Medalia de argint a fost câștigată de Anna Buehler, din Germania, cu 6,55 m (a doua săritură ca valoare 6,52 m), iar cea de bronz a revenit sportivei din Spania Fatima Diame — 6,55 m (a doua săritură 6,16 m).

În concursul de la Eskilstuna, desfășurat cu un vânt favorabil de 3-4 m/s, Florentina Marincu a început cu 6,34 m, a continuat cu 6,78 m, apoi 6,58 m, 6,51 m, după care, cu victoria asigurată, a renunțat să sară, pentru a nu forța inutil într-un sezon început încă din prima lună a anului, cu vârf de formă și pentru competițiile de sală.

Componentă a CNS Cetate Deva, unde este antrenată de Nicolae Alexe, Florentina Marincu a făcut un progres constant și firesc, de la cele 2 titluri mondiale la cadeți, în 2013, la Donețk, la acest titlu european de la categoria superioară de vârstă, dublat de medalia de bronz obținută vineri la triplusalt. Mai mult, a și ars etapele, anul acesta reușind să cucerească medalia de bronz a senioarelor, la lungime, la CE indoor de la Praga, cu un nou record continental de junioare, cu 6,79 m.

Ca mai toate fetițele născute la Deva, primul impuls a fost spre gimnastică, acolo aflându-se de mulți ani centrul cel mai productiv al sportului românesc. Dar, așa cum a declarat, “nu am putut continua la gimnastică, pentru că am crescut repede, eram prea înaltă, alegând atletismul, unde a contat și viteza”.

La actualele CE de juniori, delegația României a cucerit în total 3 medalii, aur și bronz pentru Florentina Marincu, la lungime și, respectiv, triplusalt, și argint, prin Rareș Toader, la aruncarea greutății, rezultat meritoriu, care menține atletismul juvenil din țara noastră în primele rânduri ale ierarhiei internaționale.

Câștigători ai finalelor de duminică, ultima zi a competiției: masculin: disc: Bartolomej Stoj (Polonia) — 68,02 m, nou record al campionatelor; 800 m: Kyle Langford (Marea Britanie) — 1’48″99/100; 4×100 m: Suedia — 39″73/100 — nou record național de juniori; triplusalt: Naim Babaiev (Azerbaidjan) — 17,04 m — nou record al campionatelor; în această probă, românul Constantin Crișan a fost al 12-lea, cu 14,98 m; 3.000 m obstacole: Yohanes Chiappinelli (Italia) — 8’47″58/100; feminin: 400 m garduri: Nenah de Connink (Belgia) — 57″85/100; 4×100 m: Marea Britanie — 44″18/100; înălțime: Morgan Lake (Marea Britanie) — 1,91 m; 1.500 m: Bobby Clay (Marea Britanie) — 4’17″51/100; 5.000 m: Alina Reh (Germania) — 16’02″01/100.

AGERPRES (editor: Teodora Oprea)

The silver and bronze medals were won, at a considerable difference, by Chinese athlete Rui Zeng — 13.04 m (second best jump 12.98), and Cuban Yanna Anay Armenteros — 13.04 m (second best jump 12.74), respectively.

Georgiana Anitei is thus the third Romanian champion in the triple jump of the competition, the title being won previously by Florentina Marincu in Donetsk, in 2013, with a 13.75 m jump, and Cristine Spataru who set the record of the event, with 13.86, in Sherbrooke, Canada, in 2003.

Born on March 26, 1999, Georgiana Iuliana Anitei is a member of the SCM Bacau club where she is coached by Cristi Nemteanu. She is also set to take part in the finals of the long jump event in Cali. AGERPRES

Băieții trebuiau, în mod obligatoriu, să aducă ‘daruri de dragoste’, de regulă o ‘păpușă’ de caș, iar dacă ‘ofranda’ le era acceptată primeau în schimb un fir de busuioc pe care fetele îl purtau la piept, în păr sau la cingătoare.

”În zona noastră sunt crescători de oi din tată în fiu. În anul 1938, spre exemplu, erau 250.000 de oi aici, în Covasna, toți munții ăștia erau plini de stâni. Ciobanii urcau la munte primăvara și mai veneau de Sântilie, iar când veneau trei zile chefuiau (…) Eu eram copil și țin minte că se adunau ciobanii în Valea Zânelor, își alegeau fetele, iar nunțile se făceau în toamnă când terminau cu muntele, că nu era ușor să organizezi o nuntă (…) Eu am prins momentele în care fiecare mergea la nuntă cu lingura, furculița și paharele de acasă, că nu era logistică pentru nunți, ca acum. Și înainte, pe vremea părinților mei, era o mândrie să fie anunțată zestrea care se dădea fetei sau băiatului. A fost și atunci și se menține și acum’, a declarat pentru AGERPRES, Dorel Lungu, unul dintre membrii de vază ai comunității locale din Voinești.

Nunta mocănească ținea patru-cinci zile, începea vinerea cu făcutul podoabelor și se încheia luni cu ‘spălatul blidelor’ sau marți, cu adunatul cortului. ‘Se adunau toate neamurile să dea o mână de ajutor la spălatul vaselor și se începea cu pastramă, cu bulz, cum e tradiția la noi’, a adăugat Dorel Lungu.

Păpușile de caș se făceau în niște matrițe din lemn ornamentate cu diferite modele sculptate, iar capul avea formă de cruce.

”Cașul se punea la înmuiat, se fierbea la o anumită temperatură, cu sare, și când se scotea din cazan se punea în matrița cu cruce, cu simboluri ortodoxe. Erau niște bucăți din lemn sub forma unei femei (…) E greu de făcut păpușarul, că așa îi zice, trebuia cineva care să se priceapă. Tata a avut unul, dar l-a dat cuiva și nu s-a mai întors (…) Când veneau de la stână, ciobanii aduceau în glugă vreo trei, cinci, zece păpuși de caș că mai dădeau și la verișori și la nepoate să nu fie supărare (…) Să știți că atunci când coborau din munte primul lucru nu era să facă baie, prima dată se adunau așa cu plete și bărboși pentru că așa un dor aveau să vină acasă, să vadă neamurile și lumea și abia apoi urma spălatul și mergeau la frizer și intrau în Sântilie’, a declarat Mircea Cojan, un cunoscut oier din zonă.

Vremurile s-au schimbat, dar voineștenii nu vor să piardă tradiția, așa că în fiecare an, în preajma Sântiliei, reconstituie această sărbătoare străveche. Duminică s-au întâlnit la casa nedeii din Valea Zânelor, unde au reiterat obiceiurile tradiționale de nuntă, cum ar fi împodobitul porților cu brazi și ștergare țesute, cerutul miresei, bărbieritul mirelui, hora miresei, ruperea colacului, descălțatul nașilor, trânta voinicilor și ridicatul bolovanului. Fiecare moment are o semnificație și un rost aparte, explică vornicul, spre exemplu dacă mireasa scoate mai ‘iute’ opinca nașului din picior atunci înseamnă că femeia va avea ultimul cuvânt în casă, dacă paiele aprinse aruncate la picioarele tinerilor însurăței în timp ce dansează se sting repede înseamnă că nu vor avea certuri în familie, iar ruperea colacului deasupra capului miresei și împărțirea lui în patru zări e de bun augur pentru viitorii părinți, existând credința că vor avea urmași sănătoși, viguroși și, desiguri, mocani.

Bătrânii spun că belșugul și norocul unei familii sunt atrase de darurile pe care le primesc la nuntă, iar dacă în ziua de azi e simplu cu darul, mergi cu banii în plic, pe vremuri întreaga comunitate se simțea datoare să contribuie cu câte un obiect la bunăstarea viitoarei familii, așa că dăruiau de la perne și leagăne pentru prunci până la cârlani.

Cât despre ”trânte”, povestește Dan Dumitru Jurebiță, urmașul unei străvechi și respectate familii voineștene.

”Era trânta dreaptă ciobănească (…) și o trântă la curea. Bolovanii sunt de diferite greutăți, pentru diverse categorii, iar prin astea flăcăii vroiau să-și demonstreze puterea și să impresioneze fetele (…) Cât tinerii erau la nedeie, de oi vedeau bacii cei bătrâni (…) Dar era o tradiție la noi, dacă erau trei fete într-o casă, trei surori, până nu se mărita prima nu se mărita niciuna. Dacă cea mare se căsătorea, următoarea ‘cădea din pod’, așa se zicea, adică urma la rând la măritiș. Asta era datina, eu o consider greșită, dar timpul a evoluat și s-a terminat și cu asta. De zestre se dădeau oi, pământ, perini, cojoace, mobilă, fata venea cu mobila, iar băiatul cu casa, dar el trebuia să aibă patul lui. Mirii nu dormeau în prima noapte împreună, nașa dormea cu fina, finul cu nașul, pentru că la nunta se mai bea și era o realitate în ce privește urmașii’, spune Dan Dumitru Jurebiță.

Alaiul de nuntă, cu cai și căruțe împodobite, pornește în fiecare an din fața Bisericii ortodoxe din Voinești, după ce primește binecuvântarea preotului, iar petrecerea are loc la casei nedeii din Valea Zânelor, în curtea căreia se întind câteva mese cu fețe albe și ștergare țesute pentru cei mai vârstnici și importanți dintre invitați. Nuntașii, dar și turiștii care vin la nedeie sunt cinstiți cu cozonac și vin, dar pot gusta și din produsele tradiționale ale crescătorilor de oi din zonă, unele preparate chiar pe loc, cum ar fi urdă, pastramă de oaie, tochitură la ceaun sau bulz cu brânză copt pe jar.

În târgul Sântiliei de la Covasna a fost reconstituită o stână tradițională, cu oi, berbeci, catâri și câini mocănești, iar cei care au dorit și-au putut cumpăra opinci, costume populare, curele, chimire, căciuli sau cojoace potrivite ‘pentru iarna ce va să vie’.

”E frumos și acum la nedeie, dar noi am prins ca băieți și parcă era mai frumos pe vremuri, că era mai natural. E bine că nu se uită tradițiile și că încercăm să le păstrăm, să se ducă și de acum încolo cât de mult. Pe vremuri erau mulți care se ocupau cu oile, acum mai sunt doar câteva familii. Noi am ținut la tradiție și în fiecare an am venit la Sântilie, așa cum am ținut din moși-strămoși, cu ce am avut din vechime și cu ce avem azi (…) De mic copil asta am învățat și asta am făcut până acum, dar trecerea anilor mă dă înapoi. Am venit cu cumnatul, cu un frate să mă ajute, că singur nu le poți face pe toate. Eu am făcut cașul să vadă lumea cum se face, ei au închegat urda, au făcut mămăliga și bulzul. Care au venit au întrebat, le-am zis, au filmat, au mai fotografiat, a mai fost cineva de la București, un domn profesor căruia îi place tare, văd că toate le-a căutat de la A la Z. Facem și noi ce putem ca să ne mai păstrăm tradiția. Eu aș vrea, dar nu e ușor cu oile și păcat că tineretul l-am cam scăpat și nu-i vina noastră’, spune Mircea Cojan.

E necăjit, îi simți supărarea în privire și vorbe, pentru că trei din cei patru flăcăi ai lui au plecat la lucru în străinătate. A rămas acasă doar cu feciorul cel mare, iar acum mai ține doar o sută de oi și alea împrăștiate pe la alți ciobani. Stânile le mai are, dar sunt goale. Nu prea mai merită, spune că furajele sunt scumpe, terenuri de pășunat găsești tot mai greu, produsele abia se vând, prețul cașului a scăzut față de anul trecut de la 12 la 10 lei kilogramul, ciobanii vor simbrie mai mare și a renunțat și la subvenția de la Uniunea Europeană pentru că ”sunt greutăți cu hârtiile’.

”Băieții mei chiar erau în meserie adevărată, (…) dar dacă au văzut ei că nu merge cu oile și nu merge și tot mergem înapoi, cheltuielile sunt mari, mai bine acolo că câștigă mai bine. Mai am o sută de oi, vaci, porci, mai tai câte unul, le trimit că e mai bun de acasă, le trimit brânză…Ei ar ști s-o facă, dar deocamdată stau acolo unde sunt, că e poate mai bine, se și muncește, dar se și câștigă. La noi, câștigul pe un an de zile îl faci acolo în două luni. Mai vin acasă, regretă și ei când lasă tot și pleacă iar, dar asta e, trebuie să își vadă de treaba lor’, se consolează singur nea Mircea.

Spune că nici ciobanii, dar nici turiștii nu mai sunt cum erau pe vremuri, dar se înseninează când își amintește de vremurile bune și de glumele pe care le făceau când era și el mai în putere, pentru că și ciobanii au glumele lor, așa cum au vânătorii și pescarii.

”Se zice că era un cioban de doi metri douăzeci, când tăia bradul cică îl lua singur, mămăliga o fierbea într-un cazan mare, o tăia în două la o masă, vă dați seama ce poftă avea și ce om era ăla. Se zicea că opinca lui așa o mărime avea la picior de scăldai în ea un copil de șapte luni. Îl chema Ilie și vă dați seama ce fecior era ăla. Erau multe glume din astea, care țineau la cei cu minte mai puțină (…) Acum ciobanii sunt altfel, încep dimineața cu cafeaua, dau drumul la radio, telefon mobil au și de ăla (…) Turistul care vine parcă e stresat, se uită la ceas imediat, se uită la telefon, am zis, a plecat. Parcă nu-i așa, trebuie să revenim la calmul care era odată, dar nu mai e’, mai spune gazda noastră, în timp ce turna jintiță în pahar și despica pe îndelete un bulz aburind, din care se prelingea brânza topită.

Profesoara Adriana Bota crede însă că tradițiile sunt ”din nou pe val’, dovadă că tinerii își fac costume populare, le poartă, fac parte din formații folclorice și dau o mână de ajutor la organizarea evenimentelor de acest gen. ”Să știți că se întorc la tradiții, vedeți cât de mulți tineri poartă costume populare (…) Liceenii au împărțit pliante prin hoteluri, au făcut ghidaj, ne-au ajutat foarte mult, chiar ne bucurăm mult că au fost într-un număr atât de mare’, spune Adriana Bota.

O altă tânără profesoară, Florentina Teacă, din Covasna, a scos de sub tipar două albume de fotografii cu oameni ai zonei, ilustrative pentru trecutul acestei comunități românești. Le-a adunat din colecții particulare cu ajutorul elevilor, dorind să aducă un omagiu oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri, care au ținut vie această comunitate de români, dar și să salveze de la dispariție și uitare aceste fotografii.

”Cine nu își cunoaște istoria și nu își respectă înaintașii nu va ști să își construiască viitorul (…) Este o datorie de onoare pentru fiecare dintre noi să știm ce au făcut înaintașii noștri (…) Suntem datori față de acești oameni să nu îi uităm și să le cinstim memoria (…) Acesta a fost punctul de plecare în misiunea pe care mi-am propus-o (…) Un arc peste timp, ilustrând viața lor spirituală, tradițiile și obiceiurile, ocupațiile, meșteșugurile, portul popular. Un omagiu adus înaintașilor noștri care au creat cultura tradițională specifică locului. De asemenea, un alt motiv pentru care se impunea o astfel de acțiune îl constituie încercarea de a eluda dispariția fizică a acestor fotografii vechi, salvarea lor până nu e prea târziu, și, aș adăuga, cât încă mai avem bătrâni care să recunoască personajele din fotografii, spre a le feri de pericolul uitării’, afirmă profesoara Florentina Teacă.

În cel de-al doilea album intitulat ”Chipuri de demult din inima României’, lansat duminică la nedeie, sunt publicate câteva fotografii inedite, printre care și câteva din colecția personală a familiei Teculescu. În una dintre ele, episcopul Justinian Teculescu, originar din Covasna, apare alături de mareșalul Averescu, patriarhul Miron Cristea, poetul Octavian Goga și mitropolitul Visarion Puiu, iar alta îl are alături pe generalul Berthelot. Fotografiile au fost oferite spre publicare de nepotul episcopului, Șerban Teculescu, care trăiește în Franța.

Florentina Teacă a declarat că nedeia mocănească avea nu doar rostul de ”a mijloci idile, de a face alianțe’, ci și de ‘a uni hotarele dintre românii de aici și românii de peste munți’. Iar pentru a reînnoda tradiția, Asociația cultural-creștină ‘Justinian Teculescu’ din Covasna, organizatorul nedeii, a invitat la ediția din acest an și o formație folclorică românească din Vidin, Bulgaria.

Printre invitați s-au mai numărat și membrii asociației ”Omnis Barbaria’ din Satu Mare, care au prezentat obiceiurile civile și militare ale dacilor. Nu au fost invitați întâmplător, ci pentru că în apropierea stațiunii Covasna se află o cetate dacică veche de aproape 2000 de ani, care, potrivit arheologilor, ar fi una dintre cele mari din afara Munților Orăștiei, fiind înconjurată de mai multe terase fortificate cu ziduri de piatră. Potrivit legendelor, cetatea ar fi fost ultimul refugiu al regelui Decebal, unde ar fi murit după înfrângerea suferită în luptele cu romanii, dar oamenii de știință nu pot confirma acest lucru. O mare parte dintre zidurile cetății au ieșit la iveală întâmplător în anul 1995, în urma unei furtuni puternice care a smuls arborii și a culcat pădurea la pământ. La rădăcinile copacilor seculari au apărut nu doar ziduri de piatră, ci și alte vestigii, cum ar fi bucăți de ceramică, monede și obiecte de cult, pe baza cărora specialiștii au stabilit că cetatea datează din secolele II-I i.e.n. Arheologii susțin că cetatea e foarte bine conservată și poate oferi detalii importante despre modul de organizare a defensivei dacice.

Cetatea a atras de-a lungul timpului și căutători de comori, pentru că în jurul ei s-au țesut nenumărate povești. Una dintre ele spune că undeva, printre zidurile cetății, dacii ar fi ascuns o comoară. Potrivit legendei, din șapte în șapte ani se deschide o poartă care arată drumul spre lada plină cu aur și care stă deschisă o noapte întreagă până la cântatul cocoșilor. Dar, oamenii locului au pierdut socoteala anilor, iar comoara dacilor a rămas în continuare îngropată în pământ.

Nedeia mocănească este una dintre cele mai frumoase sărbători ale românilor din județul Covasna și un bun prilej de a arăta lumii cum erau și cum mai sunt nunțile tradiționale la români. Voineștenii, oameni mândri, harnici și înstăriți, și-au schimbat însă căruțele cu jeep-uri, iar ciobanii au înlocuit fluierul cu laptopul, internetul și telefonul mobil, dar cu toate acestea se ”încăpățânează” să-și păstreze obiceiurile și datinile din străbuni.

AGERPRES (AS-autor: Oana Mălina Negrea, editor: Adrian Drăguț)

Foto (c): Operalia / Facebook

Soprana Lise Davidsen, 28 de ani, a câștigat competiția feminină, în timp ce tenorul român Ioan Hotea, 25 de ani, a fost învingător în categoria masculină a concursului desfășurat în capitala Marii Britanii.

Davidsen, proaspăt licențiată a Academiei Regale a Danemarcei, urmează să își facă în curând marele debut la Opera de Stat a Bavariei din Munchen, în rolul Ortlinde din “Walkiria”, semnată de Richard Wagner.

Ioan Hotea a interpretat rolul lui Tebaldo din “I Capuleti e i Montecchi” de Vincenzo Bellini la Opera Națională din Paris în aprilie 2014. Fostul membru al Operei Naționale din București va urca pe scenă în rolul lui Ferrando din “Cosi fan tutte” la Wiesbaden.

“Am manifestat întotdeauna mult interes pentru tinerii cântăreți care promit. M-am gândit mereu la enormele dificultăți pe care trebuie să le înfrunte acești tineri artiști când își încep cariera”, a declarat Placido Domingo, 74 de ani, care a lansat Operalia în 1993.

Din juriu au făcut parte nume prestigioase ca Rolando Villazon, Erwin Schrott, Nina Stemme și Sonya Yoncheva, toți foști laureați ai concursului.

AGERPRES/(AS — editor: Alic Mîrza)

Tema din acest an a festivalului, care se va desfășura de joi până duminică, este “Menestreli și Trubaduri — 5 secole de muzică și teatru medieval”, ediția fiind dedicată, in memoriam, regizorului și actorului Sergiu Nicolaescu.

La ediția din acest an, organizatorii vor încerca și doborârea, în fiecare zi, a câte unui record mondial. Astfel, se va încerca realizarea celei mai mari spade din lume — Spada Titanilor — 4,60 metri, dar și celui mai mare drapel din lume — Drapelul Cavalerilor — 25-30 metri.

Totodată, organizatorii își propun realizarea unui covrig cu diametru de 20 de metri — Hrana Uriașilor, precum și confecționarea celei mai mari măști populare din lume — Masca Vraciului Vindecător — Masca populară românească de 4 metri înălțime.

Festivalul Medieval din Sighișoara este organizat în parteneriat cu Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film (UARF).

AGERPRES/(AS — autor: Petronius Craiu, editor: Georgiana Tănăsescu)

Ortodoxe
Sfântul slăvit Proroc Ilie Tesviteanul

Greco-catolice
Sf. Pf. Ilie Tesviteanul

Romano-catolice
Ss. Apolinar, ep. m.; Ilie, profet; Aurel, ep.

Sfântul slăvit Proroc Ilie Tesviteanul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 20 iulie.
Sfântul Ilie Tesviteanul era fiul lui Sovac, unul dintre profeții Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, dincolo de Iordan. De la numele acestei localități se trage și numele prorocului. Sfântul Proroc Ilie a trăit pe vremea lui Ahab, regele evreilor, care a domnit în ținutul Samariei din Israel, timp de 22 de ani.
Regele Ahab s-a căsătorit cu Isabela, o prințesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, prețuind frumusețea femeii mai mult decât credința în Dumnezeul părinților săi, și-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria.

Toate aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea de a mustra pe rege pentru faptele săvârșite și de a întoarce poporul la credința monoteistă.
Mustrându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: “Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”(3 Rg 17;1). Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, aici, corbii îl hrăneau, iar apă lua din pârâu.

În urma lui, seceta și foametea a cuprins toată țara. După ce toate roadele pământului au pierit din cauza secetei, Dumnezeu a dat poruncă lui Ilie să meargă la Ahab și să-i arate că din voia Lui au fost toate acestea.

Pentru a-l încredința pe rege că numai Dumnezeu propovăduit de el este Cel adevărat, Sfântul Proroc Ilie i-a cerut să adune toți slujitorii lui Baal și ai Așerei (850), pe muntele Carmel, să facă două altare de jertfă și să se roage și ei și Ilie și a cui jertfă se aprinde singură, acela este slujitorul adevăratului Dumnezeu.

Slujitorii păgâni s-au rugat idolului Baal fără ca jertfa lor să se aprindă. După aceștia, când ziua era spre sfârșit, la jertfa de seară, Ilie a luat 12 pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, a zidit un jertfelnic pe care a așezat un vițel și în timp ce se ruga, Dumnezeu a trimis foc din cer și a mistuit toată jertfa și lemnele și pietrele și țărâna din jur.

La vederea acestei minuni poporul a crezut Dumnezeului celui Adevărat, iar slujitorii lui Baal au fost uciși.
Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

* Aviatorii militari sărbătoresc luni Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene

În aprilie 1964, ziua de sărbătorire a Aviației Române a fost schimbată cu data de 17 iunie, când se aniversează primul zbor al lui Aurel Vlaicu cu un aparat proiectat și construit de el (4/17 iun. 1910). După anul 1990, Ziua Aviației se sărbătorea în ambele zile, acest lucru clarificându-se abia în anul 2004, când aviatorii români au revenit la celebrarea ”Zilei Aviației” de ziua Sfântului Ilie Tesviteanul.

Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 6 iulie 1995, a aprobat oficierea în această zi a slujbei de pomenire la Monumentul Aviatorilor din Capitală și a transmis tuturor eparhiilor rugămintea de a răspunde solicitărilor unităților militare de aviație și de apărare antiaeriană din teritoriu privind acordarea de asistență religioasă la această sărbătoare.

Conform site-ului oficial al Statului Major al Forțelor Aeriene, în 1915 a luat ființă Corpul de Aviație Român, aviația devenind astfel armă de sine stătătoare. În perioada 1919-1923, organul de conducere a aviației era Direcția Superioară a Aeronauticii, din cadrul Ministerului de Război. În 1924, s-a înființat Inspectoratul General al Aeronauticii din Ministerul Armatei, în cadrul căruia a funcționat, din 1930, Comandamentul Apărării Antiaeriene. În 1932, Inspectoratul General al Aeronauticii și-a schimbat denumirea în Subsecretariatul de Stat al Aerului, în compunerea căruia au funcționat Comandamentul Forțelor Aeriene și Comandamentul Apărării Teritoriului. La 13 noiembrie 1936, a luat ființă Ministerul Aerului și Marinei, în cadrul căruia își desfășura activitatea Comandamentul Forțelor Aeriene, ce avea în subordine Comandamentul Apărării Contra Aeronavelor și Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului.

Începând cu 1 aprilie 1950, aviația militară s-a denumit Forțele Aeriene Militare, iar comandamentul — Comandamentul Forțelor Aeriene Militare (CFAM), pentru ca, la 12 septembrie 1956, Comandamentul de Apărare Antiaeriană a Țării și Comandamentul Forțelor Aeriene Militare să se unească, sub denumirea Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului. La 1 mai 1977, s-a înființat Comandamentul Aviației Militare, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, iar în 1993, prin unirea Comandamentului Aviației Militare cu Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului a fost înființat Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene, care reunește aviația, artileria și rachetele antiaeriene și radiolocația. Începând cu 1 iunie 2000, se folosește denumirea actuală — Statul Major al Forțelor Aeriene, care asigură conducerea Forțelor Aeriene pe timp de pace, de criză și de război.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Jocul este o competiție între piese albe și negre, care se bat utilizând strategii și făcând apel la inițiativă, pentru a rămâne la finalul jocului în picioare. E un război pe 64 de pătrate cu 32 piese (16 negre și 16 albe), unde cel mai puternic învinge.

În această zi iubitorii și pasionați de șah sunt invitați la o partidă, fiind o modalitate de a sărbători acest joc. Șahul este un fenomen la nivel mondial, care nu cunoaște bariere lingvistice. Oricine poate învăța cum să joace folosind mișcările de bază, pentru strategie este, însă, nevoie de ani de exercițiu. Popularitatea jocului a crescut în timp, ajungând, în prezent, la milioane de jucători din întreaga lume.

Asupra originii jocului de șah există multe legende. Se poate considera însă că șahul a apărut în India cu mai bine de 2.000 de ani în urmă. Legenda spune că un înțelept indian, Sessaibn Dahar, ar fi inventat jocul de șah, pentru a-l instrui și distra pe împăratul perșilor, Seram. Jocul se numea atunci “ciaturanga”. Prin figurile sale și poziționarea acestora, șahul căuta să reprezinte componența și ordinea de luptă a armatei indiene din vremea aceea. Ulterior, șahul s-a răspândit din India în toată Asia centrală și de răsărit, iar la sfârșitul secolului al V-lea a pătruns în Iran, unde s-a bucurat de o mare popularitate.

În secolul al VII-lea, șahul a fost cunoscut de arabi. Ei au numit acest joc — nou pentru ei — “satrandj” (de la cuvântul persan “satrang”). La vremea aceea, regulile jocului de șah se deosebeau în mare măsură de cele actuale. Arabii au dezvoltat și au desăvârșit în oarecare măsură vechiul joc de șah.

Odată cu răspândirea “satrandjului” în Europa, cultura jocului de șah, care atinsese o dezvoltare destul de mare la arabi, a decăzut simțitor. Perioada dintre secolele al X-lea și al XV-lea a fost o perioadă de decădere a artei șahului. Atmosfera deprimantă din perioada Evului Mediu nu putea favoriza dezvoltarea liberă a artelor. Șahul a devenit un joc al hazardului. Se juca pe bani, la fel ca și zarurile, triktrak și alte jocuri asemănătoare. La sfârșitul secolului al XIII-lea, Biserica Catolică l-a trecut în rândul jocurilor interzise, șahul fiind considerat o pierdere de vreme, un joc nedemn de un creștin. Această interdicție a fost înlăturată la mijlocul secolului al XIV-lea. Regulile actuale ale jocului de șah au fost create, în cea mai mare parte, în epoca Renașterii (secolele al XV-lea și al XVI-lea), deși unitatea lor deplină a fost realizată abia în 1854, prin publicarea de către K.A. Ianis a unui excelent studiu privind analiza logică și istorică a regulilor jocului de șah.

“Șahul este piatra de încercare a inteligenței”, definea, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, acest joc al minții, Johann Wolfgang von Goethe, cel mai important reprezentant al clasicismului german.

La primul congres al Federației Internaționale a Jocului de Șah (FIDE) (1914 la Paris), printre delegații care au aprobat constituirea acestui for internațional s-a aflat și tânărul român Ion Gudju, pe atunci proaspăt locotenent, doctorand în chimie la Sorbona și maestru de șah entuziast. Cu ocazia aniversării semicentenarului FIDE, în anul 1954, Ion Gudju a fost declarat “decan fondator” al FIDE, România numărându-se astfel printre țările fondatoare ale Federației Internaționale a Jocului de Șah. În țara noastră, Federația Română de Șah (FRS) a luat ființă în 1915, primul președinte fiind scriitorul Mihail Sadoveanu.

Campionul mondial de șah este, în prezent, norvegianul Magnus Carlsen, care și-a păstrat titlul câștigat în 2013, învingându-l din nou în 2014 pe fostul campion mondial indianul Viswantahn Anand. Considerat unul dintre cei mai talentați șahiști ai tuturor timpurilor, Magnus Carlsen (n. 30 nov. 1990), a ratat cu puțin recordul de cel mai tânăr jucător care a obținut titlul mondial, record ce îi aparține în continuare rusului Garry Kasparov (1985), dar a reușit să obțină cel mai mare rating ELO, 2872, din istoria sportului.

Printre campionii mondiali ai jocului de șah consemnați în palmaresul FIDE se află americanul Wilhelm Steinitz, germanul Emanuel Lasker, care era nu doar șahist, ci și matematician și filosof, cubanezul Raul Jose Capablanca, diplomat de profesie, dar și jucător de șah genial, rușii Alexander Alehin, Mihail Botvinnik, Vasili Smislov, Mihail Tal, Tigran Petrosian, Boris Spasski, ultimul fiind detronat de americanul Robert Fischer (supranumit un Mozart al șahului) în “meciul secolului” disputat în septembrie 1972, la Reykjavyk, capitala Islandei. În 1975, FIDE l-a declarat campion mondial pe marele maestru rus Anatoli Karpov, care, în 1985, a fost învins de tânărul mare maestru Garry Kasparov. În 1993, Kasparov, care urma să joace pentru titlu cu englezul Nigel Short, a intrat în conflict cu FIDE, formând o federație separată a jucătorilor profesioniști.

Începând cu ediția din 1998, Campionatul Mondial s-a disputat în sistem eliminatoriu cu peste 100 de participanți. Între cei mai recenți campioni mondiali îi amintim pe rusul Alexander Halifman, marele maestru indian Wisvanthan Anand, ucraineanul Ruslan Ponumareh, Rustam Kasimdzhanov din Uzbekistan, bulgarul Veselin Topalov, care a cunoscut consacrarea deplină în 2005, la Campionatul Mondial de șah de la San Louis (Argentina) și rusul Vladimir Kramnik, care deține titlul de mare maestru internațional de șah, fiind și campion mondial în versiunea de șah clasic înființată de Kasparov (2000-2006) și apoi campion mondial al versiunilor unificate (2006-2007).

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: Captură Youtube

Situată în Nord-Vestul Americii de Sud, Columbia are ca limite: Marea Caraibilor și statul Panama (Nord-Vest), Venezuela și Brazilia (Est), Ecuador și Peru (Sud), Oceanul Pacific (Vest). Columbia este singura țară din America de Sud cu dublă fațadă maritimă, la Oceanul Pacific în Vest și la Marea Caraibilor în Nord.

Sursa foto: Captură Youtube

Columbia beneficiază de o serie de resurse naturale semnificative, cultura sa variată reflectând originile populației din băștinașii indieni, spanioli și africani. De asemenea, dispune de resurse substanțiale de petrol și este un important producător de aur, argint, smaralde, platină și cărbune.

Republica Columbia este străbătută de trei lanțuri muntoase ale Anzilor Cordilieri pe direcția Nord-Sud. Cordilierii de Est depășesc pe alocuri 4.000 m și au platouri înalte dens populate. Cordilllera Centrală cuprinde vulcani, care ajung la înălțimi de peste 5.600 m; la Vest se termină cu masivul izolat Sierra Nevada de Santa Marta (5.808 m, altitudinea maximă a țării).

Cordillera de Vest, cu o altitudine medie de 2.000 m, atinge în Sud 4.000 m. La Est de Anzi se întinde o vastă câmpie, străbătută de afluenți ai fluviilor Amazon și Orinoco. Albiile cursurilor de apă ale Columbiei (Magdalena, Cauca, Atrato) au orientare de la Sud la Nord, aceeași cu a văilor tectonice.

Capitala statului este la Santafé de Bogota iar orașele principale sunt: Cali, Medelin, Barranquilla, Cartagena, Cucuta, Pereira.

Santafé de Bogota cu o populație estimată între 8 și 11 milioane de locuitori, potrivit worldpopulationreview.com, este situat la peste 2.600 de metri deasupra nivelului mării și se află în regiunea munților Anzi.

Sursa foto: Captură Youtube

Orașul este extrem de surprinzător din punct de vedere arhitectural datorită contrastelor sale, noul îmbinându-se cu istoria și cu trecutul. Orașul este luat cu asalt de o mulțime de turiști anual. Santafé de Bogota reprezintă unul dintre cele mai “metropolitane” și moderne orașe nu doar din America de Sud, ci din întreaga lume potrivitgotravel.ro.

Orașul este împărțit în patru centre importante: sudul, care este partea cea mai săracă a orașului; centrul, unde se găsesc cele mai importante puncte de atracție și obiective turistice; occidentul, unde se găsesc cele mai importante centre sportive și cele mai mari și mai frumoase parcuri și nordul, unde se găsesc cele mai scumpe și luxoase case, unde își au locul de reședință majoritatea bogătașilor din oraș.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

In the table of 32, Romania easily defeated Turkey 45-15, after which it managed another resounding victory against Switzerland, 45-19.

In the quarterfinals scheduled for Saturday, Romania meets Hungary.

Also of Friday, Romania’s men’s sabre team made up of Tiberiu Dolniceanu, Iulian Teodosiu, Alin Badea and Madalin Bucur, lost the quarterfinal to Italy, 32-45.

In the table of 32, Romania defeated Singapore 45-26, while on Thursday it went on to defeat Belarus 45-34.

Romania has so far won one medal in the FIE World Fencing Championship 2015 in Moscow, the bronze medal in the men’s individual sabre event that went to Tiberiu Dolniceanu. AGERPRES