Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Grădina Zoologică din București este situată la adresa Aleea Vadul Moldovei, nr. 4, în sectorul 1 al Capitalei. Este definită ca fiind un așezământ public care întreține și expune colecții de animale vii, sălbatice, indigene și exotice. Acest tip de instituție funcționează în două scopuri: conservarea faunei, prioritate având speciile amenințate cu dispariția, precum și instruirea, educarea și recreerea publicului vizitator.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA

Primul pas în vederea înființării Grădinei Zoologice din București s-a produs în 1955, când a început să funcționeze sub forma unui serviciu al Secțiunii Gospodăriei Comunale din cadrul Sfatului Popular al Capitalei. La acea dată, mici efective de animale erau răspândite în parcurile Cișmigiu, Carol I, Herăstrău și în Pădurea Băneasa.

25 mai 1994
Foto: (c) N. BURCA/ AGERPRES ARHIVA


Treptat, timp de patru ani, animalele au fost adunate în cadrul Colțului Zoologic Băneasa, cărora li s-au adăugat altele. La 1 mai 1959, aici s-a deschis primul sezon de vizitare.

4 mai 1982
Foto: (c) RADU CRISTESCU/ AGERPRES ARHIVA

În 1962, titulatura instituției a devenit Grădina Zoologică București. În același an, aceasta a fost inclusă în Anuarul Internațional al Grădinilor Zoologice, editat de Societatea de Zoologie din Londra.

4 mai 1982
Foto: (c) RADU CRISTESCU/ AGERPRES ARHIVA

Potrivit unui Raport de specialitate al Primăriei Municipiului București din 2013, Grădina Zoologică București are în întreținere aproximativ 1.839 de exemplare, din peste 200 de specii și subspecii, găzduite în circa 47 de amplasamente. Printre acestea se numără: acvila — Aquila rapax; anaconda verde — Eunectes murinus; berbec cu coamă — Amotragus lervia; bibilica vulturina — Acryllium vulturinum; broasca țestoasă de apă — Emys orbiculares; canguri — Macropus Eugenii; cerb lopătar — Dama dama; cinteza zebră australiană — Taenopygia guttata; condor — Vultur gryphus; fazan argintiu — Gennaeus nycthemerus; flamingo — Phoenicopterus rubber; iguana — Iguana iguana; lebăda albă — Cygnus olor; leu — Panthera leo; melci de acvariu — Pomacea spp.; nutria — Myocastor coipus; papagal amazon venezuelan — Amazona aestiva; pelican creț — Pelicanus crispus; piton indian — Pithon molurus molurus; ponei — Equus caballus Shetland; râs — Felis linx; șarpe boa — Boa constrictor; tigru — Panthera tigris; urs brun — Ursus arctos; veverița cenușie — Sciurus carolinensis.

4 mai 1982
Foto: (c) RADU CRISTESCU/ AGERPRES ARHIVA

De câteva ori pe an, Grădina Zoologică din București are programe speciale, realizate în parteneriat cu Primăria București. Astfel, la 5 iunie, de Ziua Mondială a Mediului, în cadrul Grădinii sunt organizate ateliere de creație — origami, desene pe asfalt și pe hârtie, pictură pe față etc, toate dedicate copiilor. Totodată, în incinta Grădinii Zoologice București, sunt expuse desene și machete cu teme ecologice realizate de elevi cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului. Cele mai reprezentative desene și machete cu tematică ecologică sunt jurizate de vizitatori și, ulterior, premiate.

20 februarie 2005
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA

La 29 iulie, de Ziua Internațională a Tigrului, sunt organizate o serie de activități menite să atragă atenția publicului asupra problemei dispariției tigrilor. În 2013, biologul Motea Georgeta le-a vorbit copiilor despre specia tigrului, habitatul său natural și problemele cu care se confruntă în ultimii ani. Seminarul s-a desfășurat în fața zonei, în care sunt concentrate cele cinci exemplare de tigru. De altfel, tigroaica Luna este născută chiar în Grădina Zoologică din Capitală.

20 februarie 2005
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA

Din programul anual al Grădinii Zoologice din București nu lipsește nici aniversarea de la 8 august, Ziua Internațională a Grădinilor Zoologice și Parcurilor. În 2014, un actor al Teatrului de Copii a organizat un atelier de storytelling, prin care copiii își cultivă imaginația și ascultă povești inițiate chiar de ei. În plus, copiii au fost încurajați să doneze una sau mai multe cărți despre animale, fapt care le-a asigurat intrarea liberă.

15 ianuarie 2009
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA

La 1 noiembrie 2012, Zoo București a relansat platforma Digital Zoo, singura grădină zoologică virtuală din țară, cu un concept educațional unic care cuprinde animale din specii diferite. Mai exact, animalele care pot fi găsite pe Digital Zoo sunt șase lei, un tigru siberian, pelicani, tamarini, lemurieni și coati.

Grădina Zoologică din Capitală se află în subordinea Consiliului General al Municipiului București și se întinde pe o suprafață de 5,85 de hectare. La 13 ianuarie 2013, consilierii generali ai municipiului București au votat mărirea suprafeței Grădinii Zoologice Băneasa de 10 ori, cu o investiție totală de 76 milioane de euro. Potrivit proiectului propus de primarul Sorin Oprescu, Zoo Băneasa urmează să se transforme într-un Bio Parc, după model olandez. Proiectul prevede și crearea unui centru de cercetare și conservare a speciilor în apropierea Capitalei. Bio Parcul Zoo va fi împărțit pe ecosisteme, în care să fie redate condițiile specifice din fiecare parc natural și național al României.

AGERPRES/(Documentare-Horia Plugaru, redactor Arhivă foto: Vlad Rușeanu, editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților este marcată în 2015 pe 18 ianuarie.

Foto: (c) IOAN WEISL/ AGERPRES ARHIVA

Anul acesta, Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților, aflată la cea de-a 101-a aniversare, are ca temă “Biserica fără frontiere: mamă a tuturor”, lansată în mesajul papei Francisc dedicat acestei zile.

Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților a fost instituită în 1914, după începerea Primului Război Mondial, de papa Benedict al XV-lea.

Trăim într-o epocă în care migrația a devenit foarte vastă, un număr mare de persoane părăsește locul de origine și întreprinde riscanta călătorie a speranței în căutarea unor condiții de viață mai bune. Însă, adesea acest fenomen social este privit cu neîncredere și ostilitate, chiar și în comunitățile ecleziale, înainte de a fi cunoscute istoriile de viață, persecuțiile sau lipsurile persoanelor implicate. Religia îndeamnă la a primi cu respect și solidaritate pe străinul nevoiaș.

Caracterul multicultural al societăților de astăzi încurajează biserica să-și asume noi angajamente de solidaritate și de comuniune pentru a garanta conviețuirea armonioasă între persoane și culturi.

Această zi oferă oportunitatea de a reflecta asupra fenomenul crescând al migrației. Dimensiunile atinse de mișcările migratoare determină o colaborare sistematică, care să implice, atât, instituțiile guvernamentale, cât, și organizațiile internaționale pentru a putea reglementa și gestiona în mod eficient acest fenomen. Este importantă colaborarea la diferite niveluri pentru adoptarea instrumentelor normative care să îi protejeze pe migranți.

Globalizării fenomenului migrator trebuie să i se răspundă cu globalizarea actelor de caritate și a formelor de cooperare. Se impune, de asemenea, intensificarea eforturile pentru a crea condițiile adecvate pentru garantarea unei diminuări progresive a motivelor care determină populații întregi să-și părăsească țara natală din cauza războaielor și lipsurilor.

Astăzi, potrivit statisticilor, în lume sunt aproximativ un miliard de migranți, iar dintre aceștia aproximativ trei milioane sunt români.

Este important ca prin efortul pe care fiecare țară ar trebui să-l facă, să creeze condiții economice și sociale mai bune în patrie, în așa fel încât emigrația să nu fie unica opțiune pentru cel care caută pace, dreptate, siguranță și respectarea deplină a demnității umane. Crearea oportunităților pentru a muncii în sectoarele economiei locale va evita despărțirea familiilor și va garanta condiții de stabilitate pentru persoane și pentru colectivități, se arată în mesajul papei Francisc dedicat acestei zile.

Acestei categorii a populației îi mai este dedicată o zi de către Națiunile Unite — Ziua internațională a migranților marcată la 18 decembrie.

AGERPRES/ (Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Voluntarii inteleg ca prin gestul lor pot sa stranga si sa canalizeze energii pentru a reinvia o legenda, un model de pe vremea cand lumea avea o alta ordine. Prietenii mocanitei aduc uneltele, materiale si entuziasmul de acasa.

Si, renovand o cale ferata, reinventeaza o lume a respectului si a civilizatiei.

La cativa kilometri de Sibiu, pe o linie ferata ingusta, intr-un sfarsit de noiembrie insorit, o mana de tineri se lupta cu furturile, nepasarea si pasivitatea autoritatilor, pentru a reporni mocanita de pe valea Hartibaciului.

Mihai“Eu sunt programator, web designer. Pentru aia m-am si apucat de mocanita“.

Ghita: “Soft toata ziua, acum munca fizica“.

Andrei: “Sunt student si toata ziua buna ziua ma plimb pe munte“.

Claudia: “Sunt economist, inca studenta si voluntar de meserie“.

Daniela“Sunt in anul 1 de master la Scoala de Stiinte Economice si voluntar la mocanita“.

Stefan: “Sunt economist si ceva la o companie de transporturi“.

Vlad: “Tot asa… intr-o casa de expeditii“.

Alin: “Sunt programator si, mai nou, voluntar la mocanita“.

mocanita

Ei sunt doar cativa dintre Prietenii Mocanitei, o asociatie de voluntari din Sibiu care si-a propus sa reabiliteze traseul micutului tren ce a legat Sibiul de Agnita din 1910 si pana in 2001, cand s-a oprit brusc.

Cu unelte improvizate sau capatate de la cunoscuti, tinerii au iesit din apatia colegilor de generatie si s-au apucat de lucru. Nici unul nu a apucat sa mearga cu mocanita in anii ei de glorie si asta ii ambitioneaza.

Mihai Boltor este conducatorul si sufletul Prietenilor Mocanitei. A intrat in poveste in urma cu aproape 10 ani, cand alaturi de cativa oameni inimosi din Agnita au realizat potentialul turistic, dar si istoric al acestui traseu.

Mihai Boltor: “A murit oficial, se zice, din cauza fondurilor pentru reparatia singurei locomotive care mai circula. Asta-i motivul oficial, ca or mai fi si alte motive pe care nu le stim noi“.

Linia a fost data in folosinta dupa 14 ani de munca, in 1910, pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Initial masura 107 kilometri si lega Sibiul de Sighisoara, dar a ramas functionala de la inceputul anilor ’70 doar intre Agnita si Sibiu, pentru a transporta localnicii si resursele din zona: sfecla de zahar, lemn sau produse animale.

Cand economia zonei a cazut, la sfarsitul anilor ’90, administrarea liniei a fost preluata de o societate desprinsa din CFR – Societatea de Administrare a Activelor Feroviare. In fapt, una din gaurile negre ale CFR-ului care a si decis sa inchida linia din lipsa de fonduri.

O parte dintre cladiri, vagoane si locomotive au fost preluate in 2003 de Societatea Feroviara de Turism, o societate desprinsa din SAAF, care trebuia sa valorifice potentialul turistic al liniei. A valorificat, insa, la fier vechi tot ce-a putut. Ce nu a valorificat, a lasat in paragina.

Mihai Boltor“La inceput, ti-am zis, coseam garile, ca ne era si noua jena de cum aratau, reparam cladirile care chiar erau in pericol sa se prabuseasca. Nu conta cine era proprietarul cladirii, nici nu-l instiintam si se pomenea cu o cladire restaurata“.

Localnicii au fost retinuti si s-au implicat mai greu.

Mihai Boltor: “La inceput s-or uitat ciudat la noi, stateau la crasma si-mi imaginez ce puteau zice: ‘uite si la prostii aia muncesc si dupa aia vin altii si le iau munca lor’. Uite ca de 6 ani n-o venit nimeni sa ne ia munca“.

Dar au primit si sprijin….

mocanita

Si primarii din zona au inteles valoarea acestei linii, au format un consortiu si au cerut de la Societatea de Administrarea a Activelor Feroviare cesionarea liniilor.

Intre timp, tinerii n-au stat pe loc.

Au construit si o ciclo drezina – o bicicleta dubla pe sine, pentru a se deplasa mai usor pe linie si a o intretine. Asa au aparut si doritori pentru miscare pe sine care doneaza sume modice in sprijinul voluntarilor de la linia de mocanita.

Au reusit sa treaca linia de mocanita pe lista monumentelor istorice protejate. Si pentru ca CFR-ul nici macar n-a vrut sa auda de proiectul lor, tinerii au apelat la Fundatia Printului Charles, un mare iubitor al plaiurilor si istoriei transilvanene.

La fiecare doua week-end-uri, tinerii se aduna pentru a lucra, a se relaxa, a socializa. Dana si Andrei s-au cunoscut la reabilitarea liniei. Acum, sunt impreuna.

Dintr-un motor de Trabant, a mai aparut un vehicul pe sinele de la Sibiu – motodrezina.

In 2010, s-a sarbatorit la Agnita centenarul caii ferate inguste de pe Valea Hartibaciului. Atunci, dupa aproape 10 ani, a aparut o locomotiva pe aburi imprumutata de la un austriac sufletist care a reusit sa reporneasca mocanite in Apuseni, Harghita sau Bucovina.

Inainte sa plece la drum, locomotiva a a fost pregatitata, a fost stearsa de praf, i s-au uns toate osiile, i s-a pus apa si s-a facut focul.

Dar mocanita a mers doar de centenar, lasand speranta ca va reveni pe sine. Ioan Gyuri Pascu s-a nascut in Agnita si toata copilaria i-a fost legata de mocanita care lega orasul natal de restul lumii.

In urma cu cateva luni, intr-un club din Sibiu, Ioan Gyuri Pascu si cu un grup de prieteni au cantat pentru salvarea mocanitei.

Mihai Boltor e foarte aproape sa-si vada visul implinit. Ceea ce pentru altii pare o pierdere de timp, pentru el e un tel de la care nu se abate. Ii sta alaturi sotia, Ioana, dar si cei peste 80 de voluntari care se lupta ca mocanita sa-si poata relua drumul pe sine.

Azi, alaturi de alte asociatii nonguvernamentale strang semnaturi pentru trecerea liniei de la Ministerul Transporturilor spre autoritatile locale, care doar sa pastreze acest monument, iar voluntarii sa-l intretina.

Entuziasmul acestor tineri este molipsitor, ei realizeaza cu maturitate ca trebuie sa se implice si sa scoata Romania din amorteala, pentru ca nimeni nu o va face in locul lor. Pana la urma, ei nu fac decat sa ne dea noua o lectie din care sa invatam ca simbolul unor generatii trebuie readus la viata.

Sursa: Pro TV
Citeste mai mu
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Elena Cîrîc este o tanara de 24 de ani care si-a transformat pasiunea de a scrie in succes. Are unul dintre cele mai citite bloguri din Romania, iar asta a ajutat-o sa calatoareasca, sa traiasca experiente de viata si mai ales sa-si gaseasca jobul visat.

Are 24 de ani si e vedeta. In lumea virtuala. O lume noua, din ce in ce mai mult la concurenta cu cea reala, pentru milioane de oameni. Bloggeri dicteaza azi tendinte in moda, sunt formatori de opinie, promotori pentru companii mari care la randul lor le cauta compania. Pun in jocul virtual milioane de euro pentru a-si vedea produsele promovate de bloggerii importanti, astazi, o forta in comunicare, informatie, marketing.

Elena este unul dintre cei mai cititi blogeri din Romania, iar faptul ca o tanara fara notorietate a depasit in vizibilitate vedete o face extreme de atractiva pentru marile companii.

Cateva mii de oamenii ii citesc blogul saptamanal. Ii pandesc postarile, o asteapta. Ce are ea de spus devine important si pentru ei. Ai zice ca nu mare lucru. Elena scrie in fiecare zi despre experientele din viata ei sau informatii de interes. Dar voyeurismul roamnilor ii face sa caute febril usile deschise ale vietilor altor oameni. Blogul i-a deschis si Elenei multe usi: datorita succesului a calatorit mult si, tot asa, si-a gasit jobul de vis.

Cea care conduce departamentul de social media a citit peelenaciric.roca autoarea si-a dat demisia de unde lucra si a cheamat-o la interviu. Azi lucreaza intr-una din cele mai puternice agentii de publicitate online.

In fiecare dimineata isi ia bicileta galbena, cunoscuta cititorilor de pe blog si pleaca spre serviciu. E unul dintre militantii mersului pe bicileta in oras. Incurajeaza femeile sa urce in sa elegante. Alta idee simpla, care a prins un trend si pentru ei, simpatizantii.

Elena Ciric: “Daca ma intreaba prietenii asa le spun, ca e foarte amuzant. Sunt companii care au Facebook interzis, practic nu ai voie sa te loghezi pe Facebook de la birou si eu stau toata ziua cu facebook deshis in bara browserului. Monitorizez tot ce se intampla in online”.

Perfect. De vis. Pentru milioane de tineri care termina facultatea. Castiga un salariu bun stand pe Facebook si manipuland in favoarea clientilor care doresc vizibilitate in online retelele de socializare:Facebook,Twitter, LinkedIn, Pinterest sau Instagram.

Elena Ciric: “Jobul meu este acela de a face strategia pentru clientii agentiei pe zona de social media. Noi gasim cele mai bune canale pentru comunicarea campaniei respective, a produselor.”

Cand am vizitat-o la serviciu pregatea un eveniment destinat bloggerilor. Marile companii au bugete importante alocate pentru a plati aparitii pe cele mai citite site-uri.

Si ea e unul dintre cei invitati sa scrie contra cost despre anumite produse sau evenimente.

Elena Ciric: “Am castigat foarte multe datorita blogului, am cunoscut foarte multi oameni care pana la urma si cumva anumite relatii s-au transformat tot in bani, pentru ca am primit joburi prin intermediul bloglui, am primit invitatii la diverse evenimente.”

Nu traieste pe picior mare. Nici n-a planuit asta. Casa ei e un apartament cu doua camera pentru care plateste chirie. L-a amenajat dupa gustul ei.

E foarte bine si stand intr-un apartament cu chirie. Daca nu stii sigur ca vrei sa ramai in Romania nu mi se pare ok sa cumperi un apartament si sa fii dator unei banci 20, 25 de ani.”

Si pentru ca viata e prea scurta, ea vrea sa o traiasca din plin.

E duminica seara si Elena reciteste ultima postare pe blog: insemnarile scrise dupa ultima drumetie la munte. Acompaniate de o muzica buna, gandurile se astern altfel pe pagina.

Intoarsa acasa, Elena, publica fotografii, cateva ganduri si ponturi celor pasionati de calatorii. E bloggerita de 5 ani de pe vremea cand invata la liceu, in Braila. Totul a inceput ca o joaca. Alaturi de cativa prieteni scria odata pe saptamana pe un site. Cand a ramas singura a decis sa-si faca propriul site.

O privire aruncata rapid pe site-ul ne prezinta o tanara de 24 de ani care pana la aceasta varsta a incercat gustul multor aventuri: anul trecut a sarbatorit ziua Europei la Parlamentul European, s-a implicat intr-un proiect de schimb de experienta cu lituanieni, turci, italieni si polonezi. Apoi a plecat in excursie in Cinque Terre, a vizitat festivalul brazilor de Craciun la Berlin si si-a sarbatorit ziua de nastere la Barcelona, a facut voluntariat, a calatorit, a trait viata din plin.

La prima vedere pare introvertita. Si totusi… oricine o poate cunoaste. Dincolo de o strangere de mana, citindu-iblogul.

Elena Ciric: “Acum cativa ani as fi spus despre mine ca sunt o persoana extrovertita, dar cred ca in realitate sunt si introvertita. Adica o parte din mine se lasa greu de descoperit. Chiar daca am blogul si pare ca toata viata mea e online. Nu pot sa zic ca am uitat complet de viata reala, dar si eu am tendinta uneori cand sunt pe munte hai sa fac repede o foto ca sa le arat si prietenilor, cred ca un echilibru nu strica.

– Cati prieteni ai?

– Pe Facebook sau in viata reala? “

O intrebare care da de inteles ca se imparte intre viata virtuala si cea reala. Pana la urma online-ul a ajutat-o sa-si implineasca vise publicand experientele pe care le-a trait.

A sarit cu parasuta… Si s-a plimbat cu balonul. Si in 2010 s-a tuns zero, alaturi de alte blogerite pentru o cauza umanitara.

Elena Ciric: “Acum 3 ani in septembrie, parca o bloggerita Roxana Radu a scris pe blog, ce-ar fi daca m-as tunde scurt. Au aparut mai multi cititori pe blog care au scris tunde-te, vrem sa vedem cum arati tunsa scurt. Ea initial probabil a privit-o ca pe o gluma. Si a scris ok, ma tund scurt daca cineva doneaza bani pt o cauza nobila

Si atunci a aparut in poveste domnul G., un domn care a donat 2000 de euro. Roxana a dat banii catre copiii olimpici la matematica si datorita ei au mai aparut cateva bloggerite care s-au oferit sa se tunda cu acelasi scop: primind 2000 de euro ca sa-I doneze mai departe. Si eu am fost una dintre bloggeritele respective.

Pentru ca citind mai multe pe internet despre persoanele care s-au tuns si au donat banii, am facut mai mult legatura cu persoanele care sufera de cancer si sunt foarte multe fetite, de exemplu, care au o problema cu faptul ca le cade parul atunci cand fac tratamentul si se simt rusinate de aspectul lor si cumva a fost si asa o chestier de solidaritate.”

Insa cea mai indrazneata decizie a fost la inceputul anului cand si-a luat doua luni sabatice si a plecat printr-un program al unei asociatii studentesti inBrazilia. Sa faca voluntariat.

In Brazilia, timp de doua luni i-a invatat pe copii limba engleza, iar eu o invatau sa traiasca in cultura tarii lor.

Pe blog avea sa scrie despre diferentele dintre noi si ei, dar si despre cum pot alti tineri sa traiasca experienta ei. Dupa ce s-a intors din Brazilia si-a dat demisia. Fara sa aiba un plan sau un alt loc de munca. A simtit ca acela e momentul sa se desparta si de trecutul ei profesional. A demisionat de la fostul de munca fara sa aiba un altul in plan. Tot atunci a trait o alta despartire. Dureros de crunta de cel care fara sa stie cum, i-a directionat viata: tat.

Elena Ciric: “Am simtit nevoia sa scriu pentru ca simteam nevoia sa vorbesc despre asta. In momentul ala simteam nevoia sa impartasesc ce simteam, ca sa nu tin totul in mine si sa nu sufar in liniste. M-a ajutat foarte mult, pentru ca am primit reactii, comentarii, mesaje private de la oameni care poate au trecut prin acelasi lucru si m-a ajutat sa vad ca nu sunt singura, ca o sa fie bine pana la urma, ca o sa trec si peste asta.

Eu cred ca dintre cei doi parinti seman mai mult tatalui, atat fizic, ochii de exemplu ii am de la el, cat si prin felul in care ma comport. Tata m-a inspirat foarte mult pentru ca pornind de foarte jos a reusit sa construiasca atat pentru el, cat si pt familie. S-a nascut la tara, a lucrat la combinat in Braila si dupa ’90 a deschis cateva afaceri proprii care au mers bine, a reusit sa construiasca pentru noi, sa ne ofere tot ce aveam nevoie. N-am simtit niciodata lipsa, n-am avut niciodata extrem de mult bani, am avut atat cat ne-a fost bine.

Ca e bine sa faci bine, l-am vazut pe tata facand asta. Ajuta pe toata lumea oricand putea. Ca nu trebuie sa uiti de familia ta, de parinti…”

Si-a luat ramas bun de la el tot pe blog. Nu vorbeste prea mult despre asta, pentru ca e prea recent, prea puternic, prea trist. In plus n-ar vrea sa-i provoace mamei si mai multa suferinta. Despre ea vorbeste zambind, atribuindu-i meritul de a o fi lasat sa fie libera. Sa-si decida singura viitorul.

Zambeste mult, vorbind cu modestie despre succesul ei in online. NU e “cea mai cea”, dar e ACEEA care si-a transformat pasiunea pentru scris in mod de viata.

Elena este parte a unei generatii care a ales sa traiasca altfel: liber. Sa faca ce vrea si ce-I place. Sa iasa din tipare si sa priveasca viata cu lejeritatea omului care traieste cu pasiune. Iar faptul ca o tanara fara notorietate e unul dintre cei mai cititi bloggeri in tara nu face decat sa-I sporeasca increderea ca-si va scrie singura viitorul.

Sursa: Pro TV

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Nicole Cherry a debutat la 14 ani, iar acum, la 15, a bifat deja titlul de cantareata cu cea mai difuzata piesa la radio. Despre Nicole Cherry toata lumea a crezut cand a aparut videoclipul Memorie, ca e mulatra, englezoiaca sau americanca.

Adolescenta este de fapt romanca, studiaza la liceul Dinu Lipatti si viseaza sa aduca in Romania primul premiu Grammy.

I se spunea ca e prea mica si ca trebuie sa mai astepte. O trimiteau toti sa cante la Mamaia Copiilor, la festivaluri pentru prichindei si la serbari. I se cerea sa cante melodii despre papusi si vacante.

Pe scena, ea canta cover-uri Amy Winhouse sau Adele. La varsta razvratirii, Nicoleta Janina Ghinea le-a spus raspicat parintilor si profesorului de canto ca sunt vremurile in care Justin Bieber si One Direction domina topurile si ca, daca in America se poate sa fii vedeta de mic, sigur se poate si in Romania!

Nicole Cherry

Nicole Cherry, cum si-a pus numele de scena, are acum cea mai difuzata piesa la radiourile din Romania, cu aproape 9 milioane de vizualizari pe Youtube.

Deja viseaza la premiile Grammy. Abia a implinit 15 ani si ii auzim vocea la radio non-stop. E o stea aparuta din senin: succesul ei a venit asa cum poate sa vina el in vremurile noastre, cu piesa “Memories”, aruncata pe internet sa testeze reactiile oamenilor: au venit imediat milioane de vizualizari si de like-uri. Nicole este exponentul unui fenomen care incepe sa prinda si in Romania: pustimea activa online naste succese imediate si vedete instant. Justin Bieber, vedeta-copil din Statele Unite, tot de internet a fost, sa zicem, “nascut”.

Nicole Cherry

Cu un hit care s-a dus imediat in varf, in topuri, un clip cu copii mulatri si versuri in engleza, era greu de depistat cine era de fapt noua vedeta. Romanii au crezut initial ca piesa e cantata de o englezoiaca sau o americanca. Pentru ca, pe internet, totul intra intr-o mare galeata. Conteaza mai putin din ce tara e un artist, important este ca muzica lui sa se raspandeasca cu viteza fulgerului.

In viata reala, Nicoleta Janina Ghinea repeta in fiecare zi in sufrageria de la bloc transformata in studio. Rasuna cartierul bucurestean in care locuieste! Vecinii nu se supara sau cel putin nu zic nimic ca dintr-unul din apartamente, cateva ore pe zi, aud vocea celei pe care o stiau drept fetita Nicoleta.

Nicole Cherry: Eu mai mult prin munca mi-am format vocea, nu m-am nascut cu ea asa. Doua ore de studiu in fiecare zi, minim doua ore.”

In bucatarie, tatal danseaza mandru, mama ii face ghiozdanul si vitaminele care sa o tina in forma la programul ei supra-incarcat. Toata viata ei, mama n-a lucrat, ca sa se ocupe cat mai bine de cele doua fiice.

Nicole Cherry

Sorina Ghinea, mama: “M-am casatorit foarte devreme, la 18 ani rad toti. Eu stateam toata ziua acasa, eu stateam de ele, ele erau imaginea mea, daca n-am facut eu, sa faca ele.”

Doar pentru ceilalti, succesul Nicoletei a venit peste noapte. Ea si parintii ei stiu cate de mult a muncit. De foarte mica. Pentru ca asta isi dorea ea si arata potential, un profesor s-a ocupat indeaproape de vocea ei, iar parintii au inscris-o la tot ce insemna festival pentru copii, au batut la multe usi, iar acum, ca in cel mai mare vis al sau, Nicole s-a transformat din copilul care facea insistent cursuri de canto, in vedeta.

Nicole Cherry: Eu mi-am dorit de mult timp, inainte am mai incercat, toata lumea imi spunea ca sunt mica, sunt mica, voiam sa depasesc chestia asta. In America se putea si la noi nu. Si am reusit pana la urma. Dupa parea mea nu conta, eu voiam sa cant si atata tot si oamenii sa-mi asculte muzica. Chiar inainte de ‘Memories’, nu se mai intampla nimic, ma chinuiam sa ma vada cineva, eram cu moralul la pamant.”

Dupa multe refuzuri, de la oameni ca o sfatuiau sa astepte sa creasca mare sau sa cante despre papusi si “universul copilariei”, cei de la studioul Tomo Production i-au dat fara sa clipeasca piesa care avea sa devina hit.

Tatal ei, intre timp fara alt serviciu, pentru ca a devenit impresarul, soferul, managerul ei, pare ca se bucura cel mai mult dintre toti de celebritatea fetei. N-a crezut el dintotdeauna in steaua ei din frunte, dar si cand a fost sa fie, nu-l mai opreste nimeni!

Pe holurile liceului unde invata Nicole, Dinu Lipatti, dam nas in nas cu Luminita Anghel. Culmea, ea o recunoste prima pe Nicole Cherry si nu invers. Tot de la televizor o cunosc si colegii mai mari sau mai mici.

Din fiecare sala de clasa, se aude un ton, o melodie, o voce. Poate chiar acea voce care va face cunoscuta Romania in toata lumea. La scoala. Nu intamplator a ales sa-si cultive pasiunea intr-o scoala care o invata cum sa nu fie doar o solista de muzica pop, ci un artist cu pregatire.

Nicole e totusi la inceput. E constienta ca nu e suficient un hit ca sa te numesti artist sau vedeta. Pana la lansarea internationala pregatita penru anul viitor, nu refuza aproape niciun concert si, uneori, isi pune vocea in slujba celor aflati in nevoie.

De aceasta data, dupa emotiile de pe scena o linisteste sora ei, intoarsa din Anglia unde e la facultate. Si pe ea, succesul sorei mai mici a luat-o prin surprindere.

Impresarul italian care a lansat hitul “Yo si te pego”, ii pregateste pentru anul viitor romancei de 15 ani, cateva melodii cu care spera la o mare lovitura. Branduri mari, cu succes printre adolescenti, o vor imagine. Dar, inainte de toate, in bucataria lor de bloc, familia face planuri de viitor si e hotarata sa nu cedeze.

Desi a simtit gustul succesului la varsta la care inca nu se indura sa se desparta de papusi, Nicole e constienta ca doar cu munca va reusi sa-si implineasca visul: sa cante peste hotare, sa-si intalneasca idolii pe scena, sa-si faca glasul si numele auzit peste tot in lume.

Sa demonstreze ca este o stea si nu o efemerida.

 Sursa: Pro TV

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La 30 de ani, Cati Guguianu este mama, prietena si erou pentru sase suflete pe care le-a crescut, le creste, cu o dedicatie si o iubire care iti taie respiratia. A facut minuni pentru trei baieti si trei fete in pericol sa isi piarda copilaria si sansa la un trai implinit.

Pe rand, cei mici au intrat in viata ei si, impreuna, destinul li se schimba. Sau li se implineste, caci impreuna scriu o poveste adevarata despre succes.

“Elvis, Ionut, Roxana, Oana, Teresa, Rafael si Cati, mama lor, mama grasilor”.

La numai 30 de ani e mama pentru copiii altora. N-are o casa a ei. N-are nici prea multi bani. N-are masina, n-are terenuri. Pe scurt n-are averi, dar are ceva mult mai de pret: sase copii.

“Daca stai sa pui lucrurile pe hartie, daca te gandesti la confortul personal, la cheltuieli, chiar nu faci asta. Eu sunt un om normal si ei sunt copii normali, doar cred ca am o mila mai mare, o compasiune care depaseste intelegerea si ma depaseste si pe mine si am simtit copiii care au fost in nevoie mai mult decat toti ceilalti”, spune Cati Guguianu.

Copiii au intrat in viata lui Cati pe rand. Nu i-a asteptat ci au venit cumva singuri spre ea. Primii au fost fratii Elvis si Rafael din Timisoara, pe care i-a luat de pe strada unde-i trimiteau parintii la cersit. A urmat Teresa pe care a scos-o dintr-un orfelinat. Acum trei ani a luat-o dintre-un centru de plasament peRoxana, iar la inceputul anului si Oana care crestea intr-o casa de tip familial si-a gasit loc in casa si in sufletul ei. Ultimul venit, Ionut, este un baietel pe care parintii prea saraci l-au lasat intr-un centru de plasament.

A adunat in jurul ei sase copii. Cu sase povesti, cu traume si frici. Primii trei sunt salvati. Ultimii inca au nevoie de confirmare si de validarea ei ca mama.

Noi am ajuns in casa lor intr-o zi de sarbatoare. In vizita erau veniti copiii ei mari: Elvis si Rafael care astazi locuiesc in Timisoara. Cel mic, Ionut, cauta atentie. Si, cand n-o gasea si-o lua singur.

In mica lor sufragerie Cati ne spune povestea vesela, inserand cand si cand informatii despre potentialul tata al copiilor: un englez care vine si pleaca si care inca isi cauta argumente pentru a o intelege.

“Posibilul tata a zis sa ma duc la psihiatru. A zis: colectezi copii toata ziua”, povesteste Cati.

Desi pare coplesitor, Cati stie exact la ce s-a inhamat. E singura la cei 30 de ani, insa nu regreta nimic.

“Da, cred ca copiii au tinut la distanta potentialii soti, dar a fost alegerea mea. Mi-ar fi greu sa fac de una singura asta, sa fiu insarcinata, apoi sa nasc si sa fiu singura, asta n-as face. Dar sa iau un copil si sa-l cresc, nu sunt atat de vulnerabila”, spune Cati.

Absolventa a doua facultati, drept si psihologie, Cati e alchimistul care transforma un copil fara sanse intr-un adult responsabil, independent si sigur pe el.

“Ne-a placut de ea cum a riscat cu noi cand era tanara, eu acum nu as risca sa iau doi”, isi aminteste Raphael.

Dintre toti, doar Teresa e adoptata. Restul sunt luati in plasament, forma simpla prin care omaenii pot lua acesti copii acasa, fara sa primeasca insa bani din partea statului. E modalitatea prin care acesti copii pot avea parinti fara sa fie adoptati.

Despre ea, Stirile PROTV au vorbit prima data in 2004. Pe atunci avea doar 21 de ani, trei copii si o povestea care odata aflata merita spusa si respusa. Avea 19 ani cand se afla in Timisoara la iubitul ei student la medicina. De masa lor s-a apropiat un baietel care le-a cerut bani. N-a avut sa-i dea, insa i-a oferit de mancare.

A inceput sa vorbeasca cu el si asa a aflat ca sunt sapte frati si ca parintii traiesc de pe urma lor. S-a dus acasa la ei cu gandul sa le duca cate ceva, iar acolo a aflat ca alocatiile copiilor si ce aduna din cersit erau toti banii cu care se intretin.

“L-am intrebat cati bani aduc ei pe luna, a spus ca un million jumate, am spus ca o sa le dau 750 mii. N-a mai fost o problema, i-am chemat sa-si faca bagajele sa plece la Brasov cu o necunoscuta”

Au ajuns la Brasov in casa parintilor ei. N-a inteles-o nimeni atunci. Nici ea nu avea un rapuns pentru noua-i viata, insa stia ca si-a asumat o mare responsabilitate. Crescuse in acest spirit: sa ajute copiii nevoiasi. In plus, la randul lor, parintii adoptasera un copil desi aveau trei acasa.

“In 90, am luat un baietel de 2 luni si acum are 15 ani. Atmosfera din casa a facut-o sa iubeasca copii”, povesteste mama Ecaterinei.

I-a inscris la scoala, i-a invatat sa scrie si sa citeasca si mai ales le-a oferit siguranta de care aveau nevoie.

Dupa ce s-au mutat singuri intr-un apartament gol, pe care l-a utilat cu mobila primita de la prieteni, a venit si ziua in care a stiut ca mai e loc de un copil. Mai exact o fetita. Teresa, pe care au intalnit-o intr-un centru de plasament.

“Chiar in ziua in care am fost eu acolo implinise un an si m-a sensibilizat si m-am gandit ce viata duc copiii care implinesc un an intr-o familie obisnuita”

Nu s-a gandit prea mult nici cand a plecat cu baietii cu trenul la Brasov, nici cand a luat-o pe Teresa din patutul in care de ziua ei statea singura. Daca ar fi facut-o, era ea astazi SINGURA.

Ii e greu sa se imagineze asa si deseori s-a intrebat ce s-ar fi intamplat daca l-ar fi ignorat pe Elvis sau daca ar fi trecut pe langa salonul in care Teresa isi petrecea ziua de nastere intr-un patut. Despre asta avea sa ne vorbeasca intr-un alt reportaj, la Romania, te iubesc, acum cinci ani.

“Cred ca le-am daruit siguranta si stiu ca intotdeauna este mancare in casa si nu e responsabilitatea lor sa aduca bani pentru chirie, intretinere. Siguranta ca mama e acolo si cand mama e acolo si cand sunt bolnavi, mama e acolo. Cred ca e important si ajuta la stabilitatea lor”

Are un serviciu stabil la casa de tip familial pe care o conduce. Ca sa-si suplimenteze veniturile mai face cursuri de limba romana cu strainii din Brasov sau le obtine acte de rezidenta daca vor sa zaboveasca mai mult timp in tara noastra.

Aproape jumatate din salariu de la fundatie se duce pe chiria pe care o plateste pentru cele doua camera inchiriate de la familia care detine casa in care locuieste.

E fericita acolo mai ales pentru ca proprietarii au fost de acord ca cei mici sa se joace in voie in curtea lor. Asezati in jurul mamei, copiii isi asculta povestile care spuse de ea parca mai pierd din dramatism.

Baietii, Elvis si Rafael, locuiesc acum in Timisoara dupa ce Cati le-a dat de inteles ca odata cu implinirea majoratului e momentul sa fie pe picioarele lor.

“Erau deja mari, la 18 si 19 ani, aveam eu 20 si un pic. Voiam sa invete ca sunt barbati si ca sunt responsabili. Le-am zis ca atunci cand aveam 19 ani, deja aveam grija de ei”

Sursa: Pro TV

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sunt oameni convinsi ca aici este locul in care trebuie sa razbesca si demonstreaza ca si aici, acasa se pot face afaceri de milioane.

Voicu Oprean este un afacerist de milioane. A umblat prin lume dar s-a intors in cele din urma acasa. Este cel care a introdus in Romania Traffic Message Channel, un sistem care iti arata care sunt zonele din trafic cu probleme si te ajuta sa eviti aglomeratia.

Voicu Oprean a umblat prin lume, dar a emigrat in Romania, dupa cum ii place sa spuna. S-a angajat, a fost dat afara si s-a apaucat de afaceri pe propriile picioare. Are acum o firma de IT, peste 300 de angajati si e convins ca daca gandesti inovativ si constructiv…criza nu exista. Si el demonstreaza din plin aceasta teorie.

Voicu Oprean

 Pe dealurile din jurul Clujului, intr-o dimineata racoroasa, un roman trage tare, se lupta sa ajunga pe culmi, sa castige. Rade de orice greutate intalnita in cale si nu renunta. Porneste mai mai departe pe jos. Se numeste Voicu Oprean si este un campion. In business. Are peste 300 de angajati si afaceri pe 4 continente.

Cand intri in firma pe care o conduce, nu prea intelegi care este obictul de activitate. In hol este improvizata o taraba. La subsol e bar. Prin urmare aici e o firma de IT. Povestea de succes a lui Voicu Oprean incepe la sfarsitul anilor ’90 in America. A terminat la Cluj facultatea de informatica, s-a angajat peste Ocean, dar repede s-a intors acasa.

Cand s-a intors in Romania s-a angajat intr-o firma. A fost dat afara pentru ca isi aloca prea mult timp studiilor. A pornit de unul singur un business in domeniul IT. Iar acum are o cifra de afaceri care sare de 8 milioane de euro in fiecare an, cu cresteri de 300 la suta pe an. Gandeste si vinde solutii care usureaza viata si il ajuta pe omul modern. Acum are un contract cu o firma de deszapezire din Cluj.

Din birou, cu un singur click, seful poate sa vada unde sunt si ce-i fac angajatii. Un sistem care usureaza si eficientizeaza munca.

In total, in Romania, are sistemul instalat pe 20.000 de masini care transmit informatii din trafic intr-un server. Asa nascut o alta afacere. Firma sa a gandit si implementat in Romania TMC – Traffic Message Channel, un sistem care iti arata care sunt zonele din trafic cu probleme si te ajuta sa eviti aglomeratia. Un proiect la care s-a muncit 2 ani si a costat peste 100.000 de euro.

Voicu Oprean

 Toate aceste sisteme sunt gandite de informaticienii si programatorii sai. In spatele unor usi pe care scrie clar ca acolo se spune “buna ziua” si “multumesc”.

Firma sa are acum sedii in mai multe tari din Europa. In Cluj sunt 4. Unul dintre ele in cladirea eliberata dupa placarea gigantului Nokia din Romania. Aici lucreaza la programe si softuri pentru mari producatori de masini. Are mii de clienti in Romania, dar grosul afacerii se face peste granita.

Intr-un birou in care se vorbeste toate limbile pamantului se dezvolta un alt program. Iar printre clienti sunt VIP-uri din toata lumea. Printre care si emirul Qatarului.

Aici este viata lui Voicu Oprean de mai bine de 14 ani. Aici si-a creat a Romanie a lui, s-a inconjurat de oameni cu idei, care nu s-au temut sa viseze. Aici construieste si inventeaza viitorul si tot aici isi petrece buna parte din viata. Alearga prin toata tara si prin toata lumea dar cel mult ii place atunci cand reuseste sa stea cu copii si familia.

Vede si solutia ca viitorul copiilor sa arate bine.

Voicu Oprean

 Voicu Oprean este unul dintre multii romani care au plecat peste granita, dar a ales sa emigreze in cele din urma acasa, in propria tara iar acum ofera un sistem care ii ghideaza si pe altii. Un roman care a visat si a indeplint ce si-a propus, un om care crede ca in viata e mai important sa faci ce ti place de cat sa-ti placa ce faci. El face ce-i place si se prezinta in toata lumea cu un produs “made in Romania“.

Sursa: Pro TV
Citeste mai mu
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

De-a lungul timpului, Loredan a gatit alaturi de bucatari faimosi, cu stele Michelin si spera ca in scurt timp va primi si el propria stea.

Loredan Gargalac se mandreste ca este singurul executive chef roman din Marea Britanie. Il gasim in Moreton in Marsh, la 100 de kilometri de Londra, sef peste propria bucatarie. Distinctia Double A one Rosette, primita anul acesta, confirma ca restaurantul sau este in top, printre cele mai apreciate 10% din Regatul Unit.

A ajuns aici dupa 25 de ani de meserie grea si multe cutite si-au lasat amprenta pe mainile lui fermecate. A inceput la Hotel Bucuresti in 1986, a fost apoi sef la ambasada comunitatii europene.

Loredan Gargalic, bucatar

Nu s-a multumit cu atat. A vrut sa invete si mai mult. Asa ca a plecat in Germania, iar apoi in Anglia. Peste tot a gatit cu tricolorul pe guler, iar din cand in cand le-a preparat englezilor propria varianta moderna de varza calita sau de mici. In 2005, restaurantul la care gatea a fost desemnat cel mai bun din Marea Britanie in preparate cu fructe de mare.

In 2006, omul nostru este chemat la targuri de profil sa isi arate maiestria alaturi de bucatari faimosi, ca Antony Warrol Thomson sau Raymond Blanc. Ultimul i-a si oferit un post in localul sau cu doua stele Michelin. Loredan l-a refuzat politicos. Se saturase sa fie subaltern

A ales ‘‘Moreton in Marsh” pentru ca de jur imprejur sunt ferme si mai toate produsele locale. Toti il stiu pe romanul care a venit sa revolutioneze gastronomia in micul lor oras.

Macelarul din zona a dat lovitura cu o reteta de carnati inventata de Loredan. Din carne de vanat, ciuperci de padure si afine.

Spune cu admiratie ca Loredan este singurul bucatar pe care il cunoaste care isi transeaza singur carnea.

Cand s-a stabilit aici, Loredan a mers din poarta-n poarta la toti agricultorii ca sa-si gaseasca cele mai bune ingrediente.

De altfel, romanul poveste mandru ca in perioada in care lucra la Londra l-a cucerit pe Gordon Ramsey cu o omleta gatita perfect. Fostul lui sef ii gasise si o porecla: Romanian Ramsey.

Perfect adevarat. Dupa ce a preluat sortul de executive chef, Loredan l-a convins pe patronul hotelului sa bage mana adanc in buzunar, sa renoveze localul si sa cumpere o noua camera frigorifica.

Loredan conduce o echipa inedita. Are 10 angajati. Printre ei, Doru, un bucatar pe care l-a recrutat de la alt restaurant de lux, pentru ca are reteta secreta pentru painea perfecta.

Alaturi de Doru ii gasim pe rockerul Jack, mezinul trupei si pe Dylian, un fost campion national la box in Bulgaria.

Toti acesti oameni harnici ii aduc proprietarului 40.000 de lire pe saptamana. Iar Loredan, pentru ca negociaza personal cu toti furnizorii, stie sa tina costurile sub control.

In garaj are fazani luati cu o zi inainte direct de la vanatori, la un pret incredibil

Un executive chef ca Loredan castiga in Anglia intre 40 si 80.000 de lire pe an. Acesta este si motivul pentru care a acceptat sa stea departe de casa, de sotie si mai ales de baiatul sau.

Din cauza programului incarcat, in tara ajunge doar de doua trei ori pe an.

Loredan Gargalic, bucatar 2

Vrea ca Robert sa isi termine studiile in Romania, pentru ca are incredere in sistemul nostru de educatie. Pe Luminita a cucerit-o cu o cina, iar in noua lor casa ea i-a oferit cel mai frumos cadou de pana acum.

In Anglia alta este comoara sa. In portbagaj, invelite cu mare grija, isi tine toate cutitele. Fara ele nu s-ar mai putea numi bucatar.

Sursa: Pro TV
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sute de credincioși au trecut sâmbătă pe la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, de la Biserica Domnească de la Curtea Veche din București, care își sărbătorește pe 17 ianuarie ocrotitorul spiritual.

Foto: (c) SORIN LUPSA/ AGERPRES ARHIVA

Credincioșii se roagă pentru sănătate, pentru vindecarea de boli grave și liniște sufletească.

Sărbătoarea a debutat vineri după-amiază, când a fost organizată o procesiune cu icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare, care a fost purtată până la locul unde s-a aflat vechea biserică închinată Sfântului Antonie, care a ars în incendiul din anul 1847.

Sâmbătă dimineața episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Timotei Prahoveanul, delegatul patriarhului BOR, Daniel, a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu preoții parohi ai sfântului lăcaș.

Cea mai veche biserică din București, Biserica Curtea Veche, este ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, în timpul primei sale domnii, între anii 1545-1554. Edificiul amplasat în centrul vechi al Capitalei, Lipscani, fosta Curte Veche, a servit timp de două secole drept loc de încoronare a domnilor Țării Românești. Biserica poartă hramurile Buna Vestire și Sfântul Anton.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare este prăznuit de Biserica Ortodoxă la 17 ianuarie.

Cuviosul Antonie cel Mare, numit “părintele monahismului” și dascălul vieți pustnicești, s-a născut în jurul anului 250 în apropierea cetății Heracleopolis, în Egiptul de Sus, fiind dintr-o familie de neam bun.

La vârsta de 20 de ani, după moartea părinților, a renunțat la avere și s-a făcut pustnic, pe lângă părinții ce își aveau chiliile în apropierea satului său.

După vârsta de 35 de ani a plecat în pustia Egiptului, unde vreme de alți 20 de ani a trăit în singurătate, în post și rugăciune.

Datorită harului și virtuților sale s-a făcut cunoscut, în jurul său formându-se o obște de ucenici pe care îi îndruma spre desăvârșirea creștină.

A trăit 105 ani, viața lui fiind scrisă pe larg de patriarhul Alexandriei, Atanasie, care l-a cunoscut.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Adrian Drăguț)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Oana Uta Barbulescu este romanca aleasa prin concurs de britanici sa predea verbele, vocabularul si mecanismele complicate ale limbii romane in Regatul Unit.

Din octombrie, 30 de studenti straini invata limba romana la Oxford, in urma unui protocol de colaborare intre britanici si Universitatea Bucuresti.

Si uite-asa DOOM-ul, DEX-ul si Conjugarea verbelor romanesti au intrat in programa celei mai importante universtati din Marea Britanie. Iar ă, î, ş, şi ţ , neglijate de multe ori in Romania, au devenit vedete internationale la Oxford.

Pentru ei, limba romana nu este un moft. O invata deoarece vor sa faca programe informatice de recunoastere a vocii si sa scrie lucrari stiintifice despre evolutia limbilor romanice.

Ea este Oana, lector universitar la Universitatea Bucuresti. A fost selectata prin concurs de catre britanici, pentru a prelua lectoratul de romana in cadrul Facultatii de Lingvistic, Filologie si Fonetica a prestigioasei Universitati Oxford.

Un mercenar foarte bun, daca ar fi sa ne luam dupa cum stapanesc elevii ei limba romana.

Oana nu ii invata pe studenti numai romana, dar si cum sa gandeasca de unii singuri si sa puna totul la indoiala.

Bogdan este dovada vie ca metodele Oanei dau rezultatele. Se afla in vizita la Oana, fosta lui profesoara. A venit de la Cambridge, unde isi da doctoratul

Bogdan este unul dintre cei trei romani sponsorizati de miliardarul american Bill Gates. Primeste 15.000 de lire pe an cu care face ce vrea, plus inca 6.000 pentru taxele universitare. Fundatia fondatorului Microsoft ii plateste si biletele de avion cand se intoarce acasa sau cand se duce la conferinte. Ce studiaza romanul pe banii lui Bill Gates? Ritmul oratoric ca modalitate de obtinere a teatralitatii in discursurile lui Cicero.

Nu e o gluma. A fost selectat din 4.000 de studenti din toata lumea. Si i-a convins pe americani sa-i dea banii dupa ce le-a explicat ca studiile sale ii vor ajuta pe studenti sa vorbeasca in public ca Barack Obama sau Tony Blair.

O tine minte si acum pe Oana, deoarece ea este singura profesoara din Romaniia care i-a dat un 9. Oana nu este singurul dascal roman de la Oxford. Tot aici o gasim si pe Elena Draghici Vasilescu, care preda Istoria bizantina.

In urma cu cativa ani, a incercat sa se intoarca sa predea in Romania, unde mai lucrase inainte de Revolutie.

Potrivit site-ului universitatii la Oxford, exista si un institut Cantemir, care se ocupa de istoria Europei Centrale si de Est si care este condus tot de un roman.

Prezenta celor trei profesori romani intr-una dintre cele mai bune universitati din lume este un semn ca in multe cazuri nu oamenii sunt problema educatiei din Romania, ci felul in care este organizat sistemul

 Sursa: Pro TV

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva