A plecat foarte tânără din comuna natală, venind la școală în București. A urmat cursurile Liceului ”I. L. Caragiale”, iar în perioada în care era elevă s-a înscris la concursul “Floarea din grădină”. A trecut de etapele eliminatorii cu note maxime, însă la ultima etapă juriul a ezitat să-i decerneze trofeul pe motiv că glasul său seamănă cu al Mariei Tănase. În cele din urmă, juriul i-a acordat nota 10, iar tânăra Maria a obținut trofeul “Floarea din grădină”. Din acel moment colegii de liceu și profesorii îi spuneau “floricica noastră”, potrivit site-ului artistei,www.mariadragomiroiu.ro.

Când vorbește despre începuturile carierei sale artistice, artista spune că este recunoscătoare multor oameni care au ajutat-o la primii pași în muzică.

”Sunt foarte mulți oameni care m-au susținut și cărora le-am mulțumit mereu: nașa mea, Ileana Sărăroiu; realizatoarea Florentina Satmari; etnomuzicologul Harry Brauner, care, în calitate de președinte de juriu la concursuri de interpretare, m-a remarcat și m-a prezentat lui Adrian Păunescu, la Cenaclul Flacăra; jurnalistul George Stanca, ce mi-a făcut o cronică frumoasă după ce m-a urmărit la o emisiune; Dinu Săraru, care m-a ajutat să fac primul meu album; Tudor Vornicu, cel ce m-a pus în valoare în emisiunile lui. Sunt foarte mulți oameni care m-au ajutat și mi-au dat șansa să fiu ceea ce sunt astăzi”, declara Maria Dragomiroiu într-un interviu în 2010, la Etno TV.

Maria Dragomiroiu la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov, 2014


Primul album care i-a apărut a fost ”Floricică de pe coastă”, în 1983. Au urmat trei discuri care îi poartă numele, în 1985, 1987 și 1988. În 1991, a lansat albumul ”Of, lume, cum ești făcută”, iar din 1995 a scos an de an albume: ”Viața-i un noroc” (1995), ”Lume dragă” (1996), ”Omule, om bun să fii” și ”Cine iubește și lasă” (1997), ”Doamne, multe trag” (1998), ”Dragoste, otravă dulce” (1999).

”Eu sunt de părere că nu este bine să lansezi materiale atât de des. Marii artiști au trăit și cu un singur cântec! E bine să lași omul să înțeleagă piesele tale mai bine. Apoi, nu cantitatea contează, ci calitatea”, spunea artista în interviul amintit.

În decembrie 2002 și-a lansat, la București, cel de-al șaptelea compact disc, intitulat “Cântecul și dragostea”, fiind totodată primul album editat la propria casă de producție numită DMB. CD-ul include 16 piese selectate din vastul repertoriu al îndrăgitei cântărețe. Muzica celor 16 cântece aparține Mariei Dragomiroiu, ea fiind și autoarea a patru texte, iar celelalte 12 texte sunt semnate de Dumitru Popescu Chiselet.

Lansarea albumului ”Viața-i un noroc”, 1995

Au urmat albumele ”Viață, viață” (2003), ”Cântece de petrecere — vol. I Mai întoarce, Doamne, roata” (2004), ”Inimă” și ”Cântece de petrecere — vol. II Așa trec zilele mele” (2006), ”De la suflet — Cântece de petrecere” (2007), ”Omule, eu nu-ți port pică” — dublu CD (2009).

În 2013, a lansat un alt dublu CD — ”Femeia este trandafir”, care conține 22 de piese.

Printre cele mai cunoscute și îndrăgite piese ale Mariei Dragomiroiu se numără ”Cântecul și dragostea”, ”Singur prin străini”, ”Când ne-o fi mai rău”, ”Cine de dragoste zace”, ”Tot femeia e mai tare”, ”Toate ai să le pierzi odată”, ”Mamă scumpă”, ”Am tras de la viață multe”, ”Ce e-n lume prețios”, ”Tare greu e iubitul”, ”Măicuță, de-ai fi știut”.

Viața artistei s-a împărțit mereu între concerte, turnee și familie. Iubește muzica, își iubește meseria, îi place să le cânte oamenilor, dar dorul de casă și de copii a însoțit-o mereu când a fost departe.

Lansarea albumului ”Cântecul și dragostea”, 2002.

”Plecam foarte des în turnee alături de soțul meu (Bebe Mihu — n.r.) și cel mai mult îmi era dor de copiii mei, Mircea și Ileana. Și ei mi-au mărturisit cât de mult îmi simțeau lipsa. Mie, cel mai mult, îmi place să stau acasă, unde e cel mai liniștitor și sigur loc, de aceea mi-era greu să stau mai mult de o săptămână plecată”, mărturisea artista în interviul de la Etno TV.

Chiar dacă are o carieră de succes de mulți ani, Maria Dragomiroiu spune că nu poate scăpa nici acum de emoții când urcă pe scenă. Mai ales atunci când cântă pentru românii din afara țării.

”Orice apariție în fata publicului român din diaspora este emoționantă. Oamenii se regăsesc în cântecele noastre și apreciază mai mult muzica populară de când sunt plecați. Spectacolele noastre sunt ca niște șezători românești, unde ne întâlnim să cântam, să jucam, să depănăm amintiri”, spunea artista în interviu.

Maria Dragomiroiu are o colecție de costume populare foarte frumoase, unele foarte vechi, pe care le îngrijește cu mare atenție și spune că fiecare costum are povestea lui.

”Am foarte multe costume și mi-e drag de ele. Fiecare are povestea lui. Unele sunt cumpărate de mine, altele sunt primite de la oamenii din satele pe unde merg să cânt, cele mai vechi având cu mult peste sută de ani. Multe sunt refăcute și remodelate, întărite, dar sunt atât de firave, ca foaia de ceapă, încât nu le mai pot purta oriunde. Unul dintre cele mai dragi sufletului meu este cel făcut de mine, început în anul 1971 și pe care l-am purtat la concursul ‘Floarea din grădină’. Pe cele noi, stilizate, le imaginez și le lucrez împreună cu croitoreasa mea”, povestește Maria Dragomiroiu în interviu.

La Spectacolul ”De ziua ta, Maria”, 2006.

Un element distinctiv pentru artistă este părul — frumos, lung, bogat. Maria Dragomiroiu a declarat în repetate rânduri că acordă părului a atenție deosebită, îl scurtează de 2-3 ori pe an câțiva centimetri și folosește vitamine pentru păr. Știe că dincolo de voce, aspectul este foarte important pentru un artist și spune că orice apariție a sa este ”un examen”, pe care vrea să-l treacă neapărat ”cu 10, o notă dată de public”, pentru că ”aprecierea oamenilor reprezintă bucuria și împlinirea” sa.

De-a lungul carierei, apreciata interpretă de muzică populară a primit numeroase premii și distincții. În 1972 a cucerit Premiul I — solist vocal muzică populară, în cadrul concursului cultural-artistic al elevilor faza pe Municipiu, Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Premiul “Frumoasa Oltului” la Festivalul folcloric ”Cântecele Oltului”.

În 1973, a primit Premiul special în cadrul Festivalului Cântecului Popular “Maria Tănase” din partea Comitetului pentru cultură și artă al Județului Dolj. Un an mai târziu, a cucerit Premiul Flacăra acordat pentru “Păstrarea purității folclorului”, din partea Cenaclului Flacăra.

Anul 1976 i-a adus Premiul I și trofeul festivalului în cadrul Festivalului muzical — coregrafic “Toamna muzicală băcăuană” și Premiul special în cadrul festivalului — concurs “Toamna culturală buzoiană”. În 1977 a obținut Trofeul “Floarea din grădină” al concursului cu același nume organizat de Televiziunea Română.

În 1995, a primit Diploma “Vedeta Cântecului Popular” din partea revistei “Vedete”, în 1996 — Premiul Criticii Muzicale pentru “Arta interpretării cântecului românesc” din partea Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România “Mihail Jora”.

Anul 2000 i-a adus Premiul special al Societății Academice “Titu Maiorescu”. În 2004, a fost decorată cu Premiul Meritul cultural în grad de Comandor de Președinția României.

Lista premiilor a continuat cu Diploma — pentru Doamna cântecului popular românesc din partea Primăriei Urlați și Diploma jubiliară cu prilejul “Zilelor Municipiului Călărași” (2005), Diploma de excelență cu ocazia jubileului TVR 50, pentru rolul avut în istoria Televiziunii Române și Diploma de excelență pentru “Vocea de aur a folclorului românesc” (2006), Diploma “Simfonia Lalelelor” — pentru Doamna Cântecului Popular Românesc din partea Primăriei Pitești (2007), “Premiul de Excelență” pentru dragostea și devotamentul cu care a slujit muzica populară românească pe parcursul a 30 de ani de carieră din partea Asociației Cultural-Artistică BEST ART și “Discul de Aur” pentru albumul “Cântecul și Dragostea” apărut la Casa de discuri “DMB Music Records” (2009).

În spectacolul aniversar cu ocazia împlinirii a 30 de ani de activitate, 2009. 
Sursa foto: www.mariadragomiroiu.ro

Tot în 2009 a primit Diploma pentru 30 de ani de activitate în slujba folclorului românesc, acordată de TVR, iar în 2013 i-a fost decernată Diploma CECILIA CUTESCU-STORK, cu ocazia Centenarului Academiei de Studii Economice din București, conform site-uluiwww.mariadragomiroiu.ro.

Iubește muzica, florile și îi place să aibă grijă de florile din propria curte. Când merge la țară, la casa părintească, îi place să aibă grijă de curte și grădină.

Este bunică și se mândrește cu cei patru nepoți: trei fetițe — Ilinca, Maria și Ana și un băiețel — Daniel.

Pentru toamna anului 2015 Maria Dragomiroiu pregătește un concert care va marca 35 de activitate artistică.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, redactor Arhiva foto: Elena Bălan, editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) www.itlos.org

Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării este constituit și funcționează conform dispozițiilor Convenției și Statutului și are sediul în Hamburg, Germania. Potrivit articolului 21 din Statut, competența acestuia privește toate diferendele și cererile care îi sunt supuse în conformitate cu Convenția, precum și toate chestiunile prevăzute în mod expres în orice acord care conferă competență Tribunalului. Sesizarea tribunalului cu privire la un diferend se face conform dispozițiilor părților a XI-a și a XV-a ale Convenției. Potrivit Statutului, Tribunalul stabilește printr-un regulament modul în care își exercită atribuțiile, adoptând reguli de procedură.

Tribunalul este compus din 21 de membri independenți, aleși prin vot secret. Fiecare din statele părți la Convenție poate desemna doi candidați, aleși dintre persoanele care se bucură de cea mai înaltă reputație de imparțialitate și integritate și care au o competență recunoscută în domeniul dreptului mării.. Este necesar un cvorum de 11 membri pentru a constitui tribunalul.

Dezbaterile sunt conduse de către președinte sau de către vicepreședinte, iar în lipsa acestora — de către cel mai vechi dintre judecătorii prezenți ai tribunalului. Dezbaterile sunt publice, cu excepția situațiilor în care tribunalul decide altfel sau în care părțile solicită ca ședințele să fie închise.

Președintele și vicepreședintele sunt aleși de tribunal, prin vot secret, de către majoritatea membrilor, pentru o perioadă de 3 ani și sunt reeligibili. Președintele prezidează toate ședințele tribunalului. De asemenea, tribunalul numește un grefier. Atât președintele cât și grefierul au reședința la sediul tribunalului.

În prezent, președinte este Vladimir Vladimirovich Golitsyn (Federația Rusă), iar vice-președinte este Boualem Bouguetaia (Algeria).

Tribunalul poate să constituie Camere pentru soluționarea anumitor categorii de diferende, dacă părțile o cer. Există o Cameră pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, înființată în 1997. De asemenea, au fost stabilit șase comisii care să se ocupe de probleme specifice legate de funcționarea Tribunalului.

Tribunalul ține anual două sesiuni administrative, în scopul de a îndeplini anumite sarcini, care nu sunt neapărat legate de activitățile sale, sarcini care privesc în special stabilirea proiectului de buget, adoptarea textului raportului anual prezentat la reuniunea statelor părți, examinarea problemelor de organizare și de procedură care privesc Tribunalul, precum și pregătirea diverselor rapoarte și publicații.

Foto: (c) www.itlos.org

Convenția Națiunilor Unite pentru Dreptul Mării își are originea în discursul rostit de Arvid Pardo, ambasadorul Maltei, la 1 noiembrie 1967, în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite. Acesta a solicitat înființarea unui ”regim internațional eficient privind fundul mării și oceanele, dincolo de o jurisdicție națională clar definită”. Această propunere a dus la convocarea, în 1973, a celei de-a treia Conferințe a Națiunilor Unite pentru Dreptul Mării care, după nouă ani de negocieri, a adoptat Convenția, precizează site-ul amintit.

La 22 septembrie 1980, la New York, a fost adoptat numele organismului judiciar creat de Convenție: Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării, iar la 21 august 1981, tot la New York, sediul tribunalului a fost stabilit la Hamburg.

Convenția Națiunilor Unite pentru Dreptul Mării a fost deschisă spre semnare la Montego Bay (Jamaica), la 10 decembrie 1982, și a intrat în vigoare la 16 noiembrie 1994. La 22 noiembrie 1994 a avut loc, la New York, prima Reuniune a Părților la Convenția Națiunilor Unite pentru Dreptul Mării.

Ceremonia inaugurării Tribunalului a avut loc la 18 octombrie 1996, la Hamburg, în prezența Secretarului general al Națiunilor Unite, Boutros Boutros-Ghali. La 28 octombrie 1997, Tribunalul a adoptat Regulamentul său, iar la 3 iulie 2000 a fost inaugurat la Hamburg noul sediu permanent al Tribunalului.

Convenția stabilește un cadru juridic global care reglementează toate spațiile maritime, precum și utilizările și resursele mării. Ea conține, între altele, dispoziții referitoare la marea teritorială, la zona contiguă, la platoul continental sau la zona economică exclusivă. De asemenea, conține dispoziții referitoare la protecția și conservarea mediului marin, la cercetarea științifică, precum și la dezvoltarea și la transferul de tehnologie marină. Una dintre părțile cele mai importante ale Convenției se referă la explorarea și exploatarea resurselor miniere aflate pe fundul mării și subsol, dincolo de limitele jurisdicției naționale. Potrivit Convenției, zona fundului mărilor și oceanelor, precum și subsolul lor, dincolo de limitele jurisdicției naționale, și resursele acestei zone sunt ”patrimoniul comun al umanității”.

Partea a XV-a a Convenției definește un sistem global pentru reglementarea diferendelor la care pot da naștere interpretarea și aplicarea Convenției. Acest sistem solicită statelor să-și reglementeze diferendele privind interpretarea sau aplicarea Convenției prin mijloace pașnice, după cum se menționează în Carta ONU. Totuși, dacă părțile aflate în diferend nu ajung la o rezolvare prin mijloace pașnice la alegerea lor, ele vor fi obligate să recurgă la o procedură obligatorie de reglementare a diferendului, din care rezultă decizii cu caracter obligatoriu, sub rezerva limitărilor și excepțiilor prevăzute în Convenție.

Mecanismul stabilit de Convenție pentru reglementarea acestor diferende prevede patru mijloace de reglementare, la alegere: Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării, Curtea Internațională de Justiție, arbitrajul, în conformitate cu dispozițiile din anexa VII a Convenției, sau arbitrajul special în cadrul anexei VIII a Convenției.

Un acord privind cooperarea și relațiile dintre Organizația Națiunilor Unite și Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării a fost semnat la 18 decembrie 1997, la New York, de către secretarul general al ONU și președintele Tribunalului. Acest acord, care a intrat în vigoare la 8 septembrie 1998, instituie un mecanism de cooperare între cele două instituții.

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a acordat Tribunalului statutul de observator (prin Rezoluția A/RES/51/204 a Adunării Generale din 17 decembrie 1996), statut ce-i permite să ia parte la dezbaterile Adunării generale, când sunt examinate probleme de interes pentru acesta.

AGERPRES/ (Documentare: Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea)

Pe tot parcursul zilei, bicicliștii vor fi în centrul atenției. Între orele 10.00 și 22.00, participanții la eveniment vor putea învăța cum se repară o bicicletă, cum ar putea confecționa obiecte din produse reciclabile, copiii își vor testa abilitățile de a conduce o bicicletă, dar nu vor lipsi nici filmele, conferințele sau gustările delicioase.

În cadrul evenimentului, BițaColor, primul atelier de vopsit biciclete din București, va oferi sfaturi practice pentru repararea bicicletelor. Remesh prezintă un stând cu produse reciclate, printre care și geanta de bicicletă perfectă, iar #OPTAR va amenaja un traseu unde, copiii își vor putea testa abilitățile de a conduce bicicleta.

Copiii cu vârsta între 5 și 11 ani sunt așteptați în curtea Institutului Francez la ateliere de îndemânare pe bicicletă. Participanții vor fi recompensați cu premii.

La Cinema Elvira Popescu, de la ora 18.30, în cadrul întâlnirii #OPTARlaVeloCity, Marian Ivan va descrie principii și metode aplicate care au transformat radical până și cele mai aglomerate metropole.

Pasionații de biciclete sunt invitați să vizioneze filmul Solidream.

Intrarea este liberă (cu excepția proiecțiilor de film). Organizatori ai evenimentului sunt Ambasada Franței și Institutul Francez București

Franța va găzdui și va prezida cea de-a 21—a Conferință a părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice 2015 (COP21/ CMP11), cunoscută, de asemenea, sub numele de “Paris 2015”, care va avea loc între 30 noiembrie și  11 decembrie 2015.

* Sâmbătă, 11 iulie, începând cu ora 20.00, la Catedrala Sfântul Iosif din București, Orchestra barocă a Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc va susține un concert de muzică barocă.

Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif

Festivalul de Muzică Veche din Miercurea Ciuc, ajuns la a 35-a ediție, se numără printre marile festivaluri europene, Comisia Europeană acordându-i onoranta marcă Europe for Festivals, Festivals for Europe (EFFE), fiind menționat astfel și în catalogul online care informează publicul despre cele mai bune festivaluri europene.

De asemenea, din 2008, Festivalul de Muzică Veche din Miercurea Ciuc este membru REMA (Rețeaua Europeană a Muzicii Vechi), iar din anul 2009 în cadrul Festivalului funcționează și Orchestra Barocă a Festivalului, informează ICR într-un comunicat.

Programul cuprinde lucrări de: Antonio Vivaldi, Pietro Locatelli, Carl Philipp Emanuel Bach, Johann David Heinichen. Intrarea este liberă.

Organizatori și parteneri ai evenimentului sunt: Institutul Balassi — Institutul Maghiar din București, Centrul Cultural Județean Harghita, Consiliul Județean Harghita, Asociația Culturală Nostra, Csiki Kamarazenekar Egyesulet, Primăria Municipiului Miercurea Ciuc, Festivalul de Muzică Veche București.

* Sâmbătă, 11 iulie, cei care doresc să afle cum se prelucrează sticla și au curajul să încerce cu mâinile lor sunt așteptați, de la ora 16.00, pe strada Vasile Lascăr nr 36, la “Grădina Sticlarilor”.

Mărțișoare din sticlă

“Vă așteptam într-o grădină sălbatică din centrul Bucureștiului, cu demonstrații de arta sticlei, să bem un ceai și să ne bucurăm de soare. Vom face cunoștință cu sticla, îi vom testa limitele și posibilitățile și ne vom deprinde cu tehnicile de bază în modelarea sticlei”, se arată într-un comunicat al organizatorilor.

În cadrul evenimentului vor fi organizate două ateliere, de suflare și de gravare a sticlei și expoziția “Arta sticlei”, cu obiecte din sticlă, lucrate manual.

“Totul începe la cuptorul de topire, unde vom sufla un obiect care va călători, apoi, spre workshop-ul de gravură. Aici, vom putea intra, pentru o oră și jumătate, în atmosfera de atelier, folosind mijloace specifice tehnicii de gravare a sticlei. Workshop-ul va dispune de tehnologia primară necesară unui atelier de gravură în sticlă. Vor fi puse la dispoziție, pentru cei dornici și piese de sticlă deja suflată și termoformată.

Este o acțiune participativă, unde vizitatorii, timp de 90 de minute, gravează, asista la discuții despre istoria manipulării sticlei și a evoluției tehnicilor. Atelierul va fi susținut de Ioana Stelea”, potrivit sursei citate.

Prețul pentru întreaga incursiune prin lumea sticlei (suflarea sticlei, gravura și un ceai) este de 35 RON. Înscrierea se face, în prealabil, la adresa de email iulia.nastase@gmail.com. Pentru cei care nu doresc să participe la ateliere, intrarea este 10 RON.

* Sâmbătă, 11 iulie, bucureștenii sunt așteptați la cea de-a treia ediție a celei mai mari petreceri ce va avea loc pe acoperișul unui clădiri.

Evenimentul “The Biggest Rooftop Party în Town” se va desfășura de la ora 22.00, pe acoperișul Centrului Auto Cobălcescu (Showroom-ul Renault din Splaiul Unirii nr. 311), o terasă cu o suprafață de 7.000 mp și o capacitate de 10.000 de persoane, potrivit unui comunicat al Primăriei sectorului 3.

Este pentru de-al treilea an consecutiv, în care cei mai importanți DJ de muzică electronică din lume vin la București, pentru a pune muzică la înălțime.

Printre cei care vor mixa muzică se numără legendarii “Booka Shade”, iar din echipa lui Richie Hawtin — Minus — pentru prima dată în București — “HOBO”, duo-ul Hunter/Game, Atapy și Mahony, arată sursa citată.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Gazdele, Crenguța Ploscaru și Nicoleta Mustață din Jdioara, ne-au așezat la masă și au relatat pentru AGERPRES cum au preparat ele mâncarea delicioasă din farfurie.

“Ne trebuie 200 gr de carne de porc, 200 gr cârnați, 1/2 kg spanac, sare, 3 căței de usturoi, o ceapă, 3 ouă, 100 ml ulei, 2 linguri de făină și 1/2 l de lapte, puțină brânză’, spun gazdele.

Într-o cratiță se prăjesc carnea și cârnații. Separat, spanacul se spală bine, sub jet de apă, se opărește, se scurge și se toacă fin. Ceapa și usturoiul curățate se toacă mărunt și se rumenesc în ulei, apoi se amestecă cu spanacul, se adaugă făina și laptele și se amestecă bine, până se leagă și devin un piure. Apoi, se “sloboadă” un ou întreg în verdeață și se amestecă din nou. Se potrivește de sare.

Ouăle se pot servi ochiuri, prăjite în ulei, sau fierte.

“Pe o farfurie așezăm carnea, cârnații, punem și spanacul, iar în mijlocul verdeții garnisim ochiul de ou, peste care punem și puțină brânză de care se află prin casă”, sugerează gospodinele.

Cu un păhăruț de rachiu înainte și o halbă de bere după, tochitura de spanac vă va îndestula chiar și după un drum lung.

AGERPRES/(AS — autor: Otilia Halunga, editor: Diana Dumitru)

“Când soarele se va fi ascuns după munți, pentru o binemeritată odihnă, cotloanele întunecate și reci ale castelului vor prinde viață într-o serie de vizite neobișnuite, adevărate teste pentru noi forme de spectacol, întâlniri ale publicului cu istoria și patrimoniului istoric, dar și cu imaginarul, legendele și magia locului. Începând cu ora 21.30,oricine este atras de legendă, magie, istorie, va fi purtat într-o vizită itinerantă,cu ghizi neobișnuiți în “Nocturnele Castelului Bran”: Zorii Zmeului & La Marelle du Diable. Talentați, inventivi, creativi, actori profesioniști împreună cu tinerii francezi, români și macedonieni implicați în proiect vă vor ghida într-o vizită în căutarea fantomelor noastre din prezent sau din trecut. Sursele de inspirație pentru acest proiect sunt: “Le coup fatal”-Thomas De Quincey, “The black rider”-W.S Burrroughs/Tom Waits și “Dracula”-Bram Stoker”, se precizează într-un comunicat de presă trimis AGERPRES de către Institutul Francez.

Proiectul este implementat la inițiativa Institutului Francez din România—Direcția Regională București, în parteneriat cu Castelul Bran și cu sprijinul Regiunii Pays de Vichy Auvergne, a Consiliului Departamentului Allier( Franța), și a Platformei France-Balkans al Ministerului francez al Afacerilor Externe.Scopul acestuia este de a dezvolta lucrul cu tinerii, pentru a dezvolta o tabără artistică pentru tineret în anul 2016, totul bazat pe învățarea și perfecționarea limbii franceze prin teatru.

Liceenii de la Liceul Tehnologic “Liviu Rebreanu” din Hida, județul Sălaj, coordonați de doamna profesoară Daniela Ardelean, sunt deschizătorii de drumuri în cadrul acestui proiect, acesta urmând să se extindă, pe parcursul anului școlar următor, și să implice adolescenți din alte școli, iubitori ai limbii franceze.

Echipa care va însufleți reședința Contelui Dracula, îndrumată de directorul artistic Fabrice Dubusset, Yannick Noblet (scenografie), Pauline Lariviere (cânt și mișcare), Christophe Nurit (pian), și de regizorul Julien Potte este compusă din Estelle Galarme, Arnaldo Ragni și Clemence Seignolles, Dragoș Ardelean, Iuliana Anamaria Copaciu, Dragoș Nicușor Covaci, Grațian Constantin Farcaș, Ioan David Gecan, Sorina Denisa Gog, Paula Ioana Petruș, Ioana Alexandra Pop, Paula Andreea Souca, Sarah Donsimoni, Dylan Gadet, Maelle Souillat, Emma Nectoux și Hristina Mirchevsca.

De altfel, după cum explică directorul artistic Fabrice Dubusset, călătoria îi va purta pe vizitatorii de la Bram Stocker la Bran, de la Vlad Țepeș și Vlad Dracul la Dracula, într-un loc unde fantomele reapar. “Strigoi, dames blanches, dar și figura luminoasă a Reginei Maria a României, legendele codrilor întunecoși, mumia unui faraon sau diverse alte obiecte ciudate ale domnițelor noastre ne fac să nu mai putem discerne între realitatea istorică și ficțiune, între legendă și imaginar. Una sau, mai degrabă, mai multe povești se vor întrepătrunde pentru a ne confrunta cu propriile noastre frici și astfel cu originile memoriei noastre.Iubirea, ultima redută a acestei citadele de necucerit, e singura ce ne mai poate salva,dincolo de vise și realitate! Propria noastră viață, propria noastră poveste, impregnată și rezonând intim în ființa noastră, ar putea să se topească într-o nemuritoare legendă-dorința noastră cea mai profundă: nemurirea.Căci nemuritori ne dorim cu toții să rămânem, măcar încă puțin! În viață… o viață de tinerețe veșnică! Tinerețe fără bătrânețe”, se arată în încheierea comunicatului de presă.

AGERPRES / (AS — autor: Jana Pintili, editor: Marius Frățilă)

Sursa: Captură foto / youtube

Arhipelagul este format din aproximativ 700 de insule, dintre care 21 sunt locuite, și încă 2.400 de grinduri formate prin ridicarea coralilor la suprafața mării, fiind răspândite pe o suprafață totală de peste 250.000 kmp. Statul insular dispune de a treia cea mai mare barieră de corali din lume.

Apa mării din jurul insulelor este una dintre cele mai limpezi din lume, cu o vizibilitate în adâncime de 70 de metri. Insulele din Bahamas pot fi împărțite în mai multe categorii din punct de vedere al vegetației sau a reliefului pe care îl prezintă, de la pădurile de pini la plantații luxuriante, terenuri aride plate sau peșteri adâncite în rocile calcaroase.

Arhipelagul a fost descoperit de Cristofor Columb în 1492. Colonizat de englezi la jumătatea secolului al XVII-lea, Bahamas devine prin Tratatul de Pace de la Paris (1783), oficial, colonie britanică. Plantațiile de trestie de zahăr sunt lucrate cu sclavi aduși din Africa, care devin populația majoritară.

În 1834, sclavia a fost abolită. Bahamas obține autonomia internă la 7 ianuarie 1964, iar la 10 iulie 1973 își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului.

Cea mai populară destinație a insulelor, potrivit www.jinfotours.ro, este New Providence, unde este situată și capitala Nassau, în apropierea Insulei Paradise, și Grand Bahama cu orașele de vacanță Freeport și Lucaya. Mulți turiști preferă însă liniștitele insule Abaco, Andors, Exumas, unde turiștii se pot caza în spații rustice.

Nassau este capitala și centrul guvernamental, cultural și comercial al Uniunii Bahamas. Orașul cuprinde 70 de procente din întreaga populație a insulelor, respectiv 267.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

Sursa: Captură foto / youtube

Piața Parlamentului din Nassau este centrul tradițional al guvernului din Bahamas. Clădirile pitorești, construite la începutul anilor 1800, includ Casa Parlamentului, vechiul Birou al Secretarului Colonial, Curtea Supremă, toate acestea înconjurând statuia de marmură a reginei Victoria. Aici au loc, în fiecare sezon, ceremoniile de deschidere a lucrărilor Curții Supreme. Mai departe se află Fortul Charlotte, construit în 1788.

Printre atracțiile acestei capitale se mai află: Muzeul Pompey (Vendue House până în 1992, când a devenit muzeu), construit înainte de 1769 și numit astfel după un sclav african, găzduiește o expoziție permanentă dedicată experienței africane în Bahamas, potrivit www.bahamas.com; siturile istorice din New Providence găzduiesc trei sate — Gambier, Adelaide și Fox Hill — fondate în anii 1800 de sclavii africani liberi. Satele pot fi vizitate de turiști, unde moștenirea culturală africană este încă vizibilă; Grădinile de Recreere se află situate pe o suprafață de aproximativ 44.000 mp, aici putând fi văzute, în cadrul celei mai mari colecții rare și exotice de palmieri din lume, aproximativ 170 de specii. Este unul dintre cele patru parcuri naționale existente pe New Providence.

Aici, trebuie amintit și cel mai mare eveniment din insulele. Junkanoo este un carnaval de stradă ce are loc pe 26 decembrie și 1 ianuarie, și se desfășoară, în special în Nassau. Grupurile junkanoo poartă costume spectaculoase din hârtie creponată și cântă muzică specifică, Junaknoo, combinată cu ritmuri africane, cu alămuri zgomotoase și talăngi.

AGERPRES/(Documentar-Irina Andreea Cristea;editor: Marina Bădulescu)

Sursa: wnmu.edu

Aglaia Mănăilescu din Siriu, ghid montan și gazdă de drumeți rătăciți, oferă musafirilor mai multe preparate străvechi, “sută la sută sănătoase”, ale căror rețete sunt transmise din generație în generație în Munții Buzăului.

Iată o rețetă pe bază de știr sau amaranthus, o plantă cunoscută din antichitate pentru care avem nevoie de următoarele ingrediente: 2-3 legături frunze de știr foarte crude, 1 morcov tăiat rondele sau cuburi, 2 fire de ceapă verde, 2 fire usturoi verde, 1 ceașcă orez, mărar, ulei, o jumătate de ceașcă, pătrunjel, frunze de țelină, leuștean, sare, la care se adaugă o cană cu corcodușe verzi sau prune verzi.

Tanti Aglaia spune că știrul trebuie ‘migălit’, se aleg frunzele tinere, se spală și se freacă cu sare ca să se înmoaie.

Se pun 2-3 l de apă la fiert, în care se adaugă zarzavatul tăiat mărunt, uleiul și orezul, spălat în prealabil. Când orezul se înmoaie, se adaugă frunzele de țelină, leuștean, mărar, pătrunjel și știrul, toate tocate mărunt, la care se pune sare, după gust.

Corcodușele se pun separat la fiert, iar când s-au înmuiat, se pasează și se strecoară zeama cu care se va acri ciorba.

Amestecul se dă în câteva clocote și ‘se potrivește’ cu lapte bătut sau cu smântână.

‘Ciorba de știr se servește după ce se răcește, cu mămăligă rece și usturoi din grădină’, precizează tanti Aglaia.

AGERPRES/(A, AS — autor: Dorin Ivan, editor: Diana Dumitru)

„În anul 2003, într-un turneu in Germania, Ovidiu Komornyik mi-a propus o colaborare în vederea realizării unui album.Fondul era prielnic: acumulasem mult dor de cântec și adunasem suficientă «ocară» din partea publicului, care ma dojenea pentru «abandon». Așa ca am pornit lucrul și, exact dupa nouă luni, s-a nascut «Lumea mea». O dată cu aceasta am revenit pe scenă, iar publicul m-a așezat pe același loc, al meu: așa am simțit! Avându-l pe Ovidiu alături mi-a fost mai ușor să mă adaptez în noua formă de întâlnire dintre artist și publicul de azi!”

Articol principal: Discografia Angelei Similea.

1. ^ ^a b Meridianele cântecului, Ed. Muzicală, București, 1989, pag. 244
2. ^ Muzică pentru sufletul tău pag. 3
3. ^ ^a b Muzică pentru sufletul tău pag.4
4. ^ ^a b c „Totul despre Angela Similea”.
5. ^ ^{a b c d e} Muzică pentru sufletul tău pag.5
6. ^ en youtube.com Angela Similea -interviu- “Imi doream sa devin medic!”. Accesat pe 25 ianuarie 2010
7. ^ 50 de autografe Cerbul de aur,Brașov, 1970, pag. 13
8. ^ Jurnalul Național
9. ^ „Soțul Angelei Similea, Victor Surdu, a murit!”. Cancan.
10. ^ Angela Similea a lansat “Anii 70”. Revista Felicia. Accesat pe 1 mai 2009.
11. ^ Decretul nr. 1094 din 10 decembrie 2004 privind conferirea unor decorații, text publicat în Monitorul Oficial nr. 1177 din 13 decembrie 2004.

În urmă cu 15 ani, Adi și Cristina Dârjan luau drumul Italiei, cu speranța că vor câștiga mai bine ca în România, pentru a-și putea asigura astfel un viitor mai bun, pentru ei și pentru copilul ce era la vremea respectivă doar în gândurile și în sufletele lor. Așa a și fost. Banii au venit, totul părea perfect dar amândoi erau conștienți de faptul că lipsea ceva. Lipsea sentimentul de “acasă”. Anii treceau, între timp a apărut și un băiețel în familie, iar sentimentul dezrădăcinării a devenit tot mai puternic.

Cei doi tineri au început să cumpere, treptat, mici suprafețe de teren în satul natal al Cristinei, Fetindia, în ideea de a investi banii câștigați cu greu în Italia. Mai întâi un hectar, apoi încă unul, până ajuns la cinci hectare de teren. Dacă tot aveau pământ, nu s-a îndurat să-l lase necultivat și așa a apărut prima idee de afaceri. În urmă cu doi-trei ani, după ce au studiat puțin piața, ținând cont și de faptul că terenurile în pantă nu se pretau la culturi de cereale, s-au gândit să înceapă să planteze nuci și mai apoi aluni.

În toamna anului trecut și-a luat inima în dinți, au pus punct aventurii italiene și s-au întors în țară, la Fetindia, la casa părinților Cristinei.

“În timp am început să cumpărăm teren. Am avut doar 20 de ari moștenire de la bunici, în rest l-am cumpărat. Am cumpărat un hectar, am mai cumpărat unul și acum avem cinci hectare din care două plantate cu nuci. Am mai pus 250 de aluni, mai punem 150 de nuci și 150 de cireși din Italia. Ne-am gândit la ceva nu se găsește pe piață, ceva ce se cere. N-am investit în casă sau mașină, ci am vrut să investim în ceva care să ne asigure un trai decent și mai apoi vom vedea și de restul. În Italia am fost din 2000 până anul trecut, în toamnă. Ne-am întors ca să fim acasă. Ne-am întors să muncim pentru noi, nu pentru alții. Crește piticul, crește cu bunici, cu verișori, cu un unchi, cu mătuși și nu e în regulă. Face cinci ani în octombrie”, povestește Adi Dârjan.

Dacă Adi s-a ocupat de nuci și aluni, Cristina și-a îndreptat atenția spre lavandă, o plantă mai puțin cultivată, dar din ce în mai căutată la noi și în străinătate. N-a știut prea multe la început, dar s-a îndrăgostit pur și simplu de floarea frumos mirositoare și a stat nopți întregi pe internet, după ce și-a culcat copilul, pentru a găsi informații despre lavandă.

“Lavanda am plantat-o în octombrie anul trecut și suntem în primul an. Avem 70 de ari cu lavandă, adică circa 13.500 de butași. Acum am mai plantat două soiuri noi, de culoare albastră și albă și în toamnă am făcut deja comandă pentru lavandă galbenă și roz. Toate culturile noastre sunt ecologice. De când m-am îndrăgostit de lavandă, n-am făcut altceva decât să-mi culc copilul și să stau noaptea pe net”, spune Cristina.

În această vară au recoltat primele flori și, deși afacerea e la început, ideile de valorificare a lavandei nu lipsesc, pornind de la simple buchețele cu flori, până la uleiul ce se vinde la prețuri mari, mai ales în străinătate.

“Odată ce am terminat cu recoltatul, sperăm să începem să valorificăm lavanda. Ne-am gândit la început la un mic spațiu în Zalău, atât cât ne mai permite bugetul și, bineînțeles, prin distribuitori. Facem săpunuri naturale 100%, un pic de sirop de lavandă, apă — și cea alimentară și cea industrială, anumite scrub-uri pentru față și pentru corp, am în proiect și o cremă naturală, clasicii săculeți și clasicele buchete cu lavandă, săruri de baie, aranjamente”, spune tânăra întreprinzătoare.

Planurile de viitor sunt și mai îndrăznețe și includ o hală la care deja se lucrează, în care să funcționeze o linie de procesare a lavandei, pentru obținerea uleiului, dar și o linie de procesare a nucilor și alunelor.

“Ținta noastră este exportul, pentru că în țară nu vom obține niciodată prețuri bune. De exemplu, aici nuca se vinde cu circa 20 de lei kilogramul de miez, iar în Austria e 20 de euro. Și uleiul de alun se vine foarte bine, respectiv 100-120 de euro pentru un litru. Uleiul de lavandă se vinde și în țară cu 10 lei pentru 10 mililitri”, precizează Adi Dârjan.

Investițiile de până în prezent ale familiei Dârjan în micul sat din apropierea Zalăului au depășit deja 50.000 de euro, dar ei speră că va veni în curând și vremea profitului de pe urma acestor investiții, fiind convinși că producția este cea care va avea succes întotdeauna.

“Munca noastră de 15 ani în Italia e aici, între nuci, aluni, lavandă. Tot ce am făcut acolo e acum aici, prin betoane și prin livezi. Noi am vrut să facem ceva. Acolo am fost. A fost bine din toate punctele de vedere, dar a fost altceva, altă lume. Aici e mult mai greu, te bați cu toți și cu toate sistemele. E greu să pornești, e multă hârțogărie, multe piedici din toate punctele de vedere, dar am zic că încercăm”, conchide Adi Dârjan.

AGERPRES/(A — autor: Sebastian Olaru, editor: Mihai Simionescu)

Sursa: facebook.com

Echipa Jaxx — Garajul cu Rock din Cluj-Napoca — denumită după barul în care servesc — s-a calificat la acest concurs cu un cocktail creat chiar de membrii ei.

Noua băutură a fost numit Jaxx Tulip, în cinstea Țării Lalelelor, în care se desfășura concursul, dar și pentru că unul dintre ingredientele de bază este o băutură tradițională olandeză.

‘Am folosit ca și ingrediente Jenever, care este străbunicul ginului. Este o băutură tradițională olandeză care la noi se găsește foarte rar, apoi am pus lichior de lemongrass, fresh de grepf, bitter de ienupăr, sirop homemade de mușețel și polen. Cocktailul se prepară în felul următor: două părți Jenever, două părți de fresh de gref, o parte fresh de lămâie, o parte de sirop de mușețel și polen și jumătate de parte de lichior de lemongrass și trei picături de bitter de ienupăr. Toate ingredientele se adaugă împreună cu gheața în shaker, se răcește și se strecoară într-un pahar’, a explicat Marian Porumb, coordonatorul echipei de barmani.

Pentru prezentarea la concursul De Kuyper din Olanda, barmanii clujeni au folosit un pahar care are cupa în formă de lalea. Cocktail-ul a fost decorat apoi cu un boboc uscat de trandafir și cu o fundiță pe care a fost pulverizată esență de vanilie.

Echipa Jaxx a realizat o scurtă filmare în timpul executării cocktail-ului, video-ul fiind postat de organizatorii concursului pe un site unde a fost votat, alături de alte zeci de echipe din toată lumea. În final, au fost alese de public cinci echipe. Celelalte echipe, alături de care au mers mai departe în finală românii, au fost din Italia, Polonia, Olanda și Rusia.

‘Competiția este unică în lume pentru că se adresează echipelor de barmani. S-au înscris multe echipe. Acestea au trebuit să se filmeze în bar, lucrând în echipă și realizând un cocktail. A doua etapă a concursului, după calificare, s-a desfășurat în Olanda. Ziua dedicată competiției a durat de dimineață până seara, timp în care am dat mai multe probe’, a mai povestit Marian.

Sursa: facebook.com

Probele au constat în blind testing — concurenții au fost puși să guste și să ghicească aromele unor lichioruri, speed service — servirea rapidă a patru cocktail-uri, o probă de jonglerii cu recuzită de bar, dar mai ales câteva probe de creație, în timpul cărora concurenții au avut la dispoziție o serie de ingrediente pe baza cărora să creeze noi combinații de arome pentru lichioruri sau cocktail-uri.

‘La momentul acesta, în bartanding nu se mai poate vorbi de limite. Există limite doar în ceea ce privește chimia ingredientelor, în ce măsură merg unele cu altele, dar contează foarte mult cunoștințele teoretice pe care le ai și știi să le aplici. Trebuie să fie o sinergie, o complementaritate a ingredientelor și aromelor, să înțelegi logica lor. Nu poți să iei la întâmplare niște ingrediente, să le amesteci și să speri că îți iese ceva’, a concluzionat Marian Porumb.

AGERPRES/(A — autor: Elena Stanciu, editor: Diana Dumitru)