Constanta

Facebook Twitter Email

Filmare aeriană Cetatea Argamum -Capul Dolosman și Cetatea Enisala from AdrianCalciusca on Vimeo.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

World Sailing – Asociația Internațională a Federațiilor de Yachting, cu sprijinul Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR), organizează în perioada 17-23 aprilie pe Lacul Siutghiol primul curs tehnic de specializare a antrenorilor și instructorilor sportivi pentru Federația Română de Yachting (FRY).

Programul, Technical Course for Coaches Level 1, este finanțat de Comitetul Olimpic Internațional (IOC) prin programul Solidaritatea Olimpică și are drept grup țintă 12 sportivi de performanță, instructori și antrenori din cadrul cluburilor componente ale FRY.

Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
  • De treci şi astăzi prin câmpia dobrogeană, nu prea departe între Dunăre şi mare, vei întâlni un sat – Gura Dobrogei. Se spune că sub dealul de lângă sat este o peşteră adâncă, plină de oseminte. În faţa peşterii se află o piatră. Pe piatra asta a stat odată Gebeides şi a cântat cântecul său pentru viteazul Dapix şi fiica lui, Gebila.
Povestea începe demult, pe vremea când băteau pământul nişte ostaşi dintr-o cetate din asfinţit, numită Roma, care râvnea să stăpânească întreaga lume. Se povesteşte că după o iarnă grea pământul începuse să se zbicească şi dealurile blânde ale Dobrogei să se înveşmântate cu verdeaţă. Pe apa largă a Dunării, desprinsă din zalele de gheaţă, treceau corăbii către mare. Se auzeau de pretutindeni glasuri de oameni, ţipete de copii şi nechezat de cai. Flăcăii cu capetele goale, călări pe armăsari mărunţi goneau de-a lungul şi de-a latul ţării să-şi dezmorţească trupurile mlădioase după frigul iernii. Unii îşi încercau puterea spărgând cu buzdugane ghintuite bulgări mari de piatră. Alţii trăgeau cu arcul în ţinte aşezate pe câmp. Iar fetele urcate pe ziduri priveau la ei, râdeau, băteau din palme. De nu s-ar fi găsit tocmai în ziua aceea în cetate nişte soli, care veniseră din partea oştirilor din soare-apune şi a căpeteniei lor preavestitul Crassus, regele Dapix s-ar fi grăbit de bună seamă şi el în mijlocul flăcăilor. Pe ziduri, alături de celelalte fete de căpetenii din cetate, era şi fiica regelui, Gebila. Cu părul lunecând pe tâmple în văluri negre, cu ochii verzi, scânteietori ca apa mării, cu obrajii rumeni, Gebila părea ea însăşi o floarei. Atât se veselea Gebila de iscuţimea flăcăului şi astfel o privea Gebeides pe fata regelui, că şi-un străin de loc ar fi înţeles că acei doi tineri se îndrăgesc şi că nu va trece mult şi vor fi soţi. Într-adevăr, Gebeides trebuia să facă nunta cu fata în noaptea cea dintâi cu lună plină de la începutul verii. Îl alesese Gebila pe Gebeides să-i fie mire nu numai pentru că era fecior de tarabostes, ci pentru că era el însuşi un viteaz şi un războinic neînfricat. Şi mai avea flăcăul încă un dar. Ştia să cânte.  Acum venise însă, solia aceea din soare-apune. În sala de ospeţe se adunaseră la sfat marele preot, căpeteniile de oaste şi Dapix.

Dapix, ce era rege în vremea aceea peste geţi, era un om nu prea înalt de stat, însă voinic peste măsură. Avea barba încărunţită dar nu erau flăcăi mai sprinteni decât el. De data asta Dapix era în faţa celor doi soli. Sta aşezat pe un tron de piatră cenuşie, cu mâna sprijinită de paloşul lui lat, privind cu luare-aminte pe cei veniţi. Unul dintre aceştia luă cel dintâi cuvântul şi rosti gros:
– Tu, Dapix, rege barbar de lângă mare, primeşti poruncă de la slăvitul Crassus să părăseşti cetatea şi să te tragi spre munte, lăsând însă aici averea, tot poporul, curtenii şi pe copila ta. Pe Gebila vrea Crassus să ţi-o căsătorească cu vreunul din ostaşii săi, ca încuscrindu-te cu noi, să nu te mai răscoli la luptă împotriva noastră niciodată! Oştirile lui Crassus sunt dincolo de Dunăre, pe ţărm, aşteaptă doar un semn. De nu te vei supune de bună voie, noi tot o să te biruim şi atunci te vom închide într-o cuşcă de fier. Te vom lega cu barba de zăbrele şi târât de catâri te vom purta pe uliţe. Supune-te, deci, Dapix!
Dapix se ridică, întinse mâna stângă către soli şi vorba lui sună mai tare decât tunetul izbit din cer:
– Prin voi trimit şi eu răspuns lui Crassus al vostru ca ameninţarea lui e ca o bute goală. De vrea pământurile gete, de ne vrea robi, de vrea cetatea mea să vină să le ia. Spuneţi-i dar aceluia ce v-a trimis la noi, că liberi suntem, şi liberi vom trăi, chiar de ar fi Crassus de zece ori mai tare decât este!

În acest timp, Crassus trecuse şi apa Dunării pe plute. Făcuse tabără pe ţărm şi acolo îşi întâmpinase solii. Aflând primirea ce le-o făcuse Dapix, ce nu vroia să se supună puterii oştilor străine şi nici să dea pe fata sa Gebila, chezaşe, puse să se ridice un altar zeului Marte, al războiului. Jură că o să-l lege pe Dalpix de un car, şi aşa o să-l târască prin toată ţara. Şi pe Gebila o va face sclavă, dănţuitoare pentru dânsul la petreceri.

Dapix află de planurile pe care şi le făcuse Crassus. Şi nu stătu nici el pe gânduri. Flăcăi călări fură trimişi în cele patru zări, ca să răscoale ţara. Şi steagul său cu cap de lup şi coada ca de şarpe urla în vânt, în tropotul sălbatic al cailor, chema pe geţi la bătălie. Oştenii sorbeau întâi cu toţii, după datină, apă din Dunărea cea sfântă, apoi plecau la luptă.
În miazăzi se aprinsese ţara. Cerul ardea cu vâlvătaie. Pe unde trecea Crassus ardea întreg pământul. Din spatele lor luptau cu deznădejde femei, copii, bătrâni. Pe aceia care îi puteau prinde, duşmanii îi legau robi. Geţii luptau pe viaţă şi pe moarte. Numai că zi de zi păreau că sunt mai mulţi duşmani. Tot mai puţini rămâneau geţii. Nu mai aveau merinde, nu mai aveau nici arme, nici leacuri pentru cei răniţi. Şi pe deasupra preotul cel mare, acela care-l chemase pe Zalmoxis în ajutor, căzuse doborât de o săgeată.
– Ce hotărâm să facem? întrebase Dapix într-o noapte la sfatul celor care mai erau în viaţă în cetate.
– Ne vom lupta până la moarte! rostiseră cu toţii într-un glas.  Aşa trecu şi vara cea fierbinte, veni şi toamna, apoi iarna
Sosise iarăşi primăvara. Vântul bătea încetinel prin sălcii. Şi iarba înverzise pe coline. Aceia care îşi încercaseră puterea cu ghioaga sau cu arcul, în zilele de odinioară, nu mai erau pe lume. Pe zidurile înnegrite ale cetăţii nu mai erau acuma decât doi luptători. Unul se numea Dapix, celălalt Gebeides, dar nu predau cetatea şi încă se luptau. Numai că iată, într-un amurg, pe o ploaie, la zidul dinspre miazănoapte al cetăţii se arată un om cu o pânză albă în vârful unui băţ. Acesta făcea semn că vrea să urce sus. Dapix lăsă pe ziduri burduful cu o frânghie şi îl ridică. Credea că e vreun, sol! Bărbatul ce venise era un om înalt, spânatic şi cu priviri piezişe. Se înfăţişă la rege, îi căzu în genunchi şi începu să-i spună:
– Stăpâne, eu sunt un mare preot al geţilor. Mă cheamă Licegeu şi am trăit până acum în munte. În vis mi-a apărut  Zalmoxis şi m-a învăţat să vin la tine şi să te ajut! Zeul te îndeamnă să trimiţi la miezul nopţii pe oşteanul cel mai vrednic pe care îl ai, ca să răscoale geţii din triburile de dincolo de munţi, ce nu au aflat încă vestea că tu te lupţi. Când va ieşi oşteanul pe poartă, au să intre în locul lui duhurile bune. Şi tu vei birui pe urmă oastea duşmană pe care o cârmuieşte Crassus.
– Atuncea fie, hotărâse Dapix. Să plece Gebeides; rămân doar eu să apăr cetatea.
– Cum? Numai este nimeni în cetate afară de voi doi? rostise Licegeu, făcând o faţă lungă. Voi doi vă mai luptaţi cu oastea lui Crassus?
-Doi geţi, atâţia suntem, râsese bravul Dapix spre Licegeu. Noi singuri alergam pe ziduri de colo până colo. Dar ce mai vorbă lungă, să se deschidă poarta la miezul nopţii şi Gebeides poate să plece. Să încaleci, Gebeides, pe calul meu cel negru, cel mai sprinten.
S-au strâns în braţe încă o dată, ca pentru o despărţire lungă, cei doi viteji. A încălecat flăcăul pe calul cel mai sprinten. Şi Licegeu a deschis poarta, care era spre miazăzi. Calul a năvălit în întunericul adânc şi fără stele. A făcut numai câţiva paşi. În calea lui fuseseră înfipte în pământ, cu vârfurile în sus, frânturi de paloşe şi capete de lăncii. A căzut calul şi Gebeides a simţit cum ştreanguri groase îi împresoară trupul de mâini şi de picioare.
– Trădare! a apucat să strige Gebeides.
Şi falsul preot şi-a aruncat mantia din spinare, a luat în mâini o lance de la oştenii duşmani ce pătrundeau cu grabă prin porţile deschise şi s-a repezit la Dapix. Dar numai cu o lovitură de paloş Dapix l-a prăvălit cu capul în ţărână pe vânzător. S-a avântat pe prima treaptă a scării înguste,  care ducea spre mijlocul cetăţii, cu paloşul întins către duşmani. A început o luptă cum nu se mai văzuse de când e lumea lume, de când pe cer e soare, de când în mări sunt valuri şi de când bate vântul prin stepa dobrogeană. Un om, un get, dar un viteaz, ce lupta pentru ţară şi pentru libertate, având în mână un paloş, să înfrunte fără teamă o oştire întreagă, cu arme măiestrite, cu generali isteţi! Legenda povesteşte că s-au luptat pe treptele acelea de piatră zile şi nopţi. Şi pentru fiecare treaptă ce-o dobândeau năvălitorii, plăteau râuri de sânge. Scara aceea era până sus plină de trupuri de războinici duşmani. Iar regele rănit, însângerat, aproape de capătul puterilor, tot mai lupta. Când a simţit că braţul nu vrea să-l mai slujească, s-a tras luptând în turn. A luat în mână cupa de lut umplută cu otravă, pe care o pregătise încă din timp şi a sorbit-o toată, cu sete. Cum a căzut pe lespezi, au pătruns şi duşmanii în turlă. Şi se uitau încă la dânsul cu teamă. În turlă s-a urcat şi Crassus cel înalt, cu coif de aur, cu chipul de fier rece.
– Acesta este Dapix? Să fie înfipt în ţeapă ! Apoi să mi-o aduceţi pe fata lui, Gebila, din peştera unde se află! Vreau să mi-o fac mireasă, râsese Crassus.
S-a făcut iar solie şi a plecat la peştera în care se aflau bătrânii, bolnavii şi femeile şi au strigat de afară:
– Slăvitul nostru Crassus o cere de nevastă pe fata regelui. Dacă ne-o daţi de bună voie, ceilalţi puteţi fi liberi ca să plecaţi oriunde, după plac.
– Juraţi întâi, venise cu răspunsul din peşteră un bătrân, că vă veţi ţine cuvântul. Altminteri nu dăm fata. Noi avem încă arme. În peştera aceasta voi nu puteţi pătrunde.
– Jurăm pe zeii noştri cei puternici, le răspunsese de afară solia.
– Aduceţi dară o sută şi unu cai, aşa cum se cuvine la nunta unei fiice de rege get, mai adăugise bătrânul. Să încalece pe ei mireasa şi cele o sută de fecioare ce o însoţesc.

S-au trimis caii. Fecioarele, în frunte cu Gebila, în văluri albe, au ieşit în şir lung din peşteră. Cum au ieşit s-au repezit pe cai. Au mers de-a dreptul către tabăra duşmană.
Fecioarele au dat într-o clipă vălurile lor albe la o parte. Şi de sub ele au scos în grabă paloşe late, lucii şi tăioase. Din zborul cailor s-au năpustit spre cortul căpeteniei duşmane şi Gebila a rostit: „Aceasta este nunta, preaslăvite Crassus, pe care vreau s-o fac cu tine”.
Nu mică a fost paguba duşmanilor în ceasurile acelea. Pe urmă ele s-au retras spre Dunărea măreaţă, liniştită. Acolo s-au azvârlit în fluviul sfânt, ce duce pe viteji în casa lui Zalmoxis. De ciudă, căpetenia duşmană a dat poruncă să se zidească peştera la gură, să se răstoarne asupra geţilor închişi acolo un munte de ţărână, să nu se mai cunoască nici urma întâmplării. Şi să se pârjolească încă o dată ţara getă.

Târziu, cu ani în urmă, după această întâmplare, venea pe ţărmul mării, precum se povesteşte, un om, un biet bătrân. Era un orb, un cântăreţ din alăută. Venea grăbit şi nu întreba pe nimeni pe unde este calea, căci paşii îl duceau singuri spre locurile prin care vieţuise odinioară.  A coborât pe drumuri, tot mai în jos, până a ajuns în locurile acelea unde fusese o dată cetatea de piatră sură a lui Dapix. A sărutat pământul strămoşesc şi l-a stropit cu lacrimi din ochii stinşi. S-a aşezat apoi între cetate şi locul unde fuseseră îngropaţi de vii toţi geţii liberi. S-a aşezat pe o piatră şi a început să cânte.
– Cine eşti tu? l-au întrebat stăpânii noi ai locurilor gete.
– Sunt Gebeides! a zis cântăreţul. Am căzut rob pe când eram flăcău. Duşmanii mi-au scos ochii, zicând că păsările oarbe au viersul mai frumos. M-au făcut cântăreţ la ospeţele lor. Nu am trăit decât cu gândul să mă întorc odată, să mai sărut ţarina strămoşească, să cânt aici până la cea din urmă clipă pe Dapix cel viteaz, pe fiica lui Gebila, pe draga mea.

Şi Gebeides a început să cânte. Glasul şi-l însoţea cu alăuta. Oamenii-l ascultau, plângeau fierbinte dar învăţau cum trebuie să lupte aceia cărora le este dragă libertatea.
A stat acolo până la ultima suflare. De treci şi astăzi prin câmpia ce se întinde între Dunăre şi mare poţi să mai vezi piatra aceea unde a stat Gebeides şi a cântat cântecul lui pentru viteazul Dapix şi fiica lui, Gebila !

Alexandru Mitru – Locuri şi Legende – În ţara legendelor – Ed. pentru Turism – Bucureşti

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Muzeul de artă “Dinu și Sevasta Vintilă”, unic în mediul rural din țara noastră, deține peste 200 de lucrări de artă realizate de către unii dintre cei mai mari pictori și sculptori ai României.

Captură Foto: (c) SensoTvRO / YouTube

Aflat în comuna Topalu din județul Constanța, muzeul este găzduit de casa părintească a medicului Gheorghe Vintilă, cel care a înființat acest muzeu, în anul 1961, donând colecția în memoria părinților săi, Dinu și Sevasta Vintilă, învățători ai localității, de numele cărora este legată construirea, în 1920, a primei școli primare din sat, potrivitwww.descoperimlumeaimpreuna.ro.

Mai multe detalii pe agerpres

 

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Peștera Liliecilor sau Peștera Gura Dobrogei este un monument al naturii de tip speologic, cu o suprafață de 5 ha și este situat la 50 de km de Constanța, în nord-estul satului Gura Dobrogei, la sud-vest de comuna Târgușor, se arată pe site-ul www.histria-cheiledobrogei.ro.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Istoricul și arheologul Vasile Pârvan a fost primul care a semnalat existența acestei peșteri, în 1926. Geologul E. Jekelius a apreciat că vechimea formării acesteia se situează la începutul Cuaternarului sau sfârșitul Pliocenului, iar săparea ei s-a realizat la limita dintre două categorii de calcare — unele mai compacte și altele mai moi — reprezentând planul de minimă rezistență bogat în fisuri. Apariția peșterii s-ar datora unui curs de apă subteran și în mică măsură apei de infiltrație, potrivit site-ului www.romaniaroute.ro.

În 1964, geologul Dan Patrulius a studiat fosilele din argilă de umplutură a peșterii, provenite din sfărâmarea în timp a blocurilor de calcar și le-a găsit ca aparținând Jurasicului. Mai târziu, cercetările arheologice întreprinse de arheologul și istoricul Constantin S. Nicolăescu-Plopșor au dus la descoperirea de material de cultură neolitică, romană, greacă și cercheză.

De-a lungul anilor, și-au adus contribuția la studiul complex al peșterii mai mulți specialiști, printre care M. Dumitrescu, T. Orghidan și J. Tanasachi în 1958. Mai târziu, M. Dumitrescu și T. Orghidan, în 1965, și P. Samson și C. Rădulescu, în 1976, au scos la iveală, din săpăturile efectuate în avenul de la cea de-a doua intrare, o bogată faună de fosile de rozătoare și insectivore, dar și resturi ale industriei umane din Paleoliticul inferior.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Datorită condițiilor optime de climat, cele mai multe galerii și încăperi ale peșterii sunt zone de adăpostire a coloniilor de lilieci, în timpul verii, și de hibernare în timpul iernii, care au dat și numele peșterii, se arată pe www.ecomagazin.ro. În prezent, peștera adăpostește colonii de lilieci, ce aparțin speciei mediteraneene Rhinolophus mehelyi și Myotis mistacinus.

Peștera Gura Dobrogei prezintă trei deschideri: intrarea principală, cu o lățime de 2 m și înaltă de 1,5 m, care este orientată spre nord și conduce, coborând o pantă de 2 m, în sala ce se continuă cu Galeria cu Fosile; a doua intrare se face printr-un mic aven, care dă acces în Galeria cu Ceramică; cea de-a treia intrare conduce într-un mic coridor ce comunică printr-un puț cu extremitatea terminală a sălii de la intrarea principală, se specifică pe www.romaniaroute.ro.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Numeroase mărturii ale activității umane, precum unelte de silex din paleolitic și neolitic, fragmente de ceramică neolitică, cât și obiecte mai recente din metal aparținând epocii fierului au fost atestate, în urma săpăturilor arheologice, în interiorul peșterii, potrivit www.histria-cheiledobrogei.ro.

Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor face parte din Rezervația Cheile Dobrogei, aflată în custodia RNP Direcția Silvică Constanța, care se întinde pe o suprafață de 285 de hectare. Formațiunile muntoase din zonă sunt foste recifuri coraliere, iar speciile de fosile care se găsesc în pereții calcaroși sunt unice în țară și perfect conservate. Cheile Dobrogei pornesc din localitatea Mihail Kogălniceanu, de-a lungul șoselei, până în localitatea Casimcea.

Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei, jud. Constanța

Alături de Peștera Liliecilor, în Rezervația Cheile Dobrogei se mai găsesc următoarele peșteri: Peștera La Adam, Peștera Adăpostul Rândunelelor, Peștera Mare din Chei, Peștera Aven, Peștera Casian, Peștera Babei, Peștera de la cariera nouă, Peștera de la Mireasa.

Regiunea Dobrogei, situată între Dunăre și Marea Neagră, cu Munții Măcinului înconjurați de trei podișuri — Tulcei, Babadagului și Casimcei, se dezvăluie ca una dintre cele mai frumoase și spectaculoase regiuni din România. Partea nord-estică a Dobrogei cuprinde zona Deltei Dunării, iar cea estică pe cea a litoralului românesc, ce se desfășoară pe o suprafață de 24 km.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Peste 300 de voluntari americani și români au curățat de gunoaie plaja din stațiunea Mamaia, sâmbătă, într-o acțiune organizată de Ambasada SUA la București și Liga Navală a Statelor Unite – Consiliul din România, cu prilejul Zilei Internaționale de Curățare a Plajelor.

Alături de adjunctul șefului misiunii diplomatice a SUA la București, Dean Thompson, și de angajați ai Ambasadei SUA la București, la curățarea de gunoaie a plajei și a zonelor limitrofe au participat militari ai forțelor armate americane și române, reprezentanți ai autorităților constănțene, sportivi consacrați — printre care fostul președinte al Federației Române de Atletism Ilie Floroiu și vicecampioana mondială la handbal feminin Elena Frâncu, elevi de la Colegiul Național “Mircea cel Bătrân” și Clubul Sportiv “Farul” Constanța, reprezentanți ai Forțelor Navale ale României și ai Jandarmeriei.

“Vă mulțumesc tuturor că ați venit astăzi, aceasta este o inițiativă foarte importantă. (…) A avea grijă de oceanele noastre, a avea grijă de mediile noastre marine este ceva pentru care suntem cu toți răspunzători, pentru că aici trăim și ne afectează pe toți. Astăzi, vom fi un exemplu bun, precum am fost și în anii trecuți. Anul trecut, jumătate de milion de voluntari au adunat peste 16 milioane pounds de gunoi, aproape 8 milioane de kilograme. E important ceea ce facem, o să păstrăm fauna marină în siguranță și o să păstrăm căile navigabile maritime deschise pentru comerț, pentru shipping și recreere”, a spus, sâmbătă, adjunctul șefului misiunii diplomatice a SUA la București, Dean Thompson.

La finalul acțiunii de curățare a plajei, care a durat aproape trei ore, au fost strânși aproximativ 700 de saci menajeri cu gunoi.

Ziua Internațională de Curățare a Plajelor, celebrată în fiecare an pe 19 septembrie, este un avertisment cu privire la gunoaiele aruncate în mări și oceane. Acestea afectează sănătatea oamenilor, a florei și faunei, precum și resursele care depind de sănătatea apelor.

Evenimentul este organizat în contextul apropiatei conferințe anuale dedicate oceanelor care va avea loc pe 5 și 6 octombrie în Santiago, Chile.

Departamentul de Stat și Ambasadele SUA din întreaga lume se implică în acțiuni de curățare a plajelor, în efortul constant de a îmbunătăți administrarea mediului marin pe trei direcții: poluarea marină, acidifierea oceanelor și pescuitul sustenabil.

AGERPRES/(A, AS — autor: Nona Jalbă; editor: Vicențiu Purcărea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Cântăreața Alexandra Stan s-a născut la 10 iunie 1989, în Constanța. A învățat la Liceul Traian, după care s-a înscris la cursurile Facultății de Management din cadrul Universității ”Andrei Șaguna”.

Captură Foto: (c) Alexandra Stan / YouTube

Și-a lansat primul său single, intitulat ”Lollipop (Param Pam Pam)”, în decembrie 2009. Melodia a fost difuzată pe posturile de radio mainstream americane la începutul anului 2010, când a ocupat locul 18 în topuri.

A urmat mega-hitul ”Mr. Saxobeat”, cu care a cunoscut consacrarea internațională, după ce piesa a fost vândută în peste un milion de exemplare în mai puțin de un an și s-a clasat în primele cinci poziții în topurile a peste 20 de țări, precum Noua Zeelandă și Marea Britanie. În Australia s-a poziționat în top 10, iar în Canada și SUA — în top 30. Melodia s-a menținut pe primul loc în topurile 100 din România timp de opt săptămâni consecutive. ”Mr. Saxobeat” este al doilea hit românesc care a ocupat prima poziție în Germania, de la ”Dragostea din tei” a celor de la O-Zone, din 2004. Pentru mega-hitul ”Mr. Saxobeat”, Alexandra Stan a primit discul de platină în Australia, Spania, Danemarca, Suedia și Italia. Videoclipul piesei a fost vizualizat de peste 190 de milioane de ori pe YouTube.

Albumul său de debut se numește ”Saxobeats” și a fost lansat la 29 august 2011, inițial în Franța, apoi în Germania, Elveția, Norvegia, Spania, Polonia și Italia. Din cele opt piese și cinci remixuri, două compoziții au fost extrase pe single: ”Get Back (ASAP)” (locul 1 în Slovacia) și ”1.000.000”, aceasta din urmă fiind interpretată alături de rapperul german Carlprit.

La 12 iunie 2012 a lansat, în format digital, un nou single, ”Lemonade”. Șlagărul s-a vândut în peste 15.000 de exemplare în Italia, a ocupat primul loc în topurile bulgare, iar videoclipul său a fost accesat pe YouTube de aproximativ 50 de milioane de ori. Compozitorii pieselor interpretate de Alexandra Stan au fost Marcel Prodan și Andrei Nemirschi.

La 10 octombrie 2013, a apărut cel de-al doilea album al său, intitulat ”Cliche (Hush Hush)”. Materialul a ajuns pe locul 53 în vânzările din Japonia. În paralel, a lansat cinci piese pe single: cea care a dat și titlul albumului, alături de ”All My People”, ”Thanks for Leaving”, ”Cherry Pop” și ”Dance”. Acesta din urmă este cel mai recent, datând din 18 iulie 2014.

În anii 2011 și 2012, Alexandra Stan a obținut patru premii: ”Best Romanian Act” la 2011 MTV Europe Music Awards și ”European Border Breakers Award”, categoria omonimă. În 2012, a obținut premiul RRA la categoria ”Best Pop-Dance Song” cu piesa ”Get Back (ASAP)” și premiul Romanian Music Awards, categoria ”Best Female”.

De la lansarea sa, la finalul anului 2009, și până în prezent, Alexandra Stan a susținut numeroase concerte în țară și în străinătate.

La 18 iunie 2013, cântăreața Alexandra Stan a formulat plângere împotriva managerului său, Marcel Prodan, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj. Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța au constituit o cauză penală pe baza plângerii depuse, precizând că “din conținutul plângerii se reține că, pe fondul unor neînțelegeri preexistente, partea vătămată a fost amenințată și lovită, în zilele de 14 și 15 iunie, de către făptuitor, pentru a o determina pe aceasta să renunțe la pretențiile materiale solicitate ca urmare a prestațiilor sale artistice și încasate de societatea al cărei administrator acesta era”. La 19 iunie 2013, artista a fost audiată de polițiștii constănțeni, în prezența avocatului, timp de mai bine de trei ore, în privința agresiunilor suferite. Audierea a avut loc chiar în salonul de la Secția Neurologie a Spitalului Municipal Medgidia, iar avocatul artistei a susținut că tânăra își menține acuzația.

În iunie 2014, Marcel Prodan a fost scos definitiv de sub urmărire penală, în dosarul în care Alexandra Stan l-a acuzat de șantaj. Dar acesta este cercetat, în continuare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și lovire.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, Cerasela Bădiță, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Elena Alexandra Apostoleanu s-a născut la 16 octombrie 1986 în Mangalia. Dragostea pentru muzică i-a fost insuflată de familia sa, care a susținut-o în permanență. În copilărie, bunicul său o alinta ”Inna”, iar ulterior ea a hotărât ca acesta să fie numele său de scenă.

Foto: (c) Sorin LUPSA/AGERPRES ARHIVA

De la vârsta de opt ani Inna a urmat cursuri de canto. A urmat cursurile Liceului economic din Mangalia. După susținerea și promovarea examenului de bacalaureat, Inna a urmat cursurile universitare în Constanța, unde a absolvit Facultatea de Științe Politice.

La finele anului 2007, în încercarea de a se afirma pe plan muzical, Inna i-a întâlnit pe membrii proiectului Play & Win. Beneficiind de sprijinul acestui grup de producători, a început înregistrările pentru albumul său de debut. După câteva luni de lucru cu echipa Play & Win, discul single de debut al Innei a fost lansat la 12 august 2008, la postul radio Vibe FM. Intitulat ”Hot”, cântecul a început să fie promovat sub reprezentarea casei de înregistrări Roton. La scurt timp, piesa a beneficiat de un videoclip, lansat în premieră pe pagina radio21.ro în noiembrie 2008.

La finele aceluiași an, ”Hot” ocupa prima poziție în clasamentul românesc al difuzărilor radio realizat de Nielsen Media Research.

Concomitent, piesa a obținut locul cinci în ierarhia compilată de APC-stats, surclasând șlagăre ale unor interpreți precum Rihanna, Morandi sau Blaxy Girls. Fiind nemulțumită de prima variantă a videoclipului, Inna a hotărât să filmeze o nouă versiune pentru ”Hot”. Noua versiune a avut premiera pe 19 decembrie 2008 și a început să fie difuzată la scurt timp de cele mai importante posturi de televiziune din România.

La începutul anului 2009, piesa ”Hot” se afla pe poziții fruntașe în clasamentele radio din țări precum Polonia, Rusia, Turcia, Ungaria și Bulgaria.

Cel de-al doilea single al Innei, ”Love”, a avut premiera la 16 februarie 2009, la Radio 21. Trei luni mai târziu, videoclipul piesei a fost difuzat pentru prima oară pe pagina web a postului radio. Piesa s-a bucurat de succes în România, ocupând locul patru în ierarhia realizată de Nielsen Media Research.

În aprilie 2009, ”Hot” a fost nominalizat la categoria ”Cea mai bună piesă internațională” în cadrul ceremoniei Premiilor Eska.

Pe 15 aprilie 2009, Inna a semnat un contract de management cu una dintre cele mai importante case de înregistrări din Statele Unite, Ultra Records. Prin semnarea acestui acord, compania se angaja să promoveze materialele discografice ale cântăreței în SUA, Regatul Unit și Canada.

Pe 12 mai 2009, organizatorii premiilor Romanian Music Awards au nominalizat-o pe Inna la patru categorii principale: ”Cel mai bun album dance”, ”Cel mai bun debut”, ”Cel mai bun show” și premiul special ”Border Breaker”.

Toate cele patru trofee au fost adjudecate de interpretă odată cu decernarea premiilor, ce a avut loc pe 6 iunie 2009, în Craiova. În aceeași perioadă, Inna devenea celebră în Islanda, țară în care a susținut și un concert.

În primăvara anului 2009, Inna a colaborat cu interpretul Bogdan Croitoru pentru înregistrarea celui de-al treilea disc single din cariera sa, intitulat ”Deja Vu”. Piesa a devenit un succes în România, câștigând poziția cu numărul 7 în ierarhia realizată de Nielsen.

În iunie 2009, piesa ”Hot” a câștigat prima poziție în clasamentele de specialitate din Spania și a primit discul de platină, fiind comercializată în peste 40 000 de exemplare.

Cel de-al patrulea disc single al Innei, intitulat ”Amazing” a avut premiera la 5 august 2009 pe site-ul revistei Bravo. Videoclipul piesei a fost filmat în ultima parte a lunii august în Portugalia, regizor fiind Tom Boxer. În august 2009, Inna a participat la festivalul de la Sopot din Polonia, șlagărul interpretei, ”Hot”, clasându-se pe poziția secundă în clasamentul final al concursului.

În august 2009, primul său disc single câștiga prima poziție în clasamentul Ukraine Top 40. La începutul lunii septembrie același an, Inna a obținut un trofeu la premiile MTV Europe Music Awards, la categoria ”Cel mai bun interpret român”. Înregistrarea ”Amazing” s-a bucurat de difuzări masive din partea posturilor de radio și televiziune, lucru ce a avut drept rezultat o poziționare pe locul întâi în ierarhia națională din România.

La începutul lunii decembrie 2009 a început comercializarea celui de-al cincilea disc single al interpretei, intitulat ”I Need You For Christmas”, care a beneficiat și de un videoclip filmat în regia lui Tom Boxer. La începutul anului 2010 piesa ”Hot” câștiga prima poziție în clasamentul Hot Dance Airplay din SUA, Inna devenind prima cântăreață româncă care reușește o astfel de performanță.

Cel de-al șaselea single al Innei, intitulat ”10 minutes” a avut premiera la 25 ianuarie 2010, pe site-ul postului Radio 21, dar și pe pagina web a interpretei.

La gala premiilor Romanian Music Awards 2010, Inna a câștigat cinci trofee la categoriile ”Best website”, ”Cel mai bun artist internațional”, ”Best female”, ”Best album” și ”Best show”.

La începutul anului 2011, Inna a susținut mai multe concerte în primul său turneu, ”INNA en Concert”, în țări precum Franța, Spania, Germania, Turcia, Liban și România, dar și alte state europene. În iunie 2011 a susținut concerte în Marea Britanie. Din 4 până în 14 iulie, Inna s-a întors în Franța pentru promovarea albumului ”Club Rocker”, care a fost lansat la 17 mai 2011.

În concert la Arenele Romane
Foto: (c) Sorin LUPSA/AGERPRES ARHIVA

La Premiile muzicale MTV România 2011 ținute la Brașov, Inna a câștigat trei premii: ”Best female”, ”Cel mai bun site web” și premiul special al revistei OK!.

La 9 ianuarie 2012, Inna a lansat un remix al cântecului ”Ai Se Eu Te Pego” al artistului brazilian Michel Teló, iar în 17 februarie 2013, Inna a susținut un recital televizat în cadrul ceremoniei de deschidere a Festivalul Olimpic de Iarnă al Tineretului European, Brașov 2013.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Suntem in largul Marii Negre, pe ultima nava activa aflata sub pavilion romanesc. Ultima nava din fosta flota de pescuit a Romaniei, dar si singura ambarcatiune de cercetare stiintifica de acest calibru din Marea Neagra.

Vaporul a fost proiectat sa pescuiasca in Vestul Africii sau in largul coastelor inghetate ale Labradorului, iar acum, aproape de pensie, se incapataneaza sa reziste istoriei adunand date importante pentru dezvoltare in Marea Neagra. Permanent are un echipaj de 25 de marinari, oameni trecuti prin multe furtuni. In functie de specificul fiecarei misiuni, la bord se imbarca cercetatori: geologi, geochimisti, biologi sau fizicieni.

Dupa mai bine de 44 de ani de cand a fost lansata la apa, Mare Nigrum este un laborator plutitor de 82 de metri, iar rezultatele pe care le culege din adancurile marii sunt utilizate pentru a cunoaste marea noastra, dar mai ales, ce se afla pe fund, la mari adancimi.

Gheorghe Oaie este directorul institutului national ce opereaza Mare Nigrum. „Orice tara cu iesire la mare are nevoie de cercetare marina. Romania avea nevoie, pentru ca deja existau niste perspective serioase in ceea ce priveste partea de resurse minerale din domeniul marin, inclusive energetice”.

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marina – GeoecoMar – a fost infiintat in 1993. Mare Nigrum este considerata o instalatie de nivel national si una dintre piesele cele mai importante ale institutului. In clipa de fata, aproape 70% din proiectele pe care le deruleaza GeoecoMar sunt proiecte externe. In ultimii ani au reusit sa atraga fonduri europene pentru cercetare de milioane de euro , dar si contracte cu companiile care exploreaza gaz si titei in adancuri.

Nava are o poveste de 44 de ani. A facut parte din flota romaneasca de pescuit oceanic, a fost una dintre cele 55 de nave ale Intreprinderii de Pescuit Oceanic. Comandantul Constantin Paiu este pe mare din acelasi an in care nava a fost lansata la apa, in 1971. Batranul “lup de mare” a vazut toata lumea. Pe atunci Mare Nigrum se numea “Somesul’ si producea intr-un voiaj 540 de tone de peste congelat si 70 de tone de faina de peste care se utiliza in diverse industrii.

Nava a avut noroc si nu a ajuns la fier vechi sau pe mana unor armatori straini. In 1993 a fost donata Ministerului Educatiei si asa ajuns la GeoecoMar. A fost nevoie insa de ani de zile pentru a transforma Somesul, aproape o epava, in Mare Nigrum, o nava de cercetare competitiva. Abia in 2003 a revenit la apa.

In Marea Neagra, mai exista o nava bulgareasca de cercetare, dar e mult mai mica. Mare Nigrum are 82 de metri lungime si 13,6 metri latime. Toate instalatiile au fost readaptate sau inlocuite pentru transformarea in nava de cercetare geologica si ecografic. Transformarea a durat aproximativ 12 ani de zile. Romania nu-si permite sau nu vrea sa-si permita o nava noua, asa ca cercetatorii s-au adaptat. Una dintre marile provocari de pe Mare Nigrum a fost remotorizarea. O echipa din Olanda a venit si a instalat la bordul navei un motor nou care le-a inlocuit pe cele doua propulsoare obosite de timp. Consumul s-a redus intre 40 si 50 la suta.

Vlad Radulescu este geofizician. A lucrat la un institut al Academiei Romane, dar si in mediul privat. El se ocupa cu sistemul care aduna date seismice si inregistreaza structura geologica de adancime. Nu e vorba doar de cutremure, ci si de punerea in evidenta a unor eventuale pungi de gaz.Pentru 2015 sunt programate 4 iesiri pentru a realiza seismologia, identificarea structurilor geologice si cartografierea fundului Marii Negre. Multe companii private sunt interesate, mai ales cele din domeniul petrolului si gazelor.

Unul dintre proiectele cele mai importante desfasurate de cercetatori a fost instalarea unor balize in largul coastelor romanesti si bulgaresti. Balizele inregistreaza 24 de ore din 24 si pot preveni cu cel putin 15 minute orice incident regretabil. Mentenanta la ele se face impreuna cu scafandri. Centrul national de monitorizare si alarmare la alarme marine este instalat printr-un proiect european transfrontalier si este de departe cel mai bun din Marea Neagra si Marea Mediterana.

Adrian Teaca a venit la studii din Republica Moldova si a ramas cercetator la GeoEcoMar. El spune ca poluarea de la inceputul anilor ’90 s-a redus, fara insa ca fauna sa ajunga la maximul atins in anii ’60-’70, atunci cand au fost facute primele cercetari stiintifice. Libertatea de a veni cu idei si propuneri, dar si atmosfera prietenoasa atrage inca cercetatori pe Mare Nigrum.

Institutul de geoecologie are un proiect ambitios la nivel European – un centru care sa studieze sistemul Dunare, Delta Dunarii si Marea Neagra. Proiectul propus Comisiei Europene este de anvergura laserului de la Magurele si a intrat pe o lista scurta alaturi de alte proiecte continentale.

Marea Neagra reprezinta o resursa care asteapta si trebuie sa fie valorificata, o bogatie cu un potential pe care cercetatorii il definesc acum si il pregatesc pentru initiativele economice. In largul marii, cercetarea romaneasca da sperante. Ambitia si dedicatia unor oameni de stiinta a reusit sa readuca la apa o nava al carei viitor era la fier vechi si sa faca din ea un laborator plutitor competitiv la nivel European: Mare Nigrum, vapor deasupra caruia se ambitioneaza sa future tricolorul.

Sursa: Pro TV

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva