“În următoarele 100 de zile, să fim alături de milioane de oameni din întreaga lume, care suferă din cauza impactului devastator al violenței și al conflictelor. Să ne împărtășim ideile și planurile pentru a-i ajuta și a-i sprijini pe cei care, în prezent, au mare nevoie”, este îndemnul secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, în mesajul adresat acestei zile. Date fiind condițiile conflictuale care destabilizează întreaga lume, secretarul general ONU menționează că “nu trebuie să cedăm disperării, noi având o responsabilitate colectivă pentru a solicita încetarea actelor de brutalitate și a impunității, care predomină”. Oficialul ONU face apel la toate părțile aflate în conflict să depună armele și să respecte o încetare a focului la nivel mondial.

Tema pentru acest an — “Parteneriate pentru Pace — Demnitate pentru toți” — își propune să evidențieze importanța tuturor segmentelor societății și a necesității de a conlucra în depunerea eforturilor pentru a menține pacea. Activitatea Națiunilor Unite nu ar fi posibilă fără parteneriatele inițiale, care au fost active în crearea sa și nu ar putea continua fără miile de parteneriate, care se formează, în fiecare an, între guverne, societatea civilă, sectorul privat, grupurile religioase și alte organizații non-guvernamentale, care sunt necesare pentru a sprijini organizația în atingerea obiectivelor sale de viitor, se menționează pe pagina ONU dedicată zilei, www.un.org.

În același timp, trebuie mobilizați toți partenerii care împărtășesc obiectivul de menținere a păcii. Organizațiile non-guvernamentale, grupurile religioase și corporațiile au un rol de jucat în promovarea progresului social, a protecției mediului și crearea unei lumi mai drepte, stabilă și pașnică. Valoarea acestei colaborări definește tema aleasă de ONU pentru această zi.

ONU invită toate națiunile și oamenii să facă un gest de onoare, în această zi, prin încetarea ostilităților pe parcursul zilei pentru a celebra această zi și altfel, prin educație și sensibilizarea opiniei publice cu privire la aspectele legate de pace. Organizația Națiunilor Unite întreprinde numeroase activități destinate menținerii păcii în lume. ONU a numit câțiva mesageri ai păcii, de regulă personalități din diverse domenii, care ajută organizația internațională în îndeplinirea scopului ei nobil. Printre acestea se numără Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, tenorul Luciano Pavarotti, actorul Michael Douglas, interpretul și compozitorul Enrico Macias, jazzman-ul Wynton Marsalis, actrița Jane Goodall sau boxerul Muhammad Ali.

AGERPRES/ (Documentare — Daniela Dumitrescu; editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: captură YouTube

Malta a fost locuită din anul 5 200 î.Hr., conform datelor de pe site-ulwww.mae.ro. După ce, în jurul anului 1 000 î.Hr., fenicienii au colonizat Malta, insula a fost ocupată succesiv de greci (în anul 736 î.Hr., care au numit-o ”Melita”), cartaginezi (în anul 400 î.Hr.) și romani (în anul 218 î.Hr.). După dominația bizantină (sec. IV — IX d. Hr.), insula a fost cucerită de arabi în anul 870 d.Hr. și apoi de normanzii proveniți din Regatul Siciliei (în 1091).

Împăratul Carol V a cedat insula, în 1530, Ordinului Cavalerilor Ioaniți, care au rezistat asediului turcilor din anul 1565.

În 1798, Malta a fost ocupată de trupele napoleoniene. Maltezii, sprijiniți de Marea Britanie și Regatul Siciliei, s-au răsculat împotriva ocupației franceze, insula devenind, în 1814, parte a Imperiului Britanic.

Sursa foto: captură YouTube

Malta și-a obținut independența la 21 septembrie 1964, devenind membru al Commonwealth-ului. La 13 decembrie 1974, Malta a devenit republică.

Malta este împărțită în 68 de ”consilii locale” grupate în 3 regiuni și 91 de orașe.

Capitala Maltei este Valletta și numără 197.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), iar principalele orașe sunt: Birkinkara (cel mai mare), Bormla, Senglea, Mdina.

Valletta sau orașul-fortăreață se află situat pe terenul stâncos al peninsulei Sceberras, și și-a primit numele după fondatorul său, Marele Maestru al Ordinului Sfântului Ioan, Jean Parisot de la Valette. Construcția sa a început în 1566 și s-a încheiat 15 ani mai târziu, se arată pe site-ul www.visitmalta.com. În 1798, orașul a fost abandonat de Cavalerii Ioaniți.

Cele 320 de monumente istorice din Valletta, situate pe o suprafață de 55 de hectare, i-au adus recunoașterea mondială ca fiind unul dintre orașele cu cea mai mare densitate de monumente istorice, potrivithttp://whc.unesco.org/.

Sursa foto: captură YouTube

În prezent, capitala Maltei este una din puținele zone locuite care și-au păstrat aproape în întregime trăsăturile originale, fiindu-i atribuit statutul de etalon la nivel universal pentru conservarea istorică. Capitala a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1980.

Patrimoniul istoric al Vallettei cuprinde biserici, muzee și palate, care atrag vizitatori din toate colțurile lumii.

Printre cele mai impresionante sunt atracții turistice: Palatul Marilor Maeștri (sfârșitul secolului XVI), care în prezent găzduiește biroul președinției și reuniunile Parlamentului maltez; Catedrala Sf. Ioan (fosta Biserică conventuală a Ordinului, 1573), opune o fațadă deosebit de austeră unui interior opulent, cu sculpturi în marmură, o pictură imensă a lui Caravaggio și candelabre de argint; Fortul St. Elmo ridicat în 1552 pentru a apăra portul, a fost distrus în întregime în timpul asediului din 1565, în prezent, o aripă a fortului adăpostește Muzeul de Război; Muzeul Național al Artelor Frumoase (din 1974) este găzduit de unul dintre primele edificii ridicate în Valletta. Aici sunt expuse picturi, sculpturi, piese de mobilier și diverse obiecte aparținând Ordinului Cavalerilor de Malta; Muzeul Național de Arheologie, unde sunt expuse artefacte descoperite pe teritoriul acestei țări; Biserica Sf. Paul, Biserica Fecioarei, Biserica Sf. Paul Naufragiatul, cea mai veche din Valletta, și Biserica Sf. Francisc d’Asisi, construită în stil maltez.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

A absolvit Școala de muzică — clasa vioară. A absolvit liceul în 1954, tot la Ivanovo. Într-o zi a văzut un film argentinian, ”Vârsta dragostei” cu Lolita Torres. De atunci repertoriul ei și cântecele spaniole au intrat în repertoriul ei.

Părinții au hotărât să o trimită la facultate la Moscova, la Institutul de Finanțe, unde l-a cunoscut pe românul Marcel Voica, primul său soț, cu care s-a căsătorit din vremea studenției. După finalizarea studiilor, artista și-a urmat soțul venind în România. În București s-a adaptat repede, o vreme a lucrat la ADAS — Direcția Generală, conform site-ului www.marinavoica.ro.

”Într-o zi, o prietenă mi-a adus în casă un tânăr care lucra la Televiziune, ca să mă asculte cântând. M-am așezat la pian și am cântat tot repertoriul lui Lolita Torres, iar din când în când luând castanietele și dansând prin cameră. Cred că l-am cucerit pe tânărul de la TV, fiindcă peste câteva zile am fost invitată la o emisiune de-a lui. Mi-am croit și mi-am cusut singură o rochie pe care o am și acum (…). Am avut un succes cu apariția mea. Tânărul regizor, care era nu altul decât Valeriu Lazarov, mi-a spus să uit că sunt o economistă, că acum s-a născut o nouă stea”, povestește artista pe site-ul personal.

Într-una dintre emisiuni, cineva a avut ideea de a face un duet cu Marina Voica și tânăra — pe atunci — Margareta Pâslaru. A fost ales un cântec din repertoriul Lolitei Torres — ”Pe aripa vântului”. Drept urmare, începând cu Revelionul TV din 1960, cele două au cântat împreună. După câțiva ani, când erau artiste consacrate, Radu Șerban a compus pentru ele ”Balada”, lansată la Festivalul de la Mamaia.

În 1962, s-a recăsătorit cu Viorel Teodorescu, cel pe care l-a numit adesea ”iubirea vieții mele”. Din păcate, acesta s-a stins din viață în 1981.

Primul compozitor care i-a încredințat o piesă în limba română a fost Ion Cristinoiu, piesa ”Încredere” cucerind la Mamaia marele Premiu.

Apoi a colaborat cu mulți compozitori și oameni de radio și televiziune — Marius Țeicu, Marcel Dragomir, Ion Cristinoiu, George Grigoriu, Ionel Tudor, Titus Munteanu, Ovidiu Dumitru, Paul Urmuzescu, Ioana Bogdan, Aurora Andronache, Tudor Vornicu, Dan Mihăiescu.

A participat la numeroase show-uri TV în țară și peste hotare, festivaluri naționale și internaționale, i-au apărut discuri, a efectuat turnee în țară și peste hotare: Polonia, Cehia, Bulgaria, Germania, Turcia, Cuba, Israel, Rusia, Canada, USA.

Împreună cu Margareta Pâslaru și Ovidiu Lipan Țăndărică la deschiderea Festivalului Cerbul de Aur 2008.

Curând a început să compună și să scrie texte, între creațiile proprii numărându-se ”Mama”, ”Cântecul meu”, ”Dor călător”, ”Micuță stea”, ”Într-un colț de cafenea”, ”Bucureștiul e micul Paris”, ”Apartament 23”, ”Și afară plouă, plouă”.

Este deținătoarea diplomei acordate de revista engleză Music Week — Star of the year (1974). De-a lungul anilor a primit numeroase premii și distincții — Premiul pentru interpretare la Concursul Mamaia 1972, “Diploma de suflet” din partea sindicatului interpreților și compozitorilor din România, Premiul pentru întreaga carieră — Revista Actualitatea Muzicală 2002, Premiul pentru întreaga carieră Festivalul RBA 2002, Premiul Performanței din partea Revistei Actualitatea Muzicală, Diploma de onoare din partea TVR cu ocazia aniversării a 40 de ani de festival “Cerbul de Aur”,
Diploma de excelență din partea festivalului de la Mamaia 2001 obținută pentru întreaga activitate profesională, Diploma de excelență din partea VIP, Diplomă pentru colaborarea cu formațiile muzicale are Armatei României.

La spectacolul dedicat actorului Florin Piersic cu prilejul împlinirii a 50 de ani dedicați scenei și cinematografiei românești, 2010.

La 12 martie 2009, i s-a decernat Premiul ”O viață dedicată cântului”, cu prilejul Galei Premiilor Revistei Actualitatea Muzicală. La cea de-a VII-a ediție a Galei premiilor muzicale Radio România Actualități (RRA), desfășurată la 15 martie 2009, i-a fost acordat premiul de excelență.

De mai mulți ani artista locuiește la Breaza. ”Toate televiziunile au venit să-mi filmeze casa și curtea și toți au fost încântați de peisaj. Tot aud că Marina Voica ‘s-a retras, s-a retras, s-a retras’. Nici vorbă. Eu am fugit de căldura din București, pe care o suportam din ce în ce mai greu. Continui să compun, să apar la TV. Sunt înconjurată de oameni, de vecini buni și nu mă simt nici singură și nici retrasă. În casa mea răsună muzică și cântec!”, scrie Marina Voica pe site-ul personal.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

Sursa foto: captură YouTube

Parte a Imperiului Maya (300-900 d.Hr.), locuit apoi de amerindieni caribi, Belize a fost vizitat de Cristofor Columb în 1502 și inclus, în secolul XVI, conform www.mae.ro, în Viceregatul Noua Spanie. Coloniștii englezi, stabiliți în 1638 pe cursul râului Belize, și-au consolidat treptat autoritatea în regiune, dobândind, în 1798, recunoașterea Spaniei. Sub numele de Hondurasul Britanic, teritoriul a fost declarat în 1862 colonie a Coroanei, apoi, sub numele de Belize, și-a proclamat, la 21 septembrie 1981, independența de stat în cadrul Commonwealth-ului.

Capitala Belize este orașul Belmopan locuit de 17.000 de oameni (2014), conform publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

În 1961, uraganul Hattie a devastat capitala Belize City, potrivitwww.visitcapitalcity.com. În urma acestui dezastru, autoritățile guvernamentale au luat în considerare faptul că reconstruirea capitalei în aceeași zonă de coastă nu era o soluție, aceasta aflându-se tot timpul sub amenințarea uraganelor. Astfel, în 1971 s-a început construirea unei noi capitale, exact în centrul țării, numită Belmopan.

Rezultatul a fost o capitală liniștită, aflată în plin proces de dezvoltare.

Capitala Belmopan nu are muzee naționale sau monumente precum alte capitale ale lumii, dar orașul are o dimensiune internațională datorită numeroaselor sedii de ministere, ambasade și organizații.

Cele mai multe dintre atracțiile din zonă sunt situate în afara orașului, ceea ce face ca Belmopan să fie un punct de plecare în explorarea Belize.

Una dintre cele mai importante instituții ale capitalei este Centrul pentru Pace și Dezvoltare ”George Price” construit în onoarea lui George Cadle Price (1919-2011), primul prim-ministru al statului (1981-1984 și 1989-1993) și cel care a condus țara către independență. Aici există o mică expoziție permanentă dedicată vieții și operei sale. De asemenea, este centrul cultural al orașului, care găzduiește în mod regulat expoziții de artă, proiecții de film, spectacole de teatru și dans.

Grădina Zoologică din Belize reprezintă una dintre zonele de recreere ale orașului. Înființată în 1983, grădina adăpostește 125 de animale indigene.

Zona din jurul capitalei Belmopan este împânzită de peșteri, care erau considerate de civilizația maya drept portaluri mistice între o lume a spiritelor aflată sub pământ și lumea vie de la suprafață. Ei foloseau peșterile pentru diverse ritualuri funerare sau sacrificii sau erau folosite ca depozite. Astăzi, turiștii pot explora acest sistem de peșteri pe jos sau pe râurile din interior, cu ajutorul canoei sau kaiacului.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Campania internațională realizată pornind de la semnificația acestei zile se desfășoară pe parcursul întregii luni septembrie pentru a ridica gradul de conștientizare și informare urmărind cunoaștere cât mai exactă a bolii și mai ales a primelor semne ale acesteia. Acțiunile sunt îndreptate și spre oprirea stigmatizării persoanelor care suferă de această boală.

În acest an tema este “Amintește-ți de mine”, acțiunile desfășurându-se în peste 77 de țări. Au loc: conferințe, cursuri de informare, emisiuni radio și de televiziune, publicarea în reviste a diverselor materiale informative, concerte, întâlniri publice, acțiuni caritabile, desfășurate de către organizații guvernamentale sau non-guvernamentale, instituții și asociații axate pe această problemă de sănătate publică. În această zi este adus și un omagiu celor răpuși de maladia Alzheimer, cea mai comună formă de demență. Impactul campaniei din septembrie este în creștere, dar stigmatizarea și dezinformare rămân o problemă globală, potrivit www.worldalzmonth.org.

La sfârșitul lumii august a fost făcut public Raportul Mondial Alzheimer 2015, denumit “Impactul global al demenței: o analiză a prevalenței, a incidenței, a costurilor și a tendințelor”, prin care Federația Internațională pentru Alzheimer actualizează date globale privind această boală și face recomandări-cheie pentru a oferi un cadru global de acțiune asupra acesteia.

Raportul estimează numărul celor care trăiesc cu demență ca fiind de 46.8 milioane de oameni, la nivel global în 2015. Acest număr se va dubla aproape la fiecare 20 de ani, ajungând la 74.7 milioane în 2030 și în 2050 la 131.500.000. Aceste noi estimări sunt cu 12-13% mai mari decât cele efectuate și prezentate în raportul din 2009. Estimările regionale ale prevalenței demenței la persoanele în vârstă de 60 de ani și peste, pornesc de la 4,6% în Europa Centrală ajungând la 8,7% în Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Deși toate celelalte estimări regionale se încadrează între 5,6% și 7,6% în comparație cu estimările din 2009, prevalența estimată este mai mare în Asia de Est și Africa.Un număr de 58% din totalul persoanelor cu demență trăiesc în țări clasificate în prezent de către Banca Mondială ca țări cu venituri mici sau medii. Această proporție este estimat să crească la 63% în 2030 și la 68% până în 2050. Un nou caz de demență la nivel mondial este înregistrat la fiecare patru secunde, se menționează pe www.alz.co.uk.

Raportul pune accentul și pe modul de abordare al boli și pe informare pentru a conștientiza faptul că boala Alzheimer și alte forme de demență trebuie să devină o prioritate națională și internațională de sănătate publică. Astfel, este necesar ca toate țările să poată dezvolta sisteme adecvate de îngrijire pe termen lung pentru a putea asigura celor bolnavi calitate bună a vieții.

Marcarea la nivel mondial a unei zile consacrate maladiei Alzheimer, a fost lansată de către Federația Internațională pentru Alzheimer (ADI), în 1994, cu sprijinul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). ADI, fondată în 1984, cuprinde asociații axate pe Alzheimer din întreaga lume. Misiunea ADI este de a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu demență și a familiilor acestora din întreaga lume.

Alzheimer a fost identificată pentru prima dată, în 1906, de către medicul german Alois Alzheimer. Această maladie neurodegenerativă, afectează celulele creierului și ale coloanei vertebrale, cauzează un proces de deteriorare progresivă a funcțiilor cognitive (atenția, percepția, memoria, etc.). Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări, fiind progresivă și ireversibilă. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8-10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Cerasela Bădiță)

• Andra Cristiana Ştefan s-a clasat pe locul III la concursul internaţional de neuroştiinţe “International Brain Bree”, care a avut loc la finalul lunii august, în Australia • fata are 17 ani şi este elevă a Colegiului Naţional “Nicolae Bălcescu” • deşi nu a intrat niciodată într-un laborator de specialitate ori în contact cu vreun neurochirurg, aceasta nu s-a lăsat intimidată de ceilalţi concurenţi şi a reuşit performanţa de a duce România pe podium • adolescenta doreşte să-şi continue studiile în Anglia şi să aprofundeze Ştiinţele Biomedicale

O brăileancă de doar 17 ani, elevă a Colegiului Naţional “Nicolae Bălcescu”, s-a clasat pe locul trei la un concurs internaţional de neuroştiinţe, unde au participat adolescenţi de pe toate continentele lumii. Se numeşte Andra Cristiana Ştefan şi studiază matematică-informatică la şcoală, însă are o pasiune deosebită pentru biologie. Anul acesta a reprezentat cu succes România la competiţia internaţională de neuroştiinţe “International Brain Bee”, întorcându-se acasă cu medalii, premii şi diplome. Profesorul său de la clasă, dr. Cristian Gurzu, a văzut în Andra un potenţial extraordinar, a înscris-o şi a însoţit-o la concurs, unde ai voie să participi o singură dată în viaţă. Se pare că eleva de la “Bălcescu” a profitat la maximum de şansa oferită, clasându-se pe locul trei.

Competiţia s-a desfăşurat în acest an în Australia, la Cairns, în perioada 20 – 26 august. Au participat 23 de copii din toată lumea. Evaluarea acestora a constat atât în probe teoretice, cât şi în probe practice.

La concursul mondial a văzut în realitate un creier uman

Adolescenta şi-a “sacrificat” vacanţa, dedicându-şi timpul liber studiului. A citit cărţi de medicină şi a participat la patru şedinţe de pregătire, prin telefon, cu prof. dr. Charles Watson, de la Curtin University Western Australia. Toate acestea pentru că nu a avut posibilitatea de a merge într-un laborator de specialitate, unde să se pregătească pentru probele practice, în special. Ambiţioasă, nu s-a dat bătută din cauza acestui aspect şi a mers mai departe. După două zile obositoare, în care a schimbat trei avioane pentru a ajunge în Australia, brăileanca a dat tot ce-a fost mai bun şi a obţinut punctaje foarte mari în cadrul concursului. Nu a lăsat niciun moment la vedere faptul că nu a călcat în viaţa ei într-un laborator de specialitate ori că nu a intrat în contact cu vreun neurochirurg, de la care să culeagă informaţii.

Concursul a constat în cinci probe teoretice şi practice. La prima etapă, cea de neuro-anatomie, a trebuit să identifice structuri din creierul uman. “Mirosea foarte tare a formol”, îşi aminteşte adolescenta, râzând, despre primul ei contact cu un creier uman adevărat. Deşi îl văzuse doar în cărţi şi pe internet, brăileanca a obţinut 26 de puncte din 30. Cea de-a doua probă, de neuro-histologie, a presupus identificarea în imagini a unor structuri ale creierului uman şi ale creierului unui şoarece. Fata a reuşit să obţină 25,5 de puncte din 30. Etapa a treia a competiţiei a constat în realizarea a trei eseuri pe teme ştiinţifice. Aici, lucrările Andrei au fost notate cu cel mai mare punctaj, 27,5 din 30, semn că la partea de teorie a fost cel mai bun concurent. La proba de diagnostic medical, una dintre cele mai grele, brăileanca a uimit din nou, reuşind să acumuleze 25,5/30 puncte. Probabil din cauza emoţiilor, la ultima parte a competiţiei, cea de întrebări şi răspunsuri rapide, eleva a obţinut doar 18 puncte din 30. Chiar şi aşa, Andra Cristiana Ştefan s-a clasat pe locul III. Locul I a fost câştigat de concurentul din Australia, iar locul II i-a revenit elevului din Statele Unite ale Americii.

Andra intenţionează să-şi continue studiile în Anglia

Pe lângă diplome şi medalii, Andra s-a întors acasă cu suma de 1.000 de dolari australieni, dar şi cu promisiunea profesorului dr. Charles Watson că-i va scrie scrisoare de recomandare pentru facultate. “Unii concurenţi au fost mult mai pregătiţi la probele practice, spre exemplu cei din India, Australia, Canada. Eu nu am avut posibilitatea de a lua lecţii de la un neurochirurg. Oricum, a fost cea mai frumoasă experienţă din viaţa mea! Pe lângă faptul că mi-am făcut prieteni în toată lumea, am avut ocazia de a întâlni profesori renumiţi în domeniul neuroştiinţei. Şi nu în ultimul rând, am reuşit performanţa de a mă clasa în top 3 cei mai buni elevi din lume la neuroştiinţe. Vreau să le mulţumesc organizatorilor concursului, Societăţii Internaţionale de Neurochimie şi Queensland Brain Institute, domnului profesor dr. Cristian Gurzu, domnului prof. dr. Charles Watson, coordonatorului din acest an al competiţiei prof. univ. dr. Linda Richards, dar şi părinţilor care m-au susţinut şi au crezut în mine!”, ne-a povestit eleva de la “Bălcescu”.

Andra Ştefan îşi doreşte să ajungă medic, însă pentru asta va trebui să muncească mult. Speră să obţină cel puţin nota 9 la examenul de bacalaureat pe care-l va susţine în 2016, apoi să-şi continue studiile la Universitatea din Anglia, la specializarea Ştiinţe Biomedicale.

Autor | Andreea ICONARU |

Sursa: obiectivbr

Complexul rezidențial, care cuprinde trei garsoniere și trei locuințe cu câte trei camere, a fost construit de Fundația Studium-Prospero din Târgu Mureș, în parteneriat cu Consiliul Județean Covasna și Primăria municipiului Sfântu Gheorghe, care, în cursul zilei de joi, au anunțat demararea procedurilor de selecție a viitorilor locatari. Locuințele vor putea fi ocupate de medici specialiști, medici rezidenți și farmaciști care lucrează în Sfântu Gheorghe, iar candidații vor trebui să trimită dosarele de înscriere pe adresa fundației până pe data de 5 octombrie a.c.

Managerul Spitalului Județean, Andras Nagy Robert, a declarat pentru AGERPRES că în ultimii ani a reușit să atragă mai mulți medici și rezidenți la Sfântu Gheorghe, iar posibilitatea acordării unei locuințe de serviciu, precum și perspectiva de a lucra într-un spital modern i-ar putea determina să se stabilească definitiv în județul Covasna.

El a menționat că spitalul a beneficiat de investiții masive în dotarea secțiilor cu echipamente, aparatură medicală și mobilier, iar până la sfârșitul acestui an se vor încheia lucrările de consolidare și reabilitare a clădirii, începute în 2005 și finanțate de Ministerul Sănătății, din bugetul Consiliului Județean și din fonduri europene prin Programul Operațional Regional.

Potrivit acestuia, Spitalul Județean a îndeplinit circa 95% din criteriile de evaluare stabilite pentru acreditarea la nivelul III, respectiv ca spital ‘cu grad de încredere ridicat’, iar după terminarea lucrărilor va fi una dintre cele mai moderne instituții medicale din regiune.

AGERPRES/(A—autor: Oana Mălina Negrea, editor: Diana Dumitru)

“Ne-am angajat să realizăm drumuri de acces spre mănăstire, să ajutăm cu tot ce putem mica obște de maici de aici, de la mănăstire. A fost unul din visul meu și mă bucur că prinde contur. Vreau să spun că în zilele de slujbă sau sărbătoare vine lume multă și chiar din ce în ce mai multă. Zona este paradisul pe pământ, în mijloc de păduri care se întind până la Pesceana, Ionești, Băbeni. Discut aproape zilnic cu maica stareță pentru ca acest nucleu creștin să fie din ce în mai cunoscut pentru cei care vor cu adevărat să vadă zestrea spirituală a acestui județ”, a afirmat edilul Dumitru Blejan.

Mănăstirea cu hramul Adormirii Maicii Domnului a fost înființată în această vară și a fost ridicată o biserică de lemn, urmând ca în viitorul apropiat să fie ridicată și o biserică de zid.

Aceasta se află în satul Crâng din comuna Scundu și deja a devenit destinație de pelerinaj pentru vâlceni, dar și pentru turiștii care ajung în județ pentru a vizita mănăstirile de patrimoniu.

De altfel, Vâlcea este județul cu cele mai multe astfel de mănăstiri din România, fiind considerat Athosul României.

AGERPRES / (AS — autor: Liviu Popescu, editor: Marius Frățilă)

Alexandra Verzeș din Baia Mare spune însă că biscuiții de casă, pregătiți după o rețetă proprie, sunt mult mai gustoși dacă se aleg ingrediente cât mai sănătoase. Ea recomandă ca smântâna, ouăle și făina să fie târguite direct de la micul producător din piață.

”Rețeta este destul de simplă și necesită doar un pic de răbdare. E nevoie de o ceașcă de unt topit, una de smântână, două cești de zahăr, o cană de făină, un ou, un plic de praf de copt. Prepararea e una care poate fi la îndemâna oricărei gospodine care dorește să încerce biscuiții de casă. Se frământă un aluat potrivit, se întinde foaia pe masă, apoi se taie în forme diferite — deja în unele magazine se pot găsi asemenea forme ori se pot comanda on-line. Odată formele tăiate, se pun în tava acoperită în prealabil cu hârtie pentru copt, apoi se introduc în cuptor, la un foc mediu, până prind o pojghiță ușor întărită’, explică Alexandra Verzeș.

Biscuiții de casă sunt un excelent desert pentru copii, dar pot însoți cafeaua de dimineață sau un ceai. În funcție de imaginația gospodinei, pe lângă ingredientele amintite se mai poate folosi scorțișoara și zahărul vanilat, însă în cantități mici, doar pentru a da gust preparatului.

Alexandra a recomandat ca în momentul servirii, gazda să specifice invitațiilor sau prietenilor invitați la cafea ori ceai că au plăcerea să însoțească licoarea cu biscuiți de casă și neapărat să ceară și părerea invitaților despre calitatea bunului servit.

AGERPRES /(AS-autor: Leontin Cupar, editor: Diana Dumitru)

Foto: (c) apec.org

Creat în 1989, este primul forum din această regiune dedicat facilitării dezvoltării economice, a schimburilor comerciale și investițiilor, promovării liberului schimb.

Din APEC fac parte 21 de state, printre care Statele Unite ale Americii, Japonia, China, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Mexic, Indonezia, Malayezia, Filipine, Federația Rusă, Thailanda și Vietnam. Statele membre constituie o importantă piață de desfacere, reprezentând o treime din populația globului (cca 2,8 miliarde), un Produs Intern Brut ce reprezintă aproape 60 la sută din PIB la nivel mondial și o cotă de 47 de procente din comerțul mondial.

Ideea creării APEC a fost lansată public pentru prima dată de către fostul prim-ministru al Australiei Bob Hawke în timpul unui discurs ținut la Seul, Republica Coreea, la 31 ianuarie 1989. Zece luni mai târziu, APEC a luat ființă ca un dialog informal la nivel ministerial, care a avut loc la Canberra, Australia, și la care au participat 12 membri. Membrii fondatori ai APEC sunt: Australia, Brunei Darussalam, Canada, Indonezia, Japonia, Rep. Coreea, Malaezia, Noua Zeelandă, Filipine, Singapore, Thailanda și Statele Unite ale Americii.

Din 1989, rolul APEC în facilitarea integrării regionale s-a dovedit esențial pentru promovarea comerțului și creșterea economică în regiunea Asia-Pacific.

22-lea summit al APEC de la Beijing, China (8-10 noiembrie 2014) 
Foto: (c) apec-china.org

Între 1989 și 1992 APEC s-a întrunit sub forma dialogului la nivel ministerial. Reuniunile ministeriale au loc la nivelul miniștrilor de externe, miniștrilor comerțului, miniștrilor de finanțe. În 1993, fostul președinte american Bill Clinton a stabilit practica reuniunii anuale a liderilor economici APEC, pentru a oferi o mai mare viziune strategică și direcție cooperării în regiune. În 1994 liderii APEC s-au angajat în realizarea ”Obiectivelor Bogor ” (”Bogor Goals”) care privesc crearea unei piețe comerciale libere și deschise.

Printre obiectivele APEC s-au numărat reducerea taxelor vamale și a altor bariere care îngrădesc realizarea comerțului în zona Asia-Pacific, liberalizarea completă a comerțului și a investițiilor din regiunea Asia-Pacific — crearea unei zone de liber schimb — între economiile sale dezvoltate, până în 2010, și până în 2020 pentru țările membre în curs de dezvoltare.

APEC funcționează ca un forum economic și comercial de cooperare, multilateral. Economiile membre participă pe bază de dialog deschis și respect față de opiniile tuturor participanților. În cadrul Cooperării Economice Asia-Pacific toate economiile membre au un cuvânt egal iar deciziile sunt luate prin consens. Nu există angajamente obligatorii sau obligații prin tratat, angajamentele fiind îndeplinite pe bază de voluntariat.

APEC are un Secretariat permanent, cu sediul la Singapore, condus de un director executiv, conform site-ului www.apec.org. Secretariatul îndeplinește un rol central în managementul de proiect și, de asemenea, administrează bugetul anual al APEC. În prezent director executiv este Dr. Alan Bollard (Noua Zeelandă).

Patru comitete de bază și grupurile de lucru ale acestora fac recomandări de politici strategice liderilor APEC și miniștrilor, care stabilesc anual viziunea pentru obiectivele și inițiativele globale.Apoi grupurile de lucru sunt însărcinate cu punerea în aplicare a acestor inițiative, printr-o varietate de proiecte finanțate APEC. Proiectele APEC vizează, între altele, domenii de politică specifice, de la creșterea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii până la facilitarea adoptării de tehnologii de energie regenerabilă în regiune.

Unitatea de Management a Proiectului supraveghează proiectele finanțate ale APEC, în colaborare cu grupurile de lucru. Finanțarea proiectelor este posibilă prin contribuțiile membrilor APEC.

AGERPRES (Documentare — Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru)