In cadrul acestei rubrici vă prezentăm rețete culinare vechi, preluate din diferite ”tratate” de specialitate, precizând, de fiecare dată, sursa.
În această săptămână vă propunem ”Omletă cu spanac sau trufe” și ”Înghețată de piersici”, rețete care au fost publicate în seria ”Buna Menajeră — Carte de bucate, practică” (1907) scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad.
Omletă cu spanac sau trufe
Ia patru ouă, bate-le cu totul, pune zahăr pisat pe vanilie cât măsura ouălor, adică patru linguri de zahăr și o lingură de făină bună picluită uscată și puțină sare; apoi ia un vas ca cel de mai sus, uns gros cu unt proaspăt, spre a se coace omleta sau omletele; bate toate acestea peste un sfert de oră treptat, întâiu ouăle, apoi zahărul și în fine făina, amestecă-le bine cu răzătura dela o lămâe, toarnă-le în vas, dă-le la cuptor și observă până ce se va coace; apoi scoate-o și deșart-o pe o masă curată și uscată; pregătește de mai ‘nainte spanac curățit, spălat, opărit, scurs și sărat puțin, tocat și amestecat cu smântână și cu unt proaspăt; ferbe-l să scadă după trebuință și câtime; dacă vrei însă cu trufe, pregătește 360 grame de trufe tăiate mărunt, o lingură bună de unt, 210 grame de Maderă, piper și puțină sare; pune-le să șeadă acoperite și, când vei vrea, pune îndată omleta în două și dă-o caldă la masă.
Dacă vrei să fie dulce, pune orice fel de compot, mere crețești sau pere pergamute, pregătite cu zahăr, și când o dai la masă, mai presar-o cu puțin zahăr. La omleta cu spanac, de mai sus, suprimi zahărul.
Înghețată de persici
Curăță bine 1.200 grame de persici de coajă, taie-le felii, presară-le cu zahăr, toarnă 300 grame de vin peste ele și lasă-le să stea trei sau patru ore, dă-le apoi prin sită și leagă-le cu 900 grame de zahăr și 600 grame de apă; stoarce zeama dela șease lămâi în zahăr și amestec-o cu persicile; pune apoi această compoziție în mașină și las-o să înghețe.
Pentru înghețate trebue să ai o mașină de tinichea sau de cositor bun, nestricată, cu capac bine potrivit ca să nu pătrundă sarea cu ghiața înăuntru, fiindcă atunci se strică gustul înghețatei, și un ciubăr cu apă, având un cep pentru ca să poți scoate apa, când se topește ghiața.
Înainte de a pune mașina în ciubăr, trebue să așezi într ‘însul un rând de gheață tăiată în bucăți și vre-o două-trei kilograme de sare pisată cam gros, apoi iar gheață și iar sare până sus.
În mijloc se lasă loc pentru așezat mașina, iar împrejurul ei se mai pune gheață și sare până aproape de capac. Apoi învârtește mereu înghețata și amestec-o și pe dinăuntru cu o lopțică de lemn, fiindcă în aceasta stă ca să se facă înghețată. Acoper-o apoi cu gheață și las-o să stea o oră. După aceea poți să o dai la masă.
AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
July 24th, 2015 |
Amenajarea primei porțiuni din Peștera Vântului este posibilă datorită unei finanțări atrase de CAPDD Bihor, administratorul sitului Natura 2000 “Defileul Crișul repede — Pădurea Craiului”. Proiectul “Pădurea Craiului — un loc mai plăcut de vizitat, un loc mai bun în care să trăiești” se derulează între 1 iulie 2015 și 30 iunie 2018, având un buget total de 114.576 dolari, din care suma de 100.000 de dolari reprezintă finanțarea nerambursabilă. Banii sunt alocați prin intermediul programului “Green Entrepreneurship — Dezvoltarea Destinațiilor de Ecoturism din România”, un program comun al Romanian-American Foundation și al Fundației pentru Parteneriat.
Prin acest nou proiect, suma finanțărilor atrase de această organizație, CAPDD Bihor, în cei 13 ani de existență, trece de un milion de euro investiți în protejarea naturii și promovarea turismului bihorean.
Președintele CAPDD Bihor, Paul Iacobaș, a precizat că prin proiect sunt prevăzute mai multe acțiuni care vor îmbunătăți zestrea turistică a Pădurii Craiului și vor contribui la dezvoltarea capacității de administrare a ecodestinației.
“Vor fi realizate semnalizările traseelor de cicloturism din interiorul destinației, va fi pus la punct un nou traseu, ‘Turul Pădurii Craiului’, se vor identifica și amenaja noi trasee, poteci tematice și un parcurs de aventură, locuri de parcare, un muzeu al explorării în peșteri, centru de vizitare în Vadu Crișului, parteneriate cu autorități locale. Va fi marcat și parcursul magistralei europene de drumeție, E3. De asemenea, urmează să fie reabilitat, în totalitate, sistemul de iluminat al Peșterii Unguru Mare, din Șuncuiuș”, a precizat Iacobaș.
AGERPRES/(A, AS — autor Eugenia Pașca, editor: Cristian Anghelache)
July 24th, 2015 |
‘Este, de fapt, partea de cortină pe care au văzut-o ochii lui Eminescu, atunci când, la sfârșitul lunii august și primele două zile din septembrie ale anului 1868, a fost prezent aici împreună cu trupa lui Mihail Pascaly. Sigur, putem merge mai departe și putem spune că aceeași cortină a fost văzută și de George Enescu, la concertul din 5 noiembrie 1931, iar în iunie 1933, pe scena teatrului orăvițean, au ținut discursuri, în fața elitei intelectuale a fostului județ Caraș, Regele Carol al II-lea și, pe atunci Voievodul Mihai de Alba Iulia, care, aici la teatru, dobândește și titlul de cnez de Banat’, a declarat miercuri, pentru AGERPRES, Ionel Bota, directorul Teatrului Vechi Mihai Eminescu din Oravița.
În cadrul clădirii Teatrului Mihai Eminescu funcționează un muzeu cu elemente de cultură locală, unde se află și această cortină, care, la prima vedere pare doar o bucată de pânză veche, decolorată. Numai că, de fapt, este vorba despre prima cortină a celui mai vechi teatru din România.
‘Prin anii 1830, se pictează cortina pentru care se apelează la o făbricuță de la nivelul Imperiului, ce avea o astfel de specializare, ale cărei coordonate, imprimate pe pânză se pot citi și astăzi. În prezent se mai păstrează doar partea de sus a cortinei. Sigur, este un miracol păstrarea ei, în situația în care, vreme de 50 de ani, vigilii vechii ideologii comuniste nu prea agreau asftel de obiecte care purtau însemne amintind de vechiul Imperiu austro-ungar. Dar iată, încă un miracol în această clădire, care mai adaugă un plus istoriei sale culturale românești și, sigur, europene’, afirmă dr. Ionel Bota.
Vizitatorii teatrului, interesați de istoria acestui edificiu, mai pot vedea și o bucată din scândura pe care a fost prinsă vechea cortină.
‘Mai avem și butaforia scenei, practic, scândura de care era prinsă cortina. La restaurarea din 1872 — 1873, scândura a fost redecorată de pictorul local Iosif Rosenberg, care chiar și semnează pe această bucată de lemn’, explică directorul Teatrului Vechi Mihai Eminescu din Oravița.
Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oravița este inclus pe lista monumentelor istorice din România. Construit în anul 1817 după proiectele arhitectului Ion Niuni, este primul teatru din România. Teatrul e ridicat în stilul barocului vienez, imită vechiul Burgtheater al Vienei care, nemaiexistând efectiv din anii 1889-1890, sporește valoarea de unicat a teatrului din Oravița. De asemenea, este prima clădire de teatru din sud-estul Europei executată din piatră și de asemenea prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă.
Din păcate, păstrarea elementelor valoroase ale celui mai vechi teatru din țară devine din ce în ce mai dificilă, în lipsa unor fonduri și, probabil, a unei promovări adecvate a acestui obiectiv de patrimoniu.
AGERPRES / (AS — autor: Paula Neamțu, editor: Marius Frățilă)
July 23rd, 2015 |
Descoperirea vine după o amplă campanie de prospectare a unei zone de circa 10 hectare din incinta Complexului Arheologic Porolissum, cu accent pe porțiunea unde se presupune că a existat municipiul roman Septimium Porolissense.
“Municipium Septimium Porolissense este un oraș roman ridicat la rang de municipiu de împăratul Septimius Severus, care prin acest act recunoaște și contribuția trupelor din castru și din zona aceasta la victoriile sale împotriva unor pretendenți la tronul imperial, dar în același timp și evoluția spre urban a acestei așezări aflate la marginile nordice ale Imperiului Roman. În ultimii ani am pornit în mod metodic, printr-o masivă campanie de prospecții la suprafață, făcute cu metode moderne, cu mijloace geomagnetice și prin metoda rezistenței electrice, cu zboruri cu drona, metode care ne-au oferit în final o imagine pe o suprafață de circa 10 hectare pe care presupunem că se întinde acest municipiu. Rezultatul a fost extrem de spectaculos și de pozitiv. În primul rând am reușit să delimităm o zonă pentru acest municipiu, în mare, sigur, fără a putea determina toate structurile de locuite. Pe de altă parte, am putut să ne facem o imagine asupra unor zone mai bine păstrate și cu clădiri monumentale”, a declarat marți, pentru AGERPRES, profesorul doctor habilitatis Coriolan Opreanu, director adjunct al Institutului de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca al Academiei Române
Ca urmare a datelor obținute prin prospecțiunile realizate, s-a propus administratorului, respectiv Consiliului Județean Sălaj, extinderea Rezervației Arheologice Porolissum și în această zonă, mai precis un circuit de vizitare care să treacă prin zonele deja cunoscute — Amfiteatrul, Poarta Praetoria și să ajungă și în oraș pentru ca imagine vizitatorului despre amploare locuirii să fie completă.
“Am început anul trecut printr-un proiect pilot prin care am verificat acuitatea imaginilor obținute prin prospecțiile de suprafață și apoi, anul acest am trecut la un proiect real de cercetare pe care l-am intitulat “Viața urbană pe frontiera de nord a Imperiului Roman. Orașul roman Porolissum — monumente publice și rezidențe private”, pentru că, evident, într-un oraș găsim monumente publice, folosite de comunitate, sedii ale administrației locale și chiar provinciale, pentru că Porolissum, foarte probabil, aproape sigur, era capitala administrativă a provinciei Dacia Porolissensis. Găsim și locuințe, găsim și terme și multe alte instalații urbane ce caracterizat și defineau orașul în antichitatea romană”, afirmă sursa citată.
Dintre clădirile descoperite, cea mai importantă pare a fi un edificiu cu dimensiuni impresionante, cu o lungime de 40 de metri și o lățime de 20 de metri, ce a avut destinația de templu sau basilică romană
“Concret, una dintre clădirile pe care am ales-o spre cercetare este una monumentală, probabil cea mai mare, pe lângă amfiteatru evident, pe care o putem găsi la Porolissum. Este o clădire cu niște dimensiuni impresionante, cu o lungime de 40 de metri și o lățime de circa 20 de metri. După lățimea zidurilor — față avem un zid de circa 1,5 metri cu contraforți de doi metri, ne dăm seama că această clădire avea și o înălțime corespunzătoare, probabil pe două nivele. Dacă ținem cont de alte monumente similare, păstrate în picioare în Africa de Nord, cu înălțimi de peste 20 de metri, clădirea pare să fi fost foarte înaltă. În privința destinației și funcționalității acestei clădiri, după prima campanie de săpături avem câteva idei și câteva ipoteze, dar vom ști mai multe numai după cercetări viitoare. După planul clădirii, în primul rând, mai puțin după obiectele descoperite, ar putea să fie un templu masiv — greu de găsit exemple similare în Dacia Romană, dar ar putea să fie foarte bine și o basilica. Această construcție specifică orașelor romane, basilica, este un fel de hală mare acoperită, cu etaj, unde pe timp nefavorabil se desfășurau tranzacțiile comerciale, judecățile făcute de procuratorul provinciei și alte întâlniri sociale. Basilica era întotdeauna vecină Forului, care avea aceeași destinație, doar că era descoperit, fiind folosit vara, pe timp favorabil. Structura acestei clădiri este compusă dintr-o parte orientată spre est, compusă din trei încăperi, dintre care semnificativă este cea centrală, care are în interior o absidă, adică un contur semicircular, unde în cazul templului ar fi trebuit să fie altarul, iar în cazul basilicii era catedra și podiumul pe care stătea cel ce împărțea dreptatea”, precizează Coriolan Opreanu.
Arheologii au decopertat până în prezent mare parte din cele trei încăperi menționate și zidurile de colț ale clădirii.
Potrivit sursei citate, prin restaurare, clădirea ar putea deveni un punct de reper al Porolissum-ului, atât pentru specialiști, cât și pentru turiști.
“Determinantă pentru alegerea uneia din cele două ipoteze va fi cercetarea zonei adiacente, ce apare pe planuri ca o curte imensă. Dacă ar fi un templu, ar trebui să fie o curte flancată de niște coridoare acoperite, unde se putea sta oamenii pentru odihnă sau, dacă este vorba de o basilica, ar trebui să fie două șiruri de baze care să susțină coloanele, pentru că ea era compusă dintr-o navă centrală mai înaltă și două coridoare mai joase, laterale, toate acoperite. Evident că această clădire monumentală oferă o perspectivă extraordinară unei viitoare restaurări. Dacă această clădire va fi restaurată pe baza unui proiect decent, executat de un profesionist, nu neapărat român, atunci Porolissum-ul va dobândi un monument de excepție care va atrage atenția nu doar specialiștilor, dar și turiștilor și celor celor care vor încerca să înțeleagă ceva din grandoarea acestui oraș de frontieră, pe care îl putem compara cu orașul Volubilis, din nordul Africii. Acela se afla la frontiera deșertului cu berberii, acesta la frontiera nordică, muntoasă, cu alte neamuri cu care atunci când nu existau relații tensionate, se făcea un comerț serios. Acum doi ani, în zona vămii de la Porolissum am descoperit un târg, o zonă comercială cu aceste populații”, menționează specialistul în arheologie romană.
El spune că din monedele de secol III pe care le-a găsit, pare că această clădire face parte exact din programul urbanistic inițiat de Septimius Severus, la începutul secolului III. ”Este aproape sigur că acest edificiu grandios aparține acestui moment când orașul devine municipiu, cu clădiri pe măsura acestui statut”, a conchis sursa citată.
Rezervația arheologică Porolissum este unul dintre cele mai mari și bine păstrate situri arheologice din România. Acest centru militar de graniță a fost stabilit în anul 106, de împăratul roman Traian, pentru a apăra trecerea principală dinspre Munții Carpați (Meseș) spre Dacia Porolissensis. După câteva zeci de ani, Porolissum a evoluat într-un important centru comercial, care facilita schimburile dintre romani și barbari, continuând să prospere vreme de aproape un mileniu după retragerea romană din Dacia, din anul 271.
AGERPRES /(A — autor: Sebastian Olaru, editor: Adrian Drăguț)
July 23rd, 2015 |
Evenimentul se înscrie pe linia altor acțiuni derulate până acum de Geoparc, cu accent pe latura artistică și culturală, scopul final fiind promovarea în rândurile turiștilor a dinozaurilor pitici — unici în lume, care au trăit pe fosta Insulă a Hațegului în urmă cu 70 de milioane de ani.
‘Ne propunem să promovăm Geoparcul Dinozaurilor, dar și întreaga zonă a Țării Hațegului. Festivalul Dinozaurilor se referă la dinozauri, dar și la ceea ce înseamnă un geoparc, adică relația dintre om și pământ’, a declarat joi, pentru AGERPRES, purtătorul de cuvânt al Geoparcului Dinozaurilor, Adina Popa.
Turiștii care se află în zona Hațegului vor putea să vadă machetele în mărime naturală realizate pentru Magyarosaurus Dacus și Balaurul bondoc, dar și cuiburile cu ouă de dinozaur descoperite la Tuștea.
‘Magyarosaurus Dacus a ajuns deja la Hațeg pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști. Balaurul bondoc îi așteaptă pe turiști la centrul de vizitare din orașul Hațeg, iar în localitățile General Berthelot și la Casa Dinozaurilor Pitici din Sânpetru vor putea vedea machete de dinozauri, cuiburi cu ouă de dinozauri și expoziții tematice realizate de studenți de la Universitatea din București’, a completat reprezentanta Geoparcului.
Pe de altă parte, în cele trei zile ale manifestării vor avea loc mai multe ateliere de creație dedicate copiilor, în care aceștia se vor juca și vor crea propriile piese pe care le vor putea lua apoi acasă, dar și prezentarea unei piese de teatru.
Iubitorii muzicii folk sunt invitați sâmbătă, de la ora 19,30, la ‘O seară între prieteni’ alături de soliștii Dana Florian, Nicu Zotta, Felicia Popescu, Florin Camen, Dan și Teo Manciulea. Decorul va fi asigurat de Cetatea medievală Mălăiești, din comuna Sălașu de Sus.
Intrarea publicului la toate evenimentele este liberă.
AGERPRES / (AS — autor: Sorin Blada, editor: Marius Frățilă)
Mulţi dintre bunicii voştri au aflat din bătrâni că uriaşii ar fi trăit pe pământ înaintea oamenilor.
Mai multe detalii pe http://www.mihailovici.ro/archives/5283
July 23rd, 2015 |
Sursa: arhiram.ro
Așezământul monahal de la Govora se numără printre cele mai vechi din țară, fiind ridicat parțial în secolul al XIV-lea și al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. În 1440 a fost distrusă de boierul Albu cel Mare în perioada domniei lui Vlad Țepeș, ca după aceea, între anii 1492-1496, să fie refăcută de Vlad Călugărul și Radu cel Mare.
Între anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab face mănăstirii o reparație totală în vederea instalării tiparniței dăruite de mitropolitul Petru Movila de la Kiev.
Așezarea tipografiei în incinta mănăstirii s-a făcut din porunca și cu cheltuiala voievodului Matei Basarab și cu osteneala egumenului Meletie Macedoneanul, care o adusese de la Kiev.
Sursa: arhiram.ro
Mănăstirea Govora rămâne în istoria neamului ca fiind gazda primei tipărituri în limba română — “Pravila de la Govora” — după tipăriturile din Ardeal ale lui Coresi. Încăperile în care a funcționat vechea tipografie mai există și astăzi, menționează sursa citată.
Această valoroasă lucrare, “Pravila de la Govora. Întâiul cod de legi din țara Românească (1640)”, a fost prezentată în aprilie 2015, la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), în cadrul micro-expoziției “Exponatul lunii”.
Pravila Bisericească sau Pravila Mică a fost tipărită în limba română, cu alfabet chirilic în anul 1640. Lucrarea reprezintă prima culegere de legi juridice, canonice și civile, în limba română. Traducerea s-a făcut după o ediție slavonă care are la bază un nomocanon bizantin, arăta MNȚR într-un comunicat cu prilejul deschiderii expoziției.
După perioada lui Matei Basarab, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în anii 1710-1711, mănăstirea a fost restaurată și extinsă. Trapeza i-a fost adăugată în 1775, iar clopotnița și clădirile de pe latura stângă, cât și pe cele de pe latura nordică, i-au fost ridicate la începutul secolului al XVIII-lea, cu unele modificări în secolul următor.
Sursa: arhiram.ro
În interiorul bisericii, pe lângă valoroasa pictură se găsește o frumoasă catapeteasmă originală, din lemn, sculptată în stil brâncovenesc.
Cutremurele din 1940, 1977 și 1986 au adus mari pierderi acestui lăcaș. Întregul ansamblu a fost renovat între anii 1957-1969, ultima reparație făcându-se în anii 1986-1988.
Printre valorile de artă ale Mănăstirii Govora sunt menționate de către Arhiepiscopiei Râmnicului: un Epitrahil dăruit de Radu cel Mare, cu o broderie lucrată în fir de aur, argint și mătase (sunt brodați: Mântuitorul Iisus, Maica Domnului, Sfântul Ioan și alți sfinți); icoana Maicii Domnului Hodrighita; icoana Maicii Domnului Îndurerată ș.a.
AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Marina Bădulescu)
July 23rd, 2015 |
Sursa: ctmsomesul.ro
Acestea se află într-un cadru natural impresionant, pe valea pârâului Stăncioi în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al municipiului Râmnicu Vâlcea. Goranu este un cartier din Vâlcea, iar rezervația se găsește în partea estică a acestuia, la 4 km de centrul orașului.
Sursa: timpuldevalcea.net
Rezervația, monument al naturii, declarată arie protejată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000, se întinde pe o suprafață de 12 hectare între Valea Stăncioiului și Dealul Cornetu. Locul este denumit de localnici “La Ciuroaie”. Aici poate fi observat un ansamblu de piramide, constituite din rocă sedimentară, nisipuri, argile, pietrișuri, formate în urma eroziunii diferențiate a solului prin acțiunea apei (spălare, șiroire) și a aerului (îngheț, dezgheț, vânt), așa cum arată site-urilewww.voceavalcii.ro. și www.viatavalcii.ro.
Sursa:aradeanca.com
Conglomeratele slab cristalizate au o înălțimi ce depășesc, uneori, 80 de metri și oferă un peisaj neobișnuit, îmbinat cu zone de adâncituri de peste 10 metri în versantul văii și forme cu aspectul unor imense tuburi de orgă. Structurile au culori diferite. Unele sunt gri, altele sunt galbene sau roșii.
Sursa: panoramio.com
Piramidele din Valea Stăncioiului au fost descrise pentru prima dată de profesorul universitar Gheorghe Niculescu, în anul 1957. De asemenea, sunt descrise de profesorul Gheorghe Ploaie, într-una dintre cărțile sale: “Șiroirile sau piramidele de pământ de la Goranu sunt formațiuni specifice, unice în Romania. Deosebit este chipul uman modelat în una din râpele de pe versantul drept al văii. Această râpă, de mici dimensiuni, este deosebită de celelalte 11 din cuprinsul văii prin prezența celor două formațiuni asemănătoare căpățânilor de zahăr. Pe cea din stânga distingem, cu puțină imaginație, un chip uman, iar pe cea din dreapta observăm șiroiri incipiente deja adâncite în versant, care pot închipui degetele adunate ale unei mâini. În cele zece sectoare de eroziuni de pe Valea Stăncioiului se întâlnesc diferite forme: creste, piramide, turnuri, jgheaburi etc”.
Sursa: cartitaplimbareata.ro
Rezervația naturală unde se află Piramidele din Valea Stăncioiului rămâne unul dintre cele mai atractive obiective turistice din zona Râmnicului.
AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Marina Bădulescu
July 23rd, 2015 |
Sursă foto: Captură YouTube
Situată în nord-estul Africii (cea mai mare parte a teritoriului) și sud-vestul Asiei (peninsula Sinai, este considerată ca parte a Asiei) este delimitată de Marea Mediterană la nord, Fâșia Gaza, Israel și Marea Roșie la est, Sudan la sud și Libia la vest.
Republica Arabă Egipt este destinația turistică supremă în materie de vizitare a monumentelor, de la misterioasele și uimitoarele piramide din Gizeh, la malul apusean al Nilului, la templele din Abu Simbel, potrivit globi.ro.
Sursa foto: Captură YouTube
Egiptul abundă în activități distractive — scufundări și snorkelling printre recifele de corali, croaziere de-a lungul Nilului și călătoriile în spatele cămilelor prin Sahara — și deseori pot combina aceste aventuri cu experiențe de o reală semnificație culturală. Țara beneficiază de o gamă de resorturi turistice de talie mondială, de la farmecul boem al localității litorale Dahab, la eleganta extravaganță a resortului El Gouna (supranumit “Veneția Mării Roșii”) și incredibilele frumuseți naturale din Sharm el-Sheikh.
Cairo este capitala țării și are o populație de 10.902 de locuitori (2009) potrivit worldpopulationreview.com. Numele “Cairo” înseamnă în arabă “Cuceritorul” sau “Învingătorul”. Cairo este cel mai mare oraș vorbitor de limba arabă și se află localizat lângă delta fluviului Nil. De-a lungul timpului, orașul a fost cunoscut sub cele mai diverse nume, cel mai interesant fiind “Orașul cu 1000 de Minarete”, potrivit gotravel.ro.
Sursa foto: Captură YouTube
Cairo abundă în atracții turistice, cele mai cunoscute dintre ele fiind monumentele și relicvele din perioada faraonilor. Orașul poate fi împărțit în patru zone importante: vechiul Cairo, zona centrală, zona islamică și împrejurimile.
Vechiul Cairo reprezintă o experiență diferită, aici putând fi admirate vestigii din timpul dominației romanilor, Sinagoga Ben Ezra și biserici, precum Al-Muallaqa sau Biserica Sf. Gheorghe, potrivit flysky.ro. Muzeul Egiptean, unul din cele mai importante obiective, se află în centrul orașului, în piața Tahrir, unde pot fi admirate galeriile lui Tutankhamon și expoziții de mumii sau bijuterii din antichitate.
Sursa foto: Captură YouTube
Un alt obiectiv este Universitatea Al Azhar, care este cea mai veche din lumea islamică, fiind ridicată în anul 988, lângă moscheea cu același nume. Lângă universitate se află Muzeul Islamic de Artă, dar și moschei cu o arhitectură impresionantă, precum moscheile Mohammed Ali și Ibm Tulun. De asemenea, aici se găsește și bazarul Khan Al-Khalili, un paradis al cumpărăturilor.
Sfinxul
Pe platoul Gizeh, în apropierea orașului, se află, unele dintre cele mai vizitate obiective turistice din Egipt, Marile Piramide și Sfinxul, statuia imensă cu corp de leu înaripat și cap de om. Piramida Keops este cea mai mare și, inițial, era acoperită cu piatră de calcar alb. Celelalte două, mai mici, sunt piramidele Khafre (Kefren) și Menkaure (Mikerinos).
AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan; editor: Irina Andreea Cristea)
July 23rd, 2015 |
La 23 iulie 1859 a apărut, la București, prima publicație a Armatei Române, ”Observatorul militar, diariu, politicu și scientificu” (până la 3 dec. 1859).
Problematica militară a constituit o preocupare încă dinainte de apariția publicațiilor cu caracter militar. Astfel, în 1789, doctorul Ioan Piuariu Molnar, distins intelectual transilvănean, a avut inițiativa apariției unui săptămânal cu titlul ”Foaie română pentru econom”, în care una dintre rubrici era dedicată știrilor militare. Proiectul nu s-a materializat, însă interesul pentru acest domeniu s-a concretizat în apariția unor broșuri precum ”Întâmplările războiului francezilor” sau ”Scurtă arătare despre luarea Parisului”. Au urmat rubrici militare în ”Curierul românesc”, ”Albina românească” sau ”Propășirea”.
Prima publicație dedicată exclusiv fenomenului militar românesc a fost ”Observatorul militar”, seria nouă a acestuia apărând din 22 iulie 1994. În 2004, la împlinirea a 145 de ani de la înființarea primei publicații militare românești, săptămânalul ”Observatorul militar” a fost decorat cu Ordinul ”Meritul Cultural” în gradul de Cavaler.
În ziua de 23 iulie sunt omagiate generațiile de ziariști în uniformă. Publicațiile militare sunt nu numai ziare militare, ci și ziare politice, sociale și literare.
AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)
July 21st, 2015 |
Sediul Parlamentului European din Bruxelles, clădirea ‘Altiero Spinelli’.
Caesar transformă între 57-51 î. Hr., teritoriul Belgiei în provincie romană — Gallica Belgica. În secolele IV-V d.Hr. acest teritoriu este ocupat de franci și inclus în regatele merovingian, apoi carolingian. În 843, teritoriul Belgiei este împărțit între Franța și Lotaringia (viitorul Imperiu Romano-German — cea mai mare parte a Belgiei) prin Tratatul de la Verdun. În partea care revine Franciei Occidentalis se constituie comitatul Flandrei, potrivit www.mae.ro, iar în cealaltă parte se constituie Ducatul Lotaringiei Inferioare care, cu timpul, se fărâmițează în mai multe formațiuni feudale (ducatul Brabant, comitatele Hainaut, Namur, Limburg, Luxemburg și episcopatele Liege, Cambrai și Touraine).
Teritoriul Belgiei este integrat, între 1804-1815, Imperiului napoleonian. În 1815 are loc înfrângerea lui Napoleon la Waterloo, încheindu-se astfel regimul francez în Belgia. La 9 iunie 1815, Actul final al Congresului de la Viena consfințește crearea Regatului Țărilor de Jos (31 mai 1815) prin unirea Belgiei cu Olanda.
Urmare a revoluției de la 1830, Belgia a dobândit independența față de Regatul Țărilor de Jos. La 7 februarie 1831 are loc promulgarea unei Constituții, cea mai democratică din Europa acelor vremuri. La 21 iulie, Leopold de Saxa-Coburg este încoronat ca rege al Belgiei, sub numele de Leopold I (1831-1865).
După obținerea independenței, Belgia a cunoscut un proces de industrializare accelerată, devenind, ulterior, putere colonială în Africa. În 1948 a format, împreună cu Luxemburg și Olanda, Uniunea Vamală Benelux. Membru fondator al NATO (1949).
Constituția definește Belgia drept ”stat federal, compus din comunități și regiuni” (potrivit www.mae.ro), fiind împărțită în trei regiuni — Flandra (nord), locuită masiv de vorbitori de limbă olandeză, Valonia (sud), preponderent francofonă, dar cu o regiune de circa 700.000 de vorbitori de limbă germană și Regiunea-capitală Bruxelles, centru francofon cu cele 19 comune componente.
Acoperind o suprafață de 32,6 kmp, Bruxelles sau Brussel este capitala Belgiei, dar și a Regiunii-capitală Bruxelles, având o populație de 2.029.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov). Bruxelles este reședința Familiei Regale, dar și a mai multor organizații internaționale.
La început, localitatea a fost o mică așezare pe o insulă a râului Senne, devenind, în cele din urmă, proprietatea ducilor de Brabant. În 1530 a devenit capitala Țărilor de Jos, aflată atunci sub controlul dinastiei Habsburgilor. Făcând parte din regatul Olandei, începând cu 1815, a fost centrul revoltei belgiene din 1830, iar ulterior capitala Belgiei.
Sediul Consiliului European din Bruxelles.
În 1958, orașul Bruxelles a fost ales ca sediu al Comunității Economice Europene (CEE). În 1965, cu prilejul fuziunii instituțiilor europene, Bruxelles devine, alături de Luxemburg și Strasbourg, una dintre cele trei capitale ale Comunităților Europene.
În Bruxelles își au sediul principalele instituții europene: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor, dar și alte agenții europene: Agenția de Apărare, cea de Educație, Audiovizual și Cultură, Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovație, Agenția de control piscicol, Agenția pentru Sisteme Globale de Navigație prin Satelit, Agenția pentru Cercetare, Agenția Executivă a Consiliul European al Cercetării și Agenția Executivă pentru Rețeaua de Transport Trans-European.
Bruxelles este și sediul Cartierului General al NATO, ca și al EUROCONTROL și al mai multor corporații multinaționale, fiind al treilea centru de conferințe internaționale din lume.
Declarată, în 2000, capitală culturală europeană, Bruxelles are o mare varietate de muzee, monumente, piețe și clădiri istorice.
Grande Place din Bruxelles.
Celebrul bulevard Anspach, traversează centrul capitalei de la nord la sud, ajungând în Grand Place, imensa piață pietonală a orașului, în care se găsește mare parte din istoria Bruxelles-ului, cu clădiri și monumente în stil baroc și gotic, după cum arată site-ulghideuropean.ro. Aici se află impunătorul sediu al Primăriei, construcție gotică din secolul al XV-lea, dar și Casa Regelui (Maison du Roi), care găzduiește expoziții unice sau Casa Breslelor. Piața face parte din patrimoniul mondial UNESCO (1989), fiind primul centru meșteșugăresc al orașului, datând din secolul al XII-lea.
Covor de flori în Grand Place.
Odată la doi ani, în această piață, considerată una dintre cele mai frumoase din lume, este realizat un covor din peste 1 milion de fire de begonii de toate culorile, care ajunge să acopere aproximativ 1.800 mp. Un alt eveniment ce se desfășoară aici este procesiunea muzicală numită ”Ommegang” la care participă atât localnicii, cât și turiștii.
Manneken Pis este una dintre cele mai vestite statui ale Europei. Cu o înălțime de 60 cm și realizată în secolul al XVII-lea de către Jerome Duquesnoy, statuia reprezintă un băiețel pus pe șotii, care, potrivit specialiștilor, amintește de exuberanța vechiului Bruxelles.
Printre alte atracții turistice importante ale Bruxelles-ului se află: Palatul Regal, Primăria și Palatul de Justiție, Muzeul Regal de Arte Frumoase, Muzeul Instrumentelor Muzicale, Muzeul Horta, Muzeul Regal al Armatei și Istoriei Militare, Muzeul Ciocolatei, Catedrala Saint-Michel, ce poartă numele patronului orașului, Atomium o structură uriașă ce a fost construită pentru Expoziția Mondială din 1958, Galeriile Saint Hubert, Centrul de benzi desenate, Cartierul tradițional Les Marolles, Cartierul European, Sablon cartierul anticarilor, Laeken Palace (un important parc ce acoperă o suprafață de 160 ha), Parcul Bruxelles, Parcul Leopold, Parcul în miniatură Mini-Europe.
Parcul Mini-Europa din Bruxelles, ce are clădiri în miniatură ale unor obiective turistice din întreaga Europă.
Bruxelles nu este un oraș cunoscut numai pentru obiectivele sale turistice, ci și pentru unele specialități culinare, cum ar fi ciocolata, faimoasele gaufre, dar și berea belgiană.
AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
Articol din 