ROMANIA

Romania on TOP 10

ZILE NAȚIONALE – Republica Belarus: Capitala Minsk

July 3rd, 2015 |

Republica Belarus sărbătorește ziua națională la 3 iulie, marcând Ziua Independenței – eliberarea de sub fascism a orașului Minsk.

Este situată în partea central-estică a Europei, are o suprafață de 207.600 kmp și o populație de 9.259 de milioane de locuitori (2015), potrivit worldpopulationreview.com. Se învecinează cu Rusia, Ucraina, Polonia, Lituania și Letonia.

Capitala țării este la Minsk, cu o populație de 1,8 milioane de locuitori, potrivit aceleiași surse. Alte orașe mari sunt: Brest, Grodno, Moghiliov, Gomel, Vitebsk.

Republica Belarus se bucură de un patrimoniu cultural bogat, cu sute de monumente datând din secolul al XII-lea. O mare parte din castele se află în ruine, însă câteva au fost conservate și restaurate: Mir, Niasvizh, Zaslaue, Lida și Kamjanec. Biserici ortodoxe din secolul al XIII-lea se află în Hrodna, Maghiliov, Polacak, Navahrudak, potrivitturistik.ro.

Industria turismului este orientată spre agro turism, datorită atuurilor naturale — câmpii largi, sate pitorești, castele și mănăstiri antice, păduri dese și sute de lacuri. O treime din teritoriul țării este acoperit de păduri de mesteceni, stejari și brazi, în care găsim animale precum bizoni, elani, căprioare, lupi, vulpi și urși.

Capitala Minsk, situată la aproape 350 km nord-est de Varșovia și 120 km sud-est de Vilnius, a fost menționată pentru prima dată în 1067. În afară de câteva clădiri din secolul al XVII-lea, puțin a supraviețuit din orașul vechi. Orașul a devenit o importantă axă de comunicații și a fost grav avariat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Orașul modern are un plan simetric, dispus pe ambele maluri ale râului Svisloch. Minsk este un oraș frumos, cu un farmec aparte, un amestec de nou și de vechi, cu străzi mari și late, marcat de statui și monumente, străjuite de clădiri masive și cu obiective turistice interesante. Dintre acestea amintim: Biserica Sf. Aleksandr Nevsky, Biserica Sf. Maria Magdalena din Minsk, Biserica Sfinților Simon și Elena, Catedrala Sfântul Duh din Minsk, Clădirea primăriei din Minsk, Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Istorie și Cultură al Belarusului, Muzeul dedicat Marelui Război Patriotic, Biblioteca Națională, Piața Victoriei.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Andreea Onogea)

Articol din Zile Nationale |

Comments Closed

Grupele sanguine

July 2nd, 2015 |

Grupele de sânge (sanguine) au fost descoperite în anul 1900, de americanul de origine austriacă Karl Landsteiner, patologist și imunologist. El a identificat atunci trei tipuri de sânge uman – A, B și 0. Doi ani mai târziu, în 1902, Landsteiner a descoperit al patrulea tip de sânge uman – AB. Pentru această descoperire el a primit în 1930 Premiul Nobel pentru medicină.

Literele simbolizează doi antigeni (substanțe care pot fi atacate de sistemul imunitar) denumite A și B. Grupa de sânge A are doar antigenul A; grupa de sânge B are doar antigenul B; grupa AB îi are pe amândoi; grupa 0 nu are niciunul, conform site-ului Centrului Național de Transfuzie a Sângelui www.cnts.md.

Oamenii au pe suprafața globulelor roșii diferite structuri proteice (antigene) care determină atât grupele sanguine cât și Rh-ul persoanei respective. Grupele de sânge clasificate ca Rh pozitiv și Rh negativ poartă denumirea de tipuri de sânge.

Fiecare grupă sanguină poate fi Rh pozitiv sau Rh negativ. Rh-ul este determinat de o altă proteină, factorul Rh (D antigen). Dacă acest factor este prezent pe suprafața eritrocitelor persoana respectivă este Rh pozitivă, dacă nu, persoana respectivă este Rh negativă. Cea mai întâlnită grupă de sânge din România este A pozitiv și cea mai rară este AB negativ, conform site-ului www.sanatate.acasa.ro.

Nu se poate dona sânge oricui și nici nu se poate primi sânge de la oricine, grupele de sânge ale celor două persoane trebuie să fie compatibile. Persoanele care au grupa de sânge 0—sunt ”donatori universali” pentru că pot dona sânge tuturor persoanelor indiferent de grupa de sânge. Globulele lor roșii nu posedă niciun antigen, de aceea a fost numită și grupa 0. În schimb, ele nu pot primi sânge decât de la grupa lor de sânge 0.

Persoanele din grupa AB+ sunt ”primitori universali”. Ele pot primi sânge de la orice grupă (A, B sau 0). În schimb, nu pot dona sânge decât persoanelor care au grupa de sânge AB+.

Cu alte cuvinte, cei cu grupa 0—pot dona celor cu grupele AB+, AB-, A+, A-, B+, B-, 0+, 0-. Persoanele cu grupa 0+ pot dona persoanelor cu grupele AB+, A+, B+, 0+. Persoanele cu B—pot dona persoanelor cu grupele AB+, AB-, B+, B-. Cei cu grupa B+ pot dona persoanelor cu grupele AB+, B+. Cei cu grupa A—pot dona persoanelor cu grupele AB+, AB-, A+, A-. Persoanele cu grupa A+ pot dona celor cu grupele AB+, A+. Cei cu grupa AB—pot dona celor cu grupele AB+, AB-. cei cu grupa AB+ pot dona doar persoanelor cu aceeași grupă, adică AB+.

În Romania, grupele sanguine sunt repartizate astfel: 43% — grupa A, 33% grupa 0, 16% — grupa B și 8% grupa AB.

Grupa sanguină este o caracteristică moștenită de la părinții noștri. Antigenii sistemului A, B, 0 sunt transmiși datorită genelor. Copilul primește două gene (una de la tată și una de la mamă) care codează grupa sanguină, potrivit site-ului www.sanatate.acasa.ro.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

Articol din Utile |

Comments Closed

VITICULTURĂ ROMÂNEASCĂ: Podgoria Odobești

July 2nd, 2015 |

Podgoria Odobești, una dintre cele mai vechi și vestite podgorii din țară, este situată în județul Vrancea, între râurile Putna și Milcov.

Viile Vrancei sunt grupate, în prezent, în trei mari podgorii: Odobești, Panciu și Cotești. Există numeroase mărturii care atestă prezența viței-de-vie pe aceste meleaguri, încă din timpuri îndepărtate, îndeosebi la Odobești. Astfel, Dimitrie Cantemir (n.1673 — m.1723) aprecia vinurile de Odobești, în lucrarea ”Descriptio Moldaviae”, ca fiind unul dintre cele mai bune vinuri din Moldova: “al treilea la Odobești în ținutul Putnei pe râul Milcov”, după Cotnari și Huși, dar înainte de Nicorești, Greceni și Costești. De asemenea, și pentru domnul Moldovei, Ștefan cel Mare (1457-1504), Odobeștii se situau tot pe locul al III-lea, acesta stabilind aici cel de-al treilea paharnic domnesc.

În 1781, învățatul J. Benko, arăta că ”mai sus de Focșani e satul Vârteșcoi și, vecini cu acesta, munții celebri prin viile și vinurile de Obobești”. Tot în 1781, francezul J. Carra, secretar și preceptor domnesc, susține că ”vinurile (…) de la Odobești, din Moldova și de la Piatra, din Valahia, sunt cele mai bune”. Ignaz Stephan Raicevich, consul al Austriei în Țara Românească, scria, în 1788, că: ”Dealul vestit în Moldova este acela de la Odobești, din apropierea Focșanilor, care dă un vin asemănător șampaniei (…) Via, așa de folositor este produsul ei, merită să ocupe aici primul loc, atât prin cantitățile mari produse, cât și prin excelenta calitate a acestor vinuri”. La începutul secolului al XVII-lea, Odobeștii erau un important centru de vânzare a vinului, acesta fiind cumpărat de ruși și de polonezi, notează M. Macici în volumul ”Lumea vinurilor, Vinurile lumii”.

După atacul filoxerei, consemnat oficial în țara noastră la 1884, necesitatea unei conduite competente de refacere a viticulturii în una dintre marile podgorii ale țării a dus la înființarea Stațiunii Experimentale Viticole Odobești. Primele demersuri în acest sens către Ministerul Agriculturii au fost făcute în 1935, înființarea stațiunii fiind confirmată prin Decizia nr.144401/1936 a Ministerului Agriculturii și Domeniilor, prin care ”…se aprobă de la buget pentru înzestrarea stațiunii oenologice, un fond de 130.865 lei…”, menționează site-ul oficial al stațiunii, www.scv-odobesti.ro. Un merit deosebit îi revine distinsului prof. I.C. Teodorescu, ”…a cărui inițiativă de a înființa, pe aceste plaiuri, o stațiune de profil impune respect și recunoștință prin realizările obținute azi de viticultura vrânceană”. În prezent, Stațiunea de Cercetare — Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești funcționează în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu Sisești”.

Întreaga podgorie Odobești deține, la ora actuală, o suprafață de aproximativ 6.000 de hectare de vie, în componența sa intrând centrul viticol Odobești, cu plaiurile Șarba, Beciu Domnesc, Cazaclii; centrul viticol Jariștea, cu plantațiile de la Pădureni, Vărsătura și Scânteia și centrul Bolotești, potrivit lui M. Macici.

În plantațiile podgoriei se găsesc șase soiuri românești: Galbenă de Odobești, Plăvaie, Fetească albă și Fetească regală, pentru vinuri albe și Băbească neagră și Fetească neagră, pentru vinuri roșii.

Foto: (c) Andreea ONOGEA / AGERPRES FOTO

În privința calității vinurilor, pe primele locuri se situează vinurile de masă obținute din soiuri de mare producție: Galbenă de Odobești, Plăvaie, Fetească regală și Aligote (vinuri albe) și Băbească neagră (vinuri roșii). De asemenea, la Odobești se obțin vinuri albe de calitate superioară din soiurile Fetească albă, Riesling italian, Sauvignon și Muscat Ottonel, precum și vinuri roșii superioare din soiurile Fetească neagră și Merlot. Mai recent, aici se produc și vinuri obținute din soiuri create de curând la Stațiunea de Cercetare — Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești, cum ar fi Șarba și Băbească gri, pentru vinurile albe și Codană, pentru vinuri roșii. Totodată, la Odobești se obțin distilate învechite de vin (”vinarsuri”) din soiurile Plăvaie, Fetească regală și Galbenă, de o calitate foarte bună.

Vinurile obținute la Odobești se bucură nu numai de aprecierea specialiștilor, ci și a scriitorilor români, care elogiază, în opera lor, numeroase soiuri românești. Astfel, și poetul Vasile Militaru își exprima aprecierea pentru vinurile de Odobești prin versurile: ”Vinule de Odobești,/ Când mi-e soarele în nori,/ Cerul tu-mi împodobești/ C-o puzderie de sori.”

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Articol din Viticultura |

Comments Closed

Plaja de la Sulina ar putea deveni și mai sălbatică, fără nicio amenajare pentru turiști

July 2nd, 2015 |

Plaja de la Marea Neagră din orașul Sulina riscă să rămână fără niciun punct de desfacere a produselor alimentare pentru turiști, dacă societățile comerciale din această zonă nu-și actualizează autorizațiile de mediu, potrivit guvernatorului Rezervației Biosferei Delta Dunării (RBDD), Lucian Simion.

‘Societățile comerciale care-și desfășoară activitatea pe plaja de la Sulina au fost atenționate cu privire la necesitatea respectării legislației de mediu în vigoare. Au început diligențele pentru obținerea autorizațiilor de mediu, dar am cerut actualizarea evaluărilor pe care nu le-am primit, motiv pentru care le-au fost transmise procese verbale de atenționare. Este o situație pe care încercăm să o gestionăm în funcție de infringement’, a declarat pentru AGERPRES guvernatorul Simion.

Procedura de infringement a fost declanșată de Comisia Europeană în urmă cu patru ani din cauza amenajărilor realizate în zonă de Consiliul Județean (CJ), cu sprijinul Ministerului Dezvoltării și Turismului și impune respectarea unor norme stricte de protecție a habitatelor naturale periclitate la nivel internațional.

CJ a finalizat studiul de evaluare adecvată a impactului de mediu al investițiilor realizate pe plaja din orașul Sulina, iar după aprobarea acestuia de către Consiliul științific al Administrației Rezervației, acesta a fost transmis Comisiei Europene.

‘Am transmis clarificările solicitate de CE la studiul de evaluare, iar acum acesta se află la Comisie. Sperăm ca la finele lunii septembrie să convingem Comisia că motivele infringementului nu se regăsesc’, a menționat guvernatorul Rezervației.

Pe lângă diferendul dintre societățile comerciale și autoritățile de mediu române, pe de o parte, și cel dintre autoritățile de mediu din România și CE, pe de alta, potrivit prefectului Marin Bădiță, unul dintre operatorii economici a fost reclamat că pe una dintre pasarelele amenajate de autorități a pus mese cu umbreluțe.

‘Am primit o sesizare din partea unei organizații din Sulina cu privire la un litigiu dintre societățile comerciale care-și desfășoară activitatea pe plajă. Am fost la Sulina, am văzut despre ce este vorba și așteptăm un punct de vedere al ARBDD cu privire la această situație’, a declarat prefectul Bădiță.

Plaja de la Marea Neagră din Sulina, cunoscută drept una dintre ultimele zone sălbatice din România, continuă să fie apreciată de turiști. ‘Vin din nordul îndepărtat al țării, Săpânța, Maramureș, și a meritat să bat atâta drum. Îmi place că este capătul lumii și că zona nu este atât de modernă ca celelalte plaje din țară. E scump, e adevărat, dar merită’, a afirmat Camelia Ștețca, turistă la Sulina.

Plaja din Sulina, potrivit unor documente din arhiva administrației locale, a avut destinație de agrement încă din secolul al XIX-lea, atunci când Comisiunea Europeană a Dunării (CED) a înființat un sediu în acest oraș. În anul 1888, autoritățile urbei au adresat o scrisoare diplomaților români prin intermediul CED pentru a asfalta drumul spre plajă.

Drumul a fost însă amenajat abia în anul 2011 de CJ Tulcea și Ministerul Dezvoltării Regionale, iar conform legislației europene de mediu construcțiile din lemn nu pot fi protejate cu substanțe specifice decât la finele sezonului turistic, atunci când efectul acestora asupra florei din zonă, protejată la rândul ei prin convenții internaționale de mediu, este minim. Iar dacă la începutul iernii, pasarela din lemn se repară, până la deschiderea sezonului turistic ea va fi din nou distrusă din cauza intemperiilor și a animalelor crescute în stare de libertate.

De altfel, din același motiv, nu pot fi date în folosință nici construcțiile din lemn amenajate de cele două instituții române. Campingul are o suprafață de circa 3,5 hectare, iar pe lângă dușurile care au fost deja distruse, are cabane din lemn, dar și un amfiteatru pentru spectacole. Valoarea totală a acestei investiții a fost de 8,7 milioane de lei.

Anterior, cu sprijinul fondurilor de pre-aderare, pe plajă, s-a amenajat o terasă care a iscat, de asemenea, vii controverse legate de protecția habitatelor.

În urmă cu cinci ani, CE a transmis României un prim avertisment în legătură cu aplicarea defectuoasă a legislației europene privind protecția mediului în cazul proiectului de amenajare a zonei de pe plaja Sulina. În anul următor, pe 27 ianuarie, forul european a trimis autorităților de la București un aviz motivat în care cerea statului român să se ocupe de ‘aspectele necorespunzătoare’ de mediu din Delta Dunării.

Conform CE, proiectul a avut deja un impact negativ asupra unei specii endemice (Centaurea pontica) protejată în temeiul directivei Habitate, precum și asupra unui habitat protejat (pajiști sărăturate mediteraneene), autoritățile române susținând însă că investiția nu afectează major zona.

Cel mai estic oraș al Uniunii Europene, Sulina, a fost atestat istoric în secolul al X-lea, pe hărțile vechi ale navigatorilor italieni numele urbei figurând ca singura cale navigabilă întreținută de turci, care au construit aici un far. În urma Tratatului de pace de la Paris din anul 1856, cu sprijinul investițiilor realizate de CED, orașul s-a transformat dintr-o așezare cu câteva case într-una dintre cele mai cosmopolite zone ale României. Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul s-a dezvoltat continuu, cuprinzând 22 de etnii și șapte consulate și fiind considerat “micuța Veneție a Orientului”.

AGERPRES/(A, AS-autor: Luisiana Bîgea)

Articol din Tulcea, Turist in Romania |

Comments Closed

REȚETE VECHI DE 100 DE ANI: Ouă Casinou cu sos tartar și Harlekin

July 2nd, 2015 |

În cadrul acestei rubrici vă prezentăm rețete culinare vechi, preluate din diferite ”tratate” de specialitate, precizând, de fiecare dată, sursa. În această săptămână vă propunem ”Ouă Casinou cu sos tartar” și ”Harlekin”, rețete care au fost publicate în volumul ”Bufet rece și cofetărie” (1936) scris de doamna Lucreția Dr. Opreanu, profesoară de gospodărie la Liceul ”Regina Maria” din Cluj, licențiată în științe.

Ouă Casinou cu sos tartar

Cantități: 6-8 ouă fierte, 2 linguri smântână, 1 linguriță muștar, sare, piper, 1 linguriță pastă de sardele. Ouăle fierte și curățite se taie în jumătăți (în lungime). Se scoate gălbenușul care se amestecă cu cele amintite mai sus. Cu această compoziție se umplu jumătățile de ouă, se pun pe farfurie, se toarnă peste ele sos tartar, care se pregătește astfel: la 6 linguri de sos de maioneză adăugăm 2 linguri muștar, 2 linguri smântână groasă dar dulce, sare, puțin oțet de vin sau suc de lămâie și foarte puțin zahăr praf. Se garnisește farfuria cu frunze de pătrunjel și cu felii de lămâie.

Harlekin

Cantități: 250 gr. unt, 125 gr. zahăr praf, 380 gr. făină, 1 păhărel rom, 1 lingură smântână groasă, miezul dela o jumătate de baton de vanilie. Toate acestea se pun pe planșetă și se frământă bine. Coca se împarte în 3 părți: Fiecare parte se întinde de grosimea muchiei dela cuțit dând forma unei tăvi de mărime potrivită. Se pune pe fundul unei tăvi (tava să se ridice cu fundul în sus, să fie bine frecată, ștearsă și uscată) și se coace de culoare roz deschis, apoi se răstoarnă pe o planșetă. Când toate foile sunt coapte, se ung cu marmeladă de caise și se suprapun. A treia foaie partea de deasupra nu se unge. Se pun foile suprapuse de data aceasta în aceeași tavă dar înlăuntrul ei.

Deasupra se pune glazura făcută în felul următor: 125 gr. zahăr praf cu 3 gălbenușe se freacă cu lingura de lemn, ca să devină spumos. După ce s’a turnat peste prăjitură, se dă tava la cuptor (cu foc încetinel) ca să se usuce glazura timp de câteva minute. Rece se taie în felii lungi de 8-10 cm și late de un deget.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Articol din Mancare Romaneasca |

Comments Closed

MUZEELE ȚĂRII: Muzeul Sării din Târgu Ocna

July 2nd, 2015 |

Muzeul Sării din Târgu Ocna, județul Bacău, expune sarea în diverse forme și culori, unelte folosite de mineri, hărți ale exploatărilor saline din România precum și fotografii vechi ce ilustrează munca în subteran, arată site-ul www.infoturism-moldova.ro.

Foto: (c) peregrinprinlume.com

Amplasat în Salina Târgu Ocna, muzeul oferă, de asemenea, informații despre apariția salinei de la Târgu Ocna, despre prelucrarea sării dar și despre efectele tămăduitoare ale acesteia asupra anumitor afecțiuni.

Foto: (c) www.infoturism-moldova.ro

Salina Târgu Ocna este ca o peșteră într-un munte de sare cu galerii lungi de mii de metri, cioplite în sare, cu sanatoriu, muzeu și biserică, dând impresia unui oraș subteran. Aici a fost amenajată prima bază de turism, cunoscută sub denumirea de Sanatoriu aceasta a funcționat în perioada 1974-2005. Biserica cu hramul Sfânta Varvara — ocrotitoarea minerilor — a fost săpată la o adâncime de 240 de metri în anul 1992, fiind prima biserică ortodoxă subterană din Europa.

Foto: (c) www.infoturism-moldova

De la Muzeul Sării aflăm că începuturile exploatării “aurului alb” în zonă se pierd în negura vremii, dar prima mărturie scrisă datează din anul 1380 și este constituită de un hrisov domnesc din care rezultă că pentru construcția unui pod de piatră s-au plătit 2.000 de ocale de sare.

Foto: (c) www.infoturism-moldova.ro

Colecția muzeului este expusă pe o suprafață de 15 metri pătrați. Pot fi văzute aici planșe ce redau modul în care este secționată și organizată mina, în care minerii lucrează încă, în unele locuri, dând naștere unor noi galerii.

Foto: (c) peregrinprinlume.com

Sunt expuse afișe ce redau diverse istorioare, planșe multicolore ce reproduc straturile geologice, dar și fotografii din perioada interbelică și numeroase documente. Vizitatorii pot afla povestea despre geneza salinei la Târgu Ocna, despre evoluția exploatării acestei bogății din adâncuri și despre instrumentele folosite la exploatarea acesteia.

Foto: (c) www.infoturism-moldova.ro

De asemenea, pot fi admirate lămpi, brichete, vaze, chiar și un sfeșnic, toate din sare. Printre exponate se numără și un ciocan de lemn, una dintre ustensilele folosite cu mult timp în urmă, la cioplirea și finisarea pereților bisericii Sfânta Varvara, dar și partituri cu imnul minerilor.

Foto: (c) www.infoturism-moldova.ro

Accesul în muzeu se face achitând biletul de intrare în salină. Accesul în subteran se face doar cu autobuze și microbuze puse la dispoziție de administrația Salinei. La Salina Târgu Ocna se poate ajunge pe DN 11 dinspre Bacău și pe DN 12 A dinspre Adjud.

AGERPRES/ (Documentare—Cerasela Bădiță, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Etichete:

Articol din Muzee |

Comments Closed

Ziua mondială a obiectelor zburătoare neidentificate

July 2nd, 2015 |

Sărbătorită începând din 2001, anual la 2 iulie, Ziua mondială a obiectelor zburătoare neidentificate marchează evenimentul ce a avut loc în noaptea de 2 spre 3 iulie 1947 la Roswell.

Foto: (c) www.memphismagazine.com

În trecut, evenimente puse pe seama extratereștrilor erau marcare în două date: la 24 iunie și respectiv la 2 iulie. Pentru ca sărbătoarea să adune un număr mai mare de oameni și să se evite confuziile, WUFODO (World UFO Day Organization) a declarat oficial ziua de 2 iulie — Ziua mondială a obiectelor zburătoare neidentificate, potrivitwww.worldufoday.com.

Organizații sau grupuri pe ai căror membrii îi unesc pasiunea pentru astfel de fenomene, din SUA, Canada, Indonezia, Franța, Germania, Spania, Italia etc., organizează diverse acțiuni pentru a marca această zi. Site-ul dedicat evenimentului oferă mai multe sugestii pentru cum ar putea fi marcată Ziua mondială a obiectelor zburătoare neidentificate, prin vizionarea de filme SF, participarea la expoziții cu imagini care au surprind fenomene OZN, organizarea de petreceri pe tema dată, reuniuni de meditație pentru a transmite mesaje de prietenie către eventualele ființe extraterestre existente în univers sau dezbateri privind posibilitatea existenței vieții extraterestre.

La Roswell, statul american New Mexico, mii de vizitatori, între care cercetători OZN (UFO), autori de romane științifico-fantastice, se adună în fiecare an pentru a participa la festivalul dedicat acestui fenomen. Impresionant și deloc neglijabil este și celebrul Muzeu OZN, deschis în mica localitate americană.

Incidentul Roswell a rămas unul dintre cele mai misterioase și mai controversate lucruri de pe această planetă.

Scenariul cel mai vehiculat este cel al prăbușirii unei nave extraterestre în apropierea localității Roswell, în iulie 1947. La scurt timp după mediatizarea incidentului, s-au format două tabere, fiecare susținând cu tărie propria versiune asupra a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat acolo. Nici în prezent circumstanțele incidentului nu sunt complet elucidate. Ufologii și conspiraționiștii cred cu tărie că este vorba despre prăbușirea unui OZN, iar scepticii și reprezentanții guvernamentali susțin mai multe variante, cea mai populară fiind aceea a prăbușirii unui balon meteorologic aflat într-o misiune de testare în cadrul unui experiment secret denumit “Mogul”. Mulți cercetători de OZN-uri cred că nava extraterestră s-a prăbușit la Roswell și că forțele militare americane au încercat să ascundă faptul că aceasta a fost recuperată chiar de ei.

Incidentul Roswell a cunoscut în timp și o implicare materială: o întreagă industrie a OZN-urilor s-a dezvoltat în mica localitate americană vizitată anual de mii de turiști.

AGERPRES/(Documentare — Dumitrescu Daniela, editor: Marina Bădulescu)

Articol din Sarbatori internationale |

Comments Closed

Ziua internațională a ziaristului sportiv

July 2nd, 2015 |

Ziua internațională a ziaristului sportiv este sărbătorită, anual, la 2 iulie. Această dată a fost aleasă în 1994, de către Asociația Internațională a Presei Sportive (AIPS), cu prilejul aniversării a 70 de ani de la înființare.

Rostul acestei zile este atât de a sărbătorii înființarea AIPS, cât și de a evidenția realizările și importanța jurnaliștilor sportivi din întreaga lume. Jurnalismul sportiv nu se rezumă doar la relatări și statistici competiționale, ci poate contribui la asigurarea păcii și bunei înțelegeri între națiunile implicate în diverse întreceri. Sportul și fairplay-ul sunt bune prilejuri de apropiere între oameni, iar un bun jurnalist sportiv știe și folosește acest lucru.

Jurnalismul sportiv a cunoscut o ascensiune remarcabilă în mass-media începând cu anii ’50-’60. De atunci, au apărut nenumărate publicații, posturi de radio și televiziuni dedicate exclusiv sportului. Din domeniul presei scrise, câteva titluri care au marcat istoria jurnalismului sportiv sunt ziarele L’equipe din Franța, Gazzetta dello Sport din Italia, franciza americană Sports Illustrated și site-ul Sporting News.

Cu prilejul Zilei internaționale a ziaristului sportiv, se organizează atât conferințe și simpozioane menite să accentueze rolul jurnalistului sportiv în mass-media, cât și numeroase competiții sportive la care participă jurnaliști.

***

Ședința constitutivă a AIPS avut loc la Paris, în ziua de 2 iulie 1924, și a reunit 80 de reprezentanți din 18 state, printre care și România, sub președinția lui Henry Pate, reprezentant al guvernului Franței, în calitate de Înalt Comisar pentru Educație Fizică și Sport. În cadrul primei reuniuni, ziariștii sportivi au elaborat statutul AIPS. Conform acestuia, AIPS își propune “apărarea intereselor ziariștilor sportivi, strânsa colaborare pentru progres și educație, îndeplinirea misiunii de fraternitate și pace între oameni și popoare.”

Asociația Presei Sportive din România (APSR) este afiliată AIPS. Președintele APSR este Dumitru Graur, reales în funcție la 16 mai 2015, pentru un mandat de patru ani.

AGERPRES/ (Documentare — Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiță)

Articol din Sarbatori internationale |

Comments Closed

Ziua muzicilor militare

July 1st, 2015 |

Ziua muzicilor militare se sărbătorește în fiecare an la 1 iulie.

În 1830 a fost înființată Armata Națională permanentă, numită ”Straja Pământească”. Înființarea primei fanfare militare românești a fost menționată, pentru prima dată, în Regulamentul organic din 1/13 iulie 1831, care stipula funcționarea, la Iași, în cadrul Strajei Pământești, a unei fanfare militare. Astfel, intrau și își începeau slujba sub drapel ”ostașii muzicanți”, o fanfară fiind formată, conform prevederilor vremii, din ”1 tambur, 24 muzicanți și 8 toboșari”.

Prima muzică militară din Țara Românească a fost înființată la Craiova. Din primăvara anului 1831 au apărut și primele regulamente militare privind numărul ostașilor muzicanți care intrau în componența celor trei regimente înființate în 1830 în Țara Românească și în Moldova. Muzicile militare au avut un rol foarte important în diferite momente care au marcat istoria țării noastre, de la sărbători naționale, manifestări social-politice sau culturale până la prezența pe front alături de trupele românești.

În 1858, muzicile militare treceau de la străjile pământene la regimente. În 1859-1867, toate regimentele aveau și muzici militare. În 1864 a fost creat un departament special în cadrul Ministerului de Război, care avea în subordine toate muzicile militare. În Războiul de Independență, trupele au fost dotate cu fanfare și gorniști.

La 10 octombrie 1936, a luat ființă ”Școala elevilor muzicanți”, prima formă de învățământ muzical preuniversitar din țara noastră.

La 10 decembrie 1941, Inspectoratul Muzicilor Militare a fost restructurat, funcționând, în continuare, pe lângă Direcția Superioară a Infanteriei, sub denumirea Serviciul Muzicilor Militare. La 25 martie 1949, acesta s-a transformat în Secția Muzicilor Armatei, iar în 1965, în Inspectoratul General al Muzicilor Militare, ulterior — Inspectoratul General al Muzicilor Militare (1 mart. 1990). La 15 octombrie 2001, a devenit Serviciul Muzicilor Militare.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Articol din Sarbatori internationale |

Comments Closed

Ziua internațională a muzicii reggae

July 1st, 2015 |

Sursa foto: www.ireggaeday.com

Muzica reggae își are originile în stilurile R&B și Ska și a apărut în anii ’60. În afară de artiști precum Bob Marley sau Jimmy Cliff, reggae a influențat și alte genuri muzicale. Există diferite tipuri de reggae — roots reggae, reggae skinhead și “dub”, toate recunoscute. Poezia dub este o poezie West Indian recitată pe beat-uri reggae, notează site-ul www.national-awareness-days.com/international-reggae-day.

Ziua Internațională Reggae (International Reggae Day — IRD) a ajuns în 2015 la a 21-a aniversare și va fi marcată la New York, Miami, Ft. Lauderdale, Honolulu, Londra sau Bombay, prin dans, exponate, muzică și proiecții de filme, în perioada 30 iunie — 4 iulie.

IRD este primul eveniment din lume dedicat muzicii reggae. Găzduită anual de Kingston — casă de muzică jamaicană, manifestarea este o platformă concepută pentru a prezenta Kingston ca un oraș creativ.

Festivitățile din 2015 dedicate IRD vor cuprinde conferința anuală, expoziția IRD de artă digitală, oferind lucrări din Concursul Internațional de Reggae Poster (www.reggaepostercontest.com), în prezența artiștilor Michael Thompson, Taj Francis și Joavan Puran, precizează site-ulwww.ireggaeday.com.

IRD promovează industriile creative din Jamaica și stilul de viață reggae. Ziua Internațională Reggae mobilizează fanii pe site-urile de socializare cu campania #ThisIsMyReggae, care va fi susținută de ambasadori IRD, artiști deja confirmați — Sly & Robbie, Inner Circle, Steel Pulse, Freddie McGregor, Marcia Griffiths, Luciano, Tarrus Riley, Protoje, I-Wayne, Kymani Marley, Cherine Anderson, Junior Kelly, Jah 9, Maxi Priest, Alborosie, Reggae Delhi Sultante și Begum X, mai precizează site-ulwww.ireggaeday.com.

Muzica reggae a apărut în Trenchtown. Muzicienii din Jamaica au combinat stiluri auzite la radio din SUA, ca R&B și jazz, cu muzica tradițională, ca mai apoi să devină reggae sub influența muzicii soul. Muzica reggae a început să fie ascultată pe plan internațional în anii ’70, datorită unor artiști ca Bob Marley, care a popularizat mișcarea Rastafari în lume.

Alți cântareți reggae sunt Peter Tosh, Freddie McGregor, Toots & the Maytals, Burning Spear, Black Uhuru, Prince Lincoln Thompson, Bunny Wailer, Prince Far I, Israel Vibration, The Congos, Mikey Dread, Don Carlos, The Viceroys, The Itals, Cornell Campbell, The Meditations, Wailing Souls, Norris Reid, Michael Phrophet, The Heptones, Dennis Brown, Twinkle Brothers,Damian Marley, Julian Marley, Max Romeo, Alborosie, Mr. Levy.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Articol din Sarbatori internationale |

Comments Closed