Romani celebri – profesori

Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O profesoară de matematică din Drobeta-Turnu este singurul dascăl din ţară ajuns între finaliştii unui un fel de „Nobel pentru educaţie”. Concurenţa a fost incredibilă: 8.000 de nominalizări din 148 de ţări, din toată lumea. A adus faimă nu doar colegiului unde predă, ci şi României. Manuela Prajea trăieşte cu entuziasm fiecare moment petrecut în sălile de clasă, nu îşi învaţă elevii să memoreze formule, ci să găsească o logică. Predă matematica atractivă. Iar elevii ei au cel mai mult de câştigat: au strâns sute de premii.

„Profesorul mediocru spune. Profesorul bun explică și demonstrează. Profesorul perfect inspiră”, spunea un matematician englez. Manuela Prajea este o profesoară care inspiră.

„De ce ne place nouă matematica? Se punctează în primul rând creativitatea. Deci nu vă gândiţi să fim neapărat filozofi sau să dăm definiţia matematicii, ci să spunem cu cuvintele noastre ce ne place şi ce este frumos”, le explică profesoara elevilor.

Când vorbeşti cu ea nici nu îţi dai seama ce iubeşte mai mult: matematica sau copiii cărora le explică pe înţelesul lor teoremele şi tainele algebrei.

„Încerc să fiu printre copii și să fiu copil. Copiii au nevoie de joc. Ei învaţă prin joc. Învaţă prin afecţiune, prin încurajare”, spune Manuela Prajea.

Aşa se face că de la orele de matematică ale Manuelei Prajea nu chiuleşte nimeni. Elevii nu sunt chinuiţi să memoreze formule abstracte, ci să le asocieze cu ceva cunoscut.

„Este persoana care are inteligența și spiritualitatea necesară ca să facă ora de matematică să conteze, să o facă mult mai plăcută decât e văzută matematica”, spune Andrei Moraru, elev.

În ultimii 25 de ani, Manuela Prajea a inspirat sute de elevi care au obţinut 64 de premii internaționale, 133 naționale și peste 430 județene. Nu doar copiii au atins performanţa, ci şi cea care le-a călăuzit paşii. Anul trecut, Manuela Prajea a fost nominalizată la Global Teacher Prize, un fel de Nobel pentru educație. A fost selectată în primii 50 de finalişti.

„A fost cea mai mare recunoaștere internațională pe care puteam să o primesc după o carieră de profesor de matematică, educator, mentor. Atunci când am aplicat pentru acest premiu nu am avut în minte decât Colegiul Național Traian și acel posibil un milion de dolari pentru dotarea școlii cu echipamente moderne IT și crearea unei școli în care să putem realiza o educație așa cum se realizează în toată lumea occidentală. Faptul că am fost recunoscută mi-a umplut sufletul de bucurie, mai ales pentru că la noi în ţară educația este tot timpul Cenușăreasa societății”, spune Manuela Prajea.

Profesoara de matematică din România a impresionat cu metodele ei de predare nu doar juriul, ci şi dascăli din sisteme avansate de educaţie. Un american declară deschis că este unul dintre cei mai mari admiratori ai săi.

„Este unul dintre cei mai buni profesori pe care eu îi cunosc”, spune Michael Soskil, profesor în SUA, nominalizat la Global Teacher Prize.

Dovadă că este o profesoară cu har, mulţi dintre elevii ei au ajuns uşor să facă facultatea în străinătate şi să se stabilească în Anglia, de exemplu. Oricâţi ani au trecut, îşi amintesc cu drag şi recunoştinţă de orele de matematică din gimnaziu.

„Avea tot felul de metode prin care încerca să ne stimuleze gândirea”, spune Cătălin Lupuleţ, fost elev stabilit în Marea Britanie.

„Încerca să ne dezvăluie logica din spatele problemelor”, spune Flavius Niță, fost elev stabilit în Marea Britanie.

Profesoara Manuela Prajea a fost şi directorul colegiului Traian de la Drobeta şi finalista unui important concurs internaţional, dar nicio funcţie sau premiu nu valorează pentru ea mai mult decât mulţumirile care vin din partea elevilor.

Sursa : digi24

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Miron Bococi are 31 de ani și e din Maramureș. A plecat din România când avea 19 ani, imediat după examenul de bacalaureat. „Mi-au plăcut dintotdeauna caii. Părinții mai aveau cai, în Maramureș, iar după școală mereu ajutam la cai și îmi plăcea colaborarea cu ei”, a povestit Marius Bococi pentrulumeamare.ro.
„Dar nu era ceva frumos pentru viitor, nu era fain să tai lemne din pădure, să le încarci în căruță și să le vinzi, trebuia să fac ceva ca să am o viață mai bună. Mă întrebam totuși ce aș putea face cu caii ca să fie fain. Am avut apoi șansa de a merge să lucrez pe timpul verii în Spania, atras de ideea că locul de muncă era într-un centru de călărie. Așa am văzut o altă formă de a lucra cu caii, de a-i îngriji, de a fi o parte din familie. Afară, dacă moare un cal, e tragedie în casă. De la ce vedeam eu acolo până la a face ceea ce îmi doream, era o diferență ca de la pământ la stele. Dar nu mi-a fost niciodată frică, întotdeauna am crezut că un om poate înainta până unde îl duc picioarele, nici mai încolo, nici mai încoace. Am început să învăț de unul singur, cum am putut eu. Decizia de a rămâne în Spania a fost foarte importantă, dar n-am zis nimănui ce voiam să fac, că altfel ziceau că sunt nebun. Am dat vina pe bani, că e greu în România, că mai stau pe aici ca să câștig mai bine.
Nici n-am știut de la început că voi face dresaj. Prima mea idee a fost să lucrez, să fac niște bani și cu ceea ce îmi rămâne să învăț, să mă ocup de hobby-ul meu și, daca se dovedește că voi fi bun, să merg mai departe. Am avut noroc că o doamnă mi-a dat o șansă, de a lucra la fermă la ea și de a-mi lăsa caii să experimentez, cu condiția să nu-i bat. Să încerc ce vreau cu ei, dar fără agresivitate, fără violență, așa mi-a spus. Apoi am văzut niște filme cu un dresor american, m-au impresionat așa cum probabil că impresionează pe oricine care vede prima dată o astfel de demonstrație și uite așa a început căutarea drumului meu personal.”
Astăzi, Miron Bococi locuiește lângă Barcelona, are ferma lui și participă la spectacole și show-urilor ecvestre.

Cum reușește el să îmblânzească, atât de magic, caii? Spune că până apare această magie durează „între șase luni și un an de zile, neabuzând de cal și păstrând legătura aceasta foarte fină dintre om și animale, ce poate dispărea oricând. După un an, doi, trei, totul începe să vină de la sine, cu puține semne, cu puțin efort, ei știu cam ce au de făcut, cum te miști, ce le spui.”

Autor  ALEXANDRA RIZEA

Sursa: activenews

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Profesorii și cineaștii Cristina Ionescu si Florin Mihăilescu au fost răsplătiți sâmbătă seara, la gala ediției a 19-a a Festivalului CineMAiubit, cu premii de excelență pentru întreaga activitate profesională și didactică.

Sursa foto: Festivalul Cinemaiubit / Facebook

Marele premiu al Festivalului, oferit pentru maturitate și pentru construcția strălucită, a revenit filmului “Răzor” (VGIK, Rusia) în regia lui Alexei Belyakov.

Premiul special al juriului, oferit pentru portretul delicat și sensibil făcut unei iubiri contemporane, a fost acordat filmului “Birthday present” (University for Music and Performing Arts, Austria) în regia: Guy Lichtenstein.

Premiul de regie “Cristian Nemescu” i-a fost acordat lui Alexandru Badea, pentru filmul “Toate fluviile curg în mare” (UNATC, România), Premiul președintelui UCIN a revenit Anei-Maria Comănescu, pentru filmul “Te mai uiți și la om” (UNATC, România) și Premiul rectorului UNATC ex-aequo a fost atribuit filmelor “Matei” — regia Andreei Simion și “Shell” — regia Thomas Maitec.

Scenariștii filmul “Matei”, Andreea Simion și Ioana Sărăcilă, au fost răsplătiți cu premiul “Cătălin Cocriș”, pentru prezentarea unei probleme sociale acute și al impactului acesteia asupra vieții de familie.

Premiul criticii a revenit filmului “Te mai uiți și la om”, iar Premiul ”Romanian Society of Cinematographers” lui Adrian Drăgan Hașu, pentru imaginea filmului “What God Wants, God gets, God Heps Us All”.

Vasile Onica a primit Premiul de interpretare masculină pentru rolul din filmul “Prăjitorul de pâine” (UNATC, România), iar Shira Wise — premiul de interpretare feminină pentru rolul din filmul “Wolf” (Tel Aviv University, Israel).

Premiul de montaj a fost oferit lui Norbet Kottmann pentru montajul filmului “Driven” (ZHdK, Elveția), iar Premiul de sunet “Andrei (Otto)Toncu” a fost acordat lui Olle Sjostrom pentru coloana sonoră a filmului “All we Share” (Valand Academy Göteborg, Suedia).

Premiul pentru producție de film românesc a revenit Ioanei Lascăr pentru producția filmului “Black Friday” iar Premiul pentru film “Paul Călinescu” producției “Chat with Alice”(UNATC, România), scenariul, regia și imaginea aparținând Isabelei Tent.

Organizat de Fundația CineMAiubit și UNATC București, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Uniunii Cineaștilor din România, festivalul CineMAiubit s-a desfășurat, în perioada 3-6 decembrie.

AGERPRES/(AS — autor: Livia Popescu, editor: Cristina Tatu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

500

Alexandru Iosup, profesor in cadrul Universitatii Tehnice din Delft, a fost numit profesorul anului in Olanda in ianuarie 2015. Prin „gamification”, care sta la baza metodei sale de predare inovative, Alexandru Iosup le explica studentilor sai notiuni complexe de inginerie si informatica.

Ati fost desemnat recent profesorul anului in Olanda. Ce inseamna pentru dumneavoastra aceasta distinctie?

Mi-a placut sa primesc premiul acesta. A fost o surpriza, din multe puncte de vedere, mai ales pentru ca in majoritatea timpului ma ocup de cercetare, nu de educatie, deci e un lucru neasteptat. Si apoi, nici macar nu predau in limba olandeza.

Premiile sunt interesante, dar mi se pare mult mai interesant ce reusesti sa obtii pana la premiu. E rezultatul a 5 ani de munca, de dezvoltat metoda Gamification, si am fost mult mai bine recompensat de ce s-a intamplat cu aceasta metoda si cu studentii, decat de acest premiu. Tosusi,  sigur ca e placut sa primesti si premii.

Care a fost parcursul dumneavoastra academic in domeniul IT?

Desi probabil nu intra la “parcurs academic”, de pe la 10 ani am stiut ca asta e ceea ce voi face: imi placea sa stau la calculator, sa programez. Am urmat Colegiul National Sf. Sava din Bucuresti, clasa de informatica, apoi am intrat Politehnica si lucrurile au inceput sa devina mai interesante, a insemnat primul contact cu informatica adevarata. Proiectele de licenta si de master le-am facut in Franta la SUPELEC, in colaborare cu Politehnica, si apoi mi-am sustinut teza de doctorat aici, la TU Delft. Intre timp, am calatorit in jurul lumii la diverse conferinte si proiecte de cercetare – in general, incerc sa fac o vizita de cercetare o data la doi ani intr-un loc despre care mi se pare ca m-ar ajuta sa cresc profesional. Am fost in Germania la Dortmund, in Austria la Innsbruck, in Statele Unite la UC Berkeley si la U. of Wisconsin—Madison si in Israel la Technion.

Cum ati decis sa va stabiliti in Olanda?

Imi plac multe aspecte legate de Olanda. Am trait in mai multe locuri si mi se pare cel mai interesant dintre toate.  In primul rand, unul dintre lucrurile cele mai importante pentru mine este sa fiu aproape de un hub, de un centru de unde nu numai ca se raspandesc ideile – poti sa fii in orice colt al lumii pentru asta, fiindca exista internet, dar unde sa vina, efectiv, oamenii la tine, sa iti vorbeasca despre ideile lor si asa mai departe. Olanda este unul dintre acele locuri, alaturi de vreo 5 sau 6 altele unde te afli, practic, in centru intre business, guvern si societate. Poti mentiona aici San Francisco, New York, Singapore, Dubai, si apoi e, desigur, Amsterdam. Vezi lucrul acesta in faptul ca intotdeauna apare in tara aceasta cineva din afara care vrea sa schimbe lucrurile. Si apoi, mi se pare ca stilul tarii mi se potriveste foarte bine. E linistita, tine foarte mult la fairness, ai sansa aici sa-ti alegi aici ce vrei sa faci fara sa te influenteze prea mult vecinul si mi se pare ca poti sa ai, in acelasi timp, o familie si o viata normala daca asta iti doresti. Raportul dintre dintre calitatea vietii si posibilitatile de a-ti atinge ambitiile la nivel inalt mi se pare foarte interesant aici. E o tara cu adevarat de top in punctele care ma intereseaza. Politicos, nu mentionez vremea.

Cum ati descrie experienta dumneavoastra ca profesor roman in Olanda? Cum apreciati sistemul universitar de aici? Care sunt principalele merite? Dar neajunsuri?

Ei bine, nu m-am simtit prea des ca “profesor roman” in Olanda, desi in cursurile mele apar, din cand in cand, expresiile intraductibile din limba romana. Cred ca toti studentii mei stiu deja expresia “ghici ciuperca ce-i” – o intrebare foarte simpla la care nu trebuie sa te gandesti prea mult, la care oricine e capabil sa dea un raspuns imediat. Asadar introduc diverse elemente de “romanism” in cursurile mele, dar in general m-am simtit mai mult “profesor european”, adica avand valori europene. N-am simtit niciodata ca as avea vreun avantaj sau vreun dezavantaj fiindca sunt roman.

Ca sa ajung la a doua parte a intrebarii, cred ca sistemul universitar olandez e foarte diferit de altele din lume. In primul rand pentru ca aici fiecare student e incurajat sa isi aleaga ce vrea cu adevarat sa faca; studentii au certitudinea ca societatea le va permite sa creasca in ceea ce le place sa faca, ca e nevoie de fiecare, iar asta e un atuu extraordinar, e ceva foarte diferit fata de ce se intampla in alte locuri. Nu cunosc multe alte sisteme de invatamant in care sa nu existe examene de intrare la universitate, iar elevul sa poata alege orice; in care jumatate dintre studenti renunta la directia pe care au ales-o initial, isi aleg altceva si descopera cat de mult li se schimba viata in bine pentru ca au avut aceasta libertate de alegere.

Sigur ca exista puncte forte si puncte negative: punctul forte cel mai evident e ca studentii ajung intr-un domeniu care le place. Cand isi aleg facultatea, proiectul de diploma si asa mai departe, se gandesc in primul rand la preferintele lor. In Romania, prin comparatie, studentului ii e ingradita libertatea de a-si alege directia – inainte de 14 ani trebuie sa te hotarasti, mai mult sau mai putin, pentru a te putea pregati pentru examene care iti decid viata. Daca ai avut norocul de a-ti alege bine directia generala, trebuie sa alegi in continuare o universitate. Foarte des, parerea parintilor are o pondere foarte importanta in ce-ti alegi. In vremea cand am predat in Romania am vazut sute de studenti extrem de nefericiti cu alegerea facuta, si stiind ca atunci cand si daca termina facultatea vor avea o viata intreaga de muncit intr-un domeniu care nu-i atrage. Ce obtii intr-un sistem ca aceasta sunt niste profesionisti care pot face absolut orice, inclusiv impotriva a ceea ce cred. Asta este un avantaj pentru ca obtii o forta de munca extrem de pliabila. Olanda, in schimb, are celalalt tip de avantaj: motivatia personala. Dezavantajul e un sistem foarte scump: costa foarte mult sa le permiti studentilor sa aleaga ce drum vor si sa aiba securitatea zilei de maine – se observa in taxe si in nivelul de bogatie relativa la cetatenii olandezi.

Cum arata cursul pe care il predati? In ce consta conceptul de Gamification si care sunt avantajele aplicarii acestei metode inovative de invatare?

Predau mai multe cursuri si in toate folosesc Gamification. Cursul cel mai de succes este si cel pe care eu il consider cel mai greu: un curs de anul 1, trimestrul 1, deci primul curs cu care studentii iau contact cand intra la facultate. Se numeste Computer Organization si vorbeste despre structura sistemelor de calcul: cum functioneaza, care a fost evolutia lor si cum credem ca vor evolua in cele din urma. Este un curs de baza, foarte divers, ceea ce il face foarte dificil. Porneste de la lucruri conceptuale, abstracte (algoritmi, componente), mergand pana la lucruri extrem de practice: fire, hardware si cum se pot programa. Si limbajului de programare folosit, pe care l-as asemana cu chineza, are reputatia de a fi unul dintre cele mai inaccesibile limbaje de programare. La alte facultati, acest curs se preda, cel mai probabil, in anul 2; noi il tinem in primul an, ceea ce aduce dificultati suplimentare studentilor: nu e usor sa treci de la gandirea de liceu la o gandire de genul “hai sa stim tot”. Asta face cursul atragator si pentru mine, imi plac provocarile.

In general, sunt nemultumit de modul in care se predau cursurile in mod traditional, mai ales in educatia tehnica, de exemplu, calculatoare. Gamification inseamna folosirea metodelor utilizate in mod normal in jocuri pentru a aduce oamenii in contact cu jocul, a-i tine ocupati, a-i motiva sa continue si sa termine jocul in domenii pentru care aceste technici n-au fost concepute, spre exemplu in business si in educatie. Gamification e o colectie de tehnici, de exemplu, atunci cand primesti un altfel de incentive in afara serviciului sau produsului pe care il accesezi deja. In companii, se traduce prin  diplome, cupe, extra titluri de genul “angajatul lunii”. Lucrurile astea se fac de zeci de ani. Ce e interesant insa este ca in jocuri a izbucnit o revolutie acum vreo 10 ani cu ceea ce se numesc acum online social games, de genul World of Warcraft si FarmVille. Aceste jocuri au devenit dintr-o data accesibile pentru sute de milioane de utilizatori, ceea ce inseamna ca metodele folosite de creatorii lor au cumva puterea sa atraga oameni cu personalitati si skilluri complet diferite, sa-i tina in joc si sa-i motiveze sa  termine jocul sau sa atinga un nivel extraordinar de performanta. Asta inseamna probabil ca se pot folosi aceste metode si in alte contexte. De aici a pornit si ideea mea de a folosi social gamification, adica elemente din aceste jocuri pentru high education. Ceea ce face jocurile astea atragatoare e ca in general sunt suficient de diverse si le permit jucatorilor sa-si aleaga propria cale de dezvoltare, propriul path of advancement. Aici e cheia.

Ceea ce mi se pare interesant si un element fundamental pentru educatia viitorului este educatia personalizata. Ne apropiem de acest ideal daca includem in cursuri elemente pentru fiecare tip de personalitate pe care il putem sustine. In dezvoltarea cursurilor mele, am in minte patru tipuri de studenti. Primul tip e studentul traditional, cel care se adapteaza perfect in a rezolva o lista de probleme. Pentru a-l face sa exceleze, poti alcatui o lista foarte lunga ce contine si elemente mai dificile, mai atragatoare, mai interesante. Este exact ce facem de sute de ani in educatia moderna in universitate. Stundetii acestia se numesc, in taxonomia folosita de mine si derivata din studiile de online social gaming ale lui Richard Bartle, achievers. Ca profesor, sunt foarte interesant de studentii care sunt exact opusul acestui tip de personalitate, in sensul ca nu le place deloc lista de subiecte date si vor sa exploreze pe cont propriu unde pot ajunge: ei sunt explorers. Trebuie sustinuti prin teme care sa le dea libertatea sa incerce: creative open assignments. In Olanda sunt preponderenti, insa, socializers, studentii care vor sa discute cu ceilalti si sa rezolve problema impreuna. Vor sa le explice si altora ce au aflat; sunt stimulati de interactiune, dezbatere, posibilitatea de a lucra in echipa. Exista si o ultima categorie, care imi place foarte mult: studentii competitivi, winners. Acestia sunt in curs pentru un singur motiv: sa-i depaseasca pe toti ceilalti. Ii intereseaza sa fie numarul unu: primii care au rezolvat o problema, primii care raspund, singurii care au trimis codul la timp etc. E foarte important ca acestia sa fie tinuti in joc: daca ei n-ar mai face parte din grup, studiile arata ca intreaga comunitate ar avea de suferit. Intuitiv, explicatia e simpla: daca tu, ca student, observi ca profesorul e mult mai bun decat tine, te gandesti: “Normal ca este, doar e profesor“. Dar daca observi ca cineva de varsta ta e capabil sa faca mult mai mult, mult mai bine, mult mai repede, dintr-o data te intrebi daca vrei sa nu sa incerci, la randul tau, sa faci mai mult. Majoritatea studentilor aleg sa faca mai mult.

Cum ii identificati pe acesti studenti?

La inceputul cursului exista frica de a gresi, asa ca iti exprimi exact personalitatea: faci lucrurile cu care te simti cel mai confortabil. Dupa primul examen partial si la sfarsitul primului set de laboratoare devine evident cine ce fel de student e, pentru ca fiecare isi poate alege ce tip de tema vrea sa duca la indeplinire. De exemplu, in laborator avem, pe langa cele 5 teme de baza, 7 teme speciale dintre care studentii pot alege una, mai multe sau niciuna. Judecand dupa designul temelor pe care si le aleg, pot prezice in proportie de 70-80% pe care cale, dintre cele patru, o vor alege studentii mei.

S-ar putea introduce si in sistemul romanesc aceasta metoda?

Gamification exista deja in sistemul romanesc, desi in forme diferite de ceea ce folosesc acum in Olanda. Sunt mai multe cursuri in tara, in special la Universitatea Politehnica din Bucuresti, care folosesc jocuri pentru a introduce studentii in diverse teme si a-i tine motivati. Metoda mea e simplu de folosit si poate fi aplicata indiferent de nivelul tehnologic al tarii. Conceptele predate raman aceleasi, trebuie doar sa dezvolti forma de predare si sa incluzi cele patru tipuri de studenti, materiale pentru stundentii de top, sistemul de puncte, format din “bucatele” mai mici, astfel incat sa poti rata, ca student, oricare dintre teme fara sa te afecteze decisiv. Si atunci nu-ti mai e frica, asa ca esti liber sa te dezvolti in propriul ritm. Nu exista deci, consider eu, nici un impediment tehnic sau logic pentru a aplica aceasta metoda in sistemul romanesc. Ceea ce exista in continuare este inertia sistemului. Trebuie sa fii dispus sa risti. Uneori aplici o metoda care, din diverse motive, nu functioneaza pentru ca profesorul nu e pregatit, ori pentru ca studentii nu sunt pregatiti sa o primeasca. Asadar, cineva trebuie sa-si asume riscul. Romania nu e tocmai vestita pentru asta, si din acest motiv nu incearca prea multi. Cred ca trebuie sustinuta inovatia in educatie.

De ce ati recomanda unui elev roman sa-si continue studiile in Olanda?

Asa cum am spus, Olanda este un hub in lume si, dupa parerea mea, e cel mai important din Europa. Un al doilea motiv ar fi educatia in limba engleza. In plus, cel putin in domeniul tehnic, Olanda are multe universitati clasate intre primele 20 din lume, asadar la sfarsitul facultatii ai posibilitatea sa-ti alegi unde vei merge. Experienta internationala e un alt avantaj: universitatile olandeze au contacte in intreaga lume, network-ul e foarte puternic; e un loc unde ai vrea sa vii. Un lucru care mi se pare cu adevarat unic in Olanda este faptul ca educatia de aici este foarte bine legata de cercetare, de industrie, dar si de societate. E o educatie ambitioasa in care vorbim de mari provocari, de rezolvarea problemelor lumii, dar tinem cont de toate aspectele lumii, nu se pierde nimic din vedere. Vei deveni o persoana bine dezvoltata in toate aspectele importante.

Ce mesaj aveti pentru studentii romani din Olanda?

Continuati ce faceti, aveti o reputatie excelenta deja. Un aplicant la doctorat din Romania este intotdeauna luat in serios si pleaca din start cu eticheta „calitate foarte buna”. Romania are o reputatie negativa in multe alte domenii, dar in educatie are una foarte buna si asta se datoreaza voua. Continuati.

Sursa: lsrs

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

simona_iftimescu webpage

 

She graduated with a double degree in Psychology and Political Science from the University of Bucharest (2009), a Master’s degree in Comparative and International Education from the University of Oxford (2011) and a Master’s degree in training (Education) from the University of Bucharest (2012), where she is currently pursuing a PhD in Education, with a particular interest in educational audit and teacher training.

Simona has worked in various sectors – from nongovernmental organizations, to public institutions and private companies in Romania, the UK and in the US, where she spent one year as an undergraduate exchange student at Ithaca College, through an Open Society Institute scholarship. She is one of the co-founders of an educational NGO, Link Education And Practice (LEAP), and she is currently working in Public Affairs for the national branch of a multinational FMCG company.

As Country Champion of the Oxford Education Society (OES), Simona aims to organize public seminars and conferences in collaboration with other local and national educational bodies for sharing good-practice and debating the newest research in the field of education, organize informal networking events, liaise with relevant organizations and institutions to identify new opportunities, promote the activity of the Oxford Education Society, as well as collaborate with OES representatives world-wide, in order to share experience and develop the network and the Oxford Education Society.

source : oxford

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Oana Uta Barbulescu este romanca aleasa prin concurs de britanici sa predea verbele, vocabularul si mecanismele complicate ale limbii romane in Regatul Unit.

Din octombrie, 30 de studenti straini invata limba romana la Oxford, in urma unui protocol de colaborare intre britanici si Universitatea Bucuresti.

Si uite-asa DOOM-ul, DEX-ul si Conjugarea verbelor romanesti au intrat in programa celei mai importante universtati din Marea Britanie. Iar ă, î, ş, şi ţ , neglijate de multe ori in Romania, au devenit vedete internationale la Oxford.

Pentru ei, limba romana nu este un moft. O invata deoarece vor sa faca programe informatice de recunoastere a vocii si sa scrie lucrari stiintifice despre evolutia limbilor romanice.

Ea este Oana, lector universitar la Universitatea Bucuresti. A fost selectata prin concurs de catre britanici, pentru a prelua lectoratul de romana in cadrul Facultatii de Lingvistic, Filologie si Fonetica a prestigioasei Universitati Oxford.

Un mercenar foarte bun, daca ar fi sa ne luam dupa cum stapanesc elevii ei limba romana.

Oana nu ii invata pe studenti numai romana, dar si cum sa gandeasca de unii singuri si sa puna totul la indoiala.

Bogdan este dovada vie ca metodele Oanei dau rezultatele. Se afla in vizita la Oana, fosta lui profesoara. A venit de la Cambridge, unde isi da doctoratul

Bogdan este unul dintre cei trei romani sponsorizati de miliardarul american Bill Gates. Primeste 15.000 de lire pe an cu care face ce vrea, plus inca 6.000 pentru taxele universitare. Fundatia fondatorului Microsoft ii plateste si biletele de avion cand se intoarce acasa sau cand se duce la conferinte. Ce studiaza romanul pe banii lui Bill Gates? Ritmul oratoric ca modalitate de obtinere a teatralitatii in discursurile lui Cicero.

Nu e o gluma. A fost selectat din 4.000 de studenti din toata lumea. Si i-a convins pe americani sa-i dea banii dupa ce le-a explicat ca studiile sale ii vor ajuta pe studenti sa vorbeasca in public ca Barack Obama sau Tony Blair.

O tine minte si acum pe Oana, deoarece ea este singura profesoara din Romaniia care i-a dat un 9. Oana nu este singurul dascal roman de la Oxford. Tot aici o gasim si pe Elena Draghici Vasilescu, care preda Istoria bizantina.

In urma cu cativa ani, a incercat sa se intoarca sa predea in Romania, unde mai lucrase inainte de Revolutie.

Potrivit site-ului universitatii la Oxford, exista si un institut Cantemir, care se ocupa de istoria Europei Centrale si de Est si care este condus tot de un roman.

Prezenta celor trei profesori romani intr-una dintre cele mai bune universitati din lume este un semn ca in multe cazuri nu oamenii sunt problema educatiei din Romania, ci felul in care este organizat sistemul

 Sursa: Pro TV

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Nicolae Manolescu, critic și istoric literar, membru titular al Academiei Române, președinte al Uniunii Scriitorilor din România, s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea.

Nicolae Manolescu, 12 decembrie 2008
Foto: (c) VIOREL LĂZĂRESCU/AGERPRES ARHIVĂ

A urmat cursurile Facultății de Filologie, Universitatea București (1956-1962), în 1974 devenind doctor în litere cu teza ”Contradicția lui Maiorescu”. În 1964 își începe cariera universitară la Facultatea de Litere, Universitatea București, fiind asistent între anii 1964-1968; lector în intervalul 1968-1989 și, din 1989, profesor. Aici a condus și ”Cenaclul de luni”, a cărui primă ședință a avut loc la 3 martie 1977. Cenaclul a continuat să existe până în 1983, când a fost desființat.

După debutul publicistic în ”Viața românească” (iulie 1961) și cel editorial cu volumul ”Literatura română de azi” (1965, în colaborare cu Dumitru Micu), Nicolae Manolescu a susținut cronica literară a revistei ”Contemporanul” (1962-1972) și a ”României literare” (1972-1992). Între anii 1971-1974, a fost redactor-șef adjunct al ”României literare”, iar din 1990 este directorul acesteia.

A publicat peste 20 de cărți de critică, istorie literară și eseuri, printre care: ”Lecturi infidele” (1966); ”Teme” (șapte volume între 1971 și 1988); ”Metamorfozele poeziei” (1968); ”Contradicția lui Maiorescu” (1973); ”Introducere în opera lui Alexandru Odobescu” (1976); ”Sadoveanu sau Utopia cărții” (1976, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei Române); ”Arca lui Noe, eseu despre romanul românesc” (trei volume, 1980 — 1983); ”Despre poezie” (1987); ”Dreptul la normalitate.

Discursul politic și realitatea” (1991); ”Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului” (1999); ”Literatura română postbelică (Lista lui Manolescu)” (vol. I-III, 2001), care cuprinde o selecție din cronicile apărute în ”Contemporanul” și ”România literară” între anii 1962 și 1993; ”Cititul și scrisul” (2002, volum autobiografic); ”Lectura pe înțelesul tuturor” (2003), ”Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă” (2009).


Muzeul Literaturii Romane a găzduit lansarea cărții ‘Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură’ semnată de Nicolae Manolescu. 12 decembrie 2008
Foto: (c) VIOREL LĂZĂRESCU/AGERPRES ARHIVĂ

În noiembrie 2008, a lansat lucrarea ”Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură”, la care a lucrat timp de 25 de ani.

Membru corespondent al Academiei Române, ales la 24 octombrie 1997. Din 28 martie 2013, este membru titular al Academiei Române.

Din 26 noiembrie 2006 este ambasador al României la UNESCO, unde este delegat permanent al României.

Nicolae Manolescu, senator CDR de Sibiu. 16 martie 1992
Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/AGERPRES ARHIVĂ

A fost președintele Partidului Alianței Civice, din iulie 1991 până la 28 martie 1998, când, la al III-lea Congres al partidului, s-a aprobat fuziunea dintre PAC și PNL; președinte al Consiliului Național al PNL (1997-2000). În noiembrie 1996, a candidat și la Președinția României, din partea PAC (în Alianța Națională Liberală, ANL). A fost senator de Sibiu în legislatura 1992-1996, fiind ales, în septembrie 1992, pe listele Convenției Democrate Române. În anul 2000 a demisionat din funcția de președinte al Consiliului Național al PNL și s-a retras din viața politică.

Nicolae Manolescu a fost ales președinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR) în anul 2005. La 23 noiembrie 2009, a fost ales pentru un al doilea mandat la conducerea USR. Reales în fruntea USR la 7 octombrie 2013.

Președintele Traian Băsescu a conferit Ordinul Național ‘Steaua Romaniei’ în Grad de Mare Cruce scriitorului și criticului Nicolae Manolescu în cadrul unei ceremonii desfășurate la Palatul Cotroceni. 1 decembrie 2008
Foto: (c) SORIN LUPȘA/AGERPRES ARHIVĂ

La 1 decembrie 2008 a primit, din partea Administrației Prezidențiale, Ordinul Național ”Steaua României” în grad de Mare Cruce.

A fost distins cu premii ale Academiei Române, Uniunii Scriitorilor, Asociației Scriitorilor din București. Statul francez i-a atribuit, pentru contribuțiile aduse la dezvoltarea culturii române, medalia de ”Cavaler al Literelor și Artelor”, la 12 iulie 1993.

La 11 decembrie 2008, a primit, la Gala Premiilor “Manuscriptum”, marele premiu “Manuscriptum”, pentru cartea ”Istoria critică a literaturii române”. A câștigat Premiul Prometheus pentru întreaga carieră — Opera Omnia, acordat de fundația ”Anonimul”, în octombrie 2004.

Criticul literar Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei Romane, președintele Uniunii Scriitorilor din România, ambasadorul României pe lângă UNESCO, a primit titlu onorific de Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea.
Foto: (c) EUGENIA PASCA/AGERPRES ARHIVĂ

La 18 noiembrie 2010, a primit titlul onorific de Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea. La 22 octombrie 2011, a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia.

În luna decembrie 2011, Senatul Universității din București l-a declarat Profesor emerit. Din 11 decembrie 2012, este Doctor Honoris Causa al Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative, iar din 14 decembrie 2012 este Doctor Honoris Causa al Universității ”Babeș—Bolyai” din Cluj-Napoca.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Diana Graur, profesoară de limba engleză la Shakespeare School din Bucureşti, a câştigat premiul întâi la competiţia 2013 Cambridge ESOL Competition for Preparation Centers, se arată într-un comunicat al şcolii.

Diana Graur, profesor la Shakespeare School, a fost  premiată de Cambridge ESOL, urmând ca în luna iulie să participe la un curs de metodică a predării limbii engleze.

Aceasta va merge o săptămână la Cambridge pentru a lua parte la seminarii şi workshop-uri şi pentru a înţelege modul de predare la una dintre cele mai prestigioase universităţi britanice, potrivit unui comunicat al Shakespeare School.

Concursul a fost organizat cu ocazia împlinirii a 100 de ani de organizare a examenelor Cambridge, la care au putut participa profesori de engleză din toată lumea, cu condiţia să predea într-un centru de pregătire recunoscut de Cambridge.

”Shakespeare School deţine acest statut, iar de curând a devenit Centru de Platină pentru Pregătirea Examenelor Cambridge ESOL, fiind printre puţinele instituţii din România care au obţinut această calitate”, susţin reprezentanţii şcolii.

“O săptămână de training la Cambridge e visul oricarui profesor de engleză”, a declarat Graur. “Este o mare bucurie şi onoare ce vine să confirme potenţialul creativ al dascălilor români”, a adăugat tânăra profesoară.

CV

Diana Graur a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia Limbi Moderne Aplicate din cadrul Universităţii din Bucureşti şi a urmat cursuri de metodică în predarea limbii engleze la British Studies în Marea Britanie, în urma cărora a primit certificatul Cambridge ESOL CELTA (Certificate in English Language Teaching to Adults).

Diana este pasionată de meseria ei şi spune că este permanent pregătită pentru noi provocări.

„Îmi place să le predau copiilor pentru că sunt sinceri şi ei îţi amintesc mereu ce lucru mare e să fii mic. Îmi place să le predau adolescenţilor şi tinerilor pentru că sunt visători cu acte în regulă, cu mult potenţial şi curaj. Îmi place să le predau adulţilor pentru că stau în bănci cuminţi şi oftează nostalgic când îşi aduc aminte de zilele de şcoală. Îmi place să predau. Mult. Cel mai mult”, spune Graur

Autor: Oana Craciun

Sursa: Adevarul.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O idee propagata destul de puternic în societatea româneasca de astazi este ca, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirma ca toate aceste prilejuri de mândrie nationala tin doar de domeniul trecutului, ca România de astazi ar fi… o “tara bolnava”, fara civilizatie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu “codasa Europei”.

Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe români “la locul lor” (si departându-i de traditia si sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc “Atotputernicii Lumii”, Iluminati sau francmasoni, vom oferi si o serie de realizari ale geniului românesc ale ultimilor ani:

• Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata întreaga Biblioteca a Academiei Române, iar informatiile ar putea rezista… 5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor “Bruxelles Europa”, iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârsit formalitatile…

• Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premiera mondiala, un aparat care purifica aerul în spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind “ca în salina sau pe litoralul marin”. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…

• Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, în ian.2001)

• România a câstigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, în 16.11.2000 (107 – 75 cu SUA în finala).

• Hackerii români sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. “Distractia” (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa îsi dovedeasca … valoarea) celor “5 magnifici de la Rasarit” a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti… Printre site urile “sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

• La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia româna s-a mai întors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru – inventia “Biomer”), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala în promovarea inventiilor.

• Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si în Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si în conducerea acestei unitati.

• Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

• La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii români au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati, Arad, Vâlcea si Constanta. Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada… Fireste, el a fost “racolat” imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…

• Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe în colaborare cu NASA.

• Nicu Mincu din comuna Ivesti (Galati) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii…

• România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenta. De exemplu, la “Microsoft”, a doua limba vorbita este româna, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot români…

• Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA (Manhattan/New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa înfiinteze în România primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica în fitness pentru adulti…

• Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decât calculatorul (înmultiri, împartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer…

• Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pâna la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind în fapt “instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala în lucru mecanic”. “S-ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia în lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari…

• Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme “Hewlett Packard”. Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit “performanta” de a fi somer în România…

• Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, în câtiva ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat când a îndraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica… de 4 ori greutatea sa în aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor… “din mila”!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima inventie valoreaza miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru ca atât chinezii cât si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul român ignora în continuare o inventie, într adevar de miliarde…

• Anonim nascut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumina. Prietenul sau, Albert Einstein l-a avertizat: “Esti un visator. Cine crezi ca o sa-ti permita sa distrugi întreaga industrie farmaceutica si sa revolutionezi medicina?” Mai târziu, Elena Ceausescu i-a propus, prin intermediari, s- i cedeze inventia… Pâna la urma, avea sa ajunga prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte inventii românesti “pierdute” în strainatate …

• În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pâna acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice… Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vânduta de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fara biela (vânduta Japoniei si folosita în celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).

• Justin Capra este un inventator celebru al României, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii în care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani… În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani în care “semidoctii savanti” l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din România si au lansat o în fabricatia de serie… În 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pamânt la… Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata în 1962 de Wendell Moore (“specializat” deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau… Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, “Soleta”, care consuma … 0,5l/100 km si al unei motorete unica în lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încarcare).

• Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! “Cazul Rusetel”, este elocvent pentru geniul românesc dar si pentru “talentul” cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 si a fost brevetat în … ianuarie 2001. Pâna atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la “Mercedes” (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei… Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe “cazanul Traian Vuia”, inventie folosita înca la locomotivele Diesel electrice pentru încalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre si navale, în locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.

În lume, mai exista doua brevete în domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. “Motorul Rusetel” foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi îmbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, încântat: “reusita ar fi un miracol, si cred ca în asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel”.

Sursa: http://ro.altermedia.info

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva