero absolut, si anume -273o C.
Fizica temperaturilor joase lucreaza cu proprietatile materialelor la temperaturi imediat superioare punctului de zero absolut. S-a demonstrat ca, la aceste temperaturi, multe feluri de materiale au proprietati complet diferite, care reprezinta un interes pentru fizicieni si au o valoare tehnica notabila. Multe metale si aliaje, de exemplu, devin superconductive.
(…) In 1934, Capita a construit un nou dispozitiv pentru producerea heliului lichid, care racea gazul prin expansiune periodica. Pentru prima data a fost inventata o masinarie care putea produce heliu lichid fara racirea prealabila a hidrogenului lichid, ceea ce a reprezentat inceputul unei noi epoci in fizica temperaturilor joase.

In anii 1920 s-a constat ca, atunci cand heliul lichid este expus la temperaturi mai mici de 2,3 grade deasupra lui zero absolut, se transforma intr-o forma neobisnuita, cunoscuta sub numele de He II. In 1938, Capita a aratat ca He II are o mobilitate interna atat de mare si vascozitate atat de neglijabila, incat poate fi mai bine caracterizat prin termenul de superfluid.

(…) Ca rezultat al abilitatilor sale experimentale si tehnice remarcabile, Capita a jucat un rol de frunte in fizica temperaturilor joase timp de mai multe decenii. De asemenea, a aratat o capacitate impresionanta de a organiza si de a conduce munca de cercetare. A infiintat laboratoare pentru studiul temperaturilor joase in Cambridge si Moscova. (…) Descoperirile lui Capita, ideile sale si noile tehnici pe care le-a dezvoltat au fost fundamentale pentru expansiunea moderna a fizicii temperaturilor joase.”

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva