Fotografii: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

Biserica este una dintre cele mai vechi așezări ecleziastice din județ și are un trecut ce i-a fascinat pe mulți credincioși ce i-au trecut pragul. Chiar dacă nu are mulți viziatori, vestea despre dracii de pe pereți s-a răspândit până în țările nordice, însă denaturată.

Valoarea acestui monument istoric este confirmată și prin includerea ei într-un proiect european transfrontalier Ungaria-România, “Circuitul bisericilor medievale din județele Szabolcs-Szatmar-Bereg și Satu Mare”, proiect prin care s-a dorit crearea unui traseu turistic cu caracter tematic, ce își propune prezentarea exhaustivă, celor interesați, a unui patrimoniu religios și cultural unic în Bazinul Carpatic, respectiv 33 de biserici din cele două țări.

Localitatea Corund se situează pe versantul dinspre Sălaj al Munților Codrului, în așa numită zonă a Codrului, la granița comitatelor istorice Satu Mare și Solnocul de Mijloc — ulterior Sălaj și a aparținut o perioadă, din punct de vedere administrativ, de cel din urmă. Potrivit datelor istorice, o capelă de lemn a românilor din Corund este menționată pentru prima dată în 1494, însă nu se cunoaște datarea precisă a bisericii de lemn actuale. Izvoarele mai vechi plasau construcția acesteia în anul 1750, dar cercetări mai noi indică anul 1723.

Ridicată inițial în mijlocul cimitirului, pe un deal, biserica a fost strămutată pe locul ei actual în cea de a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Procesul mutării a fost unul de durată, construcția fiind transportată cu ajutorul boilor. Conform tradiției locale, lăcașul s-a folosit și în perioada strămutării, slujba oficiindu-se acolo unde se făcea popas pentru odihnă. Coborârea bisericii “din deal în vale”, după mutarea mutarea vetrei satului, a durat mai bine de trei ani.

“Biserica de lemn a fost amplasată inițial pe un deal din apropiere, de unde a fost mutată pe amplasamentul actual. S-a mutat întreaga construcție, folosindu-se bușteni de lemn pe care s-a ridicat biserica și care, prin rotire, făceau posibilă deplasarea ei, cu ajutorul boilor. Nu se lucra în fiecare zi la mutarea ei, ci doar atunci când oamenii aveau, așa că totul a durat circa trei ani. Pe timpul mutării, slujba se ținea, duminica, acolo unde se afla biserica”, afirmă preotul Marius Perșe.

Biserica este construită de meșteri populari asemenea celor care existau în Țara Corului, din bârne fățuite cu barda pentru îmbinarea cărora s-au combinat mai multe tehnici de dulgherie. Ceea ce atrage atenția în decorarea bisericii la exterior este un brâu sculptat în relief, decorat cu motivul funiei. Interiorul bisericii este decorat cu compoziții murale pictate pe un fond de pânză groasă, tratată cu grund de ipsos, care acoperă aproape întreaga suprafață interioară. Fâșiile de pânză au fost fixate în așa fel încât să atenueze și să corecteze inegalitățile suprafeței generate de îmbinarea bârnelor. În cea mai mare parte, detaliile programului decorativ redau fidel iconografia bizantină cu semnificațiile sale teologice adânci, cristalizate de-a lungul secolelor.

Elementele care au făcut cunoscută această biserică atât în țară, dar și în străinătate sunt picturile de pe peretele apusean al pronaosului, ce ilustrează păcatele umane, respectiv pedepsele pentru acestea.

Consilierul responsabil cu cultura din cadrul Consiliului Județean Satu Mare, Felician Pop, susține că această biserică are o importanță deosebită, fiind una dintre puținele astfel de lăcașuri de cult care s-a mai păstrat. O biserică asemănătoare, dar care nu avea draci pe pereți, cea din Soconzel, a ars în anul 2009.

“Interesant este că picturile sunt cele originale, scenele pictate sunt din viața de apoi, sunt diavoli care pedepsesc păcătoșii, făcute cu scopul de a-i înfricoșa pe păcătoși”, a spus Felician Pop.

Așa cum se precizează într-o descriere a bisericii, postată pe site-ul proiectului european menționat — http://www.temple-tour.eu/ — compoziția dispusă de o parte și de alta a ușii precum și în registrul de deasupra acesteia este intitulată de obicei Judecata de apoi, cu toate că lipsesc numeroase elemente ale Judecăților din urmă tradiționale: nu apare Hristos care judecă împreună cu apostolii, lipsesc cei drepți, precum și reprezentarea detaliată a Raiului și a Iadului.

Pictura de față insistă asupra figurilor din Iad și a păcătoșilor. În colțul sudic apare figura uriașă a unui diavol negru, Lucifer, așezat în poarta de piatră a Iadului, deasupra căreia un drăcușor cu un steag în mână suflă în trâmbiță. Lucifer întâmpină păcătoșii, dintre care unii sunt purtați pe spate de către diavoli, alții conduși legați în fața sa.

Între figura lui Lucifer și ușa bisericii apar păcătoșii — înșelători, lacomi, calomniatori — ordonați în două registre și cărora dracii le aplică pedepsele de rigoare. “Muierile care strică pruncii” sunt silite să înghită copii, copiii “care-și suduie părinții” sunt spânzurați de limbă etc.

Al treilea registru — cel superior — al amplei compoziții continuă și deasupra ușii. Aceste scene sunt introduse prin figura unui diavol suflând în cimpoi care șade la capul patului unui cuplu dormind, în timp ce altul trage de plapumă. Conform inscripției, așa pățesc cei care adorm în timpul rugăciunii. În scena următoare apar doi draci îngenunchiați, fumând din pipă în timp ce întețesc focul sub ceaunul în care fierb 2biraiele care fac legile strâmbe”.

“Lacomul care taie pământul altuia” este prins în jug în fața plugului, asemenea boilor; morarului lacom i se agață o piatră de moară în gât; crâșmarul necinstit este legat, iar butoiul său confiscat. În jumătatea nordică a peretelui apar trei figuri alegorice mari: în vecinătatea ușii este înfățișată Moartea asemenea unui schelet, așezat lângă un ciubăr plin cu cranii și tibii încrucișate, ținând o cupă în mâna dreaptă și o coasă în stânga. Personificarea Ciumei, o femeie dezbrăcată pe spinarea unui măgar, se îndreptată spre Moarte. Are părul lung, negru, cu mâna dreaptă se ține de coama măgarului, iar în stânga duce niște unelte: mături, greble etc.

Ultima alegorie este cea a Lenei, o femeie dezbrăcată, cu părul scurt și zbârlit, așezată pe un ciubăr, ținând în mână o furcă de tors, iar la picioarele sale zace fusul aruncat pe pământ. Deasupra acestor figuri apare un grup de demoni care cântăresc crucea cu trei traverse, aparent foarte grea. Unul dintre ei aduce un buzdugan uriaș, în timp ce altul este preocupat să pedepsească un hoț. Programe iconografice asemănătoare împodobesc, sau împodobeau și bisericile de lemn din apropiere, însă niciuna dintre ele nu are decor pictat identic cu cel de la Corund.

“Datorită acestor scene pictate în interior, este cunoscută ca ‘biserica cu draci’. Trebuie însă să ne gândim și la contextul în care s-au realizat aceste picturi, acum 300 de ani. Probabil că preotul de la vremea respectivă a dorit să prezinte enoriașilor cât mai sugestiv ce îi așteaptă dacă păcătuiesc, însă eu cred că valoarea bisericii este dată de arhitectura ei și de ale elemente, nu de faptul că are draci pe pereți”, apreciază preotul din sat.

Tot el amintește și o întâmplare legată de modul în care unii turiști percep semnificația picturilor.

“Am avut în urmă cu ceva timp o vizită a unor turiști din țările nordice, care auziseră că la noi este o biserică cu draci. Și-au imaginat că aici se întâmplă ritualuri satanice sau alte grozăvii și au fost foarte dezamăgiți când au văzut că e vorba doar de niște draci pictați pe pereți. Mai că n-au spus că dacă știau despre ce e vorba, nici nu mai veneau atâta drum”, povestește Marius Perșe.

Autorii picturilor de la Corund nu s-au semnat, dar anul 1798 înscris în cartea ținută de Dumnezeu Tatăl, înfățișat pe bolta naosului indică anul finalizării unei părți a decorației.

“Deosebirile stilistice indică însă realizarea picturilor de la Corund în mai multe faze, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și la începutul veacului următor. Decorația bolții naosului și a altarului arată asemănări stilistice evidente în ceea ce privește modelarea figurilor, aplicarea fundalului colorat, policromia bogată a veșmintelor, cadrele și frizele decorative asemănătoare. Aceste asemănări sugerează că cele două picturi au fost realizate probabil concomitent, de către același meșter sau atelier.

Decorația pronaosului, pictura de pe pereții laterali ai naosului precum și anumite zone ale iconostasului par a fi la rândul lor strâns înrudite stilistic. Fundalul acestor picturi nu a fost colorat, personajele sunt schematice, cu figuri adeseori identice, cromatica este sobră, fiind accentuate în primul rând contururile, ornamentica pare simplistă în comparație cu pictura altarului și a bolții naosului. Nu e exclus așadar ca aceste decorații să fi fost realizate de un alt zugrav sau atelier, însă nu putem admite un interval de timp prea mare între pictarea diferitelor zone ale lăcașului de cult.

Scenele din Judecata de apoi sunt atribuite pictorilor Popa Țiple și Ioan Zugravul prin analogie stilistică cu pictura bisericii de lemn din Chieșd, unde au activat cei doi”, se arată pe site-ul www.temple-tour.eu.

Ridicarea, în anii ’60, a unei noi biserici, de zid, în apropierea celei de lemn, a făcut ca aceasta din urmă să fie abandonată de enoriași, fiind folosită în prezent doar ocazional, la cererea unor persoane ce țin ca anumite festivități religioase să se desfășoare în cadrul rustic al secolelor anterioare.

“Slujbe nu se mai fac aici. Am avut chiar recent o doamnă care a dorit să-și facă cununia în biserica de lemn, la lumina lumânărilor, pentru că nu este curent electric.

Ar mai fi nevoie de fonduri pentru refacerea picturii interioare și unele mici reparații. Mi-aș dori să facem aici un mic muzeu, pentru că avem obiecte bisericești valoroase care sunt acum la muzeul din Satu Mare, pentru că aici e periculos. Ar fi nevoie și de un sistem de alarmă”, conchide preotul.

AGERPRES / (A — autori: Sebastian Olaru, Gheorghe Pietrar, editor: Marius Frățilă)

Fotografii: (c) Oana Mălina NEGREA / AGERPRES FOTO

Câștigătoarele ediției din acest an au fost Anișoara Roșca și Maria Elena Olaru, două surori din Întorsura și Sita Buzăului, în familia cărora acest meșteșug s-a transmis din generație în generație. Cele două femei încondeiază în fiecare an, de Paști, câteva sute de ouă, iar multe dintre ele ajung la românii plecați peste hotare.

‘Noi suntem surori, purtăm nume diferite pentru că suntem căsătorite, și am învățat arta încondeierii ouălor de la mama nostră și de la bunica.

Ne bucurăm că suntem renumite în zonă pentru acest meșteșug pe care dorim și noi să îl transmitem mai departe tinerilor. Eu am o fată pe care am învățat-o, dar ocupată cu școala, cu serviciul, s-a lăsat de încondeiat ouă și-mi pare tare rău, pentru că are talent și mână bună (…) Eu apar și într-o carte de promovare turistică a zonei cum încondeiez ouă, iar faptul că ducem tradiția mai departe e un lucru care ne mulțumește’, a declarat, pentru AGERPRES, Anișoara Roșca.

Sora ei, Maria Elena Olaru, a avut bucuria ca printre premianții ediției din acest an a festivalului de la Brădet să se numere și fiica și nepoata ei, Vasilica și Florina Despa. ‘Eu am lăsat urmași în arta încondeierii ouălor, fata mea cea mare a luat un premiu special din partea juriului, iar nepoata mea a luat locul II (…) În fiecare an încondeiem câteva sute de ouă, anul acesta am făcut un coș mare, nu le-am numărat. Le facem pentru familie, pentru rude, prieteni, cunoștințe, multe au ajuns peste hotare la românii plecați în Italia, Germania, Olanda. Le facem și le dăruim cu mare drag’, a declarat Maria Elena Olaru.

Conform tradiției, în zona Întorsurii Buzăului ouăle se încondeiază în două culori, alb și roșu, cu diferite modele, în special figuri geometrice și florale, care au diferite denumiri și semnificații — floarea Paștelui, frunza de stejar, coarnele berbecului, răsăritul soarelui, calea rătăcită, coada păunului, etc.

Spre exemplu, modelul ‘cărării pierdute’ este interpretat diferit, în unele părți, se spune că dacă o fată dăruiește de Paști fostului iubit un ou încondeiat astfel atunci acesta se va întoarce la ea, în alte părți se spune că cei care vor primi astfel de ouă nu se vor pierde în lume.
Sărbătoarea ouălor roșii de la Brădet a fost inițiată în urmă cu 21 de ani de Costică Oltean, directorul Casei de cultură orășenești din Întorsura Buzăului. Acesta a păstrat toate ouăle câștigătoare la edițiile de până acum și dorește să amenajeze un mic muzeu în incinta căminului cultural din Brădet, unde are loc în fiecare an acest festival.

De altfel, în holul acestuia există câteva panouri cu fotografiile celor mai frumoase ouă încondeiate, cu tehnica încondeierii și vopsirii ouălor, precum și cu obiceiuri de Paști din alte zone ale țării și chiar și din lume.

‘La Întorsura Buzăului există un festival de renume, ‘Ciobănașul’, care anul acesta ajunge la cea de 42 ediție, la Floroaia, o altă localitate din zonă, există o sărbătoare folclorică tradițională și mi-am dorit foarte mult să existe un festival și în satul Brădet care să adune laolaltă toată lumea satului. Ideea a apărut în 1993, în noapte de Înviere, văzând la biserică ouă deosebit de frumoase încondeiate de gospodinele din zonă.

De aici a plecat acest festival-concurs de ouă încondeiate, care are două părți, cu caracter religios și folcloric (…) La concurs participă concurenți din toată zona Buzaielor, au fost ani în care am avut chiar și 25 de concurenți și ne bucurăm că după câteva femei talentate acum au început și copiii să facă ouă încondeiate.

Noi le-am primit ca să îi stimulăm și încet-încet să preia și ei acest obicei deosebit, ca să nu se piardă (…) Am păstrat toate ouăle încondeiate care au participat la concurs începând din 1994, iar 500 dintre cele mai frumoase, adevărate capodopere de artă, am dori să le expunem pe viitor într-un mic muzeu. Din zona Întorsurii Buzăului sunt foarte mulți plecați în străinătate și mă bucur că mulți vin acasă de sărbătorile de Paști și pentru acest festival’, a declarat, pentru AGERPRES, Costică Oltean.

Pe scena festivalului de la Brădet au urcat în acesta an corul ‘Tricolorul’ al Parohiei orașului Întorsura Buzăului, corul ‘Pădurenii’ al Căminului Cultural din comuna Barcani, corul ‘Plai întorsurean’ și formația de dansuri ‘Cununa Carpaților’ a Casei de Cultură din Întorsura Buzăului, precum și interpreta de muzică populară Mariana Deac.

AGERPRES / (A — autor: Oana Mălina Negrea, editor: Marius Frățilă)

Foto: (c) Sorin BLADA / Arhiva AGERPRES

Invenția a fost denumită Good Fill, se poate aplica în stațiile de carburanți, service-uri auto, parcări sau refugii de pe autostradă. Instalația permite umplerea controlată a rezervorului de lichid de parbriz cu soluția de lucru pe care o dorește utilizatorul, în paralel putând fi efectuată și alimentarea cu carburant a mașinii.

“Această invenție oferă posibilitatea de reîncărcare foarte ușoară și precisă a rezervoarelor pentru lichid de parbriz, în sensul că nu mai trebuie să folosim metoda clasică, cu bidoane. Printr-un selector mobil putem alege tipul de soluție dorit în funcție de iarnă-vară, nonalergic sau cu mirosuri diferite”, a declarat marți pentru AGERPRES Corneliu Birtok Băneasă.

Potrivit acestuia, metoda elimină clasicele bidoane din plastic folosite de șoferi pentru reîncărcarea rezervoarelor de lichid de parbriz, un prim efect fiind și cel de protejare a mediului de PET-urile abandonate în diferite locuri.

“Suntem obișnuiți să ducem bidoanele în portbagaj, dar nu toți le reciclează. Unele se aruncă, iar impactul asupra mediului înconjurător este foarte mare. Majoritatea acestor bidoane din plastic ajung pe marginea drumului, în păduri sau pe malul râurilor și poluează foarte mult mediul. Prin utilizarea instalației eliminăm acest impediment asupra mediului. Cred că ar fi cazul să ne gândim la protejarea mediului pentru că am ajuns la o saturație de PET-uri și alte materiale plastice abandonate în natură”, a explicat Birtok Băneasă.

În opinia sa, utilizarea standului Good Fill va aduce beneficii și pentru firmele cu un parc auto important, în sensul că permite controlarea cantității de lichid de parbriz pe care o are o mașină la plecarea în cursă. Acest aspect va genera la economii pentru companiile utilizatoare.

“Dacă ne gândim la flotele de autocamioane, timpul și consumul sunt foarte mari. Este un segment de aplicabilitate al instalației. Fiecare autobază are stația de carburanți proprie, în care se poate integra și standul Good Fill. În timp ce se face alimentarea cu motorină se poate face și alimentarea cu lichid de parbriz”, a spus inventatorul.

Noul echipament a fost dezvoltat și experimentat de inginerul din Deva în circa un an și jumătate, invenția fiind prezentată pentru prima oară la un salon de inventică.

Corneliu Birtok Băneasă este cunoscut în mediul tehnic prin invențiile sale ce au ca obiect industria auto, cu referire la reducerea consumului de carburant la autovehicule.

România este prezentă la actuala ediție a Salonului internațional de invenții de la Geneva cu 25 de invenții.

AGERPRES/(A, AS — autor: Sorin Blada, editor: Ștefan Gabrea)

Foto: (c) Silviu MATEI / Arhiva AGERPRES

Două treimi din acestea aveau artroză a șoldului sau a genunchiului, cu simptome evidente și semne radiologice clare, în timp ce celelalte erau sănătoase, relatează marți passionsante.be. Cercetătorii le-au pus întrebări participanților cu privire la consumul de alcool — bere și vin — între 21 și 50 de ani.

Rezultatele au arătat că, spre deosebire de participanții la studiu care nu consumau niciodată alcool, cei care consumau 20 de beri sau mai multe pe săptămână se expuneau — în medie — unui risc de două ori mai mare de a suferi de gonartroză sau de coxartroză (riscul suplimentar, foarte modest totuși, s-a observat de la un consum săptămânal de opt beri). Dimpotrivă, cei care beau între patru și șase pahare de vin pe săptămână (ca unic aport de alcool) prezentau un risc de artroză a genunchiului redus la jumătate față de cei care nu consumau vin (influența vinului asupra artrozei șoldului nu este semnificativă).

Sunt date statistice și “nu se dă nicio explicație fiziologică. În interpretarea acestor observații se impune prudență”, susține dr. Roseline Peluchon de la Journal International de Médecine. Autorii avansează ipoteza creșterii producerii de acid uric la consumatorii de bere, care favorizează artroza. Se pare că nu este valabilă ideea volumului abdominal (și greutății suplimentare suportate de articulații), în condițiile în care această relație persistă indiferent de indicele de masă corporală (IMC), de circumferința taliei și a bazinului.

Este însă important de știut că oamenii pot suferi de gonartroză și de coxartroză chiar dacă nu sunt consumatori de bere, dar că aceia care au tendința de a bea prea mult trebuie să se mai abțină. Un pahar de vin pe zi, în schimb, nu este deloc o idee proastă, rezumă passionsante.be.

AGERPRES/ (AS — autor: Lelia Bretan, editor: Ana Bîgu)

Foto: (c) George CĂLIN / Arhiva AGERPRES

Potrivit unui comunicat al ICR Viena, transmis AGERPRES, în cadrul vernisajului, care va avea loc vineri, președintele Asociației Soleil de l’Est, Michel Gavaza, va prezenta publicului detalii despre expoziție și artiști, albumul “Presences de la peinture contemporaine roumaine en France avec Soleil de l’Est” (Editura ICR, 2013) și volumul “Dan Cioca: album monografic” (Editura ICR, 2014).

Expoziția, la care intrarea este liberă, este organizată în colaborare cu Asociația Soleil de l’Est.

Asociația Soleil de l’Est a fost înființată în urmă cu 20 de ani cu scopul de a promova schimbul cultural între statele est-europene și de a promova arta din acest spațiu în Europa Centrală.

Expozițiile reprezintă o etapă firească a unui proces care a debutat în anul 2001 și care presupune ca în fiecare an o serie de artiști să fie invitați să participe la un atelier de creație, mai informează ICR Viena.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Andreea Rotaru

Foto: (c) ALEX TUDOR / Arhiva AGERPRES

Potrivit unui comunicat al Editurii Litera transmis miercuri AGERPRES, “anul acesta, campania își propune să aducă în stradă atât cartea, cât și pe iubitorii ei, în cel mai mare manifest pro-cultură din România, participanții fiind invitați să înconjoare Palatul Parlamentului ținând în mâini câte o carte deschisă” de la editura amintită.

Organizatorii “îi provoacă pe bucureșteni să vină în număr cât mai mare, pentru a forma cel mai mare lanț uman în onoarea cărții” și anunță că “personalități importante din lumea culturală și din alte domenii vor participa la Noaptea Cărților Deschise”.

“Este cea mai potrivită ocazie de a demonstra că și românii acordă cărții și lecturii atenția cuvenită și se aliniază țărilor din întreaga lume în care este deja o tradiție să sărbătorească Ziua Internațională a Cărții prin campanii culturale foarte ample”, precizează sursa citată.

Potrivit Editurii Litera, în această zi, în Spania se organizează un maraton de citit care durează două zile iar regele Spaniei decernează premiul Miguel de Cervantes, în timp ce în Marea Britanie și Irlanda au fost inventate “jetoanele pentru carte”, care valorează o liră fiecare și care sunt distribuite pe parcursul anului în toate școlile și liceele pentru a fi folosite la achiziția de cărți de Ziua Internațională a Cărții.

De asemenea, în Dubai, compania aeriană Emirate oferă cărți pasagerilor, încurajându-i să le ofere la rândul lor în țările unde călătoresc, orchestrând astfel o inițiativă de schimb de cărți pentru mai mult de 100 de destinații din toată lumea. În Germania, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii se organizează evenimente în cadrul cărora diverse organizații, companii și persoane fizice donează sute de mii de volume.

 Primele două ediții ale campaniei Noaptea Cărților Deschise au oferit participanților un impresionant spectacol al miilor de cărți deschise, care acopereau perimetre mari din centrul Bucureștiului, așteptându-și cititorii, aproximativ 20.000 de bucureșteni participând la aceste spectacole și primind o carte Litera în dar și sărbătorind Ziua Internațională a Cărții, se mai precizează în comunicat.

 **** În fiecare an, la data de 23 aprilie este sărbătorită Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor, la inițiativa UNESCO.

Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor comemorează moartea, în același an (1616), a trei mari scriitori ai lumii: unul britanic, William Shakespeare, unul spaniol, Miguel de Cervantes, și Inca Garcilaso de la Vega, scriitor peruan de origine spaniolă. De asemenea, 23 aprilie este ziua de naștere a mai multor oameni care au slujit penița, cum ar fi Maurice Druon, K. Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla și Manuel Mejia Vallejo.

Consiliul general al UNESCO a hotărât decretarea, în 1995, a Zilei Mondiale a Cărții și a Dreptului de Autor, pentru a marca simbolic nașterea și moartea acestor scriitori și totodată pentru a încuraja lectura, un fenomen în scădere dramatică. Prin această zi UNESCO își propune să promoveze lectura, publicarea și protecția drepturilor asupra proprietății intelectuale prin intermediul drepturilor de autor.

Prima Zi Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor a fost marcată la 23 aprilie 1996.

Ideea marcării acestei zile la 23 aprilie a fost oferită de Spania, unde are loc, la 23 aprilie, Festivalul Trandafirilor, o manifestare în care este sărbătorit Sfântul Gheorghe (Sfântul Jordi) și este comemorat Miguel de Cervantes, alături de William Shakespeare. În această zi, în Spania, încă din Evul Mediu, fetele și femeile primesc flori, fiind o sărbătoare a veseliei. După 1925 a devenit un obicei ca bărbaților să le fie oferită o carte în schimbul unei flori. Obiceiul se păstrează și astăzi în Catalonia, unde aproximativ jumătate din vânzările anuale de cărți se realizează cu acest prilej.

În România, prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată “Ziua Bibliotecarului din România”, astfel că în România, începând cu 2005, în ziua de 23 aprilie se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Florin Marin)

Foto: (c) Constantin DUMA / Arhiva AGERPRES

Cunoscut și sub denumirea de ”Frâncușe”, soiul a avut de-a lungul timpului mai multe sinonime, cum ar fi Mustoasă, Poama muștei, Poama franchie, Vinoasă, Poama creață, Mustoasă de Moldova, Moale vinoasă, Vinoasă moale, Zemoasă, deși în prezent există un soi distinct cu cea din urmă denumire. La Huși, se numea Frenchie sau Frenchișe, iar la Odobești i se spunea Creață, din cauza faptului că frunzele sale sunt dantelate, asemănătoare cu cele de la Creața de Banat, notează Ion Pușcă în ”Vechi soiuri românești de viță de vie”. Însă la Cotnari, unde reprezintă unul dintre soiurile de bază, se numește Frâncușă sau Țârțără.

De fapt, soiul are două biotipuri, iar cel care se cultivă la Cotnari se numește Țârțără. Strugurii au boabele neuniforme, foarte mici, ajungând până la mărimea celui de mazăre. Cel de-al doilea biotip se numește Mustoasă sau Mustoasă de Moldova, denumire ce provine de la faptul că este foarte bogat în must. Strugurii au boabe omogene ca mărime, sferice, de culoare galben-verzui.

Foto: (c) Andreea ONOGEA / Arhiva AGERPRES

Frâncușă ajunge la maturare în luna septembrie, poate chiar în prima parte a lunii octombrie. Biotipul Mustoasă acumulează între 170-200 g/l zaharuri, iar vinurile obținute sunt albe seci, de culoare galben-verzui sau galben-pal, cu o tărie alcoolică de 10-12% vol. În cazul biotipului Țârțără, strugurii pot acumula până la 210-220 g/l zaharuri, iar vinurile obținute au o tărie alcoolică de 12-13% vol. De obicei, nu se vinifică separat, ci împreună cu celelalte soiuri din sortiment.

Frâncușa este un vin fin și elegant, cu o aromă fină de fructe, cu un gust echilibrat și catifelat, de culoare galben-pal sau galben-verzui.

În lucrarea “Podgoria Cotnari”, coordonată de distinsul academician V.D. Cotea, regăsim o descriere deosebită a acestui vin: “Frâncușa, indiferent de categoria de calitate, are o robă atractivă, gălbuie, cu nuanțe verzui. Câștigă relativ repede o limpiditate perfectă, ajungând să fie pur ca lacrima chiar și fără mari intervenții tehnologice. (…) Se impune prin parfum și aromă de strugure bine copt, printr-o mare lejeritate datorită unui grad alcoolic nu prea ridicat, dar mai ales printr-o inconfundabilă notă de prospețime și fructuozitate.”

Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Servit la o temperatură de 8-10 grade Celsius, vinul Frâncușă se armonizează foarte bine cu aperitivele, cu ghiudemul, cu salamul de Sibiu, cu ouăle roșii de Paști, dar și cu cârnații de Pleșcoi sau cu cei oltenești. De asemenea, Frâncușă se mai servește alături de pește alb, mâncăruri ușoare din pui și brânzeturi proaspete. De altfel, este preferat în anotimpurile de vară și de toamnă, când meniurile sunt preparate cu multe legume proaspete, cu carne albă de pasăre, cu mâncăruri pe bază de pește și cu brânzeturi, pentru că este un vin mai ușor și răcoritor datorită acidității.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Cerasela Bădiță)

Foto: (c) Mircea ROȘCA / Arhiva AGERPRES

Aria protejată ”Lacul Ursu și arboretele pe sărături” este amplasată pe teritoriul intravilan al orașului Sovata, în stațiunea turistică, potrivit primariasovata.ro. Aria este definită ca rezervație naturală de interes național conform Legii 462/2001—privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, corespunzând categoriei IV IUCN (International Union for Conservation of Nature).

Arboretele de pe sărături de la Sovata.
Foto: (c) Dorina MATIȘ / Arhiva AGERPRES

În urma unor complexe evenimente geologice, meteorologice și hidrologice petrecute în perioada 1875-1880, prin dizolvarea treptată a masivului de sare de către apele a două pâraie (Auriu și Criș-Toplița), urmată de surparea terenului, s-a format lacul Ursu. Într-o perioadă de aproximativ cinci ani, cele două pârâiașe au umplut golul rezultat din surpare, luând naștere actualul lac. Având o formă asemănătoare unei piei întinse de urs, oamenii din partea locului i-au dat numele de ”lacul Ursului”.

Foto: (c) Dorina MATIȘ / Arhiva AGERPRES

Procesul de dizolvare a sării din masivul de sare continuă. Astfel, salinitatea lacului Ursu prezintă o variație mare în funcție de adâncime: 0-2 m până la 100 g/l și de la 2 m până la fundul apei 220-300 g/l. Apa dulce a pârâurilor Auriu și Toplița, având densitatea specifică mai redusă decât apa sărată, se menține la suprafață și acționează ca izolator termic: permite penetrarea radiațiilor solare, care încălzesc straturile de apă sărată din interior, dar totodată previne pierderea căldurii acumulate, acest fenomen fiind cunoscut sub denumirea de heliotermie.

Directorul SC Balneoclimaterica SA Sovata, Fulop Nagy Janos, a declarat într-un interviu acordat AGERPRES că ”fenomenul de heliotermie a fost cercetat, studiat intens de institutele de specialitate din țară, un exponent care realizează o comasare a tuturor cercetărilor și dau acceptul pentru a se putea folosi sau a nu se putea folosi un zăcământ mineral fiind Institutul Național de Balneologie, cu sediul în București”.

Foto: (c) Dorina MATIȘ / Arhiva AGERPRES

Potrivit acestuia, la sfârșitul perioadei de încălzire, respectiv mijlocul sau sfârșitul lunii iunie, temperatura apei la adâncimea de 1,5 metri (termoclima lacului) poate să ajungă la 50 de grade Celsius. La sfârșitul lunii iunie, când se deschide sezonul de balneație, straturile din lac se omogenizează, apa ajunge la 33-34 grade, iar apoi urmează încontinuu să se răcească, în special din luna august, când încep nopțile răcoroase.

Directorul Fulop Nagy Janos a mai precizat faptul că pentru conservarea căldurii lacului, scăldatul este permis doar în anumite perioade ale zilei, dar niciodată înainte de ora 10.00 și după ora 18.00, și doar într-o zonă a lacului. De asemenea, între orele 13.00 și 15.00, zilnic, există o pauză de îmbăiere, deoarece, în acel interval, ”expunerea la razele soarelui asupra luciului de apă este maxim, iar în aceste două ore are loc împrospătarea apei: din acea zonă nefolosită a lacului vin curenții care aduc în permanență apă proaspătă, neutilizată”.

Foto: (c) Dorina MATIȘ / Arhiva AGERPRES

În Sovata, începând din 1928, există baza de tratament de pe malul Lacului Ursu, primul stabiliment balnear realizat în această zonă, urmat, apoi, de baza de tratament de la Lacul Negru, în 1933, iar, în 1973, de baza de tratament de la Hotelul Sovata, actualul Hotel Danubius Health Spa.

Băile în apele acestui lac sunt recomandate pentru tratarea diferitelor afecțiuni (reumatice, endocrinologice sau cardiovasculare), dar care nu trebuie să depășească 20-30 minute (pentru copii 10-15 minute). Un alt ingredient folosit în mai multe tratamente este nămolul terapeutic peloidogen extras din adâncurile sale.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) Alex MICSIK / Arhiva AGERPRES

Reprezentanta Guinness World Records prezentă la fața locului, Ann Orford, a înmânat, certificatul de intrare în Cartea Recordurilor, medicului Alis Grasu, managerul Serviciului de Ambulanță București-Ilfov.

Reprezentanta Guinness World Records, Ann Orford (ctr.), a înmânat certificatul de intrare în Cartea Recordurilor managerului Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, dr. Alis Grasu (stg.) — 26 iulie 2011
Foto: (c) Alex MICSIK / Arhiva AGERPRES

Inițiatorii acestui demers au fost Societatea de Salvare București și Serviciul de Ambulanță București-Ilfov. Participanții au avut la dispoziție 700 de manechine pe care au exersat și au făcut demonstrații, iar alături de ei s-au aflat 700 de instructori care au explicat manevrele.

Acțiunea s-a desfășurat cu ocazia împlinirii în luna iulie 2011 a 105 ani de funcționare a Serviciului de Ambulanță București-Ilfov. Desfășurarea evenimentului a fost supervizată științific de către Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”.

Precedentul record fusese stabilit în luna martie 2010, în Mexic, atunci când 6.577 de cursanți au învățat simultan procedurile de resuscitare.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) Paula NEAMȚU / Arhiva AGERPRES

În această săptămână vă propunem ”Pastetă de ficat de gâscă” și ”Pogăcele cu unt”, rețete care au fost publicate în volumul ”Bufet rece și cofetărie” (1936) scrisă de doamna Lucreția Dr. Opreanu, profesoară de gospodărie la Liceul ”Regina Maria” din Cluj, licențiată în științe.

Pastetă de ficat de gâscă
Cantități: 250 gr. ficat de gâscă, 50 gr. unt, 50 gr. slănină afumată, 1 franzelă mică (a 2 lei), 2 ouă, sare, condiment de pastetă (se găsește la băcăniile mari).

Ficatul curățit de pielițe se taie în bucăți, se trece prin mașina de carne, de aici prin sită. Se pune untul frecat spumă și amestecat bine cu gălbenușele de ou, se adaugă franzela înmuiată în lapte, stoarsă și trecută prin sită, sare, slănina măcinată, albușele bătute spumă tare și condimente de pastetă după gust.

După ce toate au fost bine amestecate, compoziția se pune în formă unsă cu unt. Se acopere ermetic cu capacul și se fierbe în aburi o jumătate de oră. Rece se răstoarnă pe farfuria de servit și se garnisește după gust.

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Pogăcele cu unt
Cantități: 250 gr. unt, o jumătate kg. făină, 2 gălbenușe de ou, 1 lingură zahăr praf, 10 gr. drojdie și smântână dulce cât va cuprinde, puțină sare.

Untul pus în castron de porțelan se freacă spumos cu lingura de lemn. Și amestecându-se mereu se adaugă făina, gălbenușele de ou, sare, zahărul, drojdia și atâta smântână dulce, ca să se formeze un aluat potrivit (să nu fie prea tare).

Aluatul acesta se pune pe planșeta înfăinată, se întinde în mărime dreptunghiulară și se împătură în 3 părți, apoi se odihnește un sfert de oră punându-se la rece. Această împăturare se face de trei ori. A patra oară se întinde în grosimea unui deget, se taie cu o formă rotundă de biscuiți, se dospește în bucătărie o jumătate de ceas. Deasupra se crestează puțin cu cuțitul în formă de pătrățele, se ung cu gălbenuș de ou și se coc la foc bun.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)