Romani azi
La 30 de ani, Cati Guguianu este mama, prietena si erou pentru sase suflete pe care le-a crescut, le creste, cu o dedicatie si o iubire care iti taie respiratia. A facut minuni pentru trei baieti si trei fete in pericol sa isi piarda copilaria si sansa la un trai implinit.
Pe rand, cei mici au intrat in viata ei si, impreuna, destinul li se schimba. Sau li se implineste, caci impreuna scriu o poveste adevarata despre succes.
“Elvis, Ionut, Roxana, Oana, Teresa, Rafael si Cati, mama lor, mama grasilor”.
La numai 30 de ani e mama pentru copiii altora. N-are o casa a ei. N-are nici prea multi bani. N-are masina, n-are terenuri. Pe scurt n-are averi, dar are ceva mult mai de pret: sase copii.
“Daca stai sa pui lucrurile pe hartie, daca te gandesti la confortul personal, la cheltuieli, chiar nu faci asta. Eu sunt un om normal si ei sunt copii normali, doar cred ca am o mila mai mare, o compasiune care depaseste intelegerea si ma depaseste si pe mine si am simtit copiii care au fost in nevoie mai mult decat toti ceilalti”, spune Cati Guguianu.
Copiii au intrat in viata lui Cati pe rand. Nu i-a asteptat ci au venit cumva singuri spre ea. Primii au fost fratii Elvis si Rafael din Timisoara, pe care i-a luat de pe strada unde-i trimiteau parintii la cersit. A urmat Teresa pe care a scos-o dintr-un orfelinat. Acum trei ani a luat-o dintre-un centru de plasament peRoxana, iar la inceputul anului si Oana care crestea intr-o casa de tip familial si-a gasit loc in casa si in sufletul ei. Ultimul venit, Ionut, este un baietel pe care parintii prea saraci l-au lasat intr-un centru de plasament.
A adunat in jurul ei sase copii. Cu sase povesti, cu traume si frici. Primii trei sunt salvati. Ultimii inca au nevoie de confirmare si de validarea ei ca mama.
Noi am ajuns in casa lor intr-o zi de sarbatoare. In vizita erau veniti copiii ei mari: Elvis si Rafael care astazi locuiesc in Timisoara. Cel mic, Ionut, cauta atentie. Si, cand n-o gasea si-o lua singur.
In mica lor sufragerie Cati ne spune povestea vesela, inserand cand si cand informatii despre potentialul tata al copiilor: un englez care vine si pleaca si care inca isi cauta argumente pentru a o intelege.
“Posibilul tata a zis sa ma duc la psihiatru. A zis: colectezi copii toata ziua”, povesteste Cati.
Desi pare coplesitor, Cati stie exact la ce s-a inhamat. E singura la cei 30 de ani, insa nu regreta nimic.
“Da, cred ca copiii au tinut la distanta potentialii soti, dar a fost alegerea mea. Mi-ar fi greu sa fac de una singura asta, sa fiu insarcinata, apoi sa nasc si sa fiu singura, asta n-as face. Dar sa iau un copil si sa-l cresc, nu sunt atat de vulnerabila”, spune Cati.
Absolventa a doua facultati, drept si psihologie, Cati e alchimistul care transforma un copil fara sanse intr-un adult responsabil, independent si sigur pe el.
“Ne-a placut de ea cum a riscat cu noi cand era tanara, eu acum nu as risca sa iau doi”, isi aminteste Raphael.
Dintre toti, doar Teresa e adoptata. Restul sunt luati in plasament, forma simpla prin care omaenii pot lua acesti copii acasa, fara sa primeasca insa bani din partea statului. E modalitatea prin care acesti copii pot avea parinti fara sa fie adoptati.
Despre ea, Stirile PROTV au vorbit prima data in 2004. Pe atunci avea doar 21 de ani, trei copii si o povestea care odata aflata merita spusa si respusa. Avea 19 ani cand se afla in Timisoara la iubitul ei student la medicina. De masa lor s-a apropiat un baietel care le-a cerut bani. N-a avut sa-i dea, insa i-a oferit de mancare.
A inceput sa vorbeasca cu el si asa a aflat ca sunt sapte frati si ca parintii traiesc de pe urma lor. S-a dus acasa la ei cu gandul sa le duca cate ceva, iar acolo a aflat ca alocatiile copiilor si ce aduna din cersit erau toti banii cu care se intretin.
“L-am intrebat cati bani aduc ei pe luna, a spus ca un million jumate, am spus ca o sa le dau 750 mii. N-a mai fost o problema, i-am chemat sa-si faca bagajele sa plece la Brasov cu o necunoscuta”
Au ajuns la Brasov in casa parintilor ei. N-a inteles-o nimeni atunci. Nici ea nu avea un rapuns pentru noua-i viata, insa stia ca si-a asumat o mare responsabilitate. Crescuse in acest spirit: sa ajute copiii nevoiasi. In plus, la randul lor, parintii adoptasera un copil desi aveau trei acasa.
“In 90, am luat un baietel de 2 luni si acum are 15 ani. Atmosfera din casa a facut-o sa iubeasca copii”, povesteste mama Ecaterinei.
I-a inscris la scoala, i-a invatat sa scrie si sa citeasca si mai ales le-a oferit siguranta de care aveau nevoie.
Dupa ce s-au mutat singuri intr-un apartament gol, pe care l-a utilat cu mobila primita de la prieteni, a venit si ziua in care a stiut ca mai e loc de un copil. Mai exact o fetita. Teresa, pe care au intalnit-o intr-un centru de plasament.
“Chiar in ziua in care am fost eu acolo implinise un an si m-a sensibilizat si m-am gandit ce viata duc copiii care implinesc un an intr-o familie obisnuita”
Nu s-a gandit prea mult nici cand a plecat cu baietii cu trenul la Brasov, nici cand a luat-o pe Teresa din patutul in care de ziua ei statea singura. Daca ar fi facut-o, era ea astazi SINGURA.
Ii e greu sa se imagineze asa si deseori s-a intrebat ce s-ar fi intamplat daca l-ar fi ignorat pe Elvis sau daca ar fi trecut pe langa salonul in care Teresa isi petrecea ziua de nastere intr-un patut. Despre asta avea sa ne vorbeasca intr-un alt reportaj, la Romania, te iubesc, acum cinci ani.
“Cred ca le-am daruit siguranta si stiu ca intotdeauna este mancare in casa si nu e responsabilitatea lor sa aduca bani pentru chirie, intretinere. Siguranta ca mama e acolo si cand mama e acolo si cand sunt bolnavi, mama e acolo. Cred ca e important si ajuta la stabilitatea lor”
Are un serviciu stabil la casa de tip familial pe care o conduce. Ca sa-si suplimenteze veniturile mai face cursuri de limba romana cu strainii din Brasov sau le obtine acte de rezidenta daca vor sa zaboveasca mai mult timp in tara noastra.
Aproape jumatate din salariu de la fundatie se duce pe chiria pe care o plateste pentru cele doua camera inchiriate de la familia care detine casa in care locuieste.
E fericita acolo mai ales pentru ca proprietarii au fost de acord ca cei mici sa se joace in voie in curtea lor. Asezati in jurul mamei, copiii isi asculta povestile care spuse de ea parca mai pierd din dramatism.
Baietii, Elvis si Rafael, locuiesc acum in Timisoara dupa ce Cati le-a dat de inteles ca odata cu implinirea majoratului e momentul sa fie pe picioarele lor.
“Erau deja mari, la 18 si 19 ani, aveam eu 20 si un pic. Voiam sa invete ca sunt barbati si ca sunt responsabili. Le-am zis ca atunci cand aveam 19 ani, deja aveam grija de ei”
Sursa: Pro TV
Sunt oameni convinsi ca aici este locul in care trebuie sa razbesca si demonstreaza ca si aici, acasa se pot face afaceri de milioane.
Voicu Oprean este un afacerist de milioane. A umblat prin lume dar s-a intors in cele din urma acasa. Este cel care a introdus in Romania Traffic Message Channel, un sistem care iti arata care sunt zonele din trafic cu probleme si te ajuta sa eviti aglomeratia.
Voicu Oprean a umblat prin lume, dar a emigrat in Romania, dupa cum ii place sa spuna. S-a angajat, a fost dat afara si s-a apaucat de afaceri pe propriile picioare. Are acum o firma de IT, peste 300 de angajati si e convins ca daca gandesti inovativ si constructiv…criza nu exista. Si el demonstreaza din plin aceasta teorie.
Pe dealurile din jurul Clujului, intr-o dimineata racoroasa, un roman trage tare, se lupta sa ajunga pe culmi, sa castige. Rade de orice greutate intalnita in cale si nu renunta. Porneste mai mai departe pe jos. Se numeste Voicu Oprean si este un campion. In business. Are peste 300 de angajati si afaceri pe 4 continente.
Cand intri in firma pe care o conduce, nu prea intelegi care este obictul de activitate. In hol este improvizata o taraba. La subsol e bar. Prin urmare aici e o firma de IT. Povestea de succes a lui Voicu Oprean incepe la sfarsitul anilor ’90 in America. A terminat la Cluj facultatea de informatica, s-a angajat peste Ocean, dar repede s-a intors acasa.
Cand s-a intors in Romania s-a angajat intr-o firma. A fost dat afara pentru ca isi aloca prea mult timp studiilor. A pornit de unul singur un business in domeniul IT. Iar acum are o cifra de afaceri care sare de 8 milioane de euro in fiecare an, cu cresteri de 300 la suta pe an. Gandeste si vinde solutii care usureaza viata si il ajuta pe omul modern. Acum are un contract cu o firma de deszapezire din Cluj.
Din birou, cu un singur click, seful poate sa vada unde sunt si ce-i fac angajatii. Un sistem care usureaza si eficientizeaza munca.
In total, in Romania, are sistemul instalat pe 20.000 de masini care transmit informatii din trafic intr-un server. Asa nascut o alta afacere. Firma sa a gandit si implementat in Romania TMC – Traffic Message Channel, un sistem care iti arata care sunt zonele din trafic cu probleme si te ajuta sa eviti aglomeratia. Un proiect la care s-a muncit 2 ani si a costat peste 100.000 de euro.
Toate aceste sisteme sunt gandite de informaticienii si programatorii sai. In spatele unor usi pe care scrie clar ca acolo se spune “buna ziua” si “multumesc”.
Firma sa are acum sedii in mai multe tari din Europa. In Cluj sunt 4. Unul dintre ele in cladirea eliberata dupa placarea gigantului Nokia din Romania. Aici lucreaza la programe si softuri pentru mari producatori de masini. Are mii de clienti in Romania, dar grosul afacerii se face peste granita.
Intr-un birou in care se vorbeste toate limbile pamantului se dezvolta un alt program. Iar printre clienti sunt VIP-uri din toata lumea. Printre care si emirul Qatarului.
Aici este viata lui Voicu Oprean de mai bine de 14 ani. Aici si-a creat a Romanie a lui, s-a inconjurat de oameni cu idei, care nu s-au temut sa viseze. Aici construieste si inventeaza viitorul si tot aici isi petrece buna parte din viata. Alearga prin toata tara si prin toata lumea dar cel mult ii place atunci cand reuseste sa stea cu copii si familia.
Vede si solutia ca viitorul copiilor sa arate bine.
Voicu Oprean este unul dintre multii romani care au plecat peste granita, dar a ales sa emigreze in cele din urma acasa, in propria tara iar acum ofera un sistem care ii ghideaza si pe altii. Un roman care a visat si a indeplint ce si-a propus, un om care crede ca in viata e mai important sa faci ce ti place de cat sa-ti placa ce faci. El face ce-i place si se prezinta in toata lumea cu un produs “made in Romania“.
De-a lungul timpului, Loredan a gatit alaturi de bucatari faimosi, cu stele Michelin si spera ca in scurt timp va primi si el propria stea.
Loredan Gargalac se mandreste ca este singurul executive chef roman din Marea Britanie. Il gasim in Moreton in Marsh, la 100 de kilometri de Londra, sef peste propria bucatarie. Distinctia Double A one Rosette, primita anul acesta, confirma ca restaurantul sau este in top, printre cele mai apreciate 10% din Regatul Unit.
A ajuns aici dupa 25 de ani de meserie grea si multe cutite si-au lasat amprenta pe mainile lui fermecate. A inceput la Hotel Bucuresti in 1986, a fost apoi sef la ambasada comunitatii europene.
Nu s-a multumit cu atat. A vrut sa invete si mai mult. Asa ca a plecat in Germania, iar apoi in Anglia. Peste tot a gatit cu tricolorul pe guler, iar din cand in cand le-a preparat englezilor propria varianta moderna de varza calita sau de mici. In 2005, restaurantul la care gatea a fost desemnat cel mai bun din Marea Britanie in preparate cu fructe de mare.
In 2006, omul nostru este chemat la targuri de profil sa isi arate maiestria alaturi de bucatari faimosi, ca Antony Warrol Thomson sau Raymond Blanc. Ultimul i-a si oferit un post in localul sau cu doua stele Michelin. Loredan l-a refuzat politicos. Se saturase sa fie subaltern
A ales ‘‘Moreton in Marsh” pentru ca de jur imprejur sunt ferme si mai toate produsele locale. Toti il stiu pe romanul care a venit sa revolutioneze gastronomia in micul lor oras.
Macelarul din zona a dat lovitura cu o reteta de carnati inventata de Loredan. Din carne de vanat, ciuperci de padure si afine.
Spune cu admiratie ca Loredan este singurul bucatar pe care il cunoaste care isi transeaza singur carnea.
Cand s-a stabilit aici, Loredan a mers din poarta-n poarta la toti agricultorii ca sa-si gaseasca cele mai bune ingrediente.
De altfel, romanul poveste mandru ca in perioada in care lucra la Londra l-a cucerit pe Gordon Ramsey cu o omleta gatita perfect. Fostul lui sef ii gasise si o porecla: Romanian Ramsey.
Perfect adevarat. Dupa ce a preluat sortul de executive chef, Loredan l-a convins pe patronul hotelului sa bage mana adanc in buzunar, sa renoveze localul si sa cumpere o noua camera frigorifica.
Loredan conduce o echipa inedita. Are 10 angajati. Printre ei, Doru, un bucatar pe care l-a recrutat de la alt restaurant de lux, pentru ca are reteta secreta pentru painea perfecta.
Alaturi de Doru ii gasim pe rockerul Jack, mezinul trupei si pe Dylian, un fost campion national la box in Bulgaria.
Toti acesti oameni harnici ii aduc proprietarului 40.000 de lire pe saptamana. Iar Loredan, pentru ca negociaza personal cu toti furnizorii, stie sa tina costurile sub control.
In garaj are fazani luati cu o zi inainte direct de la vanatori, la un pret incredibil
Un executive chef ca Loredan castiga in Anglia intre 40 si 80.000 de lire pe an. Acesta este si motivul pentru care a acceptat sa stea departe de casa, de sotie si mai ales de baiatul sau.
Din cauza programului incarcat, in tara ajunge doar de doua trei ori pe an.
Vrea ca Robert sa isi termine studiile in Romania, pentru ca are incredere in sistemul nostru de educatie. Pe Luminita a cucerit-o cu o cina, iar in noua lor casa ea i-a oferit cel mai frumos cadou de pana acum.
In Anglia alta este comoara sa. In portbagaj, invelite cu mare grija, isi tine toate cutitele. Fara ele nu s-ar mai putea numi bucatar.
Oana Uta Barbulescu este romanca aleasa prin concurs de britanici sa predea verbele, vocabularul si mecanismele complicate ale limbii romane in Regatul Unit.
Din octombrie, 30 de studenti straini invata limba romana la Oxford, in urma unui protocol de colaborare intre britanici si Universitatea Bucuresti.
Si uite-asa DOOM-ul, DEX-ul si Conjugarea verbelor romanesti au intrat in programa celei mai importante universtati din Marea Britanie. Iar ă, î, ş, şi ţ , neglijate de multe ori in Romania, au devenit vedete internationale la Oxford.
Pentru ei, limba romana nu este un moft. O invata deoarece vor sa faca programe informatice de recunoastere a vocii si sa scrie lucrari stiintifice despre evolutia limbilor romanice.
Ea este Oana, lector universitar la Universitatea Bucuresti. A fost selectata prin concurs de catre britanici, pentru a prelua lectoratul de romana in cadrul Facultatii de Lingvistic, Filologie si Fonetica a prestigioasei Universitati Oxford.
Un mercenar foarte bun, daca ar fi sa ne luam dupa cum stapanesc elevii ei limba romana.
Oana nu ii invata pe studenti numai romana, dar si cum sa gandeasca de unii singuri si sa puna totul la indoiala.
Bogdan este dovada vie ca metodele Oanei dau rezultatele. Se afla in vizita la Oana, fosta lui profesoara. A venit de la Cambridge, unde isi da doctoratul
Bogdan este unul dintre cei trei romani sponsorizati de miliardarul american Bill Gates. Primeste 15.000 de lire pe an cu care face ce vrea, plus inca 6.000 pentru taxele universitare. Fundatia fondatorului Microsoft ii plateste si biletele de avion cand se intoarce acasa sau cand se duce la conferinte. Ce studiaza romanul pe banii lui Bill Gates? Ritmul oratoric ca modalitate de obtinere a teatralitatii in discursurile lui Cicero.
Nu e o gluma. A fost selectat din 4.000 de studenti din toata lumea. Si i-a convins pe americani sa-i dea banii dupa ce le-a explicat ca studiile sale ii vor ajuta pe studenti sa vorbeasca in public ca Barack Obama sau Tony Blair.
O tine minte si acum pe Oana, deoarece ea este singura profesoara din Romaniia care i-a dat un 9. Oana nu este singurul dascal roman de la Oxford. Tot aici o gasim si pe Elena Draghici Vasilescu, care preda Istoria bizantina.
In urma cu cativa ani, a incercat sa se intoarca sa predea in Romania, unde mai lucrase inainte de Revolutie.
Potrivit site-ului universitatii la Oxford, exista si un institut Cantemir, care se ocupa de istoria Europei Centrale si de Est si care este condus tot de un roman.
Prezenta celor trei profesori romani intr-una dintre cele mai bune universitati din lume este un semn ca in multe cazuri nu oamenii sunt problema educatiei din Romania, ci felul in care este organizat sistemul
Sursa: Pro TV
Doi fosti gimnasti, care din cauza unor accidente stupide n-au mai putut face performanta, dar n-au putut nici sa se desparta de pasiunea lor. Isi dau mana si inving forta gravitatiei, iar publicul amuteste de emotie.
Costel – baza si Dan – varf – i-au cucerit pe romani. Pana la momentul “Romanii au talent”, din 2011, cei doi brasoveni erau complet necunoscuti in tara lor – desi lucreaza la propriul lor spectacol de 8 ani, iar in strainatate sau pe vasele de croaziera erau artisti apreciati inca din 2004.
Succesul de la “Romanii au talent” le-a dat aripi. Si au indraznit sa incerce imposibilul: sa intre in echipa Cirque du Soleil – companie canadiana, care uneste cei mai buni artisti si organizeaza in toata lumea spectacole fabuloase, ce se joaca mai totdeauna cu casa inchisa.
Au fost in Germania, la casting, unde au concurat cu sute de artisti din toata lumea. Au fost alesi!
Cu Cirque du Soleil au facut valva pe toate continentele: tatal lui Dan i-a vazut o singura data, pe viu, in Italia.
Dupa turneul cu Cirque du Soleil, cei doi s-au intors acasa. Milioane de romani i-au admirat din nou, de 1 decembrie, la televizor. Sunt in fata reflectoarelor! Dar de fiecare data se intorc cu drag acolo de unde au plecat.
Sala de sport din Brasov. Aici au intrat pentru prima oara cand aveau doar 4 ani. Sala e aceeasi de 20 de ani. Prea mica pentru performanta, dar inimoasa pentru visurile mari ale copiilor, care-si iau avant din vestiar, pentru salturi.
Clubul scolar e sarac lipit. Saltelele sunt aceleasi de 30 de ani. Si domn’ professor isi aminteste cu drag de Dan si Costel.
La fel si Florin, antrenor mai tanar, care se ambitioneaza sa faca ce-i place, pe un salariu de 1.000 de lei, cu 3 copii acasa…e azi mandru ca le-a fost profesor.
Si Costel, si Dan au facut facultatea de educatie fizica si sport. Au fost 1 an antrenori chiar aici si le-a placut. Mai toti copiii, care zambesc in fotografia veche de pe perete, au reusit in viata.
In urma cu 3 ani, Romania te iubesc il vizitase pe Rares Orzata in Las Vegas. Campion mondial la juniori si membru in lotul olimpic de la Sidney, el joaca de ani buni in faimoasele spectacole, cu casa inchisa.
Dan si Costel se antreneaza in fiecare zi, cel putin 3 ore. Proaspat veniti din turneu, s-au despartit pentru 5 zile, Costel a fost la iubita lui, Melania, in Targu Mures, iar pauza de antrenament deja se simte.
In ciuda aparentelor, fac echipa perfecta. In munca lor, au incredere oarba in partener.
Insa marele lor vis e sa puna in scena un spectacol adevarat, mai ceva ca la Cirque du Soleil – aici in Romania. Cand si-au gandit spectacolul, n-aveau idee incotro sa apuce. Au incercat la balurile bobocilor de liceu…
Dar multi directori nu i-au acceptat in liceele lor, ca erau prea dezbracati si ar fi putut lua mintile fetelor. Nu s-au intimidat, si-au prezentat numarul acrobatic in strada.
Desi aveau autorizatie de la primarie, s-au prezentat in fata publicului prea sumar imbracati. Politistii i-au incadrat la “exhibitionism” si i-au ars cu 200 de lei amenda. Au incercat sa intre in spectacolul de cabaret al celui mai vestit hotel din oras, dar “directorul artistic” le-a ras in nas.
Nu mai vor s-auda, vor propriul lor spectacol, vor sala plina, fiindca au ce oferi. Si chiar daca dupa un an de turnee cu Cirque du Soleil stau tot la mama-n casa si abia de si-au luat masina, au dat lovitura.
Din public, spectacolul lor e PERFECT, Dan pluteste cu gratie deasupra lui Costel. Doar in sala de antrenament observi incordarea si efortul.
Amandoi sufera – Costel de dureri la incheieturi, iar Dan de dureri de spate constante. In copilarie, Dan si-a tasat 2 vertebre.
Echilibrul si forta. E la fel de complicat pentru amandoi. Dan are 70 de kilograme, iar Costel are o forta de invidiat. Atuul lui Dan e mobilitatea, se completeaza unul pe celalalt si stiu ca singuri n-ar fi reusit.
Dar oricat de dur si tensionat ar fi antrenamentul, seara, la o bere cu gasca de fosti si actuali gimnasti din Brasov, sunt cei mai fericiti.
SUA, Macao, Hong Kong, Coreea de Sud ….Nici nu-si mai amintesc in cate tari au ajuns cu spectacolul lor. Si sunt de neoprit.
Au avut multe momente de deceptie. Dar intotdeauna au avut puterea sa-si recunoasca greseala, sa nu dea vina – cand nu merge treaba – pe altii sau pe faptul ca s-au nascut in tara asta.
Dan e permanent in cautarea fericirii…De un an s-a apucat de pian. E incepator, dar cum a crescut intr-o familie muzicala, se ambitioneaza. Nu tatal, ci Costel e cel mai aspru critic.
Intre sonata lui Beethoven si nocturnele lui Chopin, Costel si Dan isi fac bagajul, pleaca din nou, spre Texas. Si abia asteapta sa se intoarca.
O ultima privire asupra orasului lor, si sunt gata de drun, dar se intorc in ianuarie. Aici au familia, iubitele, prietenii si publicul la care viseaza!
Povestea celor trei poate fi considerata o lectie de viata. Au avut curajul sa recunoasca de la varste fragede ca au pornit pe un drum gresit si ca trebuie sa o ia de la capat. Au renuntat la universitatile din Bucuresti, au tras aer in piept si si-au incercat norocul la studii in Marea Britanie. In 6 ani au schimbat 3 tari si 6 orase, iar in tot acest timp au ramas unul langa altul.
Londra. Brick Lane. Centrul creativ al capitalei britanice. Locul unde se nasc cele mai extravagante idei si cele mai provocatoare opere de arta. La fiecare colt de strada gasesti o galerie iar pe fiecare perete, un desen.
Cand spui Banski, spui cel mai faimos artist stradal din lume. Graffiti-urile sale se vand cu zeci de mii de lire la licitatii, iar castigatorii trebuie sa gaseasca singuri o solutie pentru a le muta de pe strada in casele lor. Aici ii gasim pe Iulian, Carmen si Edu. Trei designeri romani de succes.
Iulian are 25 de ani si a gustat deja faima internationala cu inventia sa … farfuria inteligenta. A luat tehnologia de scanare folosita in aeroporturi si a incoroporat-o intr-o farfurie. In traducere libera: Farfuria lui iulian recunoaste ingredientele si le poate spune gospodinelor daca se potrivesc intre ele sau nu, inainte sa se apuce de gatit. Cu proiectul sau a ajuns in primii 10 din 1600 de participanti la un concurs organizat de una dintre cele mai puternice multinationale.
Acum compania suedeza pentru care a facut farfuria inteligenta se bate pe el cu unul dintre cei mai mari producatori de telefoane. Iulian este curtat sa le conceapa urmatoarea gama de smartphone-uri.
Carmen este iubita lui Iulian si, din noiembrie, proaspat corporatista la una dintre cele mai importante firme de design din Londra. Cei de la Imagination i-au cerut lui Carmen sa isi …imagineze cum va arata viitorul centru comercial in Abu Dhabi.
Edu, ati ghicit, este tot designer, dar de jucarii. Masinutele sale, ecologice, au ajuns in peste 100.000 de case din America pana Europa. Pentru ca treaba a mers bine producatorii i-au cerut sa se gandeasca la inca o gama care va fi expusa anul acesta la cel mai mare targ de jucarii din lume.
Povestea lor poate fi rezumata intr-o singura propozitie: acelasi curs, aceeasi clasa, aceeasi casa pana astazi.
Cei trei locuiesc impreuna intr-un mic apartament din centrul Londrei. Puteau sa-si gaseasca o casa mai mare in alta parte, dar n-au vrut sa se desparta de cartierul in care se simt ca pestele in apa. Nu sunt deloc straini de arta neconventionala.
In 2000, la Constanta Iulian si Edu isi petreceau timpul liber in depoul garii unde … “imbunateau” vagoane. Graffiti-urile lor de atunci prevesteau parca unde o sa ajunga in 2012. Insa o vorba romaneasca zice ca norocul ii ajuta pe cei indrazneti. Pana sa ajunga la Londra au mai facut cateva escale. Initial la Bucuresti.
Au tras puternic aer in piept si au recunoscut toti 3 ca nu se regasesc in ce studiaza, asa ca au luat o decizia greu de digerat pentru orice parinte si au renuntat la cursuri. Iulian si Carmen puteau sa ramana in Romania si sa-si deschida o afacere in 2008 dupa ce au castigat un concurs de antreprenoriat. Pana la urma cu banii castigati au pronit pe alt drum si impreuna cu Edu si-au platit taxele la o noua universitate. In Coventry.
S-au pus pe carte au luat burse si si-au acoperit cheltuielile. Banii i-au castigat cu proiecte de design. Iulian a conceput vagoane de clasa 1 pentru o companie de trenuri, Edu o statie spatiala pentru Nasa, iar Carmen un proiect care ar putea revolutiuna piata aparatelor auditive si pentru care a primit deja oferte de la firmele de profil.
Soarta nu i-a despartit nici in anul 3, cand au plecat la stadii de practica. Stelele s-au aliniat si de aceasta data. Toti trei au primit oferte din Italia. AcumLondra este universul lor. Ei sunt puntea dintre doua lumi: cea a artistilor si cea a corporatistilor. Ironic, cartierul lor boem se afla la doi pasi de centrul financiar unde isi au sediul cei care le cumpara lucrarile.
La universitate au invatat sa ramana cu picioarele pe pamant si sa gandeasca interdisciplinar. Pentru masinutele sale, Edu a studiat psihologia copiilor, iar apoi pe cea a parintilor. Nu s-a oprit aici. A mers pana in China ca sa inteleaga cum se taie bambusul pe care il foloseste. A calculat inclusiv cat polueaza jucariile sale. Totul sub atenta supraveghere a tatalui sau.
Cum privesc 3 tineri de succes banii? “Ca un mod de a ne atinge anumite scopuri, o unealta.”
Nu-i de mirare daca ne gandim ca ii au ca modele pe actorul Dan Puric sau pe parintele Stefan Bastovoi.
UN ROMAN MISCA NEW YORK-UL
Pare ca traim un vesnic blestem, ce ne impiedica sa construim o infrastructura, si ne condamna sa ne multumim cu cele mai primitive sosele si cele mai rudimentare retele de transport in comun. Si creiere ar fi! Respins de autoritatile romane, Mihai Horodniceanu a condus ani de zile intreg traficul de suprafata al New York-ului. Acum, americanii i-au incredintat modernizarea intregii retele de metrou din metropola.
HRANA SANATOASA, UN LUX- Anca
Traim intr-o lume in care guverneaza banul, profitul si foamea! Mancarea sanatoasa, fara aditivi si fara pesticide, a devenit un lux! Cele mai multe alimente bio sunt de 10 ori mai scumpe decat cele din industria alimentara conventionala. Culmea e ca nici macar pretul urias nu iti da garantia ca mananci sanatos. Cat e eco, cat e bio sau organic? Ce inseamna traditional sau natural in marketing? Eco, bio, organic, taranesc, traditional, natural! Romanii sunt bombardati cu informatii despre mancarea care li se ofera – pe tarabe sau in magazine! Putina lume stie insa ca pana si in alimentele bio sunt permise E-urile – conform legislatiei europene! La fel, si in produsele traditionale – care-si pacalesc usor clientii! Iar adeptii curentului slow-food protesteaza fata de “conspiratia marketingului alimentar” care ii transforma pe romani in victime sigure.
Sursa: Pro TV
Casa face nota discordanta cu toate palatele din jur, insa originalitatea ei ii da valoare: 4 milioane de dolari.
Desi numele nu-l recomanda, Gary Segal e roman. De fapt, e atat de roman, incat tine s-o arate la toata lumea si sa fie cat mai vizibil cu putinta. Prin urmare, in mijlocul celui mai select cartier din New York, acolo unde s-au instalat, cu semineu si limuzina, cei mai bogati si mai faimosi americani, Gary Segal si-a facut cu mana lui o casa in stil romanesc.
Mai precis, arhitectul Gary Segal lanseaza un nou curent in mijlocul unei comunitati conservatoare si mandre de mostenirea americana. Asa tanara cum e ea. Pana la urma insa, exact asta e si ideea: intr-un mozaic ca America, de ce sa nu mearga si putina culoare romaneasca?
Pe locul vilei lui, se afla pana acum ciaiva ani o casa construita pe la 1845. Romanul a cumparat-o cu tot cu terenul de o jumatate de hectar, promitand primariei ca va pastra cat va putea din constructia veche. Asa se face ca in curte se afla inca putul original, facut acum un secol si jumatate, insa restul a fost gindit de arhitect pe criterii invatate si aduse din tara.
In toata casa, arhitectul roman si-a pus la lucru imaginatia dezvoltata pe vremea cand in Romania era nevoit sa faca tot felul de artificii pentru un trai decent.
Sursa: Pro TV
Un grup de cercetatori romani e pe cale sa revolutioneze lumea medicala, aducand in atentie un nou tip de celule despre care se crede, in acest moment, ca in tandem cu celulele stem, au capacitatea de a regenera testurui sau organe.
Anuntata in 2010, descoperirea face furori deja in intreaga lume, in vreme ce la noi cercetatorii sunt nevoiti sa se autofinanteze, pentru ca autoritatile nu dau doi bani pe munca lor.
Descoperirea e incredibila daca ne gandim ca multi dintre cei afectati de infarct mai sunt salvati doar de un transplant de inima.
Strainii au inteles importanta acestei descoperiri si au venit la Bucuresti. Cercetatorii chinezi, care investesc milioane de euro in cercetarea privind regenerarea celulara i-au invitat pe romani sa li se alature in laborator, pentru a crea impreuna tesut cardiac artificial.
In materialul “Romania, te iubesc!” aflati informatii pe larg despre bolile pe care le vindeca aceasta descoperire, dezinteresul manifestat de autoritatile romane si o cunoasteti pe cea care a inventat un senzor cu care se poate depista cancerul in timp record.
Cand aparatul se va vinde pe scara larga, noi toti vom putea sa stim din timp daca suntem expusi sau nu riscului de a dezvolta o tumora canceroasa.
Sursa: Pro TV
-
Gândul vă prezintă poveştile de succes ale unor tineri elevi şi studenţi români care au reuşit. Sunt tineri care au crezut în ideea lor şi care, cu puţin ajutor, au ajuns să o pună în practică. Campania Fabrica de Idei îşi propune să le arate tinerilor din România că se poate. Citiţi, aşadar, poveştile lor şi inspiraţi-vă.
Alina Călin, Andrei Cantea, Cosmin Mihaiu şi Andrei Dascălu sunt patru tineri români care au avut o idee inovatoare pe care au transformat-o, la numai 24 de ani, într-o afacere. Medical Interactive Recovery Assistant, simplu MIRA, este o platforma software medicală care ajută la recuperarea persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, născută în “micul Silicon Valley” de România, la Cluj-Napoca. Proiectul a ajuns să fie premiat şi recunoscut la nivel mondial.
Ei nu s-au oprit însă aici, ci şi-au înfiinţat propria firmă condusă pe jumătate din Regatul Unit şi pe jumătate dintr-un birou aflat în România, ţară pe care nu ar vrea să o părăsească atât timp cât le oferă oportunităţile necesare pentru a se dezvolta.
FOTO: Arhivă personală MIRA
Afacerea lor a fost atât de apreciată încât, la începutul anului, aceasta a fost premiată ca una dintre primele 50 de startup-uri studenţeşti din întreaga lume de către organizaţia Kairos Society.
Cum ajută MIRA pacienţii cu probleme locomotorii
Medical Interactive Recovery Assistant (MIRA) este o platformă software medicală gândită iniţial pentru a le veni în ajutor copiilor cu dizabilităţi locomotorii, dar care a fost adaptată ulterior şi pentru a fi utilizată de către adulţi.
“Este un produs medical adresat persoanelor cu dizabilităţi locomotorii ce îşi propune să eficientizeze procesul de reabilitare fizică prin joc”, a declarat pentru gândul Andrei Cantea, absolvent al Facultăţii de Matematică şi Informatică şi masterand la specializarea Sisteme distribuite în internet din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.
“Sunt nişte jocuri dezvoltate de noi, cu ajutor şi feedback medical, folosind tehnologia Microsoft Kinect. Oferă pacienţilor o nouă experienţă de interacţiune cu computerul sau cu jocurile”, a declarat pentru gândul şi Andrei Dascălu, un alt membru al echipei MIRA, masterand în anul II la specializarea Software Engineering.
FOTO: Andrei Dascălu realizând o demonstraţie cu jocul “Catch” din cadrul MIRA.
Practic, cei patru tineri au transformat exerciţiile clasice de recuperare fizică în nouă jocuri care, integrate în platforma medicală, se adresează atât persoanelor cu probleme locomotorii, cât şi medicilor şi kinetoterapeuţilor care lucrează cu astfel de pacienţi.
Persoanele care, spre exemplu, în urma unor accidente şi-au pierdut unele reflexe se pot juca şi pot astfel să facă o serie de exerciţii bazate pe terapia ocupaţională. Ele ajung să uite practic prin joc de partea corpului afectată şi de durerea pe care o simt în timpul exerciţiilor şi se concentrează să atingă obiectivele jocurilor efectuând astfel mişcări care îi ajută în procesul de recuperare.
Medicii pot crea prin intermediul MIRA sesiuni de recuperare adaptate fiecărui pacient în parte, pot observa evoluţia acestora în timpul sesiunilor de recuperare şi îi pot monitoriza de la distanţă. La finalul sesiunilor aceştia au, totodată, acces la o serie de statistici cum ar fi punctajul obţinut de către pacienţi în jocuri, acceleraţia, distanţa şi alţi parametri de interes medical.
FOTO: Arhivă personală – prezentarea MIRA
În prezent, interacţiunea dintre pacienţi şi aplicaţie este realizată prin intermediul tehnologiei Microsoft Kinect, un dispozitiv care poate înregistra mişcările de recuperare în timp real permiţând, totodată, transformarea lor în obiective în jocuri.
Iniţial însă, pe membrele pacienţilor erau ataşaţi mai mulţi senzori care măsurau acceleraţia mişcărilor făcute de către utilizatorii aplicaţiei. “Pe baza acceleraţiei puteau determina dacă pacientul mişca, spre exemplu, mâinile în sus sau în jos, dar cu o precizie mult mai mică”, explică Andrei Cantea, tânăr în vârstă de 24 de ani din Suceava ajuns student la Cluj-Napoca şi apoi membru al echipei MIRA. “Avea potenţial, dar nu era chiar de ce aveam nevoie. Pentru un produs medical nu este indicat să fie ceva ataşat pe corp pentru că e posibil să provoace anumite daune pacientului”, adaugă el.
Chiar în perioada în care au lansat MIRA, pe piaţă a apărut şi tehnologia Microsoft Kinect pe care au integrat-o ulterior în proiectul lor. “E o diferenţă foarte mare pentru că acum cu un singur senzor de la distanţă practic putem urmări toate membrele corpului, fără să ataşam absolut nimic”, a declarat pentru gândul Alina Călin, în vârstă de 24 de ani, masterand la rândul său la specializarea Sisteme distribuite în internet şi membru al echipei MIRA.
O platforma medicală românească ajunsă în spitalele britanice
MIRA a fost testată până acum pe zeci de pacienţi cu probleme locomotorii şi uşor îşi face loc atât în clinicile private din România, cât şi în spitale de renume din Marea Britanie, precum Royal National Orthopaedic Hospital şi St.Thomas Hospital.
FOTO: Andrei Cantea realizând o demonstraţie cu jocul “Follow” din cadrul MIRA.
“Ambele sunt foarte mari şi de renume în Londra aşa că este un lucru extraordinar pentru noi”, susţine Călin.
Desfăşurarea testărilor în Marea Britanie s-a numărat printre avantajele aduse de implicarea în programul de accelerare Healthbox prin care tinerii au ajuns să cunoască mai mulţi medici britanici. “Au fost foarte deschişi, foarte bucuroşi de idee şi dornici să ne sprijine şi să vadă proiectul acesta funcţionând”, ne-a mai explicat tânăra în vârstă de 24 de ani.
Până acum, în Marea Britanie, la Manchester, românii au reuşit să realizeze o validare a sistemului pe care l-au dezvoltat pe pacienţi adulţi. “Urmează să începem şi acolo o testare clinică pe adulţi cu probleme optopedice”, adaugă Călin.
Platforma software medicală a celor patru studenţi a fost testată şi în România, în clinici private, unde formalităţile de care s-au lovit atunci când au vrut să desfăşoare teste în spitale mari au putut fi evitate. “Am încercat în anumite locuri. Au fost foarte primitori oamenii de acolo numai că ni s-a spus că va dura o perioadă până când vom putea începe. În clinici, fiind mai mici, lucrurile se mişcă ceva mai repede”, spune Andrei Cantea.
FOTO: Arhivă personală – Imagine Cup 2011
“Acum am început o testare clinică la un centru de neurologie din Alba”, adaugă colega sa explicând că în acest caz se colaborează cu un medic alături de care au şi participat la un congres pe aceeaşi temă şi că, la ora actuală, s-a început deja colectarea datelor clinice privind modul în care cele nouă jocuri cuprinse de MIRA le vin în ajutor copiilor cu probleme.
Cum s-a transformat MIRA din proiect studenţesc în afacere
După ce au participat pentru a doua oară consecutiv la Imagine Cup, competiţie în care au concurat pe parcursul ultimilor zece ani peste 1,65 de milioane de studenţi din zeci de ţări ale lumii, şi au cucerit juriul de la finala mondială organizată la New York clasându-se în primele şase cele mai bune echipe din concurs, cei patru tineri români au ajuns la concluzia că ideea lor are un potenţial pe care nu l-au exploatat încă în întregime.
“În 2012, ne-am schimbat puţin strategia şi am zis să vedem dacă nu reuşim să ne calificăm într-un program de accelerare. Ne-am calificat în octombrie la Healthbox Londra, acceleratorul în care am fost timp de trei luni”, explică Andrei Dascălu, tânăr din Carei care a ales să îşi continue studiile universitare la Cluj-Napoca, unde a avut ocazia de a-i întâlni pe ceilalţi trei membri ai echipei MIRA.
FOTO: Andrei Cantea realizând o demonstraţie cu jocul “Butterfly” din cadrul MIRA.
“Astfel am făcut practic tranziţia de la un proiect studenţesc la o afacere”, adaugă el explicând că programul are ca obiectiv sprijinirea startup-urilor pentru ca acestea să se poată dezvolta într-un ritm mai rapid. Prin intermediul Healthbox, românii au avut parte, pe lângă investiţii, şi de participarea la o serie de training-uri şi de întâlniri cu mentori din mediul de afaceri şi din domeniul pe care se axează proiectul lor.
“Acum ar trebui să găsim o nouă finanţare pentru că trebuie să ajungem la un produs comercial. E o piaţă competitivă, trebuie să avem un produs finalizat ca să îl putem vinde. Avem nevoie de o echipă mare de oameni care să lucreze împreună cu noi pentru a avea un produs chiar foarte bun”, explică şi Andrei Cantea. “Sperăm să avem un prim client în prima parte a anului viitor”, spune el.
Firma lor a fost înfiinţată în Marea Britanie, dar activitatea acesteia rămâne împărţită între Regatul Unit şi România. ” Partea de business va rămâne în Anglia pentru că de acolo se obţine mai uşor finanţarea, acolo este o mare parte a pieţei noastre, de acolo vor veni mai multe venituri”, spune Alina Călin, explicând totodată că la ora actuală colegul lor, Cosmin Mihaiu se ocupă de MIRA de peste hotare, continuându-şi în acelaşi timp studiile în ţară.
FOTO: Arhivă personală – Imagine Cup
Cantea este, la rândul său, de părere că oamenii sunt mai deschişi în ceea ce priveşte investiţia în startup-uri peste graniţe, dar şi că pe lângă finanţare, sunt importante şi contactele pe care reuşeşti să le obţii. “Altfel va fi văzut un produs făcut în România şi testat în Marea Britanie. Aceasta este mentalitatea oamenilor”, explică studentul Universităţii Babeş-Bolyai.
Partea de dezvoltare şi cercetare va rămâne însă în România, şi va fi controlată din biroul lor aflat în “micul Silicon Valley”, aşa cum numeşte Dascălu Clujul, cel puţin atât timp cât tinerii vor avea oportunităţile necesare pentru a-şi continua cu succes afacerea. “Dacă totul poate să funcţioneze şi aşa atunci rămânem în România”, spune el.
“Dacă aici avem tot ceea ce ne trebuie, nu avem de ce să plecăm. Domeniul IT este în floare în Cluj”, concluzionează colega sa Alina Călin.
Acest proiect este susţinut de Microsoft România. Prin iniţiativa YouthSpark, lansată în 2012, compania a creat deja oportunităţi pentru 100 de milioane de tineri din întreaga lume, cu un focus în România pe orientarea în carieră şi pe crearea de competenţe antreprenoriale şi în tehnologii digitale. Descrierile programelor şi mai multe exemple de tineri care schimbă lumea cu ajutorul tehnologiei sunt disponibile pe nexters.ro.
de Corina Vârlan
Sursa: Gândul