Alexandru Iosup, profesor in cadrul Universitatii Tehnice din Delft, a fost numit profesorul anului in Olanda in ianuarie 2015. Prin „gamification”, care sta la baza metodei sale de predare inovative, Alexandru Iosup le explica studentilor sai notiuni complexe de inginerie si informatica.
Ati fost desemnat recent profesorul anului in Olanda. Ce inseamna pentru dumneavoastra aceasta distinctie?
Mi-a placut sa primesc premiul acesta. A fost o surpriza, din multe puncte de vedere, mai ales pentru ca in majoritatea timpului ma ocup de cercetare, nu de educatie, deci e un lucru neasteptat. Si apoi, nici macar nu predau in limba olandeza.
Premiile sunt interesante, dar mi se pare mult mai interesant ce reusesti sa obtii pana la premiu. E rezultatul a 5 ani de munca, de dezvoltat metoda Gamification, si am fost mult mai bine recompensat de ce s-a intamplat cu aceasta metoda si cu studentii, decat de acest premiu. Tosusi, sigur ca e placut sa primesti si premii.
Care a fost parcursul dumneavoastra academic in domeniul IT?
Desi probabil nu intra la “parcurs academic”, de pe la 10 ani am stiut ca asta e ceea ce voi face: imi placea sa stau la calculator, sa programez. Am urmat Colegiul National Sf. Sava din Bucuresti, clasa de informatica, apoi am intrat Politehnica si lucrurile au inceput sa devina mai interesante, a insemnat primul contact cu informatica adevarata. Proiectele de licenta si de master le-am facut in Franta la SUPELEC, in colaborare cu Politehnica, si apoi mi-am sustinut teza de doctorat aici, la TU Delft. Intre timp, am calatorit in jurul lumii la diverse conferinte si proiecte de cercetare – in general, incerc sa fac o vizita de cercetare o data la doi ani intr-un loc despre care mi se pare ca m-ar ajuta sa cresc profesional. Am fost in Germania la Dortmund, in Austria la Innsbruck, in Statele Unite la UC Berkeley si la U. of Wisconsin—Madison si in Israel la Technion.
Cum ati decis sa va stabiliti in Olanda?
Imi plac multe aspecte legate de Olanda. Am trait in mai multe locuri si mi se pare cel mai interesant dintre toate. In primul rand, unul dintre lucrurile cele mai importante pentru mine este sa fiu aproape de un hub, de un centru de unde nu numai ca se raspandesc ideile – poti sa fii in orice colt al lumii pentru asta, fiindca exista internet, dar unde sa vina, efectiv, oamenii la tine, sa iti vorbeasca despre ideile lor si asa mai departe. Olanda este unul dintre acele locuri, alaturi de vreo 5 sau 6 altele unde te afli, practic, in centru intre business, guvern si societate. Poti mentiona aici San Francisco, New York, Singapore, Dubai, si apoi e, desigur, Amsterdam. Vezi lucrul acesta in faptul ca intotdeauna apare in tara aceasta cineva din afara care vrea sa schimbe lucrurile. Si apoi, mi se pare ca stilul tarii mi se potriveste foarte bine. E linistita, tine foarte mult la fairness, ai sansa aici sa-ti alegi aici ce vrei sa faci fara sa te influenteze prea mult vecinul si mi se pare ca poti sa ai, in acelasi timp, o familie si o viata normala daca asta iti doresti. Raportul dintre dintre calitatea vietii si posibilitatile de a-ti atinge ambitiile la nivel inalt mi se pare foarte interesant aici. E o tara cu adevarat de top in punctele care ma intereseaza. Politicos, nu mentionez vremea.
Cum ati descrie experienta dumneavoastra ca profesor roman in Olanda? Cum apreciati sistemul universitar de aici? Care sunt principalele merite? Dar neajunsuri?
Ei bine, nu m-am simtit prea des ca “profesor roman” in Olanda, desi in cursurile mele apar, din cand in cand, expresiile intraductibile din limba romana. Cred ca toti studentii mei stiu deja expresia “ghici ciuperca ce-i” – o intrebare foarte simpla la care nu trebuie sa te gandesti prea mult, la care oricine e capabil sa dea un raspuns imediat. Asadar introduc diverse elemente de “romanism” in cursurile mele, dar in general m-am simtit mai mult “profesor european”, adica avand valori europene. N-am simtit niciodata ca as avea vreun avantaj sau vreun dezavantaj fiindca sunt roman.
Ca sa ajung la a doua parte a intrebarii, cred ca sistemul universitar olandez e foarte diferit de altele din lume. In primul rand pentru ca aici fiecare student e incurajat sa isi aleaga ce vrea cu adevarat sa faca; studentii au certitudinea ca societatea le va permite sa creasca in ceea ce le place sa faca, ca e nevoie de fiecare, iar asta e un atuu extraordinar, e ceva foarte diferit fata de ce se intampla in alte locuri. Nu cunosc multe alte sisteme de invatamant in care sa nu existe examene de intrare la universitate, iar elevul sa poata alege orice; in care jumatate dintre studenti renunta la directia pe care au ales-o initial, isi aleg altceva si descopera cat de mult li se schimba viata in bine pentru ca au avut aceasta libertate de alegere.
Sigur ca exista puncte forte si puncte negative: punctul forte cel mai evident e ca studentii ajung intr-un domeniu care le place. Cand isi aleg facultatea, proiectul de diploma si asa mai departe, se gandesc in primul rand la preferintele lor. In Romania, prin comparatie, studentului ii e ingradita libertatea de a-si alege directia – inainte de 14 ani trebuie sa te hotarasti, mai mult sau mai putin, pentru a te putea pregati pentru examene care iti decid viata. Daca ai avut norocul de a-ti alege bine directia generala, trebuie sa alegi in continuare o universitate. Foarte des, parerea parintilor are o pondere foarte importanta in ce-ti alegi. In vremea cand am predat in Romania am vazut sute de studenti extrem de nefericiti cu alegerea facuta, si stiind ca atunci cand si daca termina facultatea vor avea o viata intreaga de muncit intr-un domeniu care nu-i atrage. Ce obtii intr-un sistem ca aceasta sunt niste profesionisti care pot face absolut orice, inclusiv impotriva a ceea ce cred. Asta este un avantaj pentru ca obtii o forta de munca extrem de pliabila. Olanda, in schimb, are celalalt tip de avantaj: motivatia personala. Dezavantajul e un sistem foarte scump: costa foarte mult sa le permiti studentilor sa aleaga ce drum vor si sa aiba securitatea zilei de maine – se observa in taxe si in nivelul de bogatie relativa la cetatenii olandezi.
Cum arata cursul pe care il predati? In ce consta conceptul de Gamification si care sunt avantajele aplicarii acestei metode inovative de invatare?
Predau mai multe cursuri si in toate folosesc Gamification. Cursul cel mai de succes este si cel pe care eu il consider cel mai greu: un curs de anul 1, trimestrul 1, deci primul curs cu care studentii iau contact cand intra la facultate. Se numeste Computer Organization si vorbeste despre structura sistemelor de calcul: cum functioneaza, care a fost evolutia lor si cum credem ca vor evolua in cele din urma. Este un curs de baza, foarte divers, ceea ce il face foarte dificil. Porneste de la lucruri conceptuale, abstracte (algoritmi, componente), mergand pana la lucruri extrem de practice: fire, hardware si cum se pot programa. Si limbajului de programare folosit, pe care l-as asemana cu chineza, are reputatia de a fi unul dintre cele mai inaccesibile limbaje de programare. La alte facultati, acest curs se preda, cel mai probabil, in anul 2; noi il tinem in primul an, ceea ce aduce dificultati suplimentare studentilor: nu e usor sa treci de la gandirea de liceu la o gandire de genul “hai sa stim tot”. Asta face cursul atragator si pentru mine, imi plac provocarile.
In general, sunt nemultumit de modul in care se predau cursurile in mod traditional, mai ales in educatia tehnica, de exemplu, calculatoare. Gamification inseamna folosirea metodelor utilizate in mod normal in jocuri pentru a aduce oamenii in contact cu jocul, a-i tine ocupati, a-i motiva sa continue si sa termine jocul in domenii pentru care aceste technici n-au fost concepute, spre exemplu in business si in educatie. Gamification e o colectie de tehnici, de exemplu, atunci cand primesti un altfel de incentive in afara serviciului sau produsului pe care il accesezi deja. In companii, se traduce prin diplome, cupe, extra titluri de genul “angajatul lunii”. Lucrurile astea se fac de zeci de ani. Ce e interesant insa este ca in jocuri a izbucnit o revolutie acum vreo 10 ani cu ceea ce se numesc acum online social games, de genul World of Warcraft si FarmVille. Aceste jocuri au devenit dintr-o data accesibile pentru sute de milioane de utilizatori, ceea ce inseamna ca metodele folosite de creatorii lor au cumva puterea sa atraga oameni cu personalitati si skilluri complet diferite, sa-i tina in joc si sa-i motiveze sa termine jocul sau sa atinga un nivel extraordinar de performanta. Asta inseamna probabil ca se pot folosi aceste metode si in alte contexte. De aici a pornit si ideea mea de a folosi social gamification, adica elemente din aceste jocuri pentru high education. Ceea ce face jocurile astea atragatoare e ca in general sunt suficient de diverse si le permit jucatorilor sa-si aleaga propria cale de dezvoltare, propriul path of advancement. Aici e cheia.
Ceea ce mi se pare interesant si un element fundamental pentru educatia viitorului este educatia personalizata. Ne apropiem de acest ideal daca includem in cursuri elemente pentru fiecare tip de personalitate pe care il putem sustine. In dezvoltarea cursurilor mele, am in minte patru tipuri de studenti. Primul tip e studentul traditional, cel care se adapteaza perfect in a rezolva o lista de probleme. Pentru a-l face sa exceleze, poti alcatui o lista foarte lunga ce contine si elemente mai dificile, mai atragatoare, mai interesante. Este exact ce facem de sute de ani in educatia moderna in universitate. Stundetii acestia se numesc, in taxonomia folosita de mine si derivata din studiile de online social gaming ale lui Richard Bartle, achievers. Ca profesor, sunt foarte interesant de studentii care sunt exact opusul acestui tip de personalitate, in sensul ca nu le place deloc lista de subiecte date si vor sa exploreze pe cont propriu unde pot ajunge: ei sunt explorers. Trebuie sustinuti prin teme care sa le dea libertatea sa incerce: creative open assignments. In Olanda sunt preponderenti, insa, socializers, studentii care vor sa discute cu ceilalti si sa rezolve problema impreuna. Vor sa le explice si altora ce au aflat; sunt stimulati de interactiune, dezbatere, posibilitatea de a lucra in echipa. Exista si o ultima categorie, care imi place foarte mult: studentii competitivi, winners. Acestia sunt in curs pentru un singur motiv: sa-i depaseasca pe toti ceilalti. Ii intereseaza sa fie numarul unu: primii care au rezolvat o problema, primii care raspund, singurii care au trimis codul la timp etc. E foarte important ca acestia sa fie tinuti in joc: daca ei n-ar mai face parte din grup, studiile arata ca intreaga comunitate ar avea de suferit. Intuitiv, explicatia e simpla: daca tu, ca student, observi ca profesorul e mult mai bun decat tine, te gandesti: “Normal ca este, doar e profesor“. Dar daca observi ca cineva de varsta ta e capabil sa faca mult mai mult, mult mai bine, mult mai repede, dintr-o data te intrebi daca vrei sa nu sa incerci, la randul tau, sa faci mai mult. Majoritatea studentilor aleg sa faca mai mult.
Cum ii identificati pe acesti studenti?
La inceputul cursului exista frica de a gresi, asa ca iti exprimi exact personalitatea: faci lucrurile cu care te simti cel mai confortabil. Dupa primul examen partial si la sfarsitul primului set de laboratoare devine evident cine ce fel de student e, pentru ca fiecare isi poate alege ce tip de tema vrea sa duca la indeplinire. De exemplu, in laborator avem, pe langa cele 5 teme de baza, 7 teme speciale dintre care studentii pot alege una, mai multe sau niciuna. Judecand dupa designul temelor pe care si le aleg, pot prezice in proportie de 70-80% pe care cale, dintre cele patru, o vor alege studentii mei.
S-ar putea introduce si in sistemul romanesc aceasta metoda?
Gamification exista deja in sistemul romanesc, desi in forme diferite de ceea ce folosesc acum in Olanda. Sunt mai multe cursuri in tara, in special la Universitatea Politehnica din Bucuresti, care folosesc jocuri pentru a introduce studentii in diverse teme si a-i tine motivati. Metoda mea e simplu de folosit si poate fi aplicata indiferent de nivelul tehnologic al tarii. Conceptele predate raman aceleasi, trebuie doar sa dezvolti forma de predare si sa incluzi cele patru tipuri de studenti, materiale pentru stundentii de top, sistemul de puncte, format din “bucatele” mai mici, astfel incat sa poti rata, ca student, oricare dintre teme fara sa te afecteze decisiv. Si atunci nu-ti mai e frica, asa ca esti liber sa te dezvolti in propriul ritm. Nu exista deci, consider eu, nici un impediment tehnic sau logic pentru a aplica aceasta metoda in sistemul romanesc. Ceea ce exista in continuare este inertia sistemului. Trebuie sa fii dispus sa risti. Uneori aplici o metoda care, din diverse motive, nu functioneaza pentru ca profesorul nu e pregatit, ori pentru ca studentii nu sunt pregatiti sa o primeasca. Asadar, cineva trebuie sa-si asume riscul. Romania nu e tocmai vestita pentru asta, si din acest motiv nu incearca prea multi. Cred ca trebuie sustinuta inovatia in educatie.
De ce ati recomanda unui elev roman sa-si continue studiile in Olanda?
Asa cum am spus, Olanda este un hub in lume si, dupa parerea mea, e cel mai important din Europa. Un al doilea motiv ar fi educatia in limba engleza. In plus, cel putin in domeniul tehnic, Olanda are multe universitati clasate intre primele 20 din lume, asadar la sfarsitul facultatii ai posibilitatea sa-ti alegi unde vei merge. Experienta internationala e un alt avantaj: universitatile olandeze au contacte in intreaga lume, network-ul e foarte puternic; e un loc unde ai vrea sa vii. Un lucru care mi se pare cu adevarat unic in Olanda este faptul ca educatia de aici este foarte bine legata de cercetare, de industrie, dar si de societate. E o educatie ambitioasa in care vorbim de mari provocari, de rezolvarea problemelor lumii, dar tinem cont de toate aspectele lumii, nu se pierde nimic din vedere. Vei deveni o persoana bine dezvoltata in toate aspectele importante.
Ce mesaj aveti pentru studentii romani din Olanda?
Continuati ce faceti, aveti o reputatie excelenta deja. Un aplicant la doctorat din Romania este intotdeauna luat in serios si pleaca din start cu eticheta „calitate foarte buna”. Romania are o reputatie negativa in multe alte domenii, dar in educatie are una foarte buna si asta se datoreaza voua. Continuati.
Sursa: lsrs
March 25th, 2015 |
Articol din 
